CUVÂNT PUTERNIC CĂTRE TINERI AL EPISCOPULUI MACARIE în tabăra de la Nemțișor (2019, video + transcriere integrală), chemând la DEȘTEPTARE DUHOVNICEASCĂ, CONȘTIENTIZARE și PĂZIRE de ispitele și pericolele ideologiilor contemporane care îi au drept țintă predilectă: “În NIHILISMUL societății actuale de prea multe ori tinerii sunt dirijați, sunt dresați spre a-și asuma un rol de contestare a originilor, a tradițiilor. SĂ NU VĂ LĂSAȚI ARIPILE TĂIATE!”

PS Macarie: „Să nu renunțați la adevărata voastră libertate, să nu vă lăsați aripile tăiate!”

Doxologia: PS Macarie, către tinerii de la Nemțișor: „Voi sunteți apostolii de care avem atâta nevoie în Biserică și în lume”

Tabăra din Poiana Nemțișor a ajuns la final. Peste 600 de tineri au participat, în perioada 21 – 24 iulie, la cea de-a X-a ediție a evenimentului organizat anual de Arhiepiscopia Iașilor.

Miercuri, în ultima zi a taberei, tinerii s-au rugat împreună la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, înconjurat de un sobor de preoți, coordonatori ai activităților desfășurate în poiana din incinta Mănăstirii Neamț.

În cuvântul de învăţătură, PS Macarie le-a vorbit celor prezenţi despre cât de important este să conștientizeze frumusețea acestei etape din viața lor – o perioadă de căutare și a mărturisirii credinței în Dumnezeul cel Viu, dar și o vreme a încercărilor și ispitelor:

„Să nu renunțați la adevărata voastră libertate! Să nu vă lăsați aripile tăiate! Să nu vă anesteziați inima voastră, ci să o dăruiți integral Mântuitorului Hristos. Să deschideți larg poarta inimii voastre și să-I faceți sălaș, ca să intre în ea […]. Să dăm o mărturie vie și deplin lucrătoare în mijlocul celor cu care trăim: în familia noastră, la școală, la universitate, oriunde. Apoi, dând mărturie și deșteptându-i și pe ceilalți, să ne adăpostim cu toții în Biserica lui Hristos. Aici este refugiul nostru. Biserica nu este doar un spațiu de întâlnire și de frecventare a slujbelor, ci un adevărat mediu de viață, un loc în care ne întărim și ne vindecăm și ne adăpostim de toate ispitele și provocările. […]

Să nu lăsați ca aceste legături frumoase pe care le-ați stabilit aici să înceteze, ci să le intensificați și să le faceți lucrătoare și roditoare și să vă dați silința să participați ori de câte ori Biserica vă cheamă la datorie, la activitățile misionare, fiindcă voi sunteți apostolii de care avem atâta nevoie în Biserică și în lume. Voi ne ajutați ca mesajul Evangheliei sa devină lucrător în viața oamenilor. Cuvântul vostru poate pătrunde mult mai adânc în inima și în ființa celor care sunt fie rătăciți sau dezorientați, fie zac în patimi sau au alte dependențe. Domnul să ne întărească și să ne ajute să lucrăm cu timp și fără timp pentru mântuire și, așa cum suntem aici, la Nemțișor, să fim cu toții si dincolo de poarta Raiului”.

PS Macarie a dialogat cu tinerii de la Nemțișor și în seara zilei de marți, după ce aceștia au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, despre Sfânta Liturghie, ca un adevărat izvor al vieții veșnice, dar și despre valorile și provocările tinereții, în contextul societății actuale.

“Preacuvioși Părinți Stareți, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, preaiubiți tineri,

Aseară, când am aprins focul de tabără, vă spuneam faptul că la Liturghie se coboară întotdeauna foc nevăzut din cer, focul harului dumnezeiesc. Acest foc a fost preînchipuit atunci când, la propriu, s-a coborât din ceruri peste jertfelnicul pus înainte de Profetul Ilie pe Carmel. Însă și noi, arătând focul cel pururea curățitor al harului dumnezeiesc, care se revarsă din cer la fiecare Liturghie, atunci când se săvârșește Liturghia arhierească, episcopul binecuvintează cu sfeșnicele purtătoare de foc. Pe de-o parte în mâna dreaptă ține sfeșnicul cu cele trei brațe, arătând lucrarea cea desăvârșită a Treimii, Celeideoființă și Nedespărtită, iar, pe de altă parte, în cealaltă mână, ține sfeșnicul cu două brațe, arătând doimea firii Mântuitorului nostru, Care a fost om adevărat și Dumnezeu adevărat. Așadar, ne curățim simțirile și ne umplem de lumina lui Hristos, ca să devenim pretutindeni luminători, mai cu seamă în mijlocul celor cuprinși de întuneric.

Voi, tinerii, sunteți cei mai vânați dintre toți. Consumerismul, atracțiile noilor tehnologii, ideologiile de gen sau anti-familie, toate sunt menite capturării voastre. Tinerețea voastră este marfa cea mai râvnită de către cei fără Dumnezeu. Trebuie să conștientizați acest lucru. Mintea, inima și trupul vostru sunt râvnite de cei fără scrupule, de cei care vor să le colonizeze, să le paraziteze cu ideologiile lor stricate, cu darurile lor otrăvite, cu drogurile lor virtuale sau reale.

Lumea consumeristă, în care trăim astăzi, are un efect devastator în rândul tinerilor. Nu mă feresc să o spun direct – ba chiar am și această răspundere mare, ca episcop, ca păstor, ca veghetor peste turma încredințată de Hristos -, nu mă feresc să spun că voi, tinerii, sunteți de multe ori scoși din mediul familial și comunitar, expuși și injectați cu impulsuri, cu senzații, cu obișnuinte și dorințe foarte intense, care ne-au dominat și ne domina de multe ori. Toate acestea fac parte dintr-un dresaj, mai mult sau mai puțin subtil, prin care sunteți controlați și deviați de la traseul firesc și de la tot ce are tinerețea mai prețios și sunteți direcționați către scopuri distructive. Sunteți folosiți, de multe ori, ca materie primă pentru ceea ce se numește schimbare socială sau falsă emancipare.

Tinerețea este o perioadă de formare, a descoperirii de sine, este o perioadă de autodisciplină, este o perioadă de trecere. Si, această tinerețe, pe care voi o trăiți acum minunat, nu trebuie folosită sau trăită ca pretext pentru disprețuirea celorlalți, și mai cu seama a celor mai în vârstă decât voi, a celor cu experiență, sau pentru contestarea așezămintelor fundamentale sociale. Entuziasmul tinereții trebuie folosit în mod constructiv, idealist și eroic. Tânărul este cel care se opune nedreptății – și avem atâtea exemple din vechime și până astăzi, a tinerilor care au demascat abuzurile și au înfruntat fără teamă pe tirani și pe prigonitori.

În Tabăra la care am participat la Mănăstirea Oașa, le-am vorbit pe îndelete celor de acolo despre cei trei tineri din Babilon, care l-au înfruntat pe Nabucodonosor, refuzând să se închine idolilor săi și, în frunte cu Daniel, au scăpat-o pe tânăra Suzana de ocară. Cei trei tineri: Anania, Azaria și Misail, au fost aruncați în cuptor, pentru că au respins idolatria, și Daniel a fost aruncat în groapa cu lei, pentru că a devoalat abuzul celor mai mari și au mărturisit trăinicia Adevărului. Însă, toți laolaltă, au fost păziți nevătămați. Tinerii aruncați în cuptorul încins cu foc, au fost răcoriți în chip minunat de îngerii slujitori ai lui Dumnezeu. Focul în rouă s-a preschimbat iar Daniel, care se afla în primejdie de moarte, aruncat în groapa cu lei, de asemenea, a fost salvat, gura fiarelor sălbatice rămânând încleștată.

Totodată, îi avem ca exemple și pe mucenicii și pe mucenițele Bisericii, pe eroii din vremea comunismului. Si, să ne gândim, în mod deosebit, la lumina unui Valeriu Gafencu sau a unui Costache Oprișan. Este un nor de mărturie, fiindcă toți aceștia sunt eroi ai curăției și ai sincerității inimii.

În nihilismul societății actuale de prea multe ori tinerii sunt dirijați, sunt dresați spre a-și asuma un rol de contestare a originilor, a tradițiilor. Tânărul de astăzi de prea multe ori este atras către o emancipare mincinoasă. Eliberat de așa-zisele constrângeri plictisitoare ale tradiției și ale comunității, tânărul este momit către falsa libertate, a reinventării a credinței în propriul “eu”, a experimentării de senzații tari și a performării în sectoare strict specializate, care îl transformă într-o rotiță dintr-un mecanism total. Este o falsă libertate, pentru că, pe de o parte, tinerilor li se spune că se pot reinventa total, inclusiv din perspectiva așa-zisei “orientări sexuale și a genului”, pe de altă parte, tânărul este foarte conformist în gândire și în locul pe care îl ocupă în societatea de consum. Această societate de consum este profund idolatră.

Le vorbeam și tinerilor de la Oașa despre nevinovata Suzana, care a fost ispitită și doi bătrâni, cuprinși de desfrânare, au încercat să o siluiască, doi bătrâni judecători din comunitatea iudaică aflată în robie babilonică, au căutat să atenteze la curăția ei sufletească și trupească și au fost demascați de Profetul Daniel. Adevărul a ieșit la lumină și Suzana cea curată a fost salvată. Le spuneam și celor de la Oașa, câte milioane de “suzane” nu sunt astăzi victime ale elitelor hedoniste. Iar voi, tinerii, din nefericire, de prea multe ori sunteți o țintă pentru această societate consumeristă, această societate profund idolatră.

Ce anume țintesc acești promotori ai falsei emancipări, ce anume doresc de la voi? Ei doresc inima voastră, ei doresc ceea ce aveți voi mai prețios. Ei vă doresc inima pentru că este locul afectelor și locul cel mai adânc al personalității voastre, acolo unde în profunzime se află Hristos bătând la ușă, așa cum ni se spune în cartea Apocalipsei: “Iată, Eu stau la ușă și bat neîncetat”. Deschide poarta inimii tale, ca să intru în inima ta și să-Mi fac sălaș în inima ta. Cei fără Dumnezeu doresc să vă sedeze această parte afectivă, doresc să vă anestezieze inima voastră, doresc să pună stăpânire pe tot ceea ce aveți mai nobil, mai adânc și mai înalt în lăuntrul vostru, doresc să vă sedeze această parte afectivă care este capabilă de empatie, este capabilă de altruism, este capabilă de idealism, este capabilă de curăție și, nu în ultimul rând este capabilă de sacrificiu.

Prin neîncetata bombardare cu impulsuri senzoriale foarte puternice, prin expunere de prea multe ori la această dependență cumplită de erotism dar și de droguri reale sau virtuale, vă este exacerbată senzualitatea. Tânărul insensibil, tânărul egoist, tânărul îngust în gândire care se mulțumește cu niște resturi, când vine vorba de lucruri serioase, aproape întotdeauna cade victimă acestor simulacre, acestor dependențe, acestor răutăți. Tânărul căzut este asemenea unui înger cu aripile tăiate. De aceea vă îndemn cu toată stăruință, cu toată credința, cu tot entuziasmul: să nu renunțați la adevărata voastră libertate, să nu vă lăsați aripile tăiate, să nu vă anesteziați inima voastră și să o dăruiți integral Mântuitorului Iisus Hristos. Să deschideți poarta, larg, a inimii voastre și să-I faceți sălaș Mântuitorului Iisus Hristos, să intre în ea, fiindcă asta ne spune Domnul neîncetat: “Tinere, dă-Mi inima Ta“.

Aceasta este realitatea. Dar, ce putem face într-o astfel de lume, care are o putere de penetrare și de atracție fără precedent? Iubiții mei, Sfântul Ap. Pavel, în Ep. sa către Efeseni, ne spune: “Deșteaptă-te tu, cel ce dormi și te scoală din morți, și te va lumina Hristos“. Avem nevoie de o deșteptare duhovnicească, avem nevoie de o conștientizare duhovnicească, de această deșteptare la care ne îndeamnă și imnul nostru național. Trebuie să înțelegem aceste amăgiri ale lumii de astăzi, trebuie să înțelegem că lucrurile sunt serioase; la mijloc sunt sufletele noastre, sunt inimile noastre, la mijloc e mântuirea noastră și cu mântuirea nu ne putem juca. Odată ce ne-am deșteptat, noi înșine, să-i ajutăm să se deștepte și pe ceilalti, să dăm o mărturie vie și deplin lucrătoare în mijlocul comunităților în care trăim: în familia noastră, la școală, la universitate și pretutindeni. Si, odată ce dăm mărturie și îi deșteptăm pe ceilalti, să ne adăpostim cu toții în Biserica lui Hristos. Aici este refugiul nostru. Biserica nu este doar un spațiu de întâlnire și de frecventare a slujbelor, ci, Biserica este mediu de viață, Biserica este locul în care ne înnoim, ne întărim, Biserica este locul în care ne vindecăm și ne adăpostim de toate răutățile, de toate ispitele, de toate tentațiile, de toate provocările din această lume stricăcioasă.

Îi avem ca model pe primii creștini, care trăiau credința într-un mod vibrant și intens. Si, vă mărturisesc că întotdeauna când mă aflu în mijlocul comunităților de tineri, trăiesc acest sentiment al comuniunii pe care l-au trăit odinioară și primii creștini, fiindcă este atât de mult entuziasm, este atât de multă dragoste, este atât de multă energie, pe care voi o dedicați lui Hristos. Trebuie să fim într-un cuget și o simțire, așa cum erau și creștinii în comunitățile primare, să adâncim experiența noastră duhovnicească, să ne deconectăm cât mai des de la această lume virtuală în care evadăm, această lume virtuală care ne orbește, care ne secătuiește de puterile noastre lăuntrice, și să căutăm la fața Celui care ne așteptă, și să ne purtăm unii pe alții neîncetat, să dezvoltăm noi moduri de a trăi creștinește, chiar și în babilonul zilelor noastre. Pentru că, dacă vreți să rămâneți cu adevărat tineri, dacă vreți cu adevărat să vă înnoiți, doar Hristos vă poate întări, vă poate lumina, vă poate curăți, și vă poate primeni, fiindcă El este Arhiereul cel pururea tânăr, veșnic tânăr.

Așadar, preaiubiții mei, dăruiți tinerețea voastră Mântuitorului Hristos. Ați încheiat foarte frumoase prietenii; am rămas foarte impresionat aseară când v-am întâlnit în această tabără și am putut relaționa cu voi, și am văzut că ați venit pentru binecuvântare tineri din toate părțile României, și din Diaspora și din Basarabia și eram foarte curios de unde sunteți, și am rămas foarte impresionat atunci când mi-ați spus că v-ați împrietenit aici, în tabără, și ați stabilit aceste frumoase, minunate și trainice legături. Să nu lăsați ca aceste legături frumoase pe care le-ați stabilit aici să înceteze, ci să le intensificați neîncetat, să le faceți lucrătoare și roditoare, și să vă dați silința să participați ori de câte ori Biserica vă cheamă la datorie, fiindcă voi sunteți apostolii de care avem atâta nevoie în Biserică și în lume. Voi ne ajutați ca cuvântul Evangheliei să devină lucrător în viața oamenilor. Nu știu ce am reuși să facem, dacă nu ne-ați sprijini voi, fiindcă cuvântul vostru poate să pătrundă mult mai adânc în inima și ființa celor care sunt dezorientați, a celor care sunt în patimi, care sunt cuprinși de dependențe, care sunt înstrăinați, care sunt dezorientați și rătăciți. De aceea, preaiubiții mei, să ne dăm toată silința să dăm împreună o bună și dreaptă mărturie.

V-am binecuvântat și aseară, vă binecuvântez și acum, cu puterea harului pe care l-am primit noi, slujitorii altarului, așa cum Iisus odinioară își punea mâinile Sale peste copilași, peste toți cei care Îl înconjurau odată cu credință, aceleași mâini ale lui Hristos pe care ni le împrumută nouă slujitorilor, vă binecuvântează aici și pretutindeni.

Domnul să vă întărească și să ne ajute să putem lucra cu timp și fără timp pentru mântuire și așa cum suntem aici, la Nemțișor, să fim cu toții și dincolo de poarta Raiului, cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților rugători pentru noi. Amin!”

Va mai recomandam: