CUVINTE SFINTE DE ATENȚIONARE DUHOVNICEASCĂ ASUPRA RISCURILOR DE A IROSI CELE ADUNATE ÎN VREMEA POSTULUI ȘI A ÎMPĂRTĂȘIRII CU SFINTELE TAINE: “Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricând NE PÂNDESC ISPITE… Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum CREDINCIOȘIA în chip deosebit”

17-04-2018 Sublinieri

“Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut… Sa pazim deci masura si trebuinta, implinind cu sufletul si cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva sa varsam deodata toate cele adunate prin post“.

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: O lecţie pentru toţi din partea Apostolului Toma

„Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”

[…]

Această întâmplare ne înfăţişează numeroase şi mişcatoare laturi ziditoare. Mă voi opri asupra unei singure spuse, mai de folos noua: nu fi necredincios, ci credincios. Oare n-am auzit cu toţii de curând aceasta poruncă pe care ne-a lăsat-o Domnul: nu fi necredincios, ci credincios? Ce am facut noi când ne-am pregătit de Împărtăşanie? L-am aşteptat pe Domnul. O săptămână întreagă ne-am chinuit, o săptămână întreagă ne-am tulburat de nedumerire – Se va milostivi de noi Domnul, ne va ierta şi ne va da să-L gustăm? Ne-am spovedit şi am făgăduit să nu-L mai jignim. Pentru această fagăduinţă, El a venit la noi prin Sfintele Taine, ne-a dat nu numai să-L pipăim, ci să-L și gustăm, și prin aceasta milostivă lucrare a Sa pare a spune fiecăruia dintre noi:

„Mă dau ţie, gustă şi vezi – însă ia seama, îndeplineşte-ţi şi tu făgăduinţa: nu fi necredincios, ci credincios”.

Acesta a fost porunca Domnului către noi! Şi ea a fost primită, bineînţeles, de conştiinţa fiecăruia. Să se audă, aşadar, necontenit în inima noastră, şi să fie vazuta de cugetul nostru neîmprăştiat ca şi cum ar fi scrisă, ca ea să îndrepteze pașii noştri şi să pună în rânduială faptele şi planurile noastre. Sfântul Apostol Toma si-a dovedit credinţa faţă de Domnul prin toată viaţa sa, prin ostenelile apostolice şi prin sfârşitul mucenicesc: sarcina vieţii noastre, grija dureroasă a duhului nostru să fie aceea de a dovedi atât Domnului, cât şi tuturor celorlalţi, ca ţinem minte cuvântul Lui: nu fi necredincios, ci credincios.

Fiecare să-şi amintească ce a făgăduit Domnului la spovedanie şi să-şi repete cat mai des singur: nu fi necredincios, ci credincios. I-ai făgăduit Domnului că vei fi înfrânat? Să fii înfrânat. I-ai făgăduit că vei fi cu luare-aminte faţă de nevoile altora? Aşa să şi fii. I-ai făgăduit că vei împlini cu evlavie faptele bunei credințe la biserică şi acasă? Să le împlineşti. I-ai făgăduit să nu ţii ranchiună, sa nu invidiezi, să nu te superi, să nu te mândreşti, să nu osândeşti? Să nu faci nimic din toate acestea. Îndeobşte, orice ar fi făgăduit Domnului cineva, în toate cele cu pricina să nu fie necredincios, ci credincios.

Fiecare ştie, bineînţeles, că aşa şi trebuie. Totuşi, fraţilor, este mare nevoie să va amintesc de lucrul acesta, pentru că la noi domneşte un obicei ciudat: atâta timp cât este post, suntem serioşi, iar cum trece postul, începem să dezlegăm la toate – şi încă la o asemenea scară largă de parcă nu ar fi în asta nici un păcat. Sfânta Biserică nu se aşteaptă ca în Săptămâna Luminată a Paştilor cineva să se dedea vâltorii patimilor şi poftelor necurate.

Îndată ce a trecut însă această săptămână, prin pilda sa Sfântul Apostol Toma le pune unora întrebarea:

„Ei, aţi rămas credincioşi Domnului în săptămâna ce a trecut?”,

iar altora le dă lecţia:

„Luaţi seama, şi de acum înainte nu fiţi necredincioşi, ci credincioşi”.

Cât timp a fost post, n-am făcut altceva decât să dăm făgăduinţă şi să ne adunăm puterile. A trecut postul, şi acum se deschide arena pentru lucrarea noastră, cu puterile pe care şi le-a adunat în vremea postirii, potrivit planului pe care fiecare şi l-a făcut atunci. Şi să iasă fiecare la lucrul său şi la lucrarea sa, şi să-şi arate puterea şi iscusinţa. Vremea postului este vreme pentru a deprinde nevoinţa… Domnul ne-a adunat în biserici, ne-a învăţat, ne-a înţelepţit, ne-a tămăduit rănile, ne-a sfărâmat lanţurile, ne-a îmbrăcat cu toate armele trebuincioase – şi iată că acum ne scoate la luptă. Aşadar să ţinem piept cu bărbăţie şi în unire. Ce laudă se cuvine ostaşilor dacă ei, atunci când sunt scoşi la luptă după ce au fost instruiţi cum trebuie, aruncă armele şi se predau duşmanilor? Ce laudă ni se cuvine şi nouă dacă, după o asemenea purtare grijă faţă de noi, ne vom da iarăşi pe mâna patimii de prima dată când se ivește – şi asta după ce cu atât de puţină vreme în urmă am zis: „Nu voi mai păcatui!” şi am auzit: „Nu fi necredincios, ci credincios”?!

Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricând ne pândesc ispite, mai ales prin patimile trupeşti. Fiţi, aşadar, gata sa va arătaţi acum credincioşia în chip deosebit. Prietenul la nevoie se cunoaşte, iar adevărata credincioşie faţă de Domnul – în ispite. Când se răscoală patima, îndată să-ţi aminteşti de porunca Domnului şi să dovedeşti cu fapta ca vrei să-I fii credincios, alungând fara cruţare de sine toate îndemnurile ei. Știe Domnul că acum ne înconjoară primejdii din toate părţile şi de aceea ne aduce aminte şi ne preîntâmpină. Pe mare se fac semne care arată stâncile de sub apă şi bancurile de nisip: aşa şi cu noi. A venit vremea aţâţătoare de patimi, şi fiecare aude: „Ia seama, nu fi necredincios, ci credincios”. Aşadar luați aminte la acest îndemn!

Ce anume are el în vedere să discearnă fiecare, sfătuindu-se cu sine însuși! Fiecare are patima sa: va începe aceasta să-l tulbure, ei să-i şi ţină piept.

Vei ţine piept, vei fi credincios; nu vei ţine piept, vei fi necredincios. Pe măsură va fi şi lauda, pe măsură va fi şi rodul! În cartea Apocalipsei i se spune unuia dintre îngerii Bisericilor:

fii credincios până la moarte și îţi voi da ție cununa vieţii (Apoc. 2, 10).

Aşadar, dacă nu vei fi credincios, nu vei primi viața. Vedeţi, zice: fii credincios până la moarte, nu cum facem noi — postim puțin și credem că am făcut tot ce trebuia, că ne-am răscumpărat toate păcatele si am primit îngăduinţă să trăim după bunul plac tot anul. De fapt, când am postit şi ne-am pregătit de Împărtăşanie încă nu am făcut nimic, ci doar ne-am pregătit să facem. Când cineva, după ce şi-a cercetat grădina sau ogorul si a găsit acolo rădăcini de ierburi dăunătoare, zice: „Cutare şi cutare rădăcini, cutare şi cutare ierburi trebuie smulse”, nu a făcut încă nimic, ci doar şi-a trasat planul a ceea ce are de facut. Şi noi, când postim, ne pregătim de Împărtășanie şi ne mărturisim, nu facem altceva decât să ne recunoaştem păcatele si patimile şi să luăm hotărârea de a le dezrădăcina, iar la dezrădăcinare trebuie sa purcedem printr-o osteneală aparte, nouă, pentru care vremea potrivită vine acum. Cel mai bine şi mai lesne este de făcut asta când patimile cu pricina se răscoală – fiindcă atunci când ele nu se răscoală nu ştii de ce să te apuci, așa cum în grădină nu ştii ce trebuie să smulgi atunci când rădăcinile cele rele sunt ascunse în pământ. Lasă să fie acum vremea patimilor și acestea să se întărâte și ia-le cu mână tare, smulge-le și aruncă-le dincolo de gardul inimii, şi fă aceasta cu bucurie, ştiind că astfel îi arăţi Domnului, Care ştie toate, credincioşia ta nefățarnică, şi nu te lăsa pradă patimii, oricât de linguşitor s-ar apropia.

Așa, așa, fraţilor,

luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înțelepţi, răscumpărând vremea, că zilele rele sunt (Efes. 5, 15-16).

Zilele rele sunt cele în care sunt mai multe sminteli. A le răscumpăra înseamnă a nu ne lasa pradă ispitei smintelilor.

Răscumpăraţi, deci, vremea ce vine în acest fel, pricepând că aceasta este voia lui Dumnezeu. Făcând aşa, veţi împlini negreșit ceea ce doreşte şi aşteaptă Domnul de la fiecare dintre voi: nu fi necredincios, ci credincios. Amin!

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

***

SFANTUL IOAN GURA DE AUR:

Rodul postului

Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, […] a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut. Dupa cum, cand posteati, va spuneam ca se poate sa nu postesti, desi postesti, tot astfel si acum va spun ca se poate sa postesti, desi nu postesti. […] Cum poate sa nu posteasca cel care posteste? Iata: cand cineva se opreste de la mancari, dar nu se opreste de la pacate. Cum poate sa posteasca cel care nu posteste? Iata: cand se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat. […]

Poate sa se imbete si cel care nu bea vin („Vai de cei care se imbata fara vin!“ – Isaia 28, 1) si poate sa fie cumpatat si cel care bea vin („Foloseste-te de putin vin pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni“ – I Timotei 5, 23). […] Si oare nu ne invata Apostolul: „Nu va imbatati cu vin, in care este desfranarea, ci umpleti-va de Duhul“ (Efeseni 5, 18). Aceasta este betia cea buna. […] Umple mintea pana sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sa nu mai poata turna nimic in el! […] Paharul nostru de buna betie sa fie potirul cel duhovnicesc, potirul neintinat al sangelui Celui Inviat, care nu imbata, nici nu moleseste, ci ne intareste intru cumpatare. […] De aceasta betie sa ne imbatam, iar de la cealalta sa ne abtinem, ca sa nu pangarim acest mare praznic, al pamantului si al cerului deopotriva. Caci bucurie mare este astazi si pe pamant, si in cer. Daca, atunci cand se intoarce un singur pacatos, este bucurie pe pamant si in cer [Luca 15, 7], cu cat mai mare bucurie va fi in cer cand intreaga lume este smulsa din mainile diavolului? Acum salta de bucurie ingerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii si serafimii praznuiesc impreuna cu noi Invierea cea de a treia zi. […]

[…]

Ispravile Invierii

Ai vazut ispravile Invierii? Ai vazut iubirea de oameni a Stapanului? Ai vazut maretia purtarii Lui de grija? Sa nu fim asadar nerecunoscatori fata de un astfel de binefacator, nici sa nu ne lenevim sub cuvant ca a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decat inainte, sa avem mare grija de suflet, ca nu cumva, ingrasandu-ne trupul, sa ramana sufletul mai neputincios, sau nu cumva, ingrijindu-ne de rob, sa neglijam stapanul! Caci care este folosul daca, sub pretextul sarbatorii, mananci peste trebuinta si depasesti in toate masura? Acest lucru si trupul il pangareste, si puterea sufletului o micsoreaza. Sa pazim deci masura si trebuinta, implinind cu sufletul si cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva sa varsam deodata toate cele adunate prin post. Va opresc eu oare de la a va desfata de hrana si de odihna? Nicidecum. Va indemn insa ca, implinindu-va cele de trebuinta, sa nu depasiti masura in desfatari, incat sanatatea sufletelor voastre sa nu cunoasca vatamare.

In adevar, unul care depaseste hotarele trebuintei, nici de placere nu se bucura, caci pateste boli si alte necazuri. Eu insa nu ma indoiesc ca veti da urmare acestor indemnuri, pentru ca stiu ascultarea voastra…”

Integral la: http://www.cuvantul-ortodox.ro/hristos-invierea-pasti-predici-cantari/

***

Vlad Botez/ Doxologia:

Cum să primim și noi pacea pe care o aduce Hristos?

Scrisori din Occident (XVI)

Sfântul Grigorie Palama ne atrage atenția că, de regulă, dacă ne uităm la cele unsprezece Arătări ale lui Hristos de după Învierea Sa, în majoritatea situațiilor Hristos se arată Apostolilor Săi, adunați laolaltă. De aici înțelegem că doar în lupta noastră de a ne închega duhovnicește, de a aparține unei familii duhovnicești sunt șanse să primim și noi, ca Apostolii, pacea pe care o aduce Hristos. Sfântul Teofilact al Bulgariei chiar tâlcuiește și spune că Toma, îndoielnic fiind la inimă în ale credinței, nu s-a învrednicit să fie prezent când Hristos a venit în mijlocul lor. Și prin aceasta ne arată cât este de important să avem un cuget obștesc. Iar cugetul obștesc e ca în familie – dacă familia hotărăște să plece în vacanță, în principiu, cam toți se duc, dacă familia hotărăște să cumpere o casă, toată familia se îndreaptă spre acest efort, spre această provocare. De aceea, în mănăstiri și în parohii totul se zidește în jurul unui duhovnic, care dă o linie. În momentul în care eu intru în dizarmonie cu părintele și cu frații mei, mă autoexclud și mă fac asemenea lui Toma. Și de câte ori Dumnezeu vrea să-mi confirme din cele ale credinței, eu voi fi îndoit (dar oare chiar așa e?). Pentru acest lucru lecția lui Toma este importantă, pentru că ne cheamă la această unitate.

Când Toma se alătură din nou primește, poate, mustrarea, dar și învățătura de la cei care fuseseră de față. Atunci se face vrednic, după o săptămână, să vadă pe Hristos Cel Înviat. Și Sfântul Teofilact spune că această săptămână este pentru Toma răgaz de pocăință, răgaz de pregătire, răgaz de smerire a cugetului. Vă dați seama că nu i-a fost ușor în perioada aceasta, când el încerca să-i convingă pe ceilalți zece că n-are cum să învie Iisus, iar ei îi spuneau că tocmai aceasta este experiența lor. Într-un final, se smerește Toma și se face compatibil cu ei, cu frații săi, reintră în duhul unității și se întâlnește cu Hristos.

Lucrul acesta este important pentru că vedem în Evanghelie că ascultarea e precizată ca sursă de har, ca sursă de pace în inimile noastre. Toma trăiește ceea ce trăim cu toții, aude și nu crede, după care Îl vede pe Hristos și parcă tot nu crede. Abia atunci când începe dialogul cu Hristos, îndoiala lui Toma este biruită și Toma devine teolog – în sensul de văzător de Dumnezeu, vorbitor despre Dumnezeu – sintetizând atât de bine că el crede că cele două firi, cea omenească, „Domnul meu” și cea dumnezeiască „Dumnezeul meu” sunt una în Persoana lui Hristos Cel Înviat.

CUM BIRUIM ISPITELE SUFLETEȘTI DE PAȘTI? “Îmi este atât de greu, totul mă doare, dar… HRISTOS A ÎNVIAT! Şi trebuie să depășesc această amărăciune, durere, compătimire de sine și să mă alătur acestei bucurii comune care astăzi ne este dată de Dumnezeu”. ATENȚIE LA PRIMEJDIA RELAXĂRII DUHOVNICEȘTI!

Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?

ASTEPTAND INVIEREA, SA LUAM AMINTE: “Eu stiu cum crestinii care acum plang patimile, asteapta sa invieze Cel Rastignit, ca sa-L puna iarasi pe Cruce…”

PLĂCERI SECRETE, DORINȚE INTERZISE, POFTE RAFINATE și invitația-cheie la… REVIZIE TEHNICĂ GENERALĂ și la “CARANTINA SIMȚURILOR”! Părintele Adrian Sorin Mihalache “despre reglajul sensibilității și reglementarea plăcerii în Postul Mare” (VIDEO, TEXT)

Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I)

CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem de Potir cu mai multa seriozitate”

SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!”

UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM SA MERGEM PE APA IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu renuntam atunci cand simtim ca ne scufundam!

GHERONDA IOSIF VATOPEDINUL: “Să fim atenți, păzindu-ne mintea! Nu pierdeți timpul în zadar!”. NĂVĂLIRILE ISPITELOR – PRILEJURI DE MĂRTURISIRE. Cum poate fi zdrobit diavolul? (VIDEO cu subtitrare în limba română)

CARTURARII FATARNICI SI VADUVA SARACA. Viciile ascunse ale inimii care falsifica si fac neroditoare viata noastra crestineasca. SA NU FIM CONCESIVI FATA DE PROPRIILE PACATE “MARUNTE” CARE NE SLABESC VOINTA SI NE TOCESC SENSIBILITATEA CONSTIINTEI

Parintele Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa) – raspunsuri esentiale (1): CUM SA NE LARGIM INIMA? DE CE NU IL GASIM PE DUMNEZEU, CU CE SA INCEPEM?

SPOVEDANIA, dincolo de liste de pacate, ca IMPACARE CU PRIETENUL PREAIUBITOR pe care L-AM PARASIT si L-AM TRADAT: „În ciuda a toate, Eu rămân Prietenul tău şi te iubesc cu toată viaţa şi moartea Mea. Ţine-te de Mine, te voi sprijini, te voi ajuta şi te voi ocroti, te voi călăuzi şi te voi întări – dar tu, schimbă-te”

TINE-TE DE DUMNEZEU si LUPTA!

RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile?

CELE TREI ETAPE ALE VIETII DUHOVNICESTI – prima parte a conferintei Parintelui Zaharia (video+text), SCURT GHID PENTRU BUNA TRAVERSARE A INCERCARILOR LAUNTRICE: “Ne este de neapărată trebuință să trăim părăsirea de Dumnezeu pentru că numai astfel va fi cercată hotărârea de a-L urma pe Hristos”


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Duminica Tomii (Duminica Tomei), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Saptamana Luminata, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Teofan Zavoratul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate