SCARA SFANTULUI IOAN – oglinda care nu ne minte (2): FRICA si SLAVA DESARTA

7-04-2008 Sublinieri

ladder.jpg

Din: “FILOCALIA”, vol IX, traducere de parintele Dumitru Staniloae:

Despre frica laşă sau nebarbateasca

  • 1. Cel ce se indeletniceste cu virtutea in manastiri de obste sau in insotirea cu altii, nu e razboit de obicei prea mult de frica. Dar cel ce petrece in locurile mai sihastresti sa se lupte, ca sa nu-l ia in stapanire odrasla slavei desarte sau fiica necredintei, adica frica.
  • 2. Frica lasa este o simtire copilareasca in sufletul imbatranit de slava desarta. Frica lasa este o slabire a credintei, aratata in asteptarea plina de spaima a unor lucruri neprevazute.
  • 3. Frica lasa este o primejdie mai inainte de frica; sau ea este o simtire plina de tremurare a inimii, clatinata si speriata de nenorociri indoielnice. Frica lasa este lipsa incredintarii. Sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre.
  • 4. Cei ce plang si nu se sperie de dureri nu sunt stapaniti de frica. Dar cei ce se infricoseaza de ceva isi ies din minti. Si pe drept cuvant. Caci e drept Cel ce paraseste pe cei mandri. El vrea sa fim pedepsiti, ca si noi, si ceilalti sa nu ne trufim.
  • 5. Toti cei fricosi sunt iubitori de slava desarta. Dar nu toti cei ce nu se tem sunt si smeriti la cuget. Pentru ca nici talharii si jefuitorii de morminte nu au frica, Precum se stie.
  • 6. In locurile in care te-ai obisnuit sa-ti fie frica nu pregeta sa te duci pe intuneric. Iar de vei tremura putin, aceasta patima copilareasca si de ras va imbatrani impreuna cu tine. Mergand, inarmeaza-te cu rugaciunea. Ajungand acolo, intinde mainile in sus si biruieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus, caci nu e in cer si pe pamant arma mai tare. Izbavit de boala, preamareste pe Cel ce te-a izbavit. Caci multumindu-I, te va acoperi in veci.
  • 7. Asa cum nu vei mai putea umple niciodata stomacul dintr-o data, tot asa nu vei putea birui nici frica dintr-o data. Si pe masura plansului va scadea si ea mai repede, si pe masura lipsei lui vom ramane fricosi. “Mi se infioara parul si trupul“, zicea Elifaz (Iov, IV,14) “povestind viclenia dracilor“.
  • 8. Uneori se infricoseaza mai intai sufletul, alteori trupul, si de la el trece si la celalalt. Cand infricosandu-se trupul frica aceasta fara motiv nu patrunde si in suflet, e aproape izbavirea de boala. Dar cand primim cu suflet deschis toate cele neasteptate intru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica.
  • 9. Nu intunericul si pustietatea locurilor ii intaresc pe draci impotriva noastra, ci lipsa de rod a sufletului; dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie.
  • 10. Cel ce s-a facut rob Domnului nu se va teme decat numai de Stapanul sau. Dar cel ce nu se teme inca de Acesta se teme si de umbra sa. Trupul se infricoseaza cand sta langa noi in chip nevazut un duh; dar cand sufletul se veseleste smerindu-se, sta de fata un inger. De aceea, cunoscand din lucrare starea de fata a acestuia, sa sarim mai repede la rugaciune, caci bunul noastru pazitor a venit sa se roage impreuna cu noi.

Cel ce a biruit frica lasa e vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.

capul-sf-ioan-scararul.jpg

Despre slava desarta, cea cu multe chipuri

  • 1. Unora le place sa dea slavei desarte un loc deosebit de mandrie in insirarea Cuvintelor. De aceea si spun ca sunt opt ganduri conducatoare si sustinatoare ale rautatii. Grigorie Teologul si altii dintre invatatori le-au socotit pe acestea sapte. Eu urmez mai bucuros acestora. Caci cine mai are mandrie dupa ce a biruit slava desarta? Ele au numai atata deosebire intre ele, cata are pruncul prin fire fata de barbat si graul fata de paine. Caci primul este inceputul, iar al doilea sfarsitul. Dar despre inceputul si plinatatea patimilor necuvioasei inchipuiri de sine vom vorbi pe scurt cand va veni vremea. Caci cel ce incearca sa filosofeze despre acestea pe larg este asemenea celui ce incearca in zadar sa cantareasca vanturile.
  • 2. Slava desarta, este, dupa natura, schimbarea firii si strambarea moravurilor si pandirea a ceea ce poate fi dispretuit. Iar dupa calitate, este risipitoarea ostenelilor, pierderea sudorilor, pandirea comorii, nepoata necredintei, inainte-mergatoarea mandriei, inecarea corabiei in port, furnica in arie. Ea e subtire, dar unelteste impotriva a toata osteneala si a tot rodul.
  • 3. Furnica asteapta sa se ispraveasca stransul graului si slava desarta sa se adune bogatia. Cea dintai se bucura ca sa fure; iar cea de-a doua, ca sa risipeasca. Duhul deznadejdii se bucura vazand inmultindu-se pacatul; duhul slavei desarte, vazand inmultindu-se virtutea. Caci usa celui dintai e inmultirea ranelor; iar a celui de-al doilea e bogatia ostenelilor.
  • 4. Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflorind pana la mormant in vesminte, in mirodenii, in convoaie si in altele.
  • 5. In toate straluceste soarele cu imbelsugare. Si de toate straduintele se bucura slava desarta. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegandu-l, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iarasi ma stapaneste slava desarta pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de ea; schimbandu-le in haine nearatoase, iarasi sunt stapanit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tacand, iarasi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu trei coarne, totdeauna unul sta drept si el e cel din centru.
  • 6. Iubitorul de slava desarta este un inchinator la idoli. Parand ca mareste pe Dumnezeu, voieste sa placa oamenilor, si nu lui Dumnezeu. Tot cel iubitor de aratare este iubitor de slava desarta. Postul iubitorului de slava desarta este nerasplatit si rugaciunea lui neavenita. Caci pe amandoua le lucreaza pentru lauda oamenilor. Nevoitorul iubitor de slava desarta pierde indoit: isi topeste trupul si nici nu ia vreo rasplata.
  • 7. Cine nu va rade de lucratorul pentru slava desarta care la cantarea de psalmi e miscat de catre aceasta fie sa rada, fie sa planga de toate?
  • 8. Dumnezeu ascunde de multe ori de la ochii nostri bunatatile pe care le-am castigat. Dar omul care ne lauda, mai bine zis care ne amageste, a deschis ochii nostri spre ele prin laudele lui. Insa deschizandu-se acestia, a disparut si virtutea.
  • 9. Lingusitorul este slujitorul dracilor, calauza mandriei, nimicitorul strapungerii inimii, pierzatorul bunatatilor, cei ce abate pe altii de la calea cea dreapta. “Cei ce va fericesc pe voi, zice prorocul, va amagesc pe voi” (Isaia III, 12).
  • 10. E propriu celor inalti cu cugetul sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile; dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude.
  • 11. Am vazut pe unii plangand pentru ca au fost laudati; dar si pe unii aprinsi de manie schimband, ca intr-un targ, o patima cu alta.
  • 12. “Nimenea nu cunoaste cele ale omului, decat duhul omului cel din el” (I Cor.II,11). Sa se rusineze deci si sa amuteasca cei ce se pornesc sa fericeasca pe altii in fata.
  • 13. Cand auzi ca aproapele tau si prietenul tau te vorbeste de rau in lipsa ta sau fiind tu de fata, arata-i iubirea, laudandu-l.
  • 14. Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor; dar mai mare e a departa lauda dracilor.
  • 15. Smerita cugetare arata nu cel ce se defaima pe sine; caci cum nu se va rabda pe sine? Ci cel ce ocarat fiind de altul, nu-si micsoreaza dragostea fata de acesta.
  • 16. Am bagat de seama ca dracul slavei desarte insufla unui frate ganduri si le descopera pe acestea altuia; si pe acestea altuia; si pe acesta il face sa spuna aceluia cele ce sunt in inima lui, ca acela sa se fericeasca pe el ca pe un mai inainte stiutor al gandurilor lui. Ba uneori se atinge blestematul si de chiar madularele trupului, facandu-le sa zvacneasca. Sa nu-l primesti pe altul cand te imbie cu episcopie sau cu staretie, sau cu slujba de invatatura. Caci cu mare osteneala se alunga cainele de la tejgheaua macelariei. Dar cand acesta vede pe unii avand putina liniste, indata ii indeamna sa vie din pustie in lume. Du-te, zice, pentru mantuirea sufletelor pierdute.
  • 17. Dupa cum altul este chipul arapilor si altul al statuilor, altul e felul slavei desarte al celor ce petrec in manastirea de obste, decat al celor ce se afla in pustie.
  • 18. Slava desarta iese inaintea mirenilor ce sosesc din lume in manastire si mana pe calugarii mai usuratici sa iasa intru intampinarea celor ce sosesc; ii face sa cada la picioarele lor si cel stapanit de mandrie se imbraca in smerenie. Pe cei ce sed la masa (iubitorul de slava desarta) ii indeamna sa se infraneze, si pe cei mai de jos ii cearta fara mila. Din cei ce stau la cantare de psalmi, pe cei molesiti ii face barbati, iar pe cei fara glas frumos si pe cei ce dormiteaza ii lauda ca veghetori. Pe cel ce conduce randuiala cantarii il linguseste si-l roaga sa-i dea lui intaietatea; il numeste invatator si parinte, pana la plecarea strainilor.
  • 19. Slava desarta in loc sa fie pricina de cinste, de multe ori e pricina de necinste. Caci, maniindu-se ucenicii ei, mare rusine le-a adus. Pe cei aspri fata de oameni slava desarta ii face blanzi; se foloseste cu ingamfare de darurile naturale, si prin acestea de multe or i-a doborat pe nenorociti.
  • 20. Am vazut un drac suparand pe fratele sau si izgonindu-l. Caci maniindu-se o data un frate, au sosit in acea clipa niste mireni, si nenorocitul a sarit din manie in slava desarta. Pentru ca nu putea sluji deodata amandurora.
  • 21. Cel ce s-a vandut slavei desarte are o viata indoita. Caci petrecand intre calugari cu schima, vietuieste in lume cu cugetul si cu amintirea.
  • 22. De ne grabim sa bineplacem celor de sus, sa ne sarguim sa gustam din slava celor de sus. Iar cel ce a gustat din ea, va dispretui toata slava pamanteasca. M-as mira sa nesocoteasca cineva pe cea de-a doua, daca n-a gustat din cea dintai.
  • 23. De multe ori pradati fiind de slava desarta, intorcandu-ne, am pradat-o pe ea cu mai multa iscusinta. Caci am vazut pe unii rapiti din lucrarea duhovniceasca, de slava desarta; dar punandu-se un inceput vrednic de mustrare, sfarsitul s-a facut vrednic de lauda, pentru schimbarea cugetului.
  • 24. Cel ce se mandreste cu darurile lui naturale, adica cu desteptaciunea, cu invatatura, cu citirea limpede, cu vorbirea usoara, cu destoinicia si cu toate cele de felul acesta, pe care le are fara osteneala, nu va dobandi niciodata bunatatile cele mai presus de fire. Caci cel necredincios in putine va fi necredincios si in multe si stapanit de slava desarta.
  • 25. Multi isi chinuiesc in zadar trupurile lor pentru nepatimirea la culme, pentru bogatia darurilor, pentru lucrarea minunilor, pentru puterea cunoasterii de mai inainte, nestiind, nenorocitii, ca nu ostenelile, ci mai degraba smerenia e maica acestora. Cel ce cere daruri pentru osteneli, a pus o temelie gresita. Dar cel ce se socoteste pe sine datornic, va lua deodata o bogatie neasteptata.
  • 26. Nu da ascultare vanturatorului care te sfatuieste, chipurile, spre folosul auzitorilor, sa-ti vestesti virtutile tale.Caci ce va folosi omul de va dobandi lumea intreaga, iar pe sine se va pagubi?” (Luca IX, 25). Nimic nu poate zidi pe cei ce ne privesc ca o purtare smerita si nemincinoasa si ca un cuvant neprefacut. Aceasta se va face si altora indemn spre a nu se inalta. Si ce e mai mare decat aceasta, spre folosul altora?
  • 27. A observat cineva din cei ce pot sa vada si vazand, a povestit urmatoarele: “Sezand eu in adunare (sintaxa), au venit dracul slavei desarte si dracul mandriei si s-au asezat de amandoua partile mele. Si unul mi-a impuns coasta cu degetul lui iubitor de slava desarta, indemnandu-ma sa spun oarecare vedere (contemplatie) sau lucrare pe care am savarsit-o in pustie. Si dupa ce l-am departat pe acesta zicand: <<Intoarca-se inapoi si sa se rusineze cei ce-mi gandesc mie rele>> (Ps.XXXIV; LIX), repede cel de la stanga imi sopti la ureche: <<Bine, bine ai facut si mare te-ai facut, biruind pe maica mea cea prea nerusinata>>. Catre aceasta, continuand indata partea urmatoare a stihului, am zis: <<Intoarca-se rusinati cei ce-mi zic mie: Bine, bine ai facut>>. Intrebandu-l eu pe acela: <<Cum e slava desarta maica mandriei?>>, a raspuns: <<Laudele inalta si ingamfeaza; iar cand sufletul s-a inaltat, luandu-l mandria il duce pana la ceruri si-l doboara pana in adancuri>>”.
  • 28. Este o slava ce vine de la Dumnezeu:Pe cei ce Ma slavesc, zice, ii voi slavi” (I Regi II,30). Si este o slava ce urmeaza din pregatirea diavoleasca: “Vai, zice, cand vor vorbi oamenii bine de voi” (Luca VI, 26).
  • 29. O vei cunoaste limpede pe cea dintai cand, socotind-o ca vatamare, o vei respinge cu toata sarguinta si oriunde te vei duce, iti vei ascunde vietuirea ta. Si pe a doua cand, savarsind orice lucru, il vei savarsi pentru a fi vazut de oameni. Necurata aceasta ne indeamna sa fatarim o virtute pe care nu o avem. Dar <<asa sa lumineze, zice, lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada ei faptele voastre cele bune>> (Matei V, 16). De multe ori Domnul ii aduce pe insa pe cei iubitori de slava desarta la lipsa de slava desarta, prin necinstirea ce li se intampla.
  • 30. Inceputul necautarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii. Mijlocul ei este oprirea tuturor lucrarilor gandite ale slavei desarte. Iar sfarsitul (daca este vreun sfarsit al adancului fara fund) este a face in chip nesimtit inaintea multimii cele ce aduc necinstirea.
  • 31. Nu-ti ascunde rusinea ta din socotinta de a nu da pricina de sminteala. Dar nu trebuie sa se foloseasca acelasi plasture pentru orice greseala, ci potrivit cu felul ei.
  • 32. Cand chemam noi slava desarta si cand vine la noi fara sa o chemam, ci trimisa de altii, si cand incepem niscai lucruri in vederea slavei desarte, sa ne aducem aminte de plansul nostru si de datoria de a face, plini de frica, rugaciunea ce se cuvine starii noastre si negresit vom rusina pe nerusinatul, numai sa ne ingrijim de rugaciunea adevarata. Iar de nu, sa ne aducem aminte repede de moartea noastra. Iar de nu vom izbuti nici asa, sa ne temem de rusinea ce urmeaza slavei. Caci “cel ce se inalta se va smeri” (luca XVIII, 14). Si nu numai acolo, ci negresit si aci.
  • 33. Cand laudatorii, mai bine zis amagitorii, incep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednici de cele spuse sau facute.
  • 34. Pot fi, fara indoiala, auziti de Dumnezeu in unele cereri ale lor si unii iubitori de slava desarta. Domnul obisnuieste sa vina in intampinarea rugaciunilor si cererilor lor ca luand unele daruri prin rugaciune, sa nu-si mareasca inchipuirea de sine.
  • 35. Cei mai simpli nu cad de multe ori in veninul acesta. Caci slava desarta este lepadarea simplitatii si vietuirea prefacuta.
  • 36. De multe ori viermele crescand si facand aripi se urca la inaltime. Tot asa slava desarta, desavarsindu-se, naste mandria, capetenia si desavarsitoarea tuturor rautatilor.

A fost treapta a a douazeci si una. Cel ce nu s-a lasat prins de ea, nu va cadea in mandria fara minte, dusmana lui Dumnezeu.

filocalia-9.jpg

Legaturi:

calugar.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Filocalie, Mandria, trufia, Sfantul Ioan Scararul

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

36 Commentarii la “SCARA SFANTULUI IOAN – oglinda care nu ne minte (2): FRICA si SLAVA DESARTA

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cine nu sufera de slava desarta?! Numai bunul Dumnezeu te poate izbavi de ea. Ea vine iubirea de sine, atat din grija excesiva fata de trup (sa nu ti se intample ceva, de a-l arata in mod favorabil delimitandu-te de ceilalti prin purtarea de haine la moda ce-ti vin bine, te ‘prind’ bine…, de a pune in valoare ceea ce Dumnezeu ti-a lasat in mod firesc…) cat si din cunostiintele lumesti si mai ales duhovnicesti, imposibil nebucurandu-te ca nu le ai – la un moment dat – ‘bucurie’ ce nu reusesti sa iti dai seama intotdeauna daca este simpla, fara gand de inaltare pentru ceea ce sti/ai dobandit sau este spre ‘slava’ ta si laudarea din partea oamenilor.

    E intr-adevar patima cea mai grea si mai ‘subtire’ care ne insoteste adesea pana la moarte.

    In privinta fricii amintita, cui nu-i este frica sa nu dea necazul/durerea peste el?! A te izbavi de ea inseamna sa te lasi cu totul in voia lui Dumnezeu. Cati/cate ii acorda credit numai Lui in momente de cumpana? Asteptam izbavire tot de la oameni. Cine are credinta nestramutata in a crede ca, de la El vin toate, dar tot El le rezolva; intotdeauna esti luat pe nepregatite realizand pe ce cale esti.

    Cred ca ai reusit sa te izbavesti de ea in momentul in care, nu-ti mai pasa cum arati/cum te imbraci, ce mananci/cat mananci, cat dormi, iar cunostiintele si stiinta de carte doar te imbarbateaza sa mergi mai departe pe drumul ales catre Dumnezeu, nefacand caz de ele in fata altora, mandrindu-te cu bagajul cunostintelor.

  2. “Inceputul necautarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstiri” – sa zicem ca reusesti sa-ti pazesti gura (gandul va veni si-ti va spune ca esti ‘bine’, ca ai ales ceea ce trebuie – deci tot slava desarta) insa, ‘iubirea necinstiri’ adica chiar daca esti facut albie de porci tu sa-ti doresti lucrul asta?! De ce? Tocmai ca sa nu (mai) cazi in slava desarta?! Sa te vezi mic si neinsemnat? Intr-adevar, asta este pentru cei sporiti si lepadati cu totul de/din lumea asta incredintati NUMAI de iubirea lui/spre Dumnezeu, care este intotdeauna de dorit.

  3. Pingback: blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Linkurile zilei, 7.04.08
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul mucenic Sava sau Trei moduri de a NU trece puntea impreuna cu dracul
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Duminica vindecarii fiului lunatic si a Sfantului Ioan Scararul
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Scara Sfantului Ioan - oglinda care nu ne minte (1)
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM E POSIBILA MANTUIREA NOASTRA IN “VEACUL ACESTA LAUDAROS”?
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!”. Duminica fiului lunatic si a Sfantului Ioan Scararul. Fericirile
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Jean-Claude Larchet despre SURSELE SPIRITUALE ALE BOLILOR PSIHICE (fragment): VINOVATIA, FRICA, IDOLATRIA, OBSESIILE, INJOSIREA DE SINE, s.a.
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, “Marele Batran”, si SFANTUL IOAN, “Prorocul”
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvantul Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant al Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii, la DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL: “Din cuvintele tale te vei osandi”
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Sa invatam pocainta de la Sfantul Ioan Scararul
  17. Pingback: DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL. Predici ale Sf. Teofan Zavoratul despre cum pot mirenii, chiar familisti, SA URCE TREPTELE SCARII LA MASURA LOR -
  18. Pingback: Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar -
  20. Pingback: PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO) -
  21. Pingback: Predica audio (si text) a parintelui Dosoftei de la Putna in duminica vindecarii lunaticului: CREDINTA LUCRATOARE = SMERENIA LEPADARII DE NADEJDEA IN SINE -
  22. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  23. Pingback: OTRAVA MANDRIEI si roadele acesteia. CUM SA O RECUNOASTEM? -
  24. Pingback: SCARA SFANTULUI IOAN: Invataturi importante pentru dreapta socoteala si pentru deslusirea unor nuante duhovnicesti si taine ale razboiului nevazut: “Se intampla uneori ca ceea ce pentru unul este leac, pentru altul este otrava“. SA NU SARIM ET
  25. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  26. Pingback: PREDICI AUDIO ale PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU care aduc in actualitate Evanghelia despre TANARUL BOGAT: “NOI suntem FARISEII. Primim incercari si ispite LA MASURA LA CARE NE-AM FATARNICIT sau AM JUDECAT PE ALTII” -
  27. Pingback: SLUGI NETREBNICE SUNTEM -
  28. Pingback: Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti
  29. Pingback: PREDICA PARINTELUI IOANICHIE BALAN la Duminica a IV-a din Postul Mare – INDRACIREA PRIN PATIMI si LUPTA CU DIAVOLUL. “Traim intr-o lume dirijata de nevazutii demoni si de vazutele lor slugi, care o conduc spre satanizare” -
  30. Pingback: CARTURARII FATARNICI SI VADUVA SARACA. Viciile ascunse ale inimii care falsifica si fac neroditoare viata noastra crestineasca. SA NU FIM CONCESIVI FATA DE PROPRIILE PACATE “MARUNTE” CARE NE SLABESC VOINTA SI NE TOCESC SENSIBILITATEA CONSTIINT
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate