CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!”

1-09-2015 Sublinieri

Icoanele-nu-sunt-idoli

“Străduieşte-te să pui început bun, căci atunci vei avea sfârşit foarte bun. Aşa cum va fi începutul, tot astfel vei şi umbla”.

***

Cititi si:

10698522_653213774798808_3964648625683215725_n

STARETUL EFREM FILOTHEITUL – “POVETE PARINTESTI”

Despre Credinţă, Nădejde şi Răbdare

(continuare de aici)

Fericit este omul care are nădejde vie în Dumnezeu, căci prin aceasta arată credinţă, încredere, slavă şi cinste pe care le aduce Acestuia. Şi atunci Dumnezeu, îndatorat fiind, îi poartă de grijă. Atunci se împlineşte spusa din Evanghelie: fie ţie după credinţa ta“.

Dar, din nefericire, ne vin ispite care ne pricinuiesc întunecare adâncă, iar soarele luminos al dulcii nădejdi este acoperit de întuneric adânc. Atunci pierdem ţinta şi ajungem să cugetăm şi să facem ceea ce este nepotrivit chemării noastre pe care o avem ca şi creştini. Dar bunătatea lui Dumnezeu, Care a văzut că mintea omului este plecată din tinereţe către cele viclene şi că nu este cu putinţă ca oamenii să stea la înălţimea desăvârşirii creştine, a dăruit slăvită şi nesfârşita pocăinţă.

***

Aveţi răbdare, fiii mei! Nu vă pierdeţi curajul în luptă şi să nu slăbească genunchii voştri în nevoinţa împotriva ispitelor, căci nu ne va lăsa Bunul nostru Dumnezeu să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.

De ce daţi loc satanei să vă războiască cu mai multă furie? Aveţi credinţă în Dumnezeu, că tot ce îngăduie El este spre folosul nostru. Oare noi cunoaştem mai bine decât El ce ne este de folos?

Aruncaţi spre Domnul grija voastră şi El vă va purta de grijă. Nu puneţi voia proprie, fiindcă credinţa este roadă Harului si a cercetării dumnezeieşti. Oare nu am avut fiecare dintre noi parte de minuni ale Proniei Sale dumnezeieşti? Oare pe cutare nu l-a cercetat dumnezeiescul Har? Dacă voi nu v-aţi fi jertfit, ar fi fost el acum în oastea lui Hristos? Oare Domnul nu S-a jertfit pentru noi? Ba da. Şi dacă nu S-ar fi dat pe Sine la moarte pe Cruce, noi nu am fi ceea ce suntem acum datorită Harului dumnezeiesc.

Pentru aceasta cele foarte bune, cele foarte înalte duhovniceşti se cumpără cu sânge. Da, dar şi răsplata va fi atât de mare, încât nu se poate măsura. Iar slava va fi asemenea cu cea a îngerilor!

Mă interesez de voi, pentru aceasta şi sufăr. Dar în vremea ispitei omul le uită pe toate şi este dus acolo unde în timp de pace nu voieşte.

***

mana cereasca binecuvantareÎn general, gândurile voastre sunt omeneşti. Puneţi înainte credinţa voastră în Preaputernicul Dumnezeu şi toate vor fi spulberate de cele patru vânturi.Şi păr din capul vostru nu va pieri; „Hristos ieri şi azi Acelaşi este si în veci.

Aduceţi-vă aminte de ispitele Sfinţilor si liniştiţi-vă. Nu vă întristaţi, fiindcă demonul patimii plăsmuieşte imagini înşelătoare şi aţâţătoare pentru a provoca predispoziţie pătimaşă şi primejdioasă. Dar dacă cugetăm la clipa neaşteptată a morţii, ne liniştim.

Rugati-vă, fiii mei, si nu vă temeţi! Născătoarea de Dumnezeu care se luptă pentru noi ne va dărui din nou biruinţa. Cugetaţi la sufletul preţios al surorii, socotiţi nemăsurata lui vrednicie, căci şi pentru ea a murit Hristos.

***

Fă răbdare întru toate! Să-ti aminteşti de Hristos cum a fost ocărât, lovit, biciuit, iar la urmă răstignit pe Cruce. Pe toate le-a răbdat pentru noi, de aceea şi noi trebuie să răbdăm pentru dragostea Lui cele asemenea, dar şi pentru a ne mântui noi, care avem atâtea păcate. Să cugeţi că fiecare cuvânt rău pe care îl spun despre tine este şi o cunună de aur. Fiindcă atunci când cineva primeşte o ocară sau un cuvânt greu îl doare, dar această durere se face balsam tămăduitor pentru patimi, pentru rănile sufletului. Nici o altă virtute nu curăţeste atât de mult patima mândriei şi a desfrânării ca răbdarea în tăcere a ocărilor şi a dispreţuirilor.

***

Am primit epistola ta cea plină de întristare, am citit-o cu atenţie şi mult m-a durut sufletul, am plâns şi am făcut rugăciune cu lacrimi. Insă fă răbdare, fiul meu, căci Dumnezeu astfel te-a făcut, pentru că te iubeşte mult. Poate că dacă ai fi fost bine, nu ai fi luat aminte la tine însuţi, pe când acum Dumnezeu îţi dăruieşte atâta smerenie, prihănire de sine şi răbdare şi mult Se bucură de acestea.

Tu întotdeauna să-I mulţumeşti, căci ca un Părinte al nostru, Dumnezeu cunoaşte ce este de folos fiecărui suflet. De aceea ne dă mijloace de mântuire, chiar dacă noi nu le dorim, datorită îngustimii şi nedesăvârşirii omeneşti.

Rabdă, fiul meu, căci Dumnezeu, Care ţi-a dat această boală, cunoaşte că în ea se ascunde mult folos.

Orice rău este amestecat cu binele. De aceea rabdă si ti se va socoti ca mucenicie. Gândeste-te că toţi cei care au intrat în Rai, au petrecut această viaţă muceniceşte; unul cu boală, altul cu osteneli, altul cu dureri şi prigoniri.

Fiecare ridică şi o cruce potrivit cu puterile sale, pentru ca toţi să ne asemănăm lui Hristos, Cel Care a purtat Cruce pentru noi, aici pe pământ. Aşadar, numai dacă vom pătimi împreună cu Hristos ne vom şi slăvi împreună cu El.

***

[…]

icoana de Ioan si Camelia Popa, Biserica Sf. TreimeFiul meu, este de ajuns să avem răbdare şi să nu ne dăm bătuţi, cerând dumnezeiasca milă până în ultima noastră suflare. Pentru ce a fost fericită femeia canaaneiancă? „Nici în Israil nu am văzut atâta credinţă. Pentru credinţa şi stăruinţa cu care striga în urma lui Iisus: „Miluieşte-mă, fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de demon! (Matei 15,22). Dar Iisus a lepădat-o, atrecut-o cu vederea, aceasta însă nu voia să tacă, ci a continuat să strige până când Hristos S-a îngreuiat s-o mai audă, sau mai degrabă a pus-o la încercare, după care i-a împlinit cererea.

***

Rabdă toate, fiul meu, ca un rob vândut al lui Hristos! Pe rob îl şi ocărăsc, îl şi înjosesc şi multe altele îi fac, iar el le rabdă pe toate ca un om lipsit de libertate. Tot astfel să te socoteşti şi pe tine, fiul meu, ca să le rabzi pe toate pentru robia cea slăvită pentru Iisus şi să primeşti de la El slobozirea cea veşnică în Ierusalimul cel de sus.

***

Rabdă-i, fiul meu, pe fraţi! Ştiu cât este de greu şi cât suferi. Dar oare pentru cine rabzi acestea? Numai şi numai pentru Hristos. Aşadar nu merită? O, care lucrare bună, care virtute se poate măsura cu dragostea lui Dumnezeu şi cu îngăduinţa pe care ne-o arată? Dar oare noi suntem cei care facem răbdare sau Hristos ne întăreşte în chip nevăzut? Hristos ne ajută, căci altfel cine ar fi putut ridica atâta greutate a sufletelor, când nici pe noi nu ne putem ridica? Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dea răbdare, iar noi să ne silim să ne facem datoria si să purtăm neputinţele celor care ne-au fost încredinţaţi.

Fiecare dintre noi îşi duce greutatea potrivit cu puterile sale. Dumnezeu vede neputinţele noastre şi ne ajută.

Nu cârti, nu te împovăra, fiul meu, căci este vremea nevoinţei. Aleargă, ca să primeşti răsplata chemării celei de sus. Nu-ţi fie frică, pentru că de faţă este în chip nevăzut Hristos, pentru dragostea Căruia te-ai angajat la luptă.

***

Mă rog ca Domnul să-ti dea răbdare, luminare, discernământ şi sănătate, pentru a putea conduce cu înţelepciune corabia frăţimii. Smintelile nu vor înceta niciodată, de vreme ce există diavol, care neîncetat ne îndeamnă la răutatea sa. Să răbdăm fără de cârtire neputinţele fraţilor şi să ne smerim în cugetul nostru, dar când este vorba de condus obştea să ţinem poziţia cuvenită unui stareţ.

Fă răbdare, fiul meu! Potrivit cu ostenelile sale, fiecare va şi secera. Să ne ostenim pentru Dumnezeu. Nu trebuie să ne mâhnim şi să deznădăjduim de răsplata noastră de la Dumnezeu.

***

Potolirea_furtunii_Trebuie să le facem pe toate cu credinţă si nădejde, căci „ceea ce nu este din credinţă, păcat este” [Romani 14,23]. Oricât de mult s-ar sălbătici marea patimilor şi valurile ne-ar afunda, noi să nu ne pierdem nădejdea în Domnul. Şi atunci valurile se vor sparge ca baloanele de săpun de stânca nădejdii şi dragostei noastre către Iisus al nostru.

Nu vă pierdeţi curajul atunci când vă împresoară ispitele, ci puneţi gândul cel bun, adică aduceţi-vă aminte de cuvintele Domnului, care luminează în vremea oricărei ispite. Să ne silim, ca să fim miluiţi, iar atunci când va veni Domnul să ne găsească priveghind, plini de untdelemnul faptelor bune. Atunci vom intra în cămara de nuntă a veşnicei bucurii si veselii.

Nu mică este lupta, nici de o singură zi, ci până la ultima noastră suflare. Pentru aceasta să ne înarmăm cu Preadulcele Nume al lui Iisus, ca să nu mai aibă loc diavolul în inima noastră. Dar chiar şi pentru a ţine pomenirea lui Iisus este nevoie nu de puţină silinţă, stăruinţă, credinţă, nădejde, răbdare şi timp.

***

Să-ti pui nădejdea în Hristos si să nu te temi de ameninţările demonilor, ci să te întăreşti întru El si să spui: întru Dumnezeul meu voi trece zidul[Psalmi 18,29], adică piedicile ispitelor demonice le voi trece cu puterea lui Dumnezeu.

Străduieşte-te să pui început bun, căci atunci vei avea sfârşit foarte bun. Aşa cum va fi începutul, tot astfel vei şi umbla.

Să nu dispreţuieşti un neajuns mic şi să spui: „Nu-i nimic aceasta“. Nu, căci neajunsul mic va deveni mare. Dar va da naştere şi la alte rele, iar cel care nu se va îngriji de cele mici, va cădea în cele mari.

***

Pentru nimic altceva să nu te mai întristezi, fără numai pentru faptul că nu faci răbdare în ceva. Fiindcă atunci când nu faci răbdare, te păgubeşti de răsplata cea veşnică şi nici îndrăznire nu mai ai în rugăciune. Ia aminte, căci Domnul îţi înmulţeşte bogăţia răbdării şi a îndelungii-răbdări. Iar cu această bogăţie vei îmbogăţi şi pe alţii.

Mă rog ca să nu-ţi pierzi curajul cel duhovnicesc, ci să-l dobândeşti din credinţa cea tare în Dumnezeu, Care nu va lăsa să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.

***

Fiica mea, fă răbdare cu copiii tăi! Ce să facem? Sunt zburdalnici, desigur, dar nu se poate altfel. Oricum ar fi, noi trebuie să facem răbdare. Să nu te consumi prea mult pentru toate, adică să nu le cerni prea mult. Nu căuta la mărunţişuri, căci altfel vei fi mâhnită mereu şi îţi vei vătăma sănătatea şi atunci va fi mai rău. Trece cu vederea şi fă rugăciune, căci rugăciunea face minuni. Atunci, într-un chip minunat şi fără osteneală, copiii vor deveni liniştiţi. Mulţi copii au fost zburdalnici când erau mici, apoi însă au devenit minunaţi întru toate. Cei zburdalnici sunt şi isteţi, iar mai târziu pot să dea multe roade.

Fiica mea, nu-ţi pierde curajul, căci eu, atâta vreme cât voi trăi, nădăjduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să te ajut în toate greutăţile tale. Ştiu că sunt împovărat mereu de răspunderi şi de aceea se împuţinează timpul meu liber, cu toate acestea mă voi strădui să vă ajut cu toate puterile care îmi vor mai rămâne.

***

mersul pe apa cu Petru - Sihastria PutneiDrumul care duce pe om la viata cea fără de dureri a fost aşternut cu spini şi de aceea cei care vor să păşească pe această cale adeseori sângerează, simt durere şi se descurajează. Însă trebuie să avem nădejde în Cel Care spune:

Nu te voi lăsa, nici te voi părăsi”.

Dar şi în cuvintele Apostolului Pavel:

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

întăresc inima spre a răbda până la sfârşit.

Când cineva vrea să traverseze un ocean şi să ajungă pe celălalt mal unde îl aşteaptă izbăvirea, se gândeşte bine, îşi măsoară puterile, iar atunci când se încredinţează că poate rezista, se aruncă în mare si înoată. Si cu cât înaintează, oboseşte, valurile par mai sălbatice decât la început şi începe să intre frica în inima sa. Iar aceasta îi slăbeşte şi mai mult puterile sufletului şi trupului său. Dacă alungă frica şi se gândeşte că soluţia este una singură, şi anume să se dea pe sine cu totul pentru a ajunge la liman, căci frica va avea ca rezultat înecarea sa, atunci îşi face curaj şi ajunge la mal şi se izbăveşte.

Dacă sunt doi înotători, iar unul din ei este biruit de frică şi se scufundă, celălalt îi dă curaj, îi întăreşte cugetul, îi arată primejdia la care îl conduce frica, îl ajută şi cu mâinile şi astfel se izbăveşte. „Frate ajutat de frate este ca o cetate tare” [Pildele lui Solomon 18,19].

***

Nepotrivit este monahului să deznădăjduiască, precum şi ostaşului. Căci cum va avea puterea de a ridica arma, a face incursiuni ostenitoare de noapte, a ataca şi a purta biruinţă?

În acelaşi fel si monahul, ostaşul cel duhovnicesc al lui Hristos, ce se oşteşte împotriva vrăjmaşului celui înţelegător, având numai nădejdea cea însufleţitoare şi jertfirea de sine, va putea atinge scopul său duhovnicesc.

***

Nu vă mâhniţi deloc, căci toate vor trece si furtuna se va potoli. Nu deznădăjduiţi, ci să aveţi nădejde în Dumnezeu si în Maica Domnului, căci niciodată nu vor părăsi sufletele îndurerate care caută mântuirea. Diavolul turbează pentru că i s-au stricat planurile. Câte nu intenţiona să facă. Slavă Ţie, Dumnezeule, pentru toate! Ţineţi, fiii mei, Crucea, răstignindu-vă împreună cu Hristos, si în curând va veni si slăvită înviere. Cu cât vă întristaţi mai mult acum, cu atât veţi simţi mai mult bucuria slobozirii. Astfel a fost încrustată calea vieţii creştineşti, cu necazuri si întristări. Cei care vor voi să vieţuiască după Dumnezeu vor suferi. Dar îndrăzniţi si nu vă temeţi, ci să aveţi credinţă neclintită în Hristos, căci El este atotputernic. Oricât s-ar sălbătici satana, înaintea lui Hristos, înaintea puterii Lui toate meşteşugurile se vor spulbera.

Nu vă mai îngrijiţi de altceva, decât numai de rostirea Rugăciunii, şi să aveţi încredere în dumnezeiasca Pronie. Toate suferinţele se vor sfârşi cu bine. În urma marilor încercări, Stareţul meu avea contemplaţii.

(din: Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015)

efrem-filotheitul-arhim-pove-e-parinte-ti-12511

Legaturi:

***

***

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Inceputul anului bisericesc, Parintele Efrem Filotheitul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!”

  1. Pingback: DOCTORIA NADEJDII – Conferinta de la Cluj (martie 2016) a PS MACARIE DRAGOI (video+text). Balsam pentru durerile inimilor suferinde si ale sufletelor cazute in adancul prapastiei: SA STRIGAM CATRE HRISTOS, SA RIDICAM OCHII SPRE CER! | Cuvântul Orto
  2. Pingback: DE LA ÎNCEPUT | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate