Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA

30-10-2012 Sublinieri

Continuare de la:


STATUL NEUTRU [1]

1. Statul neutru e statul burghez. 2. Statul român nu poate fi neutru, când 80% din populația acestui stat – chiar dacă n-ar fi vorba decât de cea de la sate, credincioșii creștini în orașe (fiind) o mică comunitate față de indiferenți -, trăiește într-o ierarhie de valori care-și găsește integrarea în Biserică.

Un stat care și-ar propune neutralitatea religioasă ar fi un stat care, disprețuind valorile specifice, izvoare ale oricărei creații valabile culturalicește, s-ar condamna definitiv la sterilitate spirituală.

Noi suntem ortodocși.

Ca atare, 1) nici clericalism, imixtiune a Duhovnicescului în plan politic, decât ca (cu exceptia cazului cand intervine ca – n.n.) apărător duhovnicesc al obștei; 2) nici neutralitate a organizației de stat față de Biserică.

Clericalismul, cezaro-papist, implică o confuzie a celor două planuri: dumnezeiesc și omenesc. O identificare antihristică, monstruoasă a împărăției lui Dumnezeu cu a lui Mamona. Substituirea episcopului în locul regelui ca ”stăpânitor în veac”.

Nimic mai străin de firea ortodoxiei, a cărei spiritualitate a rămas constant a-socială. A-socială într-un sens, să ne-nțelegem. Nu în sensul că s-ar dezinteresa de starea oamenilor în veac. Rugăciunile pentru îndestularea roadelor, pentru mai marii oștilor și orașelor, vădesc contrariul. Dar în sensul că nu a considerat niciodată idealul omului ca împlinit în veac.

Când zicem că Biserica a ținut viața noastră de neam, înțelegem că unitatea de neam s-a născut din unitatea de credință, ci nu că unitatea de credință a fost mijlocul de menținere a unității de neam. (…) Obștea bisericească a putut fi leagănul vieții obștești naționale, dar ”credința” nu a fost niciodată ”mijloc” pentru aceasta.

Evul Mediu, după cum identifica familial cu cel patrimonial și cu cel politic, identifica și acest plan cu planul religios. Supușii n-aveau dreptul să aibe alte credințe decât ale Domnului și Stăpânului lor. Relativizarea valorilor, odată cu Renașterea, a disociat, încă dinainte de disocierea ordinei private de ordinea publică, toleranța în materie de credință. Statul a încercat să se constituie pe baze neutre.

De fapt, statul nostru modern nu a cutezat niciodată să împingă soluția aceasta până la capăt, (fiind) un produs hibrid constituit pe ipoteza neutralității religioase, dar fără a avea curajul să împingă consecința până la capăt, suprimând acel ”prin grația lui Dumnezeu”[2] sau binecuvântările religioase într-o țară credincioasă în care binecuvântarea cerului e încă temeiul oricărei legitimități.

Acest hibrid a avut însă efecte dezastruoase asupra vieții noastre bisericești. Luând asupra sa salarizarea preoților, statul necredincios a făcut din ei slugile necredinței. Preotul este, astăzi, un funcționar de stat, investit cu o autoritate de stat. (…) Statul beneficia astfel de prestigiul autorității sacre ai cărei administratori erau preoții. Dar, pe de altă parte, torpila însuși temeiul acestei autorități, transformând pe preoți din miniștri ai cultului lui Dumnezeu în agenți ai administrației publice.

Biserica a ajuns astfel să fie tolerată în stat, sau, în cel mai bun caz, să fie considerată ca anexa spirituală a Brigadei de moravuri. O varietate specială a Siguranței statului: siguranța spirituală! Sensul social al preoției s-a schimbat pe nesimțite! Din agent mijlocitor între om și Dumnezeu, preotul a devenit funcționar public electoral, sau deputat – mijlocitor între om și stăpânire! Părăsindu-și funcția spirituală – abdicând de la funcția divină – această funcție (care se cere împlinită pentru echilibrul sufletului omenesc) rămasă liberă, a fost captată de către secte, după cum s-a întâmplat și în apus.

Serviciile cele mai mari pe care viața religioasă le poate aduce colectivității sunt serviciile indirecte care rezultă firesc din dezvoltarea vieții religioase pe tărâmul ei a-social propriu. Caracterul acesta transcendent e factorul hotărâtor de garanție a ideii de om împotriva decepțiilor (inselarilor, amagirilor – n.n.) inevitabile în veac.

***

Caracterul apolitic al creștinismului [3]

Ce este politica? Practica mijloacelor de realizare a idealurilor etice colective. (arta de a guverna popoarele).

Problema ierarhiei scopurilor: diferită în creștinism și politică.

a) Politica: ierarhie imanentă

b) Creștinismul, ierarhie transcendentă

Când omul pierde nădejdea mântuirii, politica rămâne singura armă de mântuire socială, aci, pe pământ. Supremația politicului – semn al pierderii orientării creștine.

Problema scopului ultim:

Pentru politician, statul [sau, mai degraba, puterea organizata politic, intruchipata pe atunci doar in statul national – n.n.] este Bunul suprem. De la el așteaptă totul. Lui îi consimte orice sacrificiu. De la ”republica” lui Platon până la statul hegelian cu ”mistica” lui întrupare a spiritului absolut, statul e zeu. Pentru creștin, aceasta însemnează idolatrie. Eroare asupra întrupării.

Politicizarea creștinismului înseamnă deci pierderea sentimentului eshatologic.

Strămutată în acest plan metafizic, se vede bine că problema politicului nu e decât un caz particular al problemei raporturilor dintre harul mântuitor, voința lui Dumnezeu și a oamenilor.

Politicienii exagerează puterea voinței. Ei cred că pot ”legifera” valabil.

La polul opus stă, firește, pasivismul. Contra lui stă acel: Îndrăsniți. Eu am biruit lumea.

Soluția stă în înțelegerea exactă a ceea ce am putea numi problema ”limitelor întrupării”.


Mentiune: sublinierile underline apartin autorului.

Insemnarile nu au mai fost publicate pana acum, fiind vorba despre  manuscrise obtinute prin cercetarea Arhivei Familiei Vulcanescu, prin marea bunavointa a doamnei Mariuca Vulcanescu, fiica martirului.

Orice preluare a textului se poate face doar cu acordul explicit al administratorilor razbointrucuvant.ro.

NOTE:

[1] Insemnari inedite, titlu original.

[2] Formula folosita de Regii Romaniei pe actele, decretele si documentele oficiale ale monarhiei.

[3] Insemnari inedite, ciorna unei prelegeri tinute la ASCR.

Vezi si:

*

***

Legaturi:


Categorii

Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA

  1. Biserica se identifica cu natia, fie chiar si cu riscul de a intra in conflict cu statul. (Biserica, Stat si natiune – Nae Ionescu) (citat aproximativ)
    http://www.predania.ro/revista/numarul-4.html

  2. Citatul exact este acesta: ”Prin această atitudine, exprimată într’o formă de o impunătoare fermitate şi o rară nobleţe, Sf. Sinod sublinia necesitatea bisericii de a se identifica cu naţia, – fie chiar cu riscul de a intra în conflict cu statul. Că răspunsul acesta a surprins – în unele locuri neplăcut, în altele plăcut – o ştim cu toţii. Că el totuş, normal, nu putea fi decât aşa cum a fost, vom încerca să o lămurim aci. (…)”
    Personal eu nu cred că Biserica se poate identifica cu nația, întrucât s-ar autolimita, pierzându-și universalitatea. Dar mai mult decât atât, o nație, oricare ar fi ea, este formată și din creștini și din necreștini (nebotezați) iar o identificare la modul general, deci implicit și cu cei nebotezați, nu poate fi posibilă întrucât fără botez nu facem parte din Biserică.

  3. @dan,
    Cred ca Nae Ionescu se referea la natiunea romana, care era in proportie de 80% crestin-ortodoxa. La o asemenea proportie poti spune ca Biserica (Ortodoxa Romana)se identifica cu natia, stabilind astfel locul statului in ierarhia societatii. O parere.

  4. Pingback: Mariuca Vulcanescu si parintele Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU, MARTURISITORUL (audio si video). “Tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini care traiesc in sfintenia adevarului” -
  5. @ admin

    Aveti cumva si explicatia solutiei pe care o propunea Vulcanescu: “Soluția stă în înțelegerea exactă a ceea ce am putea numi problema ”limitelor întrupării”?

  6. @Mihai:

    Este vorba despre faptul ca Hristos nu a venit ca un imparat al acestui veac, desi (sau tocmai pentru ca e) este imparatul tuturor veacurilor. Adica nu a venit sa instaureze un regat universal pamantesc. Cu toate acestea, nici nu este absent din istoria noastra, caci de aceea s-a Intrupat. Asadar, este vorba de aceasta tensiune aparenta intre imparatia mea nu e din lumea aceasta si imparatia se afla in launtrul vostru, tensiunea intre lumea de aici si cele nevazute si gatite de la inceputul lumii pentru noi. Crestinul este chemat, astfel, sa se “implice” aici, in istorie, dar cu constiinta faptului ca cetatea sa este Ierusalimul cel ceresc, nu cel pamantesc, adica de aici.

  7. Dan,
    “De aceea comunitatea de iubire a bisericii se acoperă structural şi spaţial cu comunitatea de destin a naţiei.
    Asta e ortodoxie.” NAE IONESCU
    http://www.predania.ro/revista/numerele-8-9.html

    admin,
    scuzati va rog “obsesia ” pe care o am de cateva zile cu privire la Nae Ionescu si “Predania”. Promit ca ma opresc aici.

  8. @ admin

    Asta am inteles. Dar care e cum facem sa nu ne situam intre cele doua extreme: “Politicizarea creștinismului înseamnă deci pierderea sentimentului eshatologic” respectiv pasivitate?

    Pentru ca mi se pare ca iarasi ajungem la vechile dispute ale lumii interbelice, dintre crestinii care aderasera la Miscarea Legionara si cei care nu.

  9. @Mihai:

    Despre legionarism Vulcanescu a explicat in Asa cum l-am cunoscut pe Nae Ionescu si in alte parti dedicate tinerei generatii si chiar si in Dimensiunea romaneasca a existentei are niste observatii pe tema. Problema (una din) cu angajamentul legionar era ca transferase eshatologia crestina in imanent, adica in istorie (aici ne referim la legionarism ca doctrina mai ales). Insa chiar exemplul lui Vulcanescu este foarte util pentru a intelege ce inseamna a nu fi pasiv si, totusi, a nu cadea in extremele milenarismelor de tot felul. Ca doar a fost foarte implicat atat in dezbaterile vremii – cele actuale, ce tineau de urgentele Romaniei Mari, de curente si mode interbelice, nu implicare in dezbateri academice sterile, cat si in tot felul de initiative si slujiri, incepand cu satul romanesc, continuand cu datoria publica a tarii, relatiile economice cu Germania, toate duse in spiritul datoriei si al jertfelniciei pentru neam. Treburile publice nu au fost niciodata neglijate de crestini – si nu era o datorie pentru vechii domnitori si boieri sa fie foarte drepti si priceputi in cele ale politiei? In plus, se stie ca a avut si gesturi de ”fronda”, cum a fost votarea impotriva Constitutiei lui Carol al II-lea, din motive de constiinta crestina, pentru pedeapsa cu moartea, desi functionarii erau amenintati cu concedierea pentru astfel de gesturi. Pe scurt, crestinul are si vocatia si datoria sa fie implicat, acolo unde se afla, cu discernamant si intru adevar. Iar pentru noi romanii, datoria pentru cel mic si pentru cel mare, este aceeasi: Eu imi apar saracia si nevoile si neamul.

  10. @admin Este corect ce spuneti, DAR, toate acestea au fost facute de Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, singur, nu impreuna cu o comunitate. Fiind un geniu, o persoana cu har, era cumva normal sa fie un model.

    Intrebarea este: ce facem cu restul crestinilor, care nu sunt si nu pot fi toti precum Mircea Vulcanescu. Pentru ca in zilele noastre avem nevoie de unitate, comuniune.

    Cum coagulam crestinii, fara sa cadem in pacatul legionarilor?

    Ma iertati daca sunt prea agasant, incerc doar sa inteleg…

  11. @Mihai:

    Biserica ar trebui sa ne ”coaguleze”…

    Asta e o problema la care, din pacate, raspunsul nostru, al romanilor, in vremurile mai din urma, a fost mereu unul mai degraba dezamagitor.

  12. Tonul il dau capeteniile. Daca exista oameni ca Vulcanescu, vor exista si altii ca cititorii de aici, care vor prinde cate ceva, vor coagula. Dar, daca nici asta nu se intampla, ramane indolenta. Exista multa nestiinta ce trebuie limpezita.
    De aceea este nevoie de lideri adevarati. Iar dupa tonul lor va merge si comunitatea mai pe calea cea dreapta. Desigur, din cauza deraierii de pana acum, orice lider are de infruntat furia oarba a celor ce s-au obisnuit si au devenit deraiati. Dar… macar vulcanesti sa apara cat de cat.

  13. Asa este, Biserica ne coaguleaza. Dar ne coaguleaza numai in curtea ei, nu si-n afara, din pacate. Asta e problema. Cand iesim de la Liturghie, ne dezbinam. Si stiti foarte bine asta, s-a vazut la recentul referendum, la protestele din ianuarie…

    Cu un Vulcanescu, Nae Ionescu sau indraznesc, Codreanu, ar fi mai usor. Multumesc pentru dialog.

  14. Tocmai ca Biserica inseamna mai mult, cu mult mai mult decat mersul la biserica, la slujba, inseamna comunitatea celor vii. Iar daca cei care se aduna la biserica nu vin ca la o adunare, nu se aduna ca o comunitate, chiar daca nu se cunosc intre ei, inseamna ca nu participa la Liturghie. Dar si invers, daca participarea la Liturghie nu aduce intelegere intreolalta, nu si-a atins tinta. Adica Litrughia este si trebuie sa fie mai mult decat ritual, sa fie formarea unei comunitati, receptarea unei invataturi, innoirea in duh, adaparea dintr-o pace pe care sa o mentinem si acasa.

    Deci nu Biserica e de vina, ci oamenii si slujitorii Bisericii, care nu traiesc corect viata ei. Bineinteles ca si de aici apar multe certuri si neintelegeri. Exista diferite traditii “locale” care se ciocnesc si nu se unesc. Temelia consider eu ca este a cunoaste bine invatatura de credinta a Bisericii. Pentru ca foarte multi nu o cunosc sau stiu cate ceva din surse dubitabile, precare. Si atunci apar chiar tendinte diferite, nu doar trairi diferite. Pe cand invatatura veritabila ar scoate la lumina si lideri laici.

  15. Pingback: SECULARIZAREA SI NEOIOBAGIA. Cum a devenit ortodoxia RELIGIE TOLERATA la ea acasa - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: Dumnezeu in Constitutie? Aparatorii nechemati ai STATULUI LAIC CRITICA propunerile Sinodului Mitropolitan al Moldovei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: Dumnezeu in Constitutie. STAT LAIC, STAT ANTICRESTIN sau stat care recunoaste TRADITIA CRESTINISMULUI RASARITEAN? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: Patriarhia reactioneaza la amendamentul pro-homosexualitate si cere ADOPTAREA DEFINITIEI CASATORIEI TRADITIONALE IN CONSTITUTIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Iulian Capsali despre amendamentul care recunoaste rolul BISERICII ORTODOXE IN MODERNIZAREA STATULUI ROMAN - Recomandari
  20. Pingback: PARINTELE PAVEL ADELGEIM. Avertismentul preotului incomod ucis in circumstante neclare: Biserica Ortodoxa Rusa devine un departament guvernamental responsabil pentru ideologie - Recomandari
  21. Pingback: PARINTELE PAVEL ADELGEIM. Avertismentul preotului rus incomod ucis in circumstante neclare: Biserica Ortodoxa Rusa devine un departament guvernamental responsabil pentru ideologie - Recomandari
  22. Pingback: Raspuns catre CRITICATAC pe tema separarii Bisericii de Stat - Recomandari
  23. Pingback: 61 ani de ani de la adormirea unui martir: “DETINUTUL CRIMINAL DE RAZBOI” MIRCEA VULCANESCU. Documente: Marturia interogatoriului din 1945 si APARAREA din PROCESUL-MASCARADA in urma caruia a fost condamnat la 8 ANI TEMNITA GREA -
  24. Pingback: 61 ani de ani de la adormirea unui martir: “DETINUTUL CRIMINAL DE RAZBOI” MIRCEA VULCANESCU. Documente: Marturia interogatoriului din 1945 si APARAREA din PROCESUL-MASCARADA in urma caruia a fost condamnat la 8 ANI TEMNITA GREA -
  25. Pingback: DARURI DE AN NOU: Primele roade editoriale ale Asociatiei “Cuvantul Ortodox”: SCRISORILE “BUNELULUI” SELAFIIL DIN SIBERIA si o antologie de scrieri pe teme religioase ale FERICITULUI NEO-MARTIR MIRCEA VULCANESCU -
  26. Pingback: “Caci traim, Doamne, sfinte, vremurile cele mai tulburi ce au fost vreodata…” -
  27. Pingback: Spre interzicerea cinstirii martirilor: MIRCEA VULCANESCU – URMATORUL PE LISTA AGENTILOR CORECTITUDINII POLITICE. In urma unei reclamatii, Primaria sectorului 2 ia in calcul DEMOLAREA STATUII FILOSOFULUI - Recomandari
  28. Pingback: MIRCEA VULCANESCU despre MISCAREA LEGIONARA. Lamuriri istorice - Recomandari
  29. Pingback: MIRCEA VULCANESCU despre ROSTURILE ADANCI ALE EDUCATIEI. De ce sistemul american este acelasi cu cel sovietic si care ar fi misiunea unei SCOLI ROMANESTI? “Fericirea o fagaduiau Principatelor Române strainii, CAND VOIAU SA LE OCUPE”. “F
  30. Pingback: TATAL MEU, MIRCEA VULCANESCU. Amintirile si confesiunile Doamnei MARIUCA VULCANESCU pentru “Familia ortodoxa”: “Pentru mine, temnita a fost un fel de cinste. Intotdeauna, in orice situatie am fost, am incercat sa vad partea luminoasa a l
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate