CRESTINUL NEAPARAT TREBUIE SA FIE UN NEVOITOR. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”

3-08-2009 Sublinieri

Parintele Sofronie Saharov (pe atunci ierodiacon), scriind in 1934, din Sfantul Munte, prietenului sau David Balfour:

300x524x123image007.jpg

VIATA CRESTINA ESTE NEVOINTA

Crestinul niciodata nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu, nici adevarata dragoste pentru om, de nu va trai foarte multe si grele dureri. Harul vine numai in sufletul care a suferit pana la capat.

Situatia tragica in care te afli acum nu imi este necunoscuta. Eu insumi pana astazi imi amintesc de acea lupta, nespus de grea, pe care am avut-o cu vrajmasul in lume, mai ales la Paris. In parte iti voi povesti. Se intampla ca ma intorceam de la biserica acasa si simteam o dorinta atat de mare sa ma duc sa vad pe vreun cunoscut, sa vorbim, sa ne distram, incat parca nu aveam putere sa ma intorc acasa si sa raman acolo singur. Dar totusi, intr-o extrema incordare a vointei, ajungeam la mine in odaie si aproape cadeam la pamant in neputinta, din pricina zbuciumului si a uratului, gata sa zgarii pamantul cu unghiile, gata sa plang din durerea inimii, si chiar plangeam. Si numai rugaciunea ma ridica si reaseza pacea in inima. Dar o pace pe care inainte nici nu mi-as fi putut-o inchipui cu putinta, care pana atunci nici nu venise in inima mea.

Au fost multe alte imprejurari. Veneam acasa de pe undeva. Vreau sa intru intr-un Café, dar ma lupt cu dorinta. Si ce crezi? Dintr-o data, intr-un chip de neinteles mie insumi, ma simt ca si cum mi-am pierdut vointa si, literal, ca un dobitoc pe care cineva nevazut il trage catre vreun Café oarecare. Devenea infricosator. Numai Domnul stie, ba si cei ce au suferit astfel de ispite, de cata durere, de cata truda de neinchipuit era nevoie ca sa biruiesc aceste dorinte dobitocesti. Sau, imi amintesc, ma atragea cu atata putere undeva, la vreun cinematograf, sau mai stiu eu pe unde, in astfel de locuri catre care in realitate eu niciodata nu trageam. Dar in schimb, ajungand acasa, daca nu cedasem, rugaciunea mi-era ca un foc.

Ceea ce-mi scrii, o inteleg atat de bine. As fi facut orisice, numai sa nu ma rog. Atunci am inteles puterea cuvantului Parintilor, ca nu este lucrare mai grea decat rugaciunea. Dar cand omul biruieste ispita, insa prin rugaciune, rugaciunea devine atat de dulce, ca nimic altceva pe lume. Iar calea aceasta este cu adevarat dureroasa, stramta, si putini sant, dupa cuvantul Domnului, care o afla.

Credinta mea adanca este ca daca mata (si este adevarat pentru tot omul) nu vei trai astfel de scarbe, de saracii, de injosiri, poate si foame, parasire desavarsita de catre toti- si de catre oameni, si chiar de catre Dumnezeu Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, [de ce] m-ai parasit? niciodata nu vei cunoaste dragostea Dumnezeiasca. Inima ce nu s-a zdrobit de catre loviturile durerilor si nu s-a smerit pana in sfarsit de saracii de tot felul (si duhovnicesti, si trupesti), nu este in stare a primi harul lui Dumnezeu. El se cumpara cu un pret deosebit de scump.

Caci vrajmasul ne lupta folosindu-se de cele mai firesti dorinte ale iubirii omenesti, sufletesti, iar uneori si ale celei pur si simplu animalice, trupesti, atunci, asemenea Mariei Egipteanca, vom cadea la pamant si vom ruga pe Dumnezeu ca, pentru milosardia Sa, sa ne dea a Sa Dumnezeiasca dragoste in schimb pentru cea trupeasca si omeneasca, pe care pentru El am lepadat-o. Insa rugandu-te astfel, trebuie sa te rogi numai pana cand se va stinge toata dorirea dragostei trupesti si va salaslui pace in suflet si in trup. Mai mult nu trebuie sa cauti, spre a nu cadea in ispita, in “inselare”.

Daca se poate, rabda, dragul meu. Ocaraste-ma, pe vinovatul napastelor matale, dar rabda. Oare ma crezi ca indraznesc sa-ti vorbesc astfel numai pentru ca (…) si eu am cunoscut dureri asemanatoare?

Daca vrei sa imparatesti cu Hristos, atunci biruieste patimile. Alta cale nu este- la drept vorbind, patimile nu sant decat o “ispita”. Eu niciodata nu voi crede ca ceva din lumea aceasta te va putea multumi. Teatrul, cinematograful, Café-urile si altele asemenea nu sant decat pentru copii, cei cu inima neintelegatoare…

Viata dupa poruncile lui Hristos este cu adevarat o Golgota. Iar calea aceasta este astfel incat cel ce paseste pe ea, de nu va birui prin rugaciune greutatile ce nu fac decat sa creasca, ci se va abate de la ea si se va intoarce inapoi, el nici acolo unde se va intoarce, adica in lume (la viata dupa patimi) nu va afla acea bucurie pe care o au oamenii acestei lumi care nu au cunoscut pe Dumnezeu.

In Razboiul trecut, cel Mare, adesea cand trimiteau vreun soldat la atac, mai-marii asezau mitraliere indaratul celui ce ataca, sau ofiterul ii urma cu doua pistoale in maini, ca tot cel ce se infricosa si se intorcea, sa fie impuscat. Astfel, situatia celor ce se aruncau in atac facea ca mantuirea si viata lor era doar inainte, daca aveau sa biruiasca pe vrajmas. Cu noi, monahii, situatia este asemanatoare. Mantuirea noastra, in toate sensurile cuvantului, este doar inainte.

Cand durerile tot crescande ale sufletului meu ajunsesera, precum parea, la culmea lor, atunci nu prin judecati abstracte, filosofice, ci printr-un simtamant al inimii viu si adanc am cunoscut valoarea sufletului omenesc, am cunoscut ca este mai de pret decat lumea intreaga. Suferintele aduc un rod atat de maret, incat, daca am fi noi ceva mai intelegatori, nu am dori nicicum a ne “pogori de pe cruce”. Unui ieromonah de la noi i s-a aratat Domnul in vis, rastignit pe Cruce, si i-a zis: “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau. Iar aceste cuvinte Domnul le-a repetat de trei ori. Si apoi vedenia s-a sfarsit.

coborareadepecruce2.JPG

Ti-as mai povesti inca ceva, dar ma tem sa nu preintampin experienta vietii tale. Una cer Domnului: sa nu te infricosezi de norii ce se aduna.

Imi pare rau ca atat de rar ii scrii Staretului tau. Vezi la sfarsitul celui de-al “Treizeci si doilea cuvant” al Cuviosului Simeon Noul Theolog, cum el isi sfatuieste ucenicul sa-i scrie mai des, caci astfel el (Cuv. Simeon) are sa se roage pentru dansul cu mai multa caldura. Si asa este, pentru ca, dintr-o indelunga tacere, cele care te inconjoara iti slabesc rugaciunea pentru cel ce este mai departe. De jur imprejur, oriunde privesti, dureri. Iar ceea ce iti cade sub ochi, aceea iti atrage cu mai multa putere simpatia. Doar atunci cand vei dobandi in lume macar o relativa buna-asezare, atunci poti scrie mai rar, dar cata vreme necazurile si lupta sunt puternice, nu trebuie sa zabovesti, scrie parintelui Siluan, si cred lui Dumnezeu ca vei primi ajutor. Pozitia ta este deosebit de grea, deoarece te afli in lupta piept la piept cu vrajmasul.

Iar aceasta inainte de a te fi invatat a te lupta cu patimile. Dar si cei ce s-au invatat (relativ, bineinteles), le biruiesc cu nevointa si cu truda. Sf. Ioan Gura de Aur numeste patima curviei calaul nostru neinduplecat, care aproape pana la adanci batranete ne sfasie. Trebuie sa ajungi sa iubesti starea dureroasa a trupului, pentru a afla o relativa odihna de la aceasta patima cumplita. Iarta-ma pentru ca-mi voi ingadui a vorbi despre sinemi.

Cu binecuvantarea duhovnicului, eu insumi intr-o vreme, la orice intaratare a trupului ma bateam pana la vanatai insangerate, pana cand in sfarsit durerea, patrunzand in inima, stingea si imblanzea miscarile trupului. Acum insa am parasit acel mijloc, din doua pricini: mai intai, intr-o stare dureroasa a trupului si in absenta, aici la Athos, a smintelilor si patima curveasca ataca mai putin, iar apoi acest mijloc, daca se foloseste adesea si pentru vreme indelungata, turbura tare intreg sistemul nervos. Astfel incat este cazul sa preferam singura rugaciunea. Odata aproape ca mi-am pricinuit moartea. Cu coltul unei bucati de lemn pe care o aveam in maini m-am lovit intre coaste, pe langa inima. Doua saptamani cu greu m-am miscat, bratul stang aproape imi paralizase. Imi era greu in pozitia culcat, tot greu imi era si sa respir. Dar, slava Domnului, mi-am revenit. Uneori trupul se involbura puternic, este aproape cu neputinta a nu recurge la acest mijloc. Si ce lucru curios: patima curveasca cumva astfel lucreaza in trup, incat cand se intareste infierbantarea ei, pana si loviturile puternice care lasa in urma lor vanatai dureroase sau urme de sange multa vreme, incat iti este si greu sa mergi, in acele clipe aproape ca nici nu se simt, incat trebuie sa te lovesti neinduplecat, de multe ori, pana sa ajunga durerea la inima spre a linisti trupul.

“Greu este cuvantul acesta”, dar ce sa-i faci? Mai bine, dupa cuvantul Cuviosului Isaac Sirul, este noua a muri in nevointa, decat, predandu-ne patimilor, sa pierdem chipul omenesc, sa ne schimbam de la Hristos.

Crestinul neaparat trebuie sa fie un nevoitor. Cu atat mai mult monahul, preotul. Urandu-te pe sineti, incepand prin a te chinui, nu numai cu infranarea de la patimi, dar si impotrivindu-te lor, adica tabarand asupra lor, si dintr-o data simti usurare: ca o lumina oarecare se iveste in suflet. Sf. Vasilie cel Mare si Ioan Scararul spun ca mai placuta este suferinta de bunavoie decat bucuria necuvantatoare fara voie.

In legatura cu felul cum traieste omul se randuiesc si imprejurarile exterioare ale vietii lui. Uneori, din pricina gresalelor sau, dimpotriva, indreptarilor noastre launtrice, si imprejurarile exterioare ale vietii se schimba spre mai rau sau spre mai bine.

(…)

Slava lui Dumnezeu pentru toate. Vom face rabdare. Iata calea noastra. Te poticnesti, indrepteaza-te. Ai cazut, ridica-te. Iar a deznadajdui, niciodata nu este nevoie. Uneori este atat de greu, incat omul este gata sa se lepede de viata vecinica, daca ea se dobandeste astfel. In schimb, cand acesti nori trec, atunci soarele, cumva, intr-un chip deosebit straluceste, iar omul se bucura atunci ca a trecut prin dureri: “Veselitu-ne-am pentru zilele in carile ne-ai smerit, anii intru carii am vazut rele”.

(Arhimandritul Sofronie Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2006)

31.jpg


Categorii

2. Special, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Sofronie Saharov, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

57 Commentarii la “CRESTINUL NEAPARAT TREBUIE SA FIE UN NEVOITOR. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Iubiţii raţiunii
    Iubiţii raţiunii aleargă pe pământ,
    În vrăjile Morganei,golite de veşmânt.
    Minunea din mizerii, ispita lui Ulise,
    E –n cântec de sirene pe căi largi şi precise.

    Aspidele dau sensul şi serpii vor fecioare,
    Mamona-mparte mierea din stâncă, cu parfum,
    La cei ce-şi pierd mirosul pe braţe de femelă,
    Ce-ascunde tuturora crevasele din drum.

    Magneţi cu forţa vrajei, atrag rugina lumii,
    Şi praful şi oxizii se urcă pân’la cer,
    Atraşi de ce respinge –lumina nebuniei-
    În cea căzută-n noaptea de veci, a veşniciei.

    Feciooare’nebunite , bat câmpii’n răsărit
    Să bea apă din soare ,să-l soarbe să-l înghită
    Şi fug de sănătatea bonavă şi slăvită
    Din braţele Mamonei cu mitră poleită .

    Durerea le atrage ca fagurii de miere
    Şi sorb nebune seva ce picură-n potire,
    Şi văd ce nu se vede, -cu mintea lor sucită-,
    Poveri ce dau lumină şi viaţă prinsă-n cuie .

    Aleg toţi mărăcinii , ce rup carne şi piele
    Să ia din ei plăcerea nebună de frumos,
    Din foame î-şi fac prînzul din sete fericirea ,
    Din cele aruncate vor marele folos.

    S-apropie furtuna şi focu-n vâlvătae ,
    Şi ele trag spre pară, vrăjite de-alte lumi ,
    Prin jar cu răni în talpă şi mintea la minuni,
    Adoră’nţelepciunea cea scrisă ce nebuni.

  2. Preamilostivă Maică

    Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,
    Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,
    La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
    La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.

    Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
    Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
    Doar inima de mamă cu sufletul curat,
    Pentru copil îndură, durerea nencetat.

    Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
    Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
    Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
    Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.

    Copilul la durere, sărman şi necăjit,
    De inima de mamă se simte ocrotit.
    Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
    Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.

    Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
    Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
    O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
    Şi ruga mea smerită ce-o fac în faţa Ta.

    Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit ,
    Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
    Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
    Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,

    Îndură-Te de mine ,Te rog Stăpâna mea
    Că vin cu rugăciunea din nou în faţa Ta,
    Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun
    Ascultă-mi rugăciunea pentru popor acum.

    La inima de mamă la îndurarea Ta,
    Fecioară Preacurată alerg , nu mă lăsa,
    Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
    Să scape ortodocşii de tot ce este rău.

  3. Cap de afis si, de invatare:

    “Vom face rabdare. Iata calea noastra. Te poticnesti, indrepteaza-te. Ai cazut, ridica-te. Iar a deznadajdui, niciodata nu este nevoie.”

  4. “Teatrul, cinematograful, Café-urile si altele asemenea nu sant decat pentru copii, cei cu inima neintelegatoare…” – sunt pentru copiii care sunt copii d.p.d.v. duhovnicesc, adica foarte neinvatati, neinitiati, neexperimentati… cu toate ca pot fi maturi d.p.d.v lumesc, adesea dracesc…. prin vastele cunostinte lumesti ce, au adus lumea in pragul nebuniei si la portile Iadului; dorinta de glorie, de stapanire te fac sa muncesti la rob strain primejduinduindu-te si vremelnic si vesnic.

    Pe vreme sfantului, se lupta cu sine sa nu intre in cele amagitoare ‘din afara’: cafeneaua, teatrul, cinematograful; acum, avem pe toate inauntrul casei noastre nemaifiind nevoie de a intra in ele – intra vazut in fiecare casa, prin televizor; lupta se da tot cu sine doar prin vointa de a butona sau nu telecomanda.

    De este un film sau teatru bun, emisiuni ‘interesante’ toate sunt mancatoare de timp pentru ceea ce este mai important – rugaciunea – fiindca, greu este sa te aduni si sa te rogi cand, tot Babilonul ti-a obosit vederea, auzul si mintea; puterile intunericului au stiut, au dat in mintea omului sa inventeze televizorul stiind ca, buturuga mica (televizorul) rastoarna carul mare (omul) si ca, rugaciunea care-i arde…este buna numa’ pentru monahi, nu si pentru mirenii care trudesc lumeste pentru painea cea de toate zilele avand nevoie de relaxare nu si de nevointa…asa si-arata el ‘mila’ pentru noi: bucurandu-se de delasarea noastra, de indolenta noastra, de amortirea noastra.

    Daca te hotarasti sa schimbi foaia, te ia in primire prin exacerbarea starilor sufletesti, prin sensibilitate exagerata, prin parasirea celor ‘apropiati’ ai tai care sunt ‘acordati’lumeste iar nu duhovniceste punandu-ti la indoiala Calea pe care te-ai hotarat s-o urmezi; sensul lui “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau“ arata ca, cine pune mana pe plug nu trebuie sa se uite inapoi ca sa nu i se faca cele de pe urma, mai rele ca cele dintai.

  5. Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Crestinul neaparat trebuie sa fie un nevoitor. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”.
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Alte cuvinte pentru practica vietii duhovnicesti de la Gheron Iosif Isihastul: VENIREA HARULUI TE PREGATESTE DE ISPITE
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » INCEPUTUL ANULUI BISERICESC - PRILEJ DE NOU INCEPUT BUN
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Fost-a un om pe pamant mistuit de dorinta lui Dumnezeu… SILUAN ATHONITUL
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Duminica Sfintei Cruci. “STUDIUL” CALVARULUI SI GOLGOTEI ESTE CEA MAI BUNA SCOALA
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » “… SA-SI IA CRUCEA SA SI SA-MI URMEZE MIE” – Talcuiri vii de la Cuviosii Arsenie Boca si Sofronie Saharov
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (2): “DESFATARE MI-A FACUT MIE DUMNEZEU”
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (3): “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » MAICA ARSENIA DESPRE ASUMAREA NEPUTINTELOR SI REFUZUL VISARII. “Unica iesire si linistire din orice tulburare si ispitire este smerenia”
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Jean-Claude Larchet ne talcuieste cuvantul providential primit de Sfantul Siluan: “TINE-TI MINTEA IN IAD SI NU DEZNADAJDUI!”
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Duminica Sfintei Cruci. CE RASTIGNIRE FATA DE LUME I SE CERE SI MIREANULUI?
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvantul Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Accente cruciale ale sfantului arhimandrit Sofronie Saharov pentru lupta duhovniceasca a Postului Mare in aceste vremuri prea incarcate de tensiuni
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Virgil Maxim despre CHEMAREA NOASTRA SI DESPRE PUTEREA INFRICOSATA A SFINTEI IMPARTASANII. Parintele Arsenie Papacioc: “E bine sa umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiesti ca sa nu mai aiba loc si cele lumesti”
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Fericitul Arhimandrit SOFRONIE DE LA ESSEX – OMUL PUTERII DISCRETE A DUHULUI si purtator in inima sa al suferintelor fiecarui om » Război întru Cuvânt
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » DIN COMOARA CUVINTELOR CUVIOSULUI SOFRONIE DE LA ESSEX: “Noi si spunem, si vrem sa auzim multe cuvin­te, dar nu facem nimic pentru a le implini”, “Trufia, erezia si inselarile nu se vindeca usor, trebuie m
  25. Pingback: DUMINICA IERTARII. Predici de mare adancime ale Parintelui Sofronie (II). CUM SA TRECEM POSTUL MARE in mijlocul tensiunilor apocaliptice ale vremii noastre? -
  26. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio si text): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  27. Pingback: Parintele Cleopa (audio) despre DREPTUL IOV. Sfantul Ioan Gura de Aur (II) despre TIRANIA TRISTETII, RABDAREA BOLII si despre PARINTII NEPASATORI LA PACATELE COPIILOR -
  28. Pingback: LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia? -
  29. Pingback: ARHIMANDRITUL SOFRONIE despre cum sa petrecem cu mintea la Dumnezeu si cum sa ne razboim cu gandurile rele: “Curata locul si va veni Duhul Sfant” -
  30. Pingback: CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV – intimul Duhului si puterea sfanta a cuvantului. Plus: PARINTELE SOFRONIE SI BISERICA RUSA -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate