CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

9-04-2010 Sublinieri

“Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit”. (Fericitul Martir Mircea Vulcanescu)

In ultima perioada o serie de promotori ai variantei schismatice de impotrivire fata de adoptarea noului calendar de catre B.O.R. (adoptare care a fost, in sine, o greseala vadita provocata de presiuni masonice) invoca rezistenta unor cercuri intelectuale din interbelic, rezistenta restransa, sumar, la o singura propozitie: Nu mai avem Sinod, datorita, chipurile, adoptarii noului calendar. Propozitia este atribuita lui Mircea Vulcanescu (pomenit uneori alaturi de Nae Ionescu). De fapt, pomenirea cazului interbelic romanesc al adoptarii noului calendar nu arata altceva decat – cel putin – superficialitatea noilor propovaduitori zeloti, ignorarea adevarului istoric, precum si distorsionarea marturisirii curate ale celor care vor deveni chiar Martiri ai Bisericii pe care ei, zelotii, o considera a se afla sub anatema. Sa vedem, asadar, care este adevarul istoric, cine a marturisit si, mai ales, ce:

1. Campania de impotrivire condusa de cercurile de intelectuali crestini a fost provocata nu atat de introducerea noului calendar, ci de repetarea unei anomalii a B.O.R. in anul 1929 – anume, fixarea unei pascalii diferite fata de intreaga Biserica Ortodoxa Universala.

2. Anomalia pascaliei ”romanesti” era efectul adoptarii nu a calendarului gregorian ca atare (sau a “noului calendar“, cel despre care se spune ca e anatemizat de o serie de sinoade din sec. XVII) ci a calendarului iulian rectificat, opera a prof. Chiricescu care, culmea, era anti-catolic fervent. Detalii se gasesc aici: http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Rezistenta.html

3. Campania a fost dusa, in principal, de doua curente: cel condus de Nae Ionescu, prin Cuvantul, si cel condus de Nichifor Crainic, prin Curentul. Controversa a cuprins insa mai toate mediile din acel timp, problema fiind discutata inclusiv in Academia Romana si atragand atentia politicienilor vremii.

4. Sinodul, dupa ce a incercat sa justifice si sa respinga toate atacurile privitoare la pascalia ”romaneasca” (care in 1929 era pe 31 martie, pe cand pascalia ortodoxa era pe 5 mai), anomalia de care vorbeam, initial revine, facand concesia de a lasa crestinii sa sarbatoreasca Pastile la data la care doresc (ceea ce ducea la aberatia praznuirii Pastelui de doua ori in cuprinsul aceleasi Patriarhii) iar apoi renuntand cu totul la orice ”originalitate” cu privire la data Pastilor si revenind la randuielile Traditiei si ale Bisericii Ortodoxe Universale. Ironia istoriei face ca Nae Ionescu sa considere ca Patriarhul Miron Cristea NU a fost unul din sustinatorii acerbi ai noii pascalii:

Cum s-a schimbat calendarul

Există o eroare, de pildă, dacă se crede că vina, „îndreptării” calendarului cade asupra Î.P.S. Miron. Părintele Patriarh a fost multă vreme de părere că reforma calendarului nu se poate face decât în plină ecumenicitate, printr-un congres panortodox cel puţin – dacă nu într-un sinod ecumenic. Călătoria pe care Î.P.S. Miron a întreprins-o acum câţiva ani pe la patriarhii şi mitropoliţii Răsăritului urmărea, între altele, şi lămurirea acestei probleme. Din nefericire, în lipsa părintelui patriarh, Ion Brătianu, nerăbdător că rezolvarea chestiunii calendarului întârzia a dat ordin mitropolitului Pimen să sfârşească o dată cu „stilul vechi”. Se ştie că, din motive… ştiinţifice, P.S. Pimen s-a executat. Părintele patriarh nu a făcut decât să accepte o situaţie pe care nu o crease.

Cine a impus pe 31 martie?

Trebuie să stabilim, de asemenea, că aceeaşi atitudine de acceptare a adoptat Î.P.S. Miron în chestiunea datei Pastelor. După prima greşeală, care stabilea prăznuirea Paştelor la 31 mart, părintele Patriarh şi-a dat seama de consecinţele grave ale unui asemenea act şi a încercat o revenire. Convocarea Sinodului avea ca principal scop chiar această problemă. Se ştie cum au decurs dezbaterile; după cum se ştie că luni, marţi şi miercuri, înainte de 24 ianuarie, atmosfera generală era pentru o amendă onorabilă şi reintrarea în Ortodoxie, prin admiterea datei de 5 mai. Putem adăuga chiar că miercuri după-amiază Î.P.S. Miron a afirmat într-o convorbire particulară că a doua zi se va hotărî în sensul dorinţei cinci-maiştilor…

Cele două Paşti

Discuţia lămuritoare pe care foaia noastră a întreprins-o în jurul datei prăznuirii Paştelor şi a îndreptării calendarului se apropie de sfârşit. Am arătat că hotărârea de la 24 ianuarie este, din toate punctele de vedere, inacceptabilă şi creatoare de grave dificultăţi…În adevăr, dacă Biserica basarabeană ar fi de sine stătătoare, îngăduinţa printre 5-maişti de a prăznui după lege ar fi un succes. Biserica basarabeană stă însă sub autoritatea Sfântului Sinod de la Bucureşti. Şi dacă trebuie să fim mulţumitori P.S. Gurie, Visarion şi Iustinian pentru că, prin atitudinea lor energică, au obţinut, principial şi în fapt, dreptul de a rămâne în lege, cu drept cuvânt suntem obligaţi să le reproşăm, că nu au avut aceeaşi străşnicie întru apărarea Sfântului Sinod din care totuşi fac parte. Credincioşii lor sunt, fără îndoială, satisfăcuţi în această elementară nevoie de a prăznui după aşezarea duhovnicească… Situaţia de astăzi? Scriam, în momentul în care deschideam această campanie de lămurire în foaia noastră: când va fi rătăcirea de pe urmă mai amară decât cea dintâi. Nu a trebuit să aşteptăm prea mult pentru ca întâmplările să ne dea dreptate. Hotărârea de la 8 februar, prin care se îngăduie prăznuirea Paştelor de două ori în acelaşi an, este – aşa cum am arătat aci, de altfel – o grozavă aberaţie. (sursa).

Asadar, a fost o frumoasa biruinta a marturisitorilor Predaniei renuntarea la pascalia originala ”romaneasca” si revenirea la pascalia Traditiei. O biruinta care este intunecata insa de defaimarile unora ce spun ca, de fapt, acesti marturisitori s-au impotrivit nu doar pascaliei ”romanesti”, ci cu totul calendarului nou (punand egal, asadar, intre marturisirea lor si atitudinea zelotist-schismatica a celor care agita acum apele in interesul gruparilor stiliste mai mult sau mai putin obscure), considerand, prin implicatie, ca Sinodul nu ar mai fi Sinod din cauza noului calendar.

Spunem “defaimari” deoarece acesti zeloti, care dau citate ciuntite, nu fac decat adumbreasca integritatea marturisitorilor din interbelic, caci din doua una: or marturisitorii nostri considerau BOR anatema din cauza noului calendar si atunci nu se explica de ce au ramas in comuniune cu aceasta si cu Sinodul acesteia, or impotrivirea lor nu era legata, esential, de problema calendarului, ci de problema pascaliei.

Intr-adevar, printre numele cele mai cunoscute care au participat la campania de impotrivire fata de pascalia ”romaneasca” se numara Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, ce a semnat o serie de articole, adevarate bijuterii de marturisire ortodoxa. O parte din aceste articole este semnata insa in colectiv, alaturi de Vulcanescu aducandu-si contributia George Racoveanu si un alt viitor mucenic al inchisorilor comuniste, Sandu Tudor.

Interesant, nu? Asadar, Sandu Tudor (adica viitorul parinte isihast si marturisitor Daniil de la Rarau, participant de frunte al Miscarii “Rugul Aprins” de la Antim) a participat si era foarte in tema cu problema pascaliei si a calendarului. Cu toate acestea, Sandu Tudor decide sa se faca monah in 1948, avandu-l drept duhovnic pe Parintele Cleopa. Sa nu fi stiut oare Sandu Tudor nimic despre factiunile obscure stiliste existente in momentul in care a devenit monah? Greu de crezut… In orice caz, era foarte in tema pe problema calendarului si totusi nu numai ca a ramas in Biserica Ortodoxa Romana fara sovaiala, dar a devenit monah si apoi parinte duhovnicesc si staret in cadrul acesteia acesteia! Pentru a-si sfarsi alergarea sa ca martir in iadul Aiudului. Inteleg oare noii zeloti de astazi care impart icoane cu Sfantul Mucenic Daniil pilda acestuia? Tare ne indoim…

Revenind la tema… Asadar, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor si George Racoveanu elaboreaza impreuna doua articole marturisitoare din seria mai cuprinzatoare a Cuvantului lui Nae Ionescu: Infailibilitatea Bisericii si Failibitatea Sinodala si Raspuns Prea Sfintitului Vartolomeu. Ratacirea Sinodala (articolul se gaseste, incomplet, la pag. 12 din documentul scribd. A fost atribuit in mod eronat lui Nae Ionescu; in arhivele lui Mircea Vulcanescu acesta precizeaza cine au fost autorii.)

In Raspunsul catre P.S. Vartolomeu cei trei marturisitori afirma clar (in mod bizar, din documentul din scribd lipseste un pasaj intreg ce se regaseste in editia Bunul Dumnezeu contemporan. Studii despre Religie, Ed. Humanitas, p. 288):

Prea Sfintitilor, liberi sunteti sa adoptati orice sistem de calculare a vremii: pagan, crestin, stiintific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Coculescu, Chiricescu ori Ghenadie Niculescu Pastile cele sfintite insa, Pastile cele Mari, Pastile Domnului trebuie sa se serbeze asa fel incat sa fie respectata Traditia bisericii ortodoxe de pretutindenea, care cere ca:

1) să nu se serbeze o dată cu Paştile evreilor;

2) să se serbeze după Paştele evreilor;

3) să se serbeze totdeauna în zi de duminică;

4) să se serbeze de către toţi creştinii ortodocşi deodată.

In acelasi timp, marturisitorii au indemnat, in subsidiar si nu ca tema principala de campanie, ca Sinodalii sa renunte, totusi, la noul calendar. Dar renuntarea la noul calendar nu au cerut-o pe motiv ca, adoptandu-l, Biserica ar pierde harul, ci pentru ca noul calendar, concomitent cu pascalia pe stil vechi, ar fi ridicat probleme legate de cursivitatea praznicelor:

P.S. Vartolomeu arată toată necazurile ce ar decurge din rămânerea la stil nou cu sărbătorile fixe şi la stil vechi cu Pascalia. Între altele, ne pune înainte perspectivele serbării, în anul 9942, a Sfintelor Paşti la 29 iunie, adică la Sfinţii Apostoli, iar la anul 31070, as fi ajuns chiar la 25 decembrie, adică chiar în ziua de Naşterea Domnului. După vechiul nostru „calendar bisericesc”, aceasta însă nu s-ar putea întâmpla în veac. Care trebuie să fie acum grija Bisericii? Să renunţe la reforma calendarului sau la Pascalia Ortodoxă? Altă ieşire nu există. Renunţând la prima, dogmele, canoanele, Tradiţia Bisericii (ce formează patrimoniul bisericesc) nu sunt întru nimic lovite. Renunţând la Pascalie, acest tezaur e călcat în picioare. Care consideraţiuni trebuie să primeze într-o decizie sinodală?...

Asadar, una sunt ”necazurile” provocate de existenta, in acelasi timp, a calendarului nou si a pascaliei pe vechi, si alta este sa afirmi ca Biserica nu are har sau chiar ca se afla sub anatema pentru aceasta situatie. Pentru marturisitorii citati aici esentiala era data de praznuire a Pastilor, care trebuia sa fie conforma Traditiei.

In alta parte, Mircea Vulcanescu afirma urmatoarele despre problema generala a calendarului:

…din punct de vedere bisericesc, noul calendar nu este bun si, ca atare, Sinodul trebuie neaparat sa il lepede ca pe un netrebnic, daca vrea cu tot dinadinsul sa nu se intample nicio tulburare. (articolul ”Netemeinicia scrisorii sinodale”, Studii despre religie, Ed. Humanitas, p. 270).

Asadar, ratiunile pentru care reforma calendarului era considerata gresita sunt:

  • reforma se facea din cauze si pricini ne-patristice;
  • produce tulburare in popor;
  • produce neoranduieli legate de cursivitatea praznicelor, pe termen lung.

Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!

Iata deci alta dovada a discernamantului si a constiintei marturisitoare a lui Mircea Vulcanescu – faptul ca nu ei, fideli traditiei, amenintau cu o schisma sau initiau o astfel de miscare (!), ci ca sinodalii inovatori s-ar fi pus, singuri, in schisma, daca ar fi afurisit gruparea condusa de Nae Ionescu:

Cat priveste amenintarea cu afurisenia pe 40 de zile, Sinodul nu ne poate zvarli o asemenea anatema, caci ar afurisi, implicit, toate celelalte biserici ortodoxe deopotriva cu care am pastrat neschimbata aceeasi predanie; si aceasta ar insemna proclamarea oficiala drept schismatica a bisericii romanesti… Astfel, biserica romaneasca, in prezent, virtualmente schismatica, ar deveni schismatica in chip manifest si categoric. De fapt, daca invatatura pe care o marturisim e falsa, Sinodul n-are decat sa afuriseasca. Am cerut-o si o repetam, constienti ca faptul n-ar putea duce decat limpezirea lucrurilor. Suntem insa siguri ca nu o va face, pentru ca nu mai are dreptul sa o faca. Facand-o, se scoate pe sine din ecumenicitate – cum am aratat, iar noi ramanem pravoslavnici, in biserica parintilor nostri. (din Raspuns carte P.S. Vartolomeu…)

Intr-adevar, Sinodul BOR nu numai ca nu a afurisit gruparea lui Nae Ionescu, ci a renuntat la pascalia romaneasca, revenind la pascalia ortodoxa. Asadar, Sinodul BOR a ramas in ecumenicitate si in Biserica Ortodoxa Universala.

De remarcat insa caracteristica autentica a duhului marturisitor, asa cum avea sa-l formuleze apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul: a spune adevarul in interiorul Bisericii, pana cand, la limita tragica, vrajmasii adevarului se scot pe ei insisi singuri din aceasta. Niciodata a te rupe de Biserica pentru a fonda grupari schismatice!

Ca scopul campaniei dusa de Nae Ionescu si ceilalti marturisitori a fost revenirea la Pascalia ortodoxa o atesta insusi filosoful, remarcand efectul marturisirii:

Restabilirea ecumenicităţii

Direcţiunea Sfântului Sinod a trimis tuturor ziarelor o încunoştinţare, arătând că, pentru anul ce vine, Sfintele Paşti se va prăznui la 20 aprilie. Pentru a înţelege semnificaţia acestui fapt, vom aminti că 20 aprilie însemnează, pe vechiul calendar, 7 aprilie, şi că 7 aprilie este tocmai data indicată de vechea Pascalie. Vasăzică, la anul vom prăznui cu toţii Paştele, în ecumenicitate, laolaltă cu toţi creştinii pravoslavnici. Şi mai este un fapt care trebuie relevat. Data prăznuirii Paştelor pentru anul ce vine a fost stabilită printr-o înţelegere a Patriarhiei noastre cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol… Ce am cerut noi?

1) Să prăznuim Paştele în ecumenicitate…

2) să nu prăznuim Paştele înaintea evreilor…Este adevărat că, de data aceasta, a intervenit însuşi părintele patriarh… (sursa)

Ceea ce s-a cerut si ceea ce s-a obtinut a fost revenirea la Pascalia ortodoxa. Pericolul a trecut, inovatorii nu au avut castig de cauza, Biserica Ortodoxa Romana a ramas Biserica Pravoslavnica.

Mai mult, la inceputul campaniei Nae Ionescu citeaza chiar celebrul Sighilion patriarhal din 1583 care, printre alte anateme aduse invataturilor catolice, anatemizeaza si calendarul gregorian, latin, care includea, evident, o pascalie schimbata. Asadar, nu se poate spune ca Nae Ionescu si ceilalti nu cunosteau istoria bisericeasca si sinoadele in materie. Stiind aceleasi lucruri pe care le invoca si schismaticii zilelor noastre, esentialul pentru ei, o spunem cu riscul de a ne repeta, a fost pascalia, care facea ca Biserica noastra sa se afle in sobornicitate sau in afara ei. Calendarul indreptat nu era bun, insa nu au considerat ca este nevoie sa faca inca o campanie pe tema revenirii la vechiul calendar, nici in momentul in care Sinodul a dat inapoi in problema pascaliei, in anul 1929, nici in momentul introducerii lui, cu cativa ani mai devreme. Acestea sunt faptele istorice, aceasta este marturisirea iubitorilor Traditiei si Predaniei ortodoxe.

Si mai trebuie aratat un lucru esential: Sighilionul patriarhal din 1583 nu se putea aplica Bisericii Ortodoxe Romane din perioada interbelica, asa cum nu se poate aplica nici BOR din prezent! Pentru simplul motiv ca B.O.R. nu a avut niciodata adoptat, integral, calendarul gregorian sau latin! In perioada interbelica, chiar si cand a avut anomalia legata de pascalie, BOR avea ”calendar iulian revizuit” iar acum are calendarul gregorian doar in parte, avand Pascalia praznuita pe calendarul vechi. Ne aflam, asadar, intr-o situatie canonica noua pentru care Sinoadele istorice invocate de zelotii schismatici nu se aplica. Se aplica, in schimb, hotararea pan-ortodoxa de la Moscova din 1948, care a oranduit co-existenta unor calendare diferite dar existenta unei singure date a Pastilor, cea conforma Predaniei.

Referitor la sintagma care i se atribuie lui Mircea Vulcanesc: “nu avem sinod”. In realitate, asa cum am aratat, Mircea Vulcanescu si ceilalti nu faceau decat sa constate o virtualitate (deci nu un fapt implinit!): decizia de a sarbatori Pascalia diferit fata de Soborul Bisericilor Ortodoxe (deci iarasi, este vorba despre Pascalie si nu despre calendar!) nu facea decat sa puna Sinodul intr-o pozitie in raspar cu intreaga ortodoxie. Virtualitatea NU a devenit realitate, Sinodul a revenit la Pascalia ortodoxa iar marturisitorii nostri au ramas, prin biruinta lor, atat in Biserica Luptatoare cat si in cea Triumfatoare, din cer.

Selectam insa un ultim citat din Mircea Vulcanescu pentru a vedea duhul in care acesta marturisea si ce distanta este intre duhul marturisirii autentice a Predaniei si duhul zelotismului care ii agita pe cei care ar fi trebuit sa ia aminte la Sfinti Inchisorilor…

Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit. Ne vom îndrepta către Sinod şi,… vom spune, din inimă fiiască rostind:

Prea Sfinţilor Părinţi, Învăluiţi de autoritatea ştiinţei, nimeni nu vă mai recunoaşte căpetenii,

Învăluiţi de nimbul de lumină al Duhului Sfânt, da.

Voi sunteţi semnul unei alte autorităţi decât cea lumească, şi

Nu se cade s-o dispreţuiţi, trecându-i înainte alte temeiuri şi alte autorităţi.Voi nu vorbiţi nici astronomilor, nici ateilor, oricât de supuşi, ci numai celor care cred şi mărturisesc Treimei.

Căci voi sunteţi sarea Pământului şi, dacă sarea-şi pierde Darul, cu ce se va săra?! Uitaţi, deci, glasul veacului şi al ştiinţei, daţi pas credinţei, scoateţi candela de sub obroc, ca toţi să cunoască precum că sunteţi întru El, prin aceea că aveţi dragoste întru voi. Voi n-aveţi a vă potrivi nimănui şi toţi au a se potrivi darului fără măsură. (sursa)

Ce distanta intre atacurile bezmetice si ignobile la adresa arhiereilor nostri, intre meschina sapatura dupa semnaturi puse cu ani in urma pe o serie de acte care oricum nu sunt sinodale, si aceasta pilda a dreptului marturisitor…

Concluzii

Marele rau pe care il fac cei care se folosesc de frumoasa biruinta din perioada interbelica a marturisitorilor Predaniei este ca o falsifica pe aceasta si lipsesc poporul binecredincios de un reper esential. Pentru ca noi trebuie sa urmam marturisitorilor si nu zelotistilor care se folosesc in mod iezuit de citate trunchiate si de sfintele moaste ale Martirilor din inchisori.

Asadar, daca vrem sa avem parte de marturisitorii Predaniei si de Sfintii Inchisorilor, sa urmam lor, intelegand ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca:

  • esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
  • ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
  • ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
  • ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
  • ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

Ioan Bucur

Legaturi:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Meditatii duhovnicesti, Mircea Vulcanescu, Parintele Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

97 Commentarii la “CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 4 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Intrebare: care este locul lui Danion Vasile in biserica noastra? Intreb aceasta, pentru ca pe Apologeticum apare un afis cu o conferinta despre Sfintii Inchisorilor, in care unul dintre conferentiari este Danion Vasile. I-am intrebat aceasta pe cei del a Apologeticum si, bineinteles, dupa metoda cu care m-au obisnuit, nu mi-au publicat comentariul. I-am inteabat daca Danion a facut o pocainta publica, in ceea ce priveste declaratiile lui care loveau in canonicitatea BOR. Si nu e de joaca aici, pentru ca tot cel care neaga lucarearea Duhului Sfant, acolo unde Duhul Sfant lucreaza, savarseste pacat impotriva Duhului Sfant ,,care nu i se va ierta lui nici in veacul de acum nici in cel ce va sa fie” Ce facem? Impotriva lupilor nu trebuie sa luam masuri? Il vad ca umbla pe la televiziuni tot ca un ortodox din BOR, isi leaga numele de Iustin Parvu, reusind astfel sa otraveasca cat mai multi oameni de buna credinta. Dar, din cate se pare, cei de la Petru Voda il sprijina.Spun aceasta pentru ca de conferinta am aflat intai de la Petru Voda. Parerea parintelui Iustin o stim, dar cei de la Apologeticum il sprijina pe acela care propovaduieste impotriva parintelui Iustin (care a cerut sa ramanem in credinta in care ne-am nascut: ortodoxia de stil nou) si celorlalti mari duhovnci romani. Oare ne va fi iertata aceasta ,,nepasare” fata de un lup care ameninta turma lui Hristos?

  2. @ Niccolae:

    Noi nadajduiam sa mai dureze linistea dinspre acest gen de probleme si provocari, ca altfel oricum nu e liniste… In orice caz, ultimul lucru pe care il vrem acum este sa reluam luptele si judecatile intre bloguri sau luptele cu Danion. Speram sa nu spuna, iarasi, astazi, la Iasi, alte sminteli, care sa ne oblige sa luam atitudine (in caz ca aflam). Noi ne-am exprimat parerile despre “revenirea” sa in prim-plan, ispititi de un alt comentator, aici. Si am zis, printre altele:

    … In alta ordine de idei, noi nu avem informatii secrete despre “ce mai pregateste Danion”, daca pregateste sau nu ceva. Am tot nadajduit ca s-a retras si ca a invatat ceva din ce a facut, chiar daca nu are si taria sa iasa public sa recunoasca ce a gresit si cat rau a facut. Ne-am vazut intamplator la o lansare de carte din toamna si a venit sa ne stranga mana in semn de salut, ceea ce e un semn (aparent) ca macar om si crestin a ramas. Are oricand sansa de a se intoarce si trebuie ajutat, de cine poate, iar nu ingropat mai tare. Daca o ia iarasi razna, iarasi o sa avertizam, o sa semnalam.

    Daca insa iese din nou public, precum anunta, ca un vajnic luptator pentru sfintii inchisorilor, fara sa retracteze tot ce a spus anul trecut, atunci este clar ca doar se foloseste de aceasta tema pentru alte scopuri. Normal ar fi ca, fara aceasta pocainta si dezicere explicita, sa nu mai indrazneasca sa vorbeasca in public, dupa tot scandalul stilist de anul trecut.

    Mai mult de atat nu vrem sa spunem, si asa e prea mult pentru ca e momentul acum sa ne gandim mai mult la pacatele noastre, nu la ale altora. Am spus cum ar trebui sa fie in principiu (si suntem perfect de acord cu tine referitor la necesitatea unei asumari publice a greselilor de anul trecut) si am descris o situatie. Insa daca Danion face altminteri nu trebuie sa-l judecam si condamnam noi. Are cine s-o faca. Fata de el ca om ne pare, sincer, foarte rau…

    Ii dorim din inima mantuirea. Dar nu putem decat sa fim cu inima indoita fata de conferintele sale (desi pana acum in ultimele au fost spuse lucruri foarte ziditoare si bune, mai ales de catre parintii duhovnicesti prezenti la ele), oricate minuni ar face moastele de la Aiud pe care le poarte cu sine. A organiza conferinte cu sfinte moaste poate deveni prilej de ispitire, atat a celui care le organizeaza cat si a fratilor, asa cum am vazut din plin anul trecut. Sfintele Moaste sunt pentru biserica si pentru inchinare, pentru procesiuni si pentru toate celelalte pe care Biserica le-a randuit pentru ele.

  3. Aveti dreptate. Eu nu am o problema personala cu Danion ( din contra, pana la declaratiile ,,incendiare” l-am admirat, ba chiar i-am fost colaborator pe ,,Nu catuselor electronice”)insa declaratiile lui au produs multa dezorientare printre ortodocsi, dezorientare care persista si in ziua de astazi. Eu nu am nevoie de pocainta lui , dar cei slabi, cei care sunt dezorientati, au nevoie, fie de pocainta lui Danion, fie de o pozitie ferma a celor cu autoritate duhovnciceasca din Biserica (duhovnici si teologi de incredere in ochii credinciosilor)in privinta celor declarate de Danion. El a lovit in stalpii ortodoxiei romanesti…a actionat ca un ,,bun” pirotehnist. Cand vrei sa demolezi o cladire, patrunzi in interiorul ei si plasezi explozibilul pe fiecare stalp de sustinere. Stalpii ortodoxiei nu sunt ierarhii si preotii, ci crestinii cu viata sfanta (patriarhi, episcopi, preoti,simpli calugari sau mireni). Care dintre marii duhovnci, din ultmii 50 de ani, a fost ,,uitat” de Danion? Ei…iata ca acest om se plimba acum linistit prin mijlocul ,,cladirii”…

    Normal ca stalpii ortodoxiei romanesti sunt mult prea puternici pentru a fi demolati,dar acele explozii au provocat unele victime.

    Poate ca aveti dreptate…sa fim de buna credinta si sa credem ca s-a lepadat de ratacirea lui. Din pacate, Sfintii Parinti ne previn ca lepadarea de credinta nu se poate vindeca decat prin anatemizarea acelor pareri ratacite. Deci e clar…

    Personal nu-l voi mai putea recomanda pe Danion ca teolog ortodox, chiar daca prin aceasta voi fi acuzat ca-l judec. Dupa parerea mea, declaratiile lui Danion, chiar daca nu sunt reluate, vor face mereu parte din CV-ul lui. Danion e singurul care le poate sterge. De aceea ma indoiesc si de acele site-uri care il promoveaza.

    P.S. Desi probabil s-a discutat si rediscutat aceasta problema, vreau sa lamuresc si eu o ,,minciuna” a parintelui Celopa, minciuna de care Danion pomeneste la fiecare conferinta. Parintele Cleopa spune: ,,,,Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei ….” Aici a desoperit Danion o maaaaare minciuna!!!!! Parintele Cleopa, din neatentie, spune ,,Serbia” in loc de ,,Cipru”.Ca e o simpla greseala,rezulta destul de clar din modul in care parintele denumeste fiecare Biserica. Parintele spune,, Biserica Serbiei”si nu ,,Patriarhia Serbiei”, pentru ca… Cipru nu are patriarhie, fiind asemenea Greciei. Daca ar fi vrut sa spuna Serbia, ar fi spus ,,Patriarhia Serbiei”. Dar pe Danion nu l-a interesat acest amanunt ,,minor”, el s-a bucurat ca are o dovada zdrobitoare ca sa-l ,,dovedeasca” pe parintele Cleopa. Nu o sa rediscut fiecare ,,minciuna” a parintelui Cleopa, exemplul de mai sus fiind de ajuns pentru a dovedi reaua intentie a lui Danion

  4. Sincer…eu nu mai inteleg nimic. Parintele Iustin Parvu ii da binecuvantare lui Danion sa predice?

    http://apologeticum.wordpress.com/2011/03/14/danion-vasile-predica-la-duminica-ortodoxiei-prigonitorii-crestinilor-suporta-mania-lui-dumnezeu/

    Cu adevarat, traim timpuri de grele incercari. Inainte, cand se ivea o problema in ortodoxie, duhovnicii intariti se intalneau si, prin rugaciune, primeau raspuns de la Dumnezeu. Acum…dinspre Petru Voda vin mesaje care ne dau total peste cap toata credinta de pana acum. Auzim mesaje pe care nu le-am primit si de la ceilalti duhovnici…

    Imi dau seama ca am gresit intrand intr-o lupta mult prea grea pentru mine… Aceasta ,,parte” a ortodoxiei, din cate se pare, au un aliat mult prea puternic pentru mine: parintele Iustin Parvu. Nu mai pot sa ma ascund dupa deget si sa spun ca parintele Iustin e absolvit de ceea ce a declarat Danion. Omul e si ceea ce marturiseste…Danion poarta in imaginea lui, tot ceea ce a marturisit si nu a renegat. Oare nu stie aceasta parintele Iustin? Dar voi lasa aceasta parte in seama lui Dumnezeu…

    In schimb, voi marturisi cu mare curaj: parintele Cleopa, parintele Arsenie Boca si parintele Ioanichie Moroi isi vor gasi, pe buna dreptate, locul in calendarul ortodox. Daca acestia au fost gresiti, atunci cu ei impreuna vor fi gresiti toti duhovnicii care ne-au vorbit despre sfintenia lor. Sa ne indoim si de parintele Staniloaie, de parintele Sofian Boghiu, de parintele Arsenie Papacioc…? NICIODATA

  5. @ Niccolae:

    Frate, nu te sminti si nu judeca. Bine faci ca-i marturisesti pe acesti mari duhovnici si ca nu primesti nicio indoiala. Nu te grabi sa interpretezi lucrurile in cheie hipercorecta. Raspunsul este: Da, nu stie. Cu siguranta parintele nu cunoaste decat cel mult o mica parte din tot ceea ce cunoastem noi, gandeste-te ca nu citeste si nu asculta pe internet… Dincolo de asta, e cunoscut ca parintele s-a pronuntat repetat si categoric IMPOTRIVA stilismului, a ruperii Bisericii si are aceeasi mare evlavie la duhovnicii defaimati de Danion. Pe de alta parte, e cunoscut faptul ca parintele este extrem de ingaduitor si poate prea usor de influentat, datorita milei extraordinare pe care o are fata de orice suflet si a principiului pe care merge, ca toti trebuie recuperati, iar nu respinsi. Atata doar credem, ca nu are imaginea impactului smintelilor pe care le raspandesc in numele sau (de care abuzeaza) unii dintre cei care iau binecuvantarea sa. De aceea s-au intamplat si lucruri mai grave.

    Inca nu am ascultat predica de la linkul indicat si nu avem vreme acum. Speram ca nu contine alte rataciri. Discursul sau din ultima vreme pare temperat si in cadrele ortodoxe, dar… nu se stie niciodata.

    In alta ordine de idei, la conferinta de ieri si la cea de la Bucuresti de acum cateva saptamani, am sesizat ca Danion acum chiar citeaza din ierarhii pe care ii cam facea praf acum un an-doi. Acum, el stie daca este sincer si e o schimbare reala (Doamne, ajuta!) sau doar urmareste altceva (ramane de vazut). In rest, am exprimat ieri ce credem si regretam si noi ca nu spune nimic despre tot ceea ce a afirmat smintitor anul trecut in atatea locuri. E cam greu sa mai ai incredere in conditiile astea. Si nu e singurul care ne inspira inca indoiala si circumspectie maxima sau chiar mai mult. Si nici parada asta de minuni nu stim daca e cel mai ortodox lucru. In fine… Dumnezeu sa-l miluiasca! Noi mai bine sa ne vedem de pacatele noastre si sa ne rugam ca nimeni sa nu mai faca sminteala si sa nu mai fie smintit.

  6. Cand am spus ca e o lupta prea grea pentru mine, nu am fost ironic. Tocmai pentru ca nu-mi permit sa-l judec (nici macar sa-l corectez) pe parintele Iustin, am spus ca o sa las in seama lui Dumnezeu aceasta problema. Totusi, mi-e greu sa cred ca parintele Iustin nu stie de ,,ratacirea” lui Danion. Dar, probabil, ii acorda acea sansa pe care Iisus i-a acordat-o lui Iuda. Sau Sf Serafim i-a acordat-o acelui ucenic al sau, pe care, doar in fata unor apropiati, l-a numit ,,antihrist”. Poate asa il va vindeca. Dar sminteala e mare si noi suntem prea slabi. E nevoie de inca un cuvant al parintelui Iustin. Si pentru Danion , dar si cei care au parasit Biserica din cauza smintelii provocate de Danion, trebuie lamurita problema…

  7. Site-ul dv a lamurit deja problema calendarului. Dar un nou interviu cu parintele Iustin, in care sa vorbeasca despre aceste probleme, cred ca ar fi un testament de mare folos. Altfel, e posibil ca, dupa moartea parintelui Iustin, stilistii sa-l foloseasca pe parintele in propoganda lor…

  8. @ Niccolae:

    Stie ceva, dar probabil mult minimalizat. Si apoi i s-a spus, din cate am inteles, ca DV s-a cait, ca nu mai gandeste asa, ori ca a vrut sa spuna altceva si nu s-a exprimat cum trebuie, a fost gresit inteles, etc. Dar haideti sa nu mergem pana la comparatiile cu Iuda si cu Antihrist. Mai putem discuta pe mail, daca doriti, mai mult.

  9. De acord cu atentionarea! Am vrut sa fac si eu precizarea ca nu-l pun la acelasi nivel cu Iuda sau cu antihrist, dar am incercat sa scurtez comentariul cat mai mult. Mea culpa

  10. @ Niccolae:

    In faza aceasta, noi ne temem mai putin de stilisti, si mai mult de alte categorii care ar putea incerca sa faca ceea ce spuneti. Stilismul, in momentul asta, e cam compromis la noi, va avea o sustinere foarte mica, oricate manipulari s-ar mai face. Dar alte pericole chiar exista, cu adevarat. Mai subtile!

  11. Am ascultat intre timp ultima predica, de ieri… E cam jale. Fara sa mai fie vorba de calendar, de stilism… Doamne, miluieste!

  12. Scriam nu de mult, aici:

    … Si mai multi il cinstesc formal, fatarnic, interesat sau rastalmacit, falsificat, ii folosesc numele, sfintenia, jertfa pentru a servi unor scopuri si unor agende (politice, ideologice, provocatoare de scandal si dezbinare, para-ecleziale [schismatice], comerciale si de propaganda, de imagine, de slava sau/si de putere), totalmente straine de duhul si de marturisirea Sfantului emblematic al inchisorilor, neinteresati deloc de testamentul sau duhovnicesc foarte limpede si dispretuind, mai fatis sau mai ascuns, dimensiunea sa “mistica” (=duhovniceasca) Anume pe cea care i-a si daruit sfintenia, si pentru care a si murit in temnita, refuzand atat oferta libertatii, cat si pe cea a luptelor politice.

    Pentru prea multi, si de ieri, si de azi, obisnuiti sa se foloseasca de orice si de oricine fara niciun scrupul, sa exploateze ‘strategic’ numele mari si temele nobile, sa deturneze spre interese meschine problema canonizarii sfintilor romani martiri din temnitele comuniste, sunt valabile versurile poetului national:

    “Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
    Sub a numelui tău umbră
    ”.

  13. @ Niccolae:

    Adresa noastra este la pagina “despre noi”, sus, in postare.

  14. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CONFLICT INTRE PATRIARHII PE MOTIVE DE HEGEMONIE. Patriarhia Ierusalimului ameninta cu intreruperea comuniunii Patriarhia Romana
  15. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici 'umanitatea', ci OMENIA" (INEDIT)
  16. Pingback: MARIUCA SI SANDRA VULCANESCU si-au evocat la Paris tatal, FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU (audio). Alte evocari ale venerabilelor surori (video)
  17. Pingback: SANDU TUDOR impotriva extremismelor politice si pentru trezirea crestina: "Nu slujim nici dreapta, nici stanga. Sa ne dezmeticim, cat mai e vreme!".
  18. Pingback: PARINTELE EFREM KATUNAKIOTUL SI INCERCAREA STILISTA. Cum descopera Dumnezeu cuviosilor Sai unde este Biserica si unde lepadarea de har
  19. Pingback: PARINTELE CLEOPA - cateva invataminte esentiale dintr-o viata plina de minuni
  20. Pingback: CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (I) “Puterile intunericului, sionistii, vor sa loveasca in Ortodoxie! Kissinger, om intunecos” (VIDEO)
  21. Pingback: IPS PETRU, MITROPOLITUL BASARABIEI despre DEZBINAREA PE MOTIV DE CALENDAR VECHI SAU NOU - Razboi întru Cuvânt
  22. Pingback: Evocare Mircea Vulcanescu (I): INTERVIU INEDIT CU MARIUCA VULCANESCU, FIICA FILOSOFULUI (video). Blandul si demnul martir care-i plangea pe temniceri -
  23. Pingback: Basarabia, legea egalitatii si falimentul previzibil al propagandei “DIVERSIUNII ORTODOXE” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: Adevarul despre “reforma calendarului” si schisma din Biserica Ortodoxa - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  25. Pingback: 60 de ani de la moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu. INEDIT: EVOCAREA LUI MIRCEA NICOLAU despre personalitatea si sfarsitul marelui marturisitor crestin (video) -
  26. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I) -
  27. Pingback: Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA -
  28. Pingback: CRUCEA CRESTINULUI VREMURILOR DE PE URMA: intre Leviathanul intereselor si silniciilor euro-masonice si “dumnezeul” furios si turbulent al zelotilor extremisti (Sinteza de stiri, opinii si recomandari pe teme religioase – 15 decembrie 20
  29. Pingback: Sunt implicate Rusia si organizatiile rusofile moldovenesti in PROTESTUL ANTI-GAZE DE SIST DIN VASLUI? - Recomandari
  30. Pingback: Mariuca Vulcanescu si parintele Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU, MARTURISITORUL (audio si video). “Tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini care traiesc in sfintenia adevarului” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate