CONFERINTA DE LA CLUJ A PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX DESPRE RUSINEA LA SPOVEDANIE (video): “In ceasul caintei si al rusinii omului, mana Domnului se odihneste peste el si tot cerul ii vine in ajutor”

20-06-2012 Sublinieri

Conferinţă susţinută la Cluj-Napoca de părintele Zaharia Zaharou de la Essex:

„Zidirea Inimii prin primirea ruşinii din Taina Spovedaniei“

Silviu Dascălu

Părintele Zaharia Zaharou de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, s-a aflat [in prima saptamana a lunii iunie], la invitaţia IPS Mitropolit Andrei, ca oaspete al Arhiepiscopiei Clujului, unde a susţinut două conferinţe duhovniceşti. Prima conferinţă a fost susţinută marţi seara, când s-a întâlnit cu elevii Seminarului Teologic şi cu cei ai Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca. Cea de-a doua conferinţă a fost susţinută în faţa studenţilor creştini ortodocşi din Cluj-Napoca, tema ei fiind Zidirea Inimii prin primirea ruşinii din Taina Spovedaniei”.

În Rai, a arătat părintele, protopărinţii noştri, Adam şi Eva, erau amândoi goi şi nu se ruşinau. Purtau veşminte nestricăcioase şi duhul le era întors către Dumnezeu, arhetipul lor. Dar atunci când Adam şi-a întors privirea către lumea zidită, încălcând astfel porunca lui Dumnezeu, s-a aflat despuiat de veşmântul cel luminos al suflării dumnezeieşti. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi.

Atunci-li-s-au-deschis-si-au-vazut-ca-erau-goiRuşinea a intrat atunci în viaţa lor, iar ei au pierdut cinstea duhovnicească de care se bucurau mai înainte. Fiindu-le cu neputinţă a mai sta înaintea Bunului Dumnezeu, ei s-au ascuns de la faţa Lui. Atât de mult s-a îndepărtat omul de Dumnezeu şi s-a înstrăinat de viaţa cea dumnezeiască, încât au ajuns să se asemene dobitoacelor fără de minte şi cu inimă împietrită să zică: “nu este Dumnezeu”. Încă din Rai, odată cu căderea lui Adam, firea omenească a fost rănită de moarte şi supusă stricăciunii. Hristos a venit în lume tocmai să tămăduiască firea omenească, a venit smerit, în chip de om, a luat asupra Lui ruşinea noastră şi prin Învierea Sa s-a îmbrăcat iarăşi în sfântul şi neprihănitul veşmânt al slavei Sale celei fără de pată. A depărtat de la noi orice urmă de ruşine, de vreme ce, zice Scriptura, “toate ocările celor ce l-au ocărât pe El au căzut asupra Lui”, a arătat părintele Zaharia.

Hristos, dorindu-ne tămăduirea şi mântuirea, nu s-a cruţat pe Sine, a mai arătat părintele Zaharia, ci a răbdat crucea, neţinând seama de ocara ei. Cu alte cuvinte, suferind ruşinea crucii, Hristos a şters ruşinea noastră şi ne-a mântuit. A făcut cunoscută pe pământ calea lui smerită, astfel încât oricine o va urma să afle pe deplin vindecare.

“Pentru a se pocăi şi pentru a fi vindecat de păcat, omul trebuie mai întâi să îşi vadă păcatul. Atunci când omul este departe de Dumnezeu, el rătăceşte în întuneric şi îi este cu neputinţă să înţeleagă cât de jos a căzut. Însă atunci când, cu credinţă în Hristos, primeşte cuvântul de la Domnul, în acelaşi timp el primeşte în inimă şi focul ceresc al harului dumnezeiesc. Dobândeşte luminarea lăuntrică şi o îndoită vedere. Pe de o parte, focul harului întipăreşte în inima credinciosului Chipul ceresc al Cuvântului care l-a zidit. Pe de altă parte, focul acesta îi vădeşte sărăcia duhovnicească şi întunecatul adânc în care este căzut. Această vedere este un dar ceresc nepreţuit care nu încetează să insufle în om o necontenită pocăinţă, a mai arătat în conferinţă părintele Zaharia.

Mândria, piedică în calea luminării

Totuşi, a explicat duhovnicul de la Essex, există o mare piedică în calea luminării, şi anume mândria. Ea împietreşte inima şi slăbănogeşte vederea duhovnicească a sufletului, încât omul nu mai este în stare să recunoască sensul şi dimensiunea metafizică a păcatului. “Cel mândru nu poate să iubească pentru că mândria îl închide în sine însuşi şi îl îmbată cu desfătările luciferice. Când omul este chinuit de mândrie, caută scăpare în lumea înconjurătoare şi încercând să îşi umple golul lăuntric, se afundă într-o şi mai mare stricăciune şi pierzanie, încât este gata să săvârşească orice păcat.

În această stare, omul se confruntă cu următoarea dilemă: fie să se ascundă de la faţa Domnului Dumnezeu şi să moară în păcatele sale, neprimind să poarte povara ruşinii pentru păcătoşenia sa, fie să îşi lepede cugetul întinat prin care se îndreptăţeşte în căderea sa şi să primească chemarea lui Hristos la pocăinţă. Această primire a cuvântului lui Dumnezeu aduce o luminare lăuntrică şi o îndoită vedere şi simţire. Omul vede dragostea neprihănită şi sfinţenia lui Hristos, pe de o parte, iar pe de alta, înfricoşătoarea beznă a păcatului şi înşelăciunea patimilor care îl chinuie. O asemenea luminare prin har nu doar călăuzeşte sufletul la contemplare, dar îi şi dăruieşte curajul de care are trebuinţă pentru a face saltul spovedaniei. Oricine se ruşinează să îl primească pe Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitorul răstignit, precum şi cuvântul crucii şi Evanghelia lui Hristos ca pe puterea lui Dumnezeu care este spre mântuirea a tot celui ce crede, de acela şi Hristos se va ruşina să îl primească în slăvita zi a celei de-a doua veniri a Lui”, a explicat în cadrul conferinţei renumitul duhovnic.

Aceste cuvinte, a mai spus părintele, ne fac să înţelegem că într-o lume care zace sub puterea celui rău, spovedania şi primirea crucii lui Hristos se însoţesc de ruşine.

“Calea aceasta este anevoioasă, însă în ea aflăm mare putere, pentru că prin ea primim viaţa cea veşnică. Îndemnându-l pe om ca să-L mărturisească, Hristos îl cinsteşte şi îl face egalul Său. Dar dacă omul se leapădă de Hristos, atunci şi Domnul se va lepăda de om. Judecata aceasta pare foarte aspră, însă ea este în acelaşi timp şi plină de milostivire. Pentru că omul este slugă, iar Hristos este Domnul a toate. Judecata este aspră ca să ne insufle teamă şi ca să ne izbăvească de ruşinea osândei şi a pierzaniei. Ea este plină de milostivire pentru că naşte în noi ruşine şi recunoştinţă pentru marele şi nemeritatul dar al mântuirii, izbăvindu-ne astfel de cumplita ruşine a nerecunoştinţei.

Ruşinea şi ocara pe care omul le suferă prin primirea Crucii lui Hristos fac ca el să fie cunoscut Domnului, iar în Împărăţia Tatălui Său şi în prezenţa îngerilor Lui, această ruşine se preface în harul înfierii şi în puterea vieţii celei nestricăcioase”, a arătat părintele Zaharia Zaharou.

Cu cât este mai mare pocăinţa, cu atât este mai mare harul primit

Când credinciosul îşi cunoaşte fărădelegea, a mai arătat el, omul nu mai caută să o mai ascundă, ci împotriva lui însuşi o mărturiseşte Domnului şi pentru ruşinea ce o rabdă atunci când se pocăieşte, Domnul îi iartă nelegiuirea inimii şi îl primeşte cu harul mântuirii celei veşnice.

Cu cât este mai adâncă pocăinţa, cu care îşi mărturiseşte fărădelegile la spovedanie, cu atât sunt mai mari puterea şi harul pe care le primeşte pentru înnoirea vieţii sale.

Ruşinea la spovedanie nu este doar un lucru firesc şi sănătos duhovniceşte, dar ea ne încredinţează că pocăinţa vine din inimă, că este de bunăvoie şi plină de smerenie. Oricine se pocăieşte cu adevărat, mărturisindu-şi păcatele, ia asupră-şi întreaga răspundere pentru toată fărădelegea săvârşită, fără a da vina pe Dumnezeu sau pe aproapele, ci îşi poartă ruşinea păcatelor cu smerenie şi bărbăţie”, spune părintele.

Împlinind cele două mari porunci ale dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, omul pune înlăuntrul lui temelie Bisericii lui Dumnezeu, ca Duhul Sfânt să se poată sălăşlui în el. Dumnezeu primeşte ruşinea pe care o pătimim pentru Hristos ca o jertfă, o mulţumire adusă Lui, celui care ne-a mântuit prin crucea ruşinii şi pentru mulţumita aceasta ne cercetează şi ne face părtaşi la viaţa Sa. Şi, într-adevăr, sufletele noastre sunt mântuite prin această jertfă a ruşinii.

“De aceea, ori de câte ori văd oameni mărturisindu-se cu sinceritate şi cu ruşine, îmi vine să mă ascund sub pământ şi mă tem ca nu cumva să împiedic în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu în ei, pentru că ştiu că în ceasul căinţei şi al ruşinii lor, mâna Domnului se odihneşte peste ei şi tot cerul le vine în ajutor. Pentru spovedania lor sinceră şi umilă, oamenii aceştia primesc marele har şi cu adevărat se nasc din nou”, a încheiat părintele Zaharia Zaharou.

surse: ziarul Lumina, ASCOR Cluj

Legaturi:

***

***

Alte cuvinte ale Parintelui Zaharia Zaharou, fiul duhovnicesc al Cuviosului Sofronie Saharov, de la Man. Sf. Ioan Botezatorul, Maldon, Essex:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Mandria, trufia, Parintele Zaharia de la Essex, Pocainta, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “CONFERINTA DE LA CLUJ A PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX DESPRE RUSINEA LA SPOVEDANIE (video): “In ceasul caintei si al rusinii omului, mana Domnului se odihneste peste el si tot cerul ii vine in ajutor”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Smerenia este valoarea
    Ce’o poartă’n sine’ortodoxia
    Şi doar prin ea creştinul sincer
    Îşi dobândeşte vrednicia.

    La ea ajung creştinii sinceri
    (Ce’o dobândesc), numai prin har,
    Prin spovedania curată
    Şi hrana sfântului altar.

    Zadarnic se făleşte lumea
    Cu nesmerita-i vrednicie,
    Cu cinstea care nu e cinste
    (Cînd nu-i în sfânta curăţie).

    Zadarnic trudă, osteneală,
    Cultură artă şi… “frumos”
    Unde smerenie nu este
    (Nici ascultare de Hristos).

    Că toate’acestea n’au valoare
    Şi nu ne’nalţă’n verdnicie
    De le’am lucrat “spre cinstea noastră”
    (Şi n’au totala curăţie).

    Zadarnic nume şi renume
    (Titluri şi minte iscusită),
    Dacă n’avem nici curăţie
    Nici duh, nici inimă smerită.

    Nici o “valoare”, nu-i valoare
    De n’are sfânta curăţie
    Şi nici o cinste nu-i cinstită
    (Când este plină de mândrie).

    Numai biserica sfinţeşte
    Prin sfânta taină’a preoţiei.
    Ea ne curăţă de păcate
    (Şi dă valoare vredniciei).

    Ea ne dezleagă de ruşinea
    Şi de mustrarea conştiinţei.
    Doar ea sfinţaşte şi înalţă
    (La viu), prin taina pocăinţei

    Eandepărteazădesnădejdea
    Prinspovedaniacurtă
    Ea uşurează, ea renaşte
    Omul cel nou, viaţa curată.

    Ea vindecă'(n lăuntru), rane
    Ce nimeni nu le-a vindecat
    Ea’i unica putere (sfântă)
    Care ne scoate din păcat.

    Şi doar prin ea noi putem creşte
    În vrednicie şi-n valoare.
    Prin ea iertăm curat şi sincer
    Şi tot prin ea primim iertare.

    Să ne iubim ţara şi neamul
    Biserica-i şi preoţia
    Că doar prin ea, prin neam şi ţară
    Ne arătăm noi vrednicia.

  2. “mă tem ca nu cumva să împiedic în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu în ei”
    Iata Duhovnicul!

  3. Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face [..] integral – dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei.

    M-ati spart cu mesajul asta.Nu mai avem mult si punem copyright pe scrierile si invataturile sfintilor parinti?

    E cam penibila cererea/apelul dvs., cand 99,9% din site-ul dvs. reprezinta materiale preluate din carti sau de pe alte site-uri si doar 1% materiale productie proprie.Credeti ca numai dvs. aveti acces la carti duhovnicesti si de a le pune pe internet de a va insusi acest drept: “cu acordul nostru explicit”?

    Si ca sa fiu on topic, daca preiau acest material ce sursa sa trec ? site-ul dvs, sau de unde l-ati preluat?
    Sau daca preiau un fragemnt dintr-o carte ce sursa sa trec pe dvs. sau sursa reala care reprezinta de fapt cartea?

    Va rog sa trageti singur concluzia la cele expuse mai sus.

  4. @ obsesia_copyright:

    In primul rand atitudinea insolenta si procentul total aberant pe care il invocati denota din start o lipsa de onestitate si de bun-simt, pe care nu doar un ortodox ar trebui sa le aiba. Nu noi avem vreo obsesie, insa daca te pretinzi crestin, esti dator in fata lui Dumnezeu cu o minima cinste. Ma rog, sau erai dator pe vremea cand mai avea un sens frica lui Dumnezeu, morala elementara si buna cuviinta. Mesajul nostru nu are legatura cu drepturile de autor, ci cu bunul-simt versus hotia grosolana si ii vizeaza in principal pe cei care ne cloneaza postarile, fara sa se oboseasca macar sa modifice o litera din titlu, fara sa trimita la sursa (sau trimitand inexact in mod intentionat), pentru a castiga eventual trafic pe spatele altora. Si se refera in special la acele materiale care au implicat din partea noastra o munca nu usoara de elaborare, transcriere, editare (sublinieri, ilustratii, hipelinkuri, legaturi, toate de negasit in “sursele” originale), nemaivorbind de multimea de eseuri proprii, de traduceri sau colaborari destinate anume siteului acesta.

    In ceea ce priveste articolul de fata, este recomandat sa preluati acest material din ziarul Lumina, cu titlul de acolo sau cu un titlu propriu. Cand preluati o postare online si nu ati gasit dvs. insiva un fragment intr-o carte, ar fi corect – si avem impresia ca asta spune oricui constiinta… – sa dati trimitere nu doar la carte, ci si la sursa online de unde, de fapt, ati citit si ati COPIAT, simplu, cu ctr+c si ctr+v, ceea ce au muncit alti semeni. Ar fi si o forma banala de recunoastere, de vreme ce se pare ca, altminteri, intrati si cititi aici, fara sa stati sa cautati singur,sa va cumparati si sa transcrieti din respectivele carti.

    Va multumim.

  5. Exact, este vorba de munca unor oameni. E foarte simplu sa copiezi cu Copy si Paste un articol, care poate fi chiar si un fragment dintr-o carte, dar pe care cineva s-a ostenit sa il scrie sub aceasta forma. Aceste articole nu apar din eter, nu se materializeaza, la ele se munceste, si inca destul de mult (numai cine nu are habar cum se compune un articol si cat timp se pierde la el poate spune asta). De aceea este onest sa se preia cu specificarea sursei, altfel fiind practic un furt, se fura munca celor care au facut posibila aparitia pe internet a textului. Asadar nu e vorba doar autorul textului dintr-un articol, ci si de autorul articolului in format digital. Asa cum in carte este mentionata editura prin care textul respectiv a fost imprimat si publicat intr-o carte. Se precizeaza deci intotdeauna si numele celui care a muncit ca textul respectiv sa fie cunoscut sub o forma sau alta, in cazul aceasta, in format digital pe internet. Pe langa formatarea de text, poze, link-uri, etc.

    Si numai cine nu cunoaste acest site poate spune ca 99.9% sunt materiale preluate. Pe langa articolele proprii (categoria meditatii duhovnicesti) si cele de la sectiunea recomandari, dar si notele proprii la majoritatea stirilor, sunt transcripturile dupa materiale video si audio, multe dintre ele negasindu-se pe alte site-uri, interviuri etc.

    Asadar nu e vorba de copyright pe scrierile Parintilor, ci pe munca care a facut posibila aparitia textului pe net sub o forma sau alta.

    Ce oameni…

  6. obsesia,
    de ce oare v-ati gandit ca se vrea monopol pe invatatura Sfintilor Parinti, si nu v-a trecut prin minte ca implinind aceasta cerere (inreptatita dealtfel) faceti sa ajunga la cat mai multi cuvantul lui Dumnezeu?
    Nepunand gandul cel bun (vorba Parintelui Paisie) ati ratat sansa de a va face impreuna lucrator cu administratorii acestui site 🙂

  7. Pingback: SPOVEDANIA -
  8. Pingback: Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS? -
  9. Pingback: SPOVEDANIA SI VINDECAREA SUFLETULUI. Mitropolitul Hierotheos Vlachos ne arata ce este, in mod real, PACATUL, in Traditia ortodoxa si cum poate fi IERTAT -
  10. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a patimilor si refuzul prezentei lui Hristos in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  11. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  12. Pingback: Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem? -
  13. Pingback: PARINTELE ZAHARIA ZAHAROU – conferinta de la Bucuresti (II), raspunsuri la intrebari (audio + text): BINECUVANTAREA DURERII INIMII si SCOALA LITURGHIEI -
  14. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
  15. Pingback: Taina sfintei marturisiri. DARUL, BUCURIA SI PUTEREA DUMNEZEIASCA A POCAINTEI -
  16. Pingback: Arhim. Zaharia Zaharou despre PLANSUL DUHOVNICESC ca LUCRARE ESENTIALA DE CURATIRE DE PATIMI. Pocainta – singura cale de reunificare launtrica, de restaurare a chipului lui Dumnezeu in noi si de dobandire a iubirii de Dumnezeu -
  17. Pingback: PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX despre infricosata lucrare, suferinta si jertfa a PREOTIEI traite in adevar, despre MANGAIERE SI MUSTRARE LA SPOVEDANIE, despre DEPASIREA NEPUTINTEI DE A NE RUGA, INFRUNTAREA MORTII si multe altele -
  18. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  19. Am ajuns la concluzia ca cel mai mare pacat este de fapt lipsa rusinii!
    Este suficient sa ne uitam in jur ca sa-i vedem omniprezenta.
    Nici mandria nu este decat o lipsa a rusinii fata de propria aroganta, nici prostia nu poate fi justificata decat ca o lipsa a rusinii fata de propria prostie.
    Nici lipsa de respect fata de efortul si munca altuia, asa cu este cazul pa postarea 3. obsesia_copyright, nu poate fi vazuta decat ca o lipsa a rusinii fata de nerodnicia proprie care se vede indreptatita sa culeaga roadele muncii altora.

  20. Pingback: Parintele Zaharia Zaharou la Bucuresti despre ZDROBIREA INIMII si LACRIMILE CA HRANA A SUFLETULUI (audio si transcrierea conferintei de la Facultatea de Drept): “Daca voiesti sa dezradacinezi din tine patimile si ca lumea sa nu faca din tine victima
  21. Pingback: BARBATIE si MILA versus DISPRET si INJOSIRE. Cum ne recapatam DEMNITATEA de FII AI LUI DUMNEZEU? Cum se poate ODIHNI in noi PRUNCUL HRISTOS? “In acest post se vede, poate, cel mai mult, mila lui Dumnezeu“ (si AUDIO) -
  22. Pingback: Din lectiile lui Zaheu pentru noi: CANONUL NEDREPTATII, MILA si CAUTAREA RAVNITOARE A LUI DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: TAINA CRUCII IN VIATA NOASTRA: Rastignirea mintii prin coborarea dureroasa in inima: “Prin harul Duhului Sfant, STRAPUNGEREA si ZDROBIREA INIMII ii sunt indeajuns crestinului pentru A BIRUI TOATE DUHURILE RAUTATII” | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: Experienta SFASIERII LAUNTRICE, ASUMAREA VULNERABILITATII, A RANILOR SI A NEPUTINTELOR in comunitatea Bisericii si in responsabilitatea slujirii preotesti. PUTEREA ADEVARATA IZVORASTE DIN SLABICIUNE. “Menirea noas­­tra nu e de a fi invincibili, ci
  25. Pingback: “Batalia cea mai mare din toate timpurile a fost data pe Cruce” – PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX despre “NEBUNIA CRUCII” in fata DUHULUI SATANIC AL VEACULUI. Cum rascumparam vremea? | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: Experienta SFASIERII LAUNTRICE, ASUMAREA VULNERABILITATII, A RANILOR SI A NEPUTINTELOR in comunitatea Bisericii si in responsabilitatea slujirii preotesti. PUTEREA ADEVARATA IZVORASTE DIN SLABICIUNE. “Menirea noastra nu e de a fi invincibili, ci vul
  27. Pingback: Conferinta de la Bucuresti a PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX (audio + text) – prima parte: “Inalta stiinta a Sfantului Siluan Athonitul si a staretului Sofronie Saharov”: PUTEREA INIMII ZDROBITE SI A DUHULUI UMILIT | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: “ADU-TI AMINTE DE DRAGOSTEA CEA DINTAI” – Parintele Zaharia despre “AVENTURA” CREDINTEI si ETAPELE LUCRARII LUI DUMNEZEU cu noi si in noi (I) | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: “DRAGOSTEA CEA DINTÂI” (III) – prima întâlnire a sufletului cu Domnul Său, prin cercetarea tainică a harului. CUM SE ARATĂ ÎN VIAȚA NOASTRĂ DUMNEZEUL CEL VIU: “Cu adevărat, uimitoare sunt căile lui Dumnezeu cu omul şi c
  30. Pingback: “DRAGOSTEA CEA DINTÂI” – prima întâlnire a sufletului cu Domnul Său, prin cercetarea tainică a harului. CUM SE ARATĂ ÎN VIAȚA NOASTRĂ DUMNEZEUL CEL VIU: “Cu adevărat, uimitoare sunt căile lui Dumnezeu cu omul şi chipul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate