LUMEA VREA SA IL OMOARE PE HRISTOS, FACANDU-NE SA IL IGNORAM, SA IL SCOATEM DIN VIATA NOASTRA, ALEGAND DOAR “SUPRAVIETUIREA”, “SIGURANTA” SI “ADAPTAREA”. Predica Parintelui Tudor Ciocan la PILDA LUCRATORILOR CELOR RAI (audio, text)

7-09-2020 Sublinieri

Pr. Tudor Ciocan: Cuvânt la Pilda lucrătorilor cei răi – 06.09.2020

”Iubiți frați creștini,

Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a dat viața aceasta; și ne-a dat viața aceasta ca să ne mântuim. Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru că, chiar în condițiile acestea mai aparte în care suntem, putem să-I slujim Lui, să participăm la Sfânta Liturghie și să ne împărtășim în momentele cele mai importate din viață. Și de acesta ne-a fost dată viața, pentru ca să ne unim cu Dumnezeu. Unirea cu Dumnezeu o facem prin Sfânta Împărtășanie și prin orice faptă bună, prin orice rugăciune, prin orice gând pe care-l ridicăm către Dumnezeu. Unirea cu Dumnezeu o facem aici pentru ca să ne pregătim pentru unirea desăvârșită de dincolo, din viața veșnică. Din păcate, de multe ori uităm acest rost fundamental al vieții noastre. Îl uităm și-n fiecare dintre noi, îl uităm și ca neam, îl uităm și ca oameni ai lumii acesteia.

Pentru că astăzi într-adevăr se vorbește despre parabola respectivă despre poporul evreu care și-a luat în stăpânire Legea și a considerat că este stăpân al Legii pe care Dumnezeu i-a dat-o, stăpân al țării pe care Dumnezeu i-a dat-o și n-a mai ascultat de glasul proorocilor și n-a mai adus roadă potrivită lui Dumnezeu. Roada potrivită lui Dumnezeu nu era împlinirea formală a Legii, ci era inima curată din care să izvorască toată bunătatea și adorarea cea frumoasă a lui Dumnezeu și toată fapta bună pentru cel de lângă noi: dragostea. Deci aceasta era roada. Poporul a fost de multe ori certat prin prooroci și nu i-a ascultat pe acești prooroci până când a fost trimis chiar Fiul care a fost omorât și Acesta de către mai-marii iudeilor împreună cu romanii (nu intru în amănunte juridice aici), așa încât Dumnezeul cel ceresc, Tatăl, a luat via de la lucrătorii cei răi și a dat-o altora care să-i dea rodul ei.

Acești alții suntem noi. Noi, creștinii, nu neapărat noi, poporul român. Dar ni se poate aplica această pildă și nouă, din păcate, dacă nu mai aducem roada cea bună lui Dumnezeu. Niciodată pildele din Vechiul Testament nu se referă doar la condamnarea evreilor ca atare, pentru că nu-i condamnă pe iudei. Hristos era iudeu după sânge, era tăiat împrejur. Maica Sfântă, Fecioara Maria era evreică. Sfinții Ioachim și Ana erau evrei, Sfinții Apostoli toți erau evrei. Deci ceea ce condamna Hristos nu la poporul iudeu, ci la iudaism, era sterpiciunea, faptul că a devenit sterp, neroditor duhovnicește. Asta însă ni se poate întâmpla și nouă. Deși suntem creștini, deși am primit ca popor și ca civilizație europeană credința cea adevărată prin propovăduirea Apostolilor, prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, prin propovăduirea ierarhilor și cuvioșilor după aceea, prin sângele martirilor, totuși se poate întâmpla să nu mai aducem roadă lui Dumnezeu. Și asta o vedem prea bine în lumea contemporană care Îl ignoră pe Dumnezeu și ca atare își tratează viața aceasta ca și cum ar fi un dat, dar nu ca și cum ar fi un dar de sus pentru care trebuie să mulțumești – odată ce primești  un dar, trebuie să fii mulțumitor celui care ți-a adus darul, – ci pur și simplu așa, e o viață autonomă, care nu are legătură cu nimeni și cu nimic și pe care [credem că] trebuie s-o trăim cât se poate de mult și cât se poate de bine, să ne ferim de orice boală, de orice întristare pentru că ne umbrește viața aceasta, “una singură pe care o avem” și în fața căreia nu suntem responsabili pentru ea nimănui. Nu suntem responsabili pentru viața aceasta nimănui și ca atare putem să facem cam ce vrem noi. Cu niște minime valori morale care și acestea au devenit foarte dubioase, foarte îndoielnice în lumea contemporană. Că dacă ar fi fost valorile morale creștine, mai puteam să avem o speranță. Dar valorile morale actuale, ceea ce se cheamă ”corectitudinea politică”, ”neomarxismul” și toate celelalte, ne duc pe niște căi nu lăturalnice, ci de-a dreptul anticreștine, cele pe care ar trebui să le respectăm.

Oricum, din păcate, iată că societatea în care trăim Îl ignoră pe Dumnezeu și, ca atare, ne obișnuiește și ne învață să-L ignorăm pe Dumnezeu. Sau să-L ținem pe Dumnezeu undeva, în privat, să nu-L mai ținem în public, să nu-L mai afirmăm în public. Dumnezeu, da, treaba fiecăruia dintre noi cu credința noastră, dar nu cumva să-i stânjenim pe ceilalți cu credința noastră și, ca atare, avem o societate ceea ce se cheamă ”laică”, dar nu un laicism deschis către Dumnezeu, ci un laicism ignorându-l pe Dumnezeu și, de fapt, un laicism anticreștin. Asta este lumea în care trăim.

Și iată că i s-au trimis [prooroci] și lumii acesteia în care trăim noi, ni se trimit mereu prooroci. Care sunt proorocii lumii celei noi? Sunt vestitorii adevăratului sens al Evangheliei. C-au fost ierarhi, c-au fot cuvioși, c-au fost mărturisitori, aceștia sunt cei care ne aduc mereu aminte că suntem creștini, că L-am primit pe Hristos în Taina Sfântului Botez, că Îl avem pe Hristos în Taina Sfintei Împărtășanii, că-L avem pe Hristos în Sfânta Biserică și că trebuie să dăm roade pentru aceasta. Ne-a dat Dumnezeu cel mai mare dar pe care putea să ni-l dea în lumea aceasta, anume să fim cu Hristos, Dumnezeu Tatăl ni L-a dat pe Dumnezeu Fiul. Ne-a dat lucrarea Duhului Sfânt pe care o avem fiecare dintre noi prin Taina Sfintei Mirungeri, prin faptul că am fost pecetluiți cu Sfântul și Marele Mir și am primit darurile Sfântului Duh. Ne-a dat Dumnezeu această mare și tainică lucrare a Duhului Sfânt în Taina Pocăinței și în orice lucrare slujitoare a Bisericii, încât fiecare dintre noi să ne putem deschide către Dumnezeu, să putem aduce roade bune lui Dumnezeu. Roade bune lui Dumnezeu nu înseamnă altceva decât inima curată, cu adevărat curată, despătimită și credința cea adevărată, care să lucreze în noi și în cei din jurul nostru și în societatea în care trăim.

Așadar, iată că se aplică pilda aceasta nu numai pentru evrei ci și pentru noi, pentru europeni sau pentru civilizația aceasta europeană, [creștină]… Se mai aplică și pentru fiecare dintre noi, nu numai pentru aceia, ci pentru oricare dintre noi. De fiecare dată când păcătuim, mai mult sau mai puțin. de fapt  Îl ignorăm pe Dumnezeu și de fapt ne trăim viața ca și cum Dumnezeu n-ar fi, exact cum ne învață lumea contemporană, ca și cum ar fi un dat al nostru, este un drept al nostru să ne trăim viața, ”lasă-ne, Doamne, în pace, cu toate pretențiile Tale!” Orice păcat, cât de mic ne pune în această ipostază față de Dumnezeu. Și atunci, de fapt, orice gând bun pe care-l avem sau pe care-l auzim, că citim o rugăciune, că ne vine așa, oarecum din senin – dar, de fapt, niciodată nu-i din senin, sau este dintr-un „senin” mai presus de fire, pentru că Dumnezeu ne trimite îngerii Săi ca să ne lumineze și să ne curețe, să ne ferească de căderi prea mari, să ne deștepte, să ne trezească la lumina cea adevărată și la credința cea adevărată. Ni-i trimite pe sfinții îngeri, pe sfinți. Deci nu există vreodată gând bun venit așa, din senin. Orice astfel de gând este echivalentul proorocilor. Putem să-l primim sau putem să-l respingem. Dacă-l primim, atunci să aducem rod vrednic de gândul pe care l-am primit. Să ne aducem din nou aminte că suntem creștini. Dacă-l respingem, ne asemănăm întrutotul lucrătorilor celor răi, care vor să-L ignore pe Dumnezeu, să ignore sensul adevărat al vieții, să trăiască viața aceasta ca și cum ar fi singurul bun și ca și cum după aceasta n-ar mai urma altceva, n-ar mai urma veșnicia.

De aceea, să fim cu luare-aminte. Niciodată pildele nu vorbesc în abstract. Pildele și învățăturile Evangheliei ne vorbesc fiecăruia dintre noi aici și acum. Trebuie doar să le înțelegem. Dacă nu le înțelegem, trebuie să ne sfătuim, să întrebăm ades Părinții. Sunt atâtea cărți. Acuma chiar sunt atâtea emisiuni. Ascultăm. Să înțelegem, să facem cumva ca Evanghelia să fie vie pentru fiecare dintre noi. Ce înseamnă o Evanghelie vie? Nu înseamnă doar s-o citim, ci să încercăm mereu să-i înțelegem sensul ca să o putem trăi în viața noastră de zi cu zi. Pentru că dacă nu trăim Evanghelia în viața noastră de zi cu zi înseamnă că trăim după un alt sistem de valori. Și acel alt sistem de valori nu poate să fie creștin și nu poate să fie mântuitor. Pentru că nu ne duce la Hristos, nu se întemeiază pe Hristos și nu ne duce la Hristos. Și atunci ajungem la acel ultim cuvânt al pildei de astăzi. Dacă nu-L iubim pe Hristos, piatra aceasta cea din capul unghiului care este Hristos va cădea peste noi și ne va zdrobi. Când? În momentul morții noastre și în momentul Judecății de apoi. Nu există să scăpăm vreodată cu adevărat de Hristos! Nu există să scăpăm vreodată cu adevărat de Dumnezeu!

Diavolul ne pune acest gând, că de Dumnezeu se poate scăpa: ”Ignoră-L pe Dumnezeu! Nu, Dumnezeu vă-nvață rău, eu vă învăț bine” ca pe Adam și pe Eva. ”Nu o să muriți. O să învățați ce este bine și ce este rău. Gustă! Ia! Mănâncă! Înfruptă-te din rodul acesta oprit!” Și Eva, și Adam văzând fructul oprit, și știau că este oprit, plăcut la vedere, bun la gust și vrednic de dorit au mâncat din el. Asta face diavolul și cu noi acuma. Îl pune în paranteză pe Dumnezeu:Lasă-L pe Dumnezeu! Este, da, e-adevărat, dar e undeva, sus, e departe, o să ne înțelegem cu El altădată, mai încolo! Acum trăiește-ți viața! Acum adaptează-te la viața aceasta! Acum supraviețuiește și pe urmă vei vedea! Or, a supraviețui în viața aceasta înseamnă a nu ne îndumnezei în viața aceasta. Și vin la Daniil Tudor, mare poet isihast și mare trăitor al ortodoxiei, chiar dacă a avut multe zvârcoliri sufletești, excepțional trăitor din Rugul Aprins care spune în acest Imn acatist al Rugului Aprins, minunat Imn! Spune la un moment dat că viața merită mai mult decât a fi trăită. Ea merită a fi îndumnezeită. Dacă ne lăsăm și ne lăsăm reduși, cum ni se induce tot timpul, la a supraviețui, a ne bucura [exclusiv] de clipa aceasta, a trăi pentru pâine și circ, atunci n-o îndumnezeim. Dacă n-o îndumnezeim, nu înseamnă altceva decât că Îl dăm afară pe Dumnezeu din viața noastră. ignorăm toate mesajele, toate chemările  pe care Dumnezeu ni le face, și că, dacă am putea, L-am omorî pe Hristos, dar de fapt Îl omorâm pe Hristos noi înșine. Nu-L mai putem omorî  fizic, ceea ce a murit o dată, nu mai poate fi biruit de moarte niciodată. Dar Îl omorâm pe Hristos ignorându-L pe El.

Și ceea ce încearcă să facă lumea aceasta în care trăim și chiar societatea românească în care trăim acuma, exact asta încearcă să facă. Nu-L mai poate omorî pe Hristos a doua oară, deși ar face-o cu multă plăcere, cu mare plăcere. Să-L vadă pe Hristos mort și pus în mormânt și cu groapa cu betoane puse deasupra, ca nu cumva să mai iasă vreodată de-acolo. Asta nu se mai poate face. Dar se pot face celelalte lucruri, anume a ne omorî pe noi sufletește. Și cum ne omoară sufletește? Scoțându-L pe Hristos din viața noastră. Încetișor-încetișor. ”Hai să ne ocupăm de altceva, hai să ne ocupăm de sănătatea trupească, hai să ne ocupăm de siguranța socială, hai să ne ocupăm de altceva, de binele nostru, al tuturor. Dar fără Hristos!” Avem de optat și de ales fiecare dintre noi.  E mai ușor să ne lăsăm duși de duhul lumii. E mai ușor să ne așezăm undeva, în spatele așa-zisului ”bine comun”, dându-L deoparte pe Hristos, punându-L în paranteză pe Hristos. ”Nu-ți cere nimeni să te lepezi de Hristos. Doar ignoră-L!”. Ne e mai ușor să trăim așa cum vrea lumea de la noi, să ne aplaude, poate – deși să știți că cei care vor să-L scoată pe Hristos n-or să ne aplaude niciodată pe noi, creștinii, chiar dacă noi ne facem că-L ignorăm pe Hristos. Chiar dacă-L ignorăm pe Hristos, noi totdeauna vom avea această tară pentru ei, anume că suntem creștini și încercăm să fim practicanți. Dar, mă rog, pentru unii și pentru alții, să spunem că suntem niște buni cetățeni, desăvârșiți cetățeni și ascultăm de aceștia, și-n felul acesta poate vom fi și noi primiți în cetate. Dar, de fapt, cetatea în care vrem să fim primiți L-a dat afară pe Hristos, ba chiar L-a omorât pe Hristos. Este Ierusalimul cel pământesc. De aceea, avem de ales între a fi plăcuți de aceștia și a fi plăcuți de Hristos. S-a acutizat în felul acesta. [Chiar dacă] acuma parcă s-a mai “aplatizat” puțin tensiunea dintre societate, modelul pe care societatea ni-l propune și aproape ni-l impune și modelul Evangheliei, dar să știm că spre sfârșitul Istoriei această tensiune va crește din ce în ce mai mult, așa cum am resimțit-o în martie, în aprilie, atunci când n-am putut participa la Sfintele Liturghii, atunci când n-am putut să mergem în cimitire, să ne apropiem de morții noștri, atunci când n-am putut participa la Săptămâna Mare. Atunci, cu toată bunăvoința autorităților, bine că ne-am putut împărtăși. Mare lucru! Dar atunci n-a fost o stare firească. Ei bine, aceea a fost o pregustare a tensiunilor de la sfârșitul veacurilor. Eu nădăjduiesc și ne rugăm să ne dea Dumnezeu cum o ști că e mai bine pentru noi, dar să ne dea putere ca mereu, orice ar fi, să alegem să-i fim plăcuți Lui. Și dacă lumea ne acceptă așa, atunci cu atât mai bine. Dacă lumea nu ne acceptă așa, știm prea bine că ceea ce suferim din partea lumii suferim pentru Hristos. Și dacă suferim pentru Hristos, atunci împreună cu Hristos vom fi și în veacul de-aici și în veacul viitor. AMIN!”

Legaturi:

VENITI SA-L OMORAM SI SA FIM NOI STAPANI!

PILDA LUCRATORILOR VIEI IN ACTUALITATE. Meditatie duhovniceasca si predici audio de la Man. Putna si Sihastria Putnei. MOSTENIREA DE CARE NE BATEM JOC SE VA LUA SI DE LA NOI!

SE POATE LUA SI DE LA NOI…

CEL MAI INFRICOSATOR LUCRU: CAND DUMNEZEU NE LASA IN ALE NOASTRE… Predica audio a Arhim. Hrisostom Radasanu – “dus rece” duhovnicesc pentru crestinul care se amageste ca poate negocia si cu Dumnezeu, si cu “mamona”

TALCUIRE LA PILDA LUCRATORILOR CELOR RAI – Sfantul Ioan Gura-de-Aur

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la DUMINICA LUCRATORILOR VIEI

PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI

 

***

O, NEAM NECREDINCIOS SI INDARATNIC… Parintele Teofil Roman despre TRISTETEA MANTUITORULUI pentru DESFRAUL SPIRITUAL al crestinilor: “Oare noi, noul popor, Ii aducem Domnului bucurie si mangaiere?” (AUDIO, TEXT)

PS IGNATIE, Episcop de Husi, despre PREZENTA INCOMODA A LUI HRISTOS si tendinta omului de a-si confectiona propriul “dumnezeu” convenabil (VIDEO)

DUMINICA ORBULUI DIN NASTERE. “Ne place un Dumnezeu care sa nu ne stanjeneasca cu autoritatea Lui si mai ales cu prezenta Lui”

“Ce iubeste omul mai mult in aceasta lume devine dumnezeul lui” – PS BENEDICT BISTRITEANUL (predica video si text): “IUBIREA EXISTA ODATA CU CRUCEA. Exista putina iubire in lume tocmai pentru ca fugim de suferinta. Cand iubesti, nu poti altfel decat suferind. PE NOI CINE NE VA DESPARTI DE DRAGOSTEA LUI HRISTOS?”

Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?

“Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM?

STRIGATUL LUI HRISTOS – MIRELE INDRAGOSTIT DE OM si RASPUNSUL “CALDICEL”-INDIFERENT AL MIRESEI. “Sufletul ce face? Curveste, sarmanul. Noi ne lipim cu inima de cele moarte si Il inlocuim pe Dumnezeu… Ce poate sa fie mai dureros in iubire decat ca cel pe care il iubesti este nepasator?” (Cuvantul PARINTELUI CEZAR AXINTE – audio si text – la PILDA CELOR POFTITI LA CINA, 2018)

“Ieftin ne-a mai pretuit. Fie sa traiasca dupa sine, precum voieste…” – SFINTII SILUAN si SOFRONIE in fata inceputului CADERII DUHOVNICESTI a lui BALFOUR prin alegerea VOII PROPRII. Ascultare duhovniceasca VS. disciplina

Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!

“Da-mi partea de avere ce MI SE CUVINE!”

 

***

Predică trezitoare despre LUPTA VICLEANĂ DE A FI DESPĂRTIȚI DE DUMNEZEU, DE A NE LEPĂDA DE HRISTOS, ca să rămânem sănătoși în această lume și despre SISTEMATICA ÎNFRICOȘARE practicată de către mai-marii lumii, care are ca scop “ÎNCHIRCIREA SUFLETELOR și ÎNDOBITOCIREA NOASTRĂ, transformarea noastră în animale speriate”

Statul vrea neaparat sa si CREDEM, nu doar sa respectam regulile. SUPRAVIETUIRE CU ORICE PRET?

PILDA SFINTILOR MARTIRI BRANCOVENI PENTRU NOI, in predica Parintelui Tudor Ciocan (audio, text): RUSINAREA DE DUMNEZEU, FRICA DE OAMENI si COMPROMISURILE ne imping la DESPARTIREA DE HRISTOS: “Degeaba iti supravietuieste neamul, daca iti pierzi mantuirea. Ce conteaza mai mult, SUPRAVIETUIREA mea in lumea aceasta sau vesnicia?”

Pr. Tudor Ciocan – cuvinte actuale la ADORMIREA MAICII DOMNULUI (audio, text): “NU VREAU SĂ NE OBIȘNUIM CU NEFIRESCUL, NU NE PUTEM ACOMODA CU LUMEA ACEASTA. Nu ne separăm cu nici un pas de credința cea adevărată! Îndepărtarea oamenilor de Hristos se face prin ERODĂRI SUCCESIVE!”. Despre CUMINȚENIA și ASCULTAREA duhovnicești VERSUS cele lumești


Categorii

Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pilda lucratorilor rai, Preot Tudor Ciocan, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “LUMEA VREA SA IL OMOARE PE HRISTOS, FACANDU-NE SA IL IGNORAM, SA IL SCOATEM DIN VIATA NOASTRA, ALEGAND DOAR “SUPRAVIETUIREA”, “SIGURANTA” SI “ADAPTAREA”. Predica Parintelui Tudor Ciocan la PILDA LUCRATORILOR CELOR RAI (audio, text)

  1. Pingback: Creștinul de azi – între A TRĂI DUPĂ MINCIUNA ÎNFRICOȘĂRII din partea “lumii” și A NE LUA CRUCEA pentru a trăi împreună cu Hristos. PREDICA PR. TUDOR CIOCAN la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (AUDIO, TEXT) | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate