90 de ani de la nasterea SFANTULUI INCHISORILOR. Fericitul Martir VALERIU GAFENCU – mai aproape de noi ca oricand, prin cuvantul si exemplul sau profetic

24-01-2011 Sublinieri

“E vremea pocaintei! Oamenii ne-au parasit…”

Pr. Gh. Calciu: “Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”

***

“Cine se afirma crestin trebuie sa se poarte ca un crestin“.

“Atitudinea lui Valeriu in fata autoritatilor era plina de demnitate, dar inteleapta, incat nu putea fi acuzat de fapte “contra-revolutionare”, ci de credinta lui. Tocmai credinta dorea el sa o apere, dar incerca sa fie mai iscusit decat prigonitorii sai, sa nu se lase atras intr-o batalie cu totul inegala, in care ar fi fost strivit cu usurinta. De aceea facea din “legea Cezarului” arma sa de aparare. Trebuia sa foloseasca in mod intelept putinele mijloace de lupta pe care le ingaduia temnita. Unii detinuti i-au reprosat aceasta zicand:

– Tie iti merge aceasta atitudine, noua insa nu ni se potriveste! Noi stim ca suntem in razboi cu un dusman total, cumplit si nimicitor si vrem sa castigam acest razboi. Nu noi suntem “banditi”, asa cum ne numesc ei, ci ei sunt, si trebuie sa le-o spunem. Suntem in temnita, dar nu abandonam lupta chiar daca vom muri luptand!

La astfel de argumente Valeriu pleca ochii tristi si plini de intelesuri si raspundea:

Credeti voi ca eu am abandonat lupta, credeti voi ca eu nu va inteleg? Dar oare trebuie sa murim ca niste prosti? Nu asteapta ei prilejul sa ne loveasca? Ce avem deci de facut? Sa intram de buna voie in gura porcilor turbati? Or sa folosim timpul acesta de osanda pentru a ne salva sufletele si vietile?! E vremea sa ne smerim adanc, sa ne ocupam de problemele cu adevarat importante, sa ne curatim pentru a fi vrednici de Hristos.

La care i se spunea:

– Nu noi, ci ei sunt necurati! Daca ne lasam antrenati de lacrimile pocaintei, dam frau liber tiranilor si pacatosilor!

E vremea, e vremea pocaintei! raspundea Valeriu. Aveti credinta in voi! Oamenii ne-au parasit. Izbavirea va veni de la Dumnezeu. Jertfele de aici nu vor ramane fara rod!

Dupa trecerea anilor, cuvintele lui Valeriu si-au adeverit intelepciunea si au fost luate de multi ca indreptar.

Adesea se iscau in celula controverse privind orientarile de politica internationala. Majoritatea celor tineri credeau ca occidentalii ne vor salva, ca vor interveni si vor zdrobi comunismul.

– E greu sa credem ca Occidentul, care s-a aliat cu comunistii pentru a-i infrange pe germani, se va intoarce acum contra lor, era de parere Valeriu. Este necesar un proces lung si profund de reorientare a Occidentului, pana va ajunge sa cunoasca si sa infrunte comunismul. Acum suntem abandonati comunismului. Nu stim cat timp va dura criza. Gandirea materialista care guverneaza lumea o adanceste si mai mult. Va trebui sa apara alti oameni, cu o noua orientare. Nemtii au incercat ceva, dar au fost invinsi. Noi suntem alaturi de occidentali, dar si impotriva lor, asa cum am fost alaturi de germani, dar si impotriva lor. Caci noi credem ca de la Hristos va veni pacea in lume. Trebuie sa fim pregatiti pentru o suferinta de lunga durata.

Era considerat defetist, dar timpul i-a dat dreptate in aceasta privinta.

O alta sursa de discutie era tema greselilor colective din trecut. Valeriu spunea:

Cine se afirma crestin trebuie sa se poarte ca un crestin. Nu e ingaduita crima ca arma de lupta crestina. E necesar sa marturisim public greselile trecutului, pentru a pune un inceput nou. Nu sunt ingaduite nici tirania, faradelegea si abuzul.


Toate acestea erau referiri la unele evenimente din trecut, pe care insa nu toata lumea era pregatita sa le priveasca astfel.

(…)

valeriu.jpg

Spovedania lui Valeriu

In tot acest timp Valeriu se spovedea si se cumineca regulat. Duhovnicul sau pe atunci era un preot obisnuit, care insa sesizase cu multa acuitate adanca traire launtrica, impresionanta si de neuitat.

– Sunt impresionat! ne-a marturisit el dupa moartea lui Valeriu. Spovedania lui era o cercetare minutioasa a adancurilor sufletesti, o fina deosebire a duhurilor si o dovada a statornicirii lui in cea mai aleasa vietuire crestina. Desi nu pacate avea de marturisit, ci trairi, unele mai inalte ca altele, totusi se smerea pe sine cu asprime. Imi zicea: “Doresc sa nu am nici o clipa de indoiala, in asa fel incat sa nu vina satana si sa-mi ia sufletul chiar atunci”. Cu toate ca suferea mult, era plin de bucurie tainica. Rugaciunea lui era un suspin necurmat, o dorire nestinsa, o neincetata unire cu Hristos. Niciodata nu ar fi acceptat nici cea mai mica stirbire a Adevarului. Judecata lui era dreapta si sincera.

Si preotul a conchis, transfigurat:

Hristos era viu in el.

valeriu.jpg

“Nu sunt judecatorul altora, ci sunt marturisitorul lui Dumnezeu!”

Intr-una din zile lui Valeriu i-a fost atat de rau, incat credeam ca se va sfarsi. Pe langa toate afectiunile de care suferea, facuse o apendicita acuta. L-ar fi putut lasa sa moara, dar nu era “umanitar”. Umanitarismul este ipocrizia cruzimii, el puncteaza cu lozinci si vesminte frumoase campul otravit si jalnic al revolutiei. Deci medicul a facut raport catre conducere, ca sa fie transportat de urgenta la spitalul din oras, pentru operatie. Politrucul penitenciarului a venit la el si i-a spus:

– Viata ta este in mainile mele. Daca nu vei fi operat, vei muri.

Valeriu a zambit ingaduitor si i-a raspuns:

Daca viata unui om depinde de alt om, grea raspundere are acest om! Iar daca toti oamenii ar sti ca viata lor depinde de Dumnezeu, atunci fiecare ar pretui viata semenului sau!

– Esti nebun, i-a zis politrucul, si l-a trimis sub paza strasnica sa faca operatia.

Cand a revenit la sanatoriu l-a oprit iar:

– Hei, ai vazut moartea cu ochii! Vezi, am vrut sa-ti aratam ca viata ta e in mainile noastre. Poate te-ai razgandit si de acum vei lucra cu noi. Iti dam streptomicina! Vei primi si pachete de la familie. Si mai stii ce poate urma?… Esti un om inteligent si poti sa ne fii de folos. Stim ca nu te preocupa politica, ci religia, dar nu este Patriarhul vostru cu toti popii lui de partea noastra? De ce nu treci si tu cu noi? Ai ce castiga!

– Va multumesc ca ati ingaduit sa fiu operat. De aici inainte mi se vor prelungi chinurile… Cat despre restul,intre mine si dumneavoastra sta constiinta. Dumnezeu nu este de vanzare. Tranzactii de constiinta nu se pot face. Pentru libertatea mea sufleteasca iau decizia de a muri. Este bine sa se spuna raspicat adevarul, si eu adevarul il slujesc. Nu sunt judecatorul altora, ci sunt marturisitorul lui Dumnezeu. Nu exista zidire sub soare care sa dureze fara Dumnezeu. Dumneavoastra nu vreti sa-L primiti pe Hristos, eu nu pot primi moartea sufleteasca.

– Ti-am spus ca esti nebun! a racnit politrucul. Voi face raport. Esti un incrancenat, un fascist, un dusman al poporului, platit de banditii de americani. Avem noi ac de cojocul vostru! Esti bun numai de moarte! Du-te si mori cu Hristos al tau cu tot. Nu ne impiedicam nici de El si nici de unul ca tine!

– Pe mine ma puteti ucide acum, pe El nu-L mai poate ucide nimeni si El este piatra de poticnire a tuturor semetiilor. Intelegeti bine ca Hristos este singura putere care poate izbavi omenirea din suferinta si pacat!

– Lasa tu prostiile astea. Adevarul e de partea noastra!

Adevarul este dragostea care se jertfeste pentru cei saraci si prigoniti!

– Ba, tu stai cu moartea pe buze si-mi tii mie predici mistice?! Ce, vrei sa ma convingi si pe mine? Ia vezi, ca te-ai intins prea mult!

Valeriu se trudea sa-l priveasca, caci pleoapele ii erau grele. Se simtea stins trupeste, dar o bucurie launtrica il facea sa vorbeasca despre credinta, pentru a ramane o marturie in veac. Zambetul iubirii sale nemasurate ii inflorea pe obraji. Se ruga in taina pentru acest nefericit om si pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea de stapani ca el. Politrucul era incurcat. A tras o tirada de injuraturi, apoi a ordonat sa-l duca pe Valeriu la locul lui.

– Ba, sa nu zici ca nu m-am purtat omeneste cu tine, a mai adaugat. Ti-am oferit viata, dar tu vrei moartea. Dracu’ sa mai inteleaga toate astea!

Asa s-au despartit. De atunci nu l-a mai deranjat niciodata dar de cate ori venea in camera se uita lung la el.

valeriu.jpg

“Aici s-a terminat cu Hristos!”

Valeriu stia ca nu va obtine nimic de la politruci, dar isi facea datoria sa le vorbeasca:

– Sunt aici oameni de mare valoare, care pot fi de folos tarii, spunea el, dar care mor pentru ca nu au streptomicina si nici vesti de la familiile lor. Puteti sa-i salvati!

Ei insa nu doreau sa-i salveze. In conceptia lor omul nu conta, caci orice om poate fi inlocuit cu un altul, conta numai sistemul. Or, ideile acestor oameni minau tocmai sistemul si deci sentintele erau definitive. O singura data a mai avut o discutie pe aceasta tema cu un inspector. Acesta venise de la Bucuresti. S-a oprit la patul lui Valeriu si l-a intrebat:

– Cum te cheama, detinut?

– Sa traiti, domnule inspector, sunt detinutul Valeriu Gafencu, a raspuns el cu formula obligatorie.

– Aha, a exclamat politrucul privindu-l cenusiu.

– Domnule inspector, va rugam sa ne acordati drepturile pe care le-au avut si detinutii comunisti aici!

– Noi nu vom repeta greselile trecutului, a raspuns sec inspectorul. Umanismul nostru nu se aplica reactionarilor.

– Domnule, a continuat Valeriu, aici suntem oameni bolnavi, neputinciosi, zilnic moare cate unul dintre noi si pe langa toate acestea, suntem supusi amenintarii cu teroarea si tortura.

Cum indraznesti sa vorbesti astfel cu mine? Nu pricepi ca nu vrem sa facem din voi eroi? Vom face din voi delatori, iar din nevestele si surorile voastre prostituate!

Valeriu era adanc indurerat si a raspuns:

Pacatele lumii acesteia trebuie ispasite. Noi ispasim aici multe pacate. Cu totii insa suntem in mainile lui Dumnezeu.

Esti un bandit mistic! Aici vei muri! Sa nu crezi ca o sa scapi cu viata! Asa cum esti, va trebui sa primesti reeducarea!

– Asa cum sunt este o binefacere, a raspuns Valeriu, caci nu voi rezista mult, sunt suficiente cateva lovituri ca sa ma doboare.

– Du-te dracului! A urlat inspectorul. Vom avea grija sa mori incet, chinuit, pana ce vei renunta la Hristosul acela cu care vrei sa ne sperii. Pe El si pe tine, pe voi toti va uram, ba, si va vom distruge! Aici s-a terminat cu Hristos, si Cel mort si Cel inviat! Vom avea grija ca generatiile viitoare sa nu mai stie minciunile Lui si ale voastre. Noi, ba, noi suntem hristosul lumii acesteia!

Dumnezeu sa va ierte, domnule, a raspuns Valeriu si a plecat capul in rugaciune, asteptand porunca sa fie zdrobit.

Dar n-a fost ucis atunci. Calvarul lui a mai durat o vreme”.


[1]Tot astfel le-a privit, dupa ani lungi de suferinta, si Maica Mihaela – Marieta Iordache, fosta sefa a Corpului de legionare “Razlete”, care in 1963 lasa in inchisoarea de la Miecurea-Ciuc, prin Morse, urmatorul testament: “Daca am gresit ca am scos sabia, am si acceptat sa fim rapusi de ea. (…) Acum suntem total ai lui Hristos. Si alaturi de El drumul nostru inseamna dragoste, numai dragoste si lasarea celorlalte si a razbunarii in seama lui Dumnezeu. Iar grija noastra sa fie una singura: aceea de a cunoaste voia Lui si apoi de a o indeplini intocmai(cf. Lacrima prigoanei, 1994, pp. 17-18)

intoarcerea-la-hristos-coperta.jpg

(din Ioan Ianolide, “Intoarcerea la Hristos“, Editura Christiana, Bucuresti, 2006).

***

de Ionut Baias

Miercuri, 25 iulie 2007

Biografie

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.

Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.

Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi.

Arestat de Antonescu

In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”.

Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de conducere in Fratiile de Cruce.

Inchisoare si distrugere fizica sub comunisti

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 – 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de “fenomenul Pitesti”, proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.

Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o “epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.

Cu aceasta figura de sfant – care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului – a trecut la cele vesnice.

Si-a cunoscut ziua mortii

Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup – care supurau permanent – Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.

A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.

La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimele cuvinte:

“Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.

Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand fi gasita in tot mai multe case.

I-a salvat viata pastorului Wurmbrandt cu pretul propriei vieti

Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.

Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.

Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrandt, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.

Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.

Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrandt, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.

Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrandt a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.

Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa:

Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!

dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.

Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.

Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?

dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: “Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?”….

Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.

Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu Gafencu

  • Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa:Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”
  • IPS Bartolomeu Anania: “Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU”.
  • Marin Naidim, Constanta: “Era fire de poet”

Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.

In colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.

Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.

Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.

Facea mult caz de “constiinta pacatului”, pentru ca erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita.

Dar pierdeau din vedere ca mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria.Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har.” Pe omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.

  • Virgil Maxim, Ploiesti: “Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii”

Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:

Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.

  • Aurelian Guta, Craiova: “Nu l-am auzit niciodata plangandu-se”

“Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat, fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si gambelor.

Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau ingrozitoare.

Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.

Din fasii de camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii acopereau fruntea boltita.

Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina”.

IMNUL INVIERII

Versuri: Valeriu Gafencu

Muzica: Mihai Lungeanu

Va cheama Domnul slavei la lumina,

Va cheama mucenicii-n vesnicii,

Fortificati biserica crestina

Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre

Un om nascut din nou armonios,

Pe sufletele voastre sa se-mplante

Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate

Si Iisus coboara pe pamant;

Din piepturile noastre-nsangerate

Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina

Cu sufletul smerit, purificat;

Veniti flamanzi, gustati din cina,

E nunta Fiului de Imparat.

Cititi si:

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Pocainta, Razboiul nevazut, Sfantul Valeriu Gafencu, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “90 de ani de la nasterea SFANTULUI INCHISORILOR. Fericitul Martir VALERIU GAFENCU – mai aproape de noi ca oricand, prin cuvantul si exemplul sau profetic

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: 90 de ani de la naşterea lui Valeriu Gafencu – “Sfântului Închisorilor.
  2. Dumnezeu l-a ferit pe Valeriu Gafencu de „reeducarea” inumana care a avut loc la Pitesti si in alte inchisori comuniste ale vremii. Valeriu Gafencu era deja foarte bolav de plamani, si a fost transferat la „spitalul” inchisorii Targu Ocna unde a si murit in mizerie si fara a i se acorda minime ingrijiri medicale.
    Teroarea comunista a dat multi martiri crestini in inchisorile comuniste. Ca sa poata instaura o lume atee, comunistii trebuiau sa distruga din temelii lumea crestina de dinainte, o lume cu imperfectiunile ei, dar din care Dumnezeu nu fusese alungat … Pentru asi atinge scopul, comunistii trebuiau sa omoare pe toti cei care reprezentau ceea ce era mai bun si mai crestin in toate domeniile vietii sociale, economice, culturale si nu in ultimul rand spirituale, adica pe toti „dusmanii de clasa” (!?!). Au fost inchisi si au murit de mizerie, de boala, de foame si torturati in fel si chip, mai toti politicienii vremii indiferent de partid, multi ofiteri ai armatei romane, profesori, intelectuali de toate categoriile, reprezentanti ai industriasilor vremii, multi tarani mijocasi buni gospodari, care au fost considerati „chiaburi”, si multi preoti mai ales ortodocsi, pentru ca si predominau numeric. Faza de teroare maxima a durat pana in 1964 cand, dupa terminarea „colectivizarii” multi au fost eliberati din inchisori. “Bazele” noii societati fusesera puse.
    Pana la urma comunistii au avut din pacate castig de cauza. Schimbarea produsa cu forta si cu muta violenta atunci, are ecouri pana in zilele noastre. Secularizarea societatii romanesti se pare ca nu mai are cale de intoarcere. Inchisorile comuniste au dat multi martiri, dar si mai multi oameni s-au nascut mai apoi intr-o tara pustiita de un regim dusman al lui Dumnezeu. Multi oameni s-au obisnuit sa traiasca departe de biserica intr-o lume in care Dumnezeu era tot mai mult uitat. „Democratia” de dupa 1990 a fost cealalta „aripa” al procesului de apostazie a lumii de astazi, care intr-o societate deja slabita si dezorientata care abia iesise din comunism, a continuat procesul indepartarii de Dumnezeu, de data asta prin metode „soft”, adica prin placere, prin consumism, prin distractii, prin dorinta de a duce o viata tot mai imbelsugata, pentru ca de metodele „hard” nu mai era nevoie. Ce ne spune asta? Ca nu mai e nevoie de forta pentru a indeparta pe om de Dumnezeu, pentru ca firea slabanogita a omului contemporan il inlocuieste pe Dumnezeu de bunavoie cu placeri lumesti de toate felurile.

  3. Admini ! si TOTI Cititorii , Comentatorii ! :

    Va doresc un inceput de saptamana bun si binecuvantat !

    Si…reiterez urarea IPS TEOFAN :

    “SUS SA AVEM INIMILE !”

    Doamne ! iti multumim ! iarta-ne…si…ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  4. Nu stiam ca azi e ziua de nastere a Sfantului Valeriu!!!

    Frumos! Vad ca nimeni nu si-a mai adus aminte de asta, desi s-a facut atat scandal cu canonizarea lui…

  5. @ Ema:

    Nu azi, ieri, pe 24.

    Da, ca sa se demonstreze ce era de demonstrat si in privinta instrumentarii… 🙁 Dar insusi duhul si insasi invatatura Sfantului Valeriu sunt o vesnica rusinare si mustrare sensibila pentru toti.

    Pe noi ne-a durut si ca nimeni nu a prea gasit nimic de spus aici ieri, apropo de Sfant si de cuvntele sale, de intelesul lor profetic pentru vremurile de azi, insa toti se inghesuie cand este de comentat la un scandal. Si atunci chiar mai avem pretentia sa ne recunoasca cineva martirii si oficial, cand noi insine nu-i bagam prea mult in seama? Nu ni se pare deja ca este o fudulie gaunoasa sa PRETINDEM ceva ce noi insine nu facem? Deci la ce ne-ar mai folosi atunci canonizarea? Ca sa ne impaunam in fata altora, fara sa invatam insa nimic si fara sa aratam macar putina evlavie? 🙁 Sfantul Valeriu ramane marele nostru Sfant, chiar si daca nu l-ar cinsti si accepta nimeni… Si el, si Ianolide, si Mircea Vulcanescu… glasuri care striga in pustiul de Duh al vremilor noastre.

    Cum zicea recent un parinte: NU EI AU NEVOIE de praznuirea noastra, ci NOI AM AVEA NEVOIE de modelul lor. Dar, cum se face, nu stim, ca tocmai asta ratam cu brio…

  6. RUGACIUNE PENTRU OSANDITII CAZUTI

    Primeste.Doamne,fumul rugaciunii
    Ce se inalta,tremurand in grai
    Si urca pana sus,pe scara lunii,
    Pe scaunul pe care stim ca stai

    Ingenuncheati pe lanuri secerate,
    Rugamu-ne,Stapane de apoi,
    Sa-i vindeci cu azur si bunatate
    Pe dusii prea devreme dintre noi.

    Ei au plecat cu ranile deschise
    De sub inalte maluri ce se rup,
    Cu visele din gand facute trup,
    Cu ranile din trup facute vise.

    Primeste-i,Doamne,cum primesti tamaia,
    Si daca-i culci in raiul Tau cu flori,
    sa pui,ca pe morminte,doi bujori
    Pe-obrajii storsi si galbeni ca lamaia.

    Si da-le tot alinul,toata mierea
    Din fagurii nescriselor scripturi,
    Izvoarele,pe frunte,din paduri
    Si din adanc,in suflete,puterea.

    Ingenunchind in lanuri secerate
    Sau la troite scaune de trifoi,
    Se roaga,Doamne,intr-un glas cu noi
    Un neam intreg de frunti insangerate.

    Saruta rana tarii cu senin
    Si miluieste-i cu odihna blanda
    Pe cei ce-au dus a crucilor osanda
    Si dorm sub damburi fara cruci.Amin
    (Rugaciune pentru osanditii cazuti-Andrei Ciurunga)

    MIna

    Un gand smerit si simplu,o lumina,
    Spre Tine se inalta lin din mina
    Si sufletul inlacrimat se roaga:
    O,vino,de pacate ma dezleaga!

    Pe fruntea mea senina mana-Ti pune
    Si cheama-ma incetisor pe nume
    Cum Ti-ai chemat prietenul din groapa;
    Te rog,Iisuse,da-mi un pic de apa!”…

    ( “Mina”-VALERIU GAFENCU)

  7. Ceea ce mi se pare cel mai relevant din acest text pentru ca are legatura directa cu ceea ce se intimpla acum la noi este urmatoare fraza:

    “Dar oare trebuie sa murim ca niste prosti? Nu asteapta ei prilejul sa ne loveasca? Ce avem deci de facut? Sa intram de buna voie in gura porcilor turbati? Or sa folosim timpul acesta de osanda pentru a ne salva sufletele si vietile?!”

    Adica apararea…….dar cu multa intelepciune, pe principiul “nu aruncati margaritare porcilor pentru ca se vor intoarce asupra voastra si va vor sfisia”.

    Adica o marturie ca crestinul nu este un dobitoc care se transforma in carne de tun, sau care braveaza atragind aiurea-n tramvai atentia si furia dusmanilor ci este sau trebuie sa fie un om care stie cind sa vorbeasca, cind sa taca, cind sa marturiseasca, cind sa actioneze si cind/daca sa faca jertfa suprema martirica. Adica totul trebuie sa fie cu sens.

  8. Dragii mei,
    Am o mare nedumerire, cum se face ca in ultimul timp multi din fratii nostri au devenit filetisti?? Filetismul a fost condamnat de Biserica fiind erezie!
    De cand ne urmareste paranoia?
    Iata parintele Istin spune ca nu are importanta cine il canonizeaza pe Sf Marturisitor Valeriu Gafencu!
    Cine indrazneste sa ii rastalmaceasca cuvintele? Domnul Roncea?
    Imi pare rau pentru domnia sa, dar va sfarsi ca Dan Puric daca nu se pocaieste!
    Biserica e Plina de Har! Daca va fi canonizat de MOscova sa ne bucuram, la fel asa cum si Arhiepiscopia Galatiului a facut slujba de Canonizare a Mitroploitului Patelarie de la Constantinopol!
    Unde e problema?
    Oare Ortodoxia nu e universala? Oare nu spune Sf Duh: nu mai este iudeu, nici elin.
    In primul rand nu uitati ca se face o mare confuzie intre rusi, popor al lui Dumnezeu si bolsevici, oameni fara dumnezeu, de origine neruseasca care a facut atrocitati. Nu confundati lucrurile. Nu aduce ura si dezbinare!
    Daca suntem duhovnicesti inteleem asa cum isus pr Iustin a inteles, ca Ortodoxia nu cunoaste granite, ca suntem frati cu Mitropolitul Vladimir ca si cu congolezul Siluan, pentru ca sunt Ortodocsi!
    Cine pune mai presus natia lui de Ortodoxie sa fie anathema!(anatema Sinodului Bisericii Greciei impotriva filetismului)

  9. @Pr. Timotei:

    Nu pentru ca l-ar canoniza “rusii” este o problema, sau sarbii, sau orice alt popor ortodox, cum a spus si p. Iustin. Insa tot parintele Iustin a continuat, spunand ca e vorba si de interese ale unor “structuri” (aceeasi masina ateista) la mijloc. Asadar, dupa cum am subliniat, canonizarea este buna, oricine ar face-o, este un lucru bun. Dar nici nu ne putem preface ca nu exista alte motivatii in aceste decizii. Si pericolul cel mai mare asupra caruia voiam sa atrage atentia era o anumita stare de entuziasm facil – nu fata de canonizarea in sine a Sf. Valeriu – ci fata de o anumita jurisdictie bisericeasca. Pentru ca trebuie sa fim constienti ca unii folosesc orice prilej (fie o canonizare, fie o decizie calendaristica) pentru a vorbi de rau Biserica noastra si pentru a raspandi in oameni o nesuferire fata de BOR. Deci, e bine sa constientizam ca unele motivatii sunt interesate “politic” si ca si unele campanii autohtone sunt la fel de iezuite in spirit. Da, ortodoxia este universala, si primeaza evlavia fata de sfinti. Dar ortodoxie, si evlavie, nu politica si nu zelotisme gratuite.

    Am detaliat opiniile noastre aici, inclusiv la comentarii:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/01/21/sfada-pe-seama-sfintilor-inchisorilor-nu-ajungeau-taxele-guvernului-patriarhul-romaniei-pune-si-el-taxe-pe-nunti-si-botezuri-in-timp-ce-patriarhul-ilia-al-georgiei-boteaza-personal-mii-de-copii-gr/

  10. Doamne ajuta! Va transmit un gand smerit in aceasta zi de 24ian…
    <>

    Doamne ajuta!

  11. @geo:

    Scrieti fara , va rugam, pentru ca nu ia textul.
    Multumim!

  12. @ADMIN
    SUNTE-TI SIGURI CA SE ASCUND IN SPATE INTERESE MESCHINE?
    SI DACA E VOIA LUI DUMNEZEU CA PRIN NISTE INTERESE MESCHINE SA SE REPARE DE FAPT O NEDREPTATE?
    UITATI CA SI DIAVOLUL, TOT VOIA LUI DUMNEZEU O FACE, PANA LA URMA?

  13. @ pr. Timotei:

    1. Da, suntem siguri, parinte, altfel nu am fi scris. Si am si explicat, nuantat, argumentat, nu am aruncat cu vorbe, cum fac altii.

    2. Exact asta am spus si noi, doar de vreo cateva ori, repetat si subliniat, dar se pare ca nu se doreste a se citi/a se auzi ce spune celalalt, intr-un dialog, iar asta e extrem de trist, sa ne iertati 🙁

  14. Daca Mittropolitul Vladimir are interese meschine, Dumnezeu il va judeca, nu e treaba noastra, nici macar sa ne gandim, dar GANDUL INALT PREA SFINTIEI SALE PE CARE L-A EXPRIMAT ESTE FRUMOS! NOI ASTA AM AUZIT, NU AM AUZIT NIMIC MESCHIN!
    Daca e Canonizat Sfantul Valeriu vom putea ridica Biserici cu numele lui, vom putea cinsti Sf Moaste ale Martirilor, daca Ierarhia Romana nu e in stare iata, vin altii mai indrazneti si o fac! Azi e nevoie de marturia acestor Sfinti, trebuie raspandita Viata lor, ca sa cunoasca generatiile tinere si sa aiba modele.
    Tinerii nostri sunt lipsiti de modele! Nu mai exista modele, societatea nu ii ajuta, ci ii distruge, scoala ii dostruge prin politizarea excesiva care se duce in scoli, copii nostri invata istoria holocaustului, si nu invata cine a fost Stefan cel Mare, se invata Istoria Uniunii Europene, se invata ca familia e ceva demodat, se invata de Mc Donalts.
    Va rog sa luati un manul de istorie de clasa a 9=a sa cititi!
    Vom avea o generatie de copii spalati la creer, profesorii sunt foarte slab pregatiri, facultatile sunt pe bani si trec toti pe banda rulanta, nu mai exista selectie.
    Vom avea o generatie de copii tampi!
    La ora de religie elevii invata despre pace si intalnirea istorica dinte papa si patriarhul teoctist! Oricum ora de religie e ca si cum nu ar fi!
    Romania se gaseste intr-o criza cum nu a mai fost niciodata in istoria ei! Biserica ei este in criza, nu are oameni demni! Iar cei care mai sunt habar nu au teologie! Facultatile de teologie sunt imbacsite cu ecumenisme!
    studentii teologi nu cunosc dogmatica, nici istoria, totul se face la nivel de gradinita, nu exagerez, pentru ca daca la liceu mai invatai, aici nu mai ai aceasta sansa, ei invata relativizmul religios.
    Avem nevoie de modelul lui Valeriu Gafencu!
    Oriunde va fi canoizat, vom putea ridica Biserici, vom cinsti toati martirii de la Aiud fara ca sa ne ferim de cineva. Acum ne ferim, le ascundem ,cand vin in control de la patriarhie, ca sa nu le ia, avem deaface cu o patriarhie care nu are simtul realitatii, nu traieste in prezent, nu simte ierarhia criza in care se afla romania, nu ii pasa! Ei traiesc ca si ministrii, au palate, primesc taxa de la parohii! Iata Ierarhii Greci au sarit cu totii, au strigat si striga, lupta si indeamna, spun adevarul.
    Noi romanii ne-am obisnuit cu minciuna, cu manipularea si cu rabdarea prost inteleasa, am ajuns o natie de plans, si nici nu ne dam seama !
    Ne-au sedat! Manipulati am trait pe timpul lui ceausescu, manipulati am iesit la revolutie, manipulati traim incontinuare! Unde este BOR?
    Enevoie de jertfa don partea BOR pt salvarea neamului, nu de catedrala mantuirii, ca avem casa poporului, ne ajunge! Dar e nevoie de implicare, in Biserica Rusiei in fiecare Mitropolie exista organizat cate la fiecare parohie cantina care hraneste pe saracii parohiei, se implica in viata credinciosilor, sprijina construcita de biserici de cartier. Fac cercuri si fratii care se intalnesc in parohii sub indrumarea preotilor pentru a studia DOGMATICA! Au CENTRU DE MISIUNE APOSTOLIC infiintat de Sf Mucenic Daniil Sisoiev care e organizat cu scoala misionara pentru pregatirea misionarilor care pleaca in toata lumea pentru a propovadui Ortodoxia!
    Si toate acestea nu se fac cu bani! Ci cu credinta lor! Cu vointa lor! Cu jertfa lor! Noi unde suntem? Pe nicaieri! Dar ne e frica de rusi, conspira inpotriva noastra in loc sa luam exemplu! Nu e normal ca Patriarhia Moscovei sa fie Imperialista? Pai e normal, dar e unealta in mana lui Dumnezeu! Pentru ca nu au fost batuti in cap! Ei sunt flexibili, au inteles ca daca raman in matca lor vor pieri!! Si ca neam si ca Ortodoxie locala! Noi nu realizam ca suntem pe punctul de a pieri ca Biserica Locala??
    In 40 de ani! Adica doua generatii, in ritmul acesta, vom avea bisericile goale!
    Pr Matei

  15. E TRIST CA NU NE UNIM NOI FORTELE PENTRU O CAMPANIE DE CANONIZARE A TUTUROR MUCENICILOR DIN PUSCARIILE COMUNISTE
    PR tIMOTEI

  16. @Pr. Timotei:

    Va rugam, nu ne faceti sa repetam a mia oara acelasi lucru: canonizarea in sine este buna si de dorit. Restul apologiei este, sa avem iertare, de prisos aici. Nu pe noi trebuie sa ne convingeti de modelul intruchipat de Sfintii Inchisorilor – http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/sfintii-pe-care-nu-vrem-sa-i-cinstim/
    Aici este o categorie intreaga dedicata lor, asa cum acest site, de altfel, este pus sub cuvantul si pilda a doi dintre ei: Parintii Gheorghe Calciu si Nicolae Steinhardt.

    In rest, observam cu tristete ca pareti a va inscrie printre cei care au un dispret profund fata de Biserica locala. Sau un complex de inferioritate nejustificat. Daca filetismul e o erezie, patriotismul sau nationalismul bun sa stiti ca nu este nicidecum un pacat, dimpotriva. Dar nici dispretul fata de Biserica ce v-a dat harul preotiei nu stim daca este prea sanatos. Noi asta stim de la Batranii nostri si de la Sfantul Valeriu insusi: ca SUNTEM ORTODOCSI, dar neaparat si ROMANI, si asa vrem sa si murim! Ma rog, daca asta este o vina, ne asumam. In orice caz, nu vrem sa fim dintre aceia care sa scuipam pe neamul nostru, pe radacinile noastre si pe Ortodoxia romaneasca, asa cum nu ne putem renega familiile, chiar daca ii iubim in egala masura si pe ceilalti frati. Dar nu dorim sa fim asimilati niciunui alt imperiu. Chiar daca poate, pentru pacatele noastre, este iminenta caderea intr-o astfel de robie.

    Cat priveste orele de religie, ele nu se fac degeaba, pentru simplul fapt ca depind de cel care preda. Daca acela e ortodox, nu doar in discurs, ci in viata, atunci ele vor fi spre bine. Daca e flasneta discursiva, poate sa spuna orice, ca pe nimeni nu va folosi.

    Legat de Catedrala neamului, avem aceeasi parere.

    Dar daca vreti sa spuneti ca nu dispretuiti cu nimic biserica, ci doar va referiti la oamenii din ea, pai atunci sa avem iertare, dar sunteti total incosecvent. Ori nu va atingeti nici macar cu gandul de ceea ce zic si fac toti arhiereii, ori da, si atunci dati-ne voie sa ne indoim sa interesele curate ale Mitr. Vladimir Cantarean.

    In ceea ce priveste faptul ca Patriarhia Rusiei face bine ca este imperialista, cred ca nu v-ati gandit bine cand ati spus asta. Poate va referiti ca a facut bine cand a urmat, ca o sclava, interesele Rusiei KGB-iste (putiniano-medvedeevesti) cand cu razboiul in Georgia? Trimitand acolo inclusiv preoti pentru a crea episcopii rusesti, in dispretul Patriarhiei Georgiei si al intai-statatorului Ilia? Biserica Georgiei fiind, de altfel, una din putinele ce nu face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, spre deosebire de ce a Rusiei.

    Da, nu este un rau din principiu ca Biserica sa se implice in politic. Dar sa se implice marturisitor pentru propriile ei scopuri, iar nu SA FIE TARATA, INSTRUMENTATA, si sa joace rolul de divizie armata cu uniforma preoteasca contrapusa si ostila fata de alte biserici-surori! Atunci, indiferent de infatisarea pe care o au actiunile ei, daca sunt facute in spirit iezuit, nu vor da roade bune.

    Iata, spre exemplificare, un material scris de insusi p. Savatie Bastovoi: http://savatie.wordpress.com/2008/08/21/slava-armatei-sovietice-slava-sfintei-rusii/

    Patriarhia Moscovei s-a aliat cu muftiatele din Caucaz, cu liderii evreimii şi ai sectanţilor împotriva Georgiei Ortodoxe

    Asadar, parinte, iata de ce conteaza ce calcule stau in spatele declaratiei mitr. Cantarean. Ca, la o adica, astazi e cu crucea si cu Sf. Valeriu, iar maine te pomenesti cu el ca e cu steaua… De fapt, si este, chiar “azi”, chiar “ieri”… Cu ea pe umar si cu seful SIS de mana, pe afisele mari din Basarabia…

  17. Daca alte ‘jurisdictii bisericesti’ au ce critica la BOR bine fac, ar trebui ca BOR sa se trezeasca si sa indrepte.
    PRIETEN ITI ESTE CEL CE TE CEARTA NU CEL CE TE MENAJEAZA!

  18. @Pr. Timotei:

    Credem ca e o pista falsa asa ceva. Nu cred ca exista patriarh si jurisdictie ortodoxa care sa fi emis, in ultimul timp, mai multe declaratii de prietenie fata de Papa decat cel rus. Aici in mod cert nimeni nu are a isi reprosa nimic. 🙂 🙁 Doar ca unii dintre noi tin cu tot dinadinsul sa faca din BOR un fel de biserica-paria si din celelalte biserici ortodoxe, biserici model. Si noi care credeam ca modelul e …Hristos si Biserica Triumfatoare! Se pare insa ca alergam dupa tot felul de jurisdictii “pure” si “curate” (eventual si stiliste?!) numai acela unul singur lucru care trebuie – a lucra harul si a mantui pe fratele – nu prea facem… Ci suntem ocupati in a imparti si desparti Biserica si Trupul lui Hristos.

  19. Cine a zis ca orele de religie se fac degeaba?Eu nu am zis asa ceva! Structura e proasta

  20. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Cand secretul devine doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE. La ce ar trebui sa fim mai atenti cand “dezvaluirile” curg, care ar putea fi noile capcane si ce avem de f
  21. Credinta si marturisirea, fara a judeca, si ceea ce spune prin :“Doresc sa nu am nici o clipa de indoiala, in asa fel incat sa nu vina satana si sa-mi ia sufletul chiar atunci” asta e tot…sau asta ar trebui sa fie destul…

  22. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL VALERIU – neinteles si prilej de poticnire pentru multi, si ieri, si azi
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU, OMUL IN CARE VIA HRISTOS: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aldea despre lectiile esentiale pentru noi ale marturisitorilor din inchisorile comuniste. CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » EMIL SEBESAN, unul din patimitorii reeducarii de la Pitesti, a implinit 85 de ani. O LECTIE VIE DE ISTORIE
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
  27. Pingback: Război întru Cuvânt » SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Cuvant la Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
  29. Pingback: Război întru Cuvânt » Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
  30. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate