DIN COMOARA CUVINTELOR CUVIOSULUI SOFRONIE DE LA ESSEX: “Noi si spunem, si vrem sa auzim multe cuvin­te, dar nu facem nimic pentru a le implini”, “Trufia, erezia si inselarile nu se vindeca usor, trebuie multa pocainta”

13-07-2011 Sublinieri

  • Preotii participa la preotia tainica a lui Hristos. Papa se pune deasupra, exercitandu-si puterea. Preotii ortodocsi participa la chenoza lui Hristos, la preotia marturisitoare a lui Hristos, Care S-a rastignit si a coborat pa­na la iad. Ispitele primite de sfinti sunt mai mari decat ale noastre, deoa­rece inima lor era mai sensibila si de aceea toate lucrurile primite in viata lor capatau dimensiuni mult mai mari. Crucea lui Hristos depaseste orice martiriu omenesc, deoarece Hristos era nepatimas, era fara de pacat. Noi mostenim moartea si chiar intarim puterea mortii in toata viata noastra, prin pacatele noastre“.
  • Crestinii vor fi intotdeauna neintelesi de oamenii din jur“.
  • Trebuie sa respectam libertatea necredinciosilor si a ateilor si sa nu-i ju­decam. Atunci ne vor lasa si ei liberi sa facem lucrarea noastra”.
  • „In Grecia se barfeste usor si se sminteste usor, dar in acelasi timp oamenii au si o simtire si inteleg rostul cel bun si dispozitia buna a celorlalti. Iar asta se intampla deoarece Grecia este tara ortodoxa”.
  • „Cand cineva are canon de la duhovnic sa nu se impartaseasca, iar el, deoarece inseteaza, se impartaseste, atunci, in afara de neascultare sau de calcarea cuvantului, isi raneste sufletul sau, caci inceteaza de a mai inseta dupa Dumnezeiasca impartasire. Daca insa va asculta de duhovnicul sau, va continua sa inseteze dupa Dumnezeiasca impartasire. Aceasta sete este foarte folositoare. Prin insasi tinerea cuvantului duhovnicului, primeste har de la Dumnezeu“.

  • Cand cineva a trecut de la budism, trebuie sa se pocaiasca si sa planga mult. Altfel va ramane o urma in adancul lui din viata precedenta, din viata de pana atunci, adica o oarecare trufie. Pacatele trupesti (curvia) se vindeca si se uita usor prin pocainta. Pacatele sufletesti, duhovnicesti, trufia, erezia, inselarile nu se vindeca cu usurinta. Asta se intampla si din cauza culturii. Un monah care se preocupa de cultura arata ca nu traieste pocainta. Daca avea pocainta, toate acestea de care se ocupase mai demult, si cultura, si ce­lelalte, ar fi ramas in urma, de vreme ce harul lui Dumnezeu ar fi fost mereu inaintea lui“.
  • „Ce inseamna cuvintele: «Ţine-ti mintea in iad si nu deznadajdui»? Pentru noi nu inseamna nimic, dar parintele Siluan le-a inteles ca pe o ma­re mangaiere, deoarece trecea printr-o perioada de parasire dumnezeiasca. De aceea, a zis: «Am luat arma mantuirii mele.» Era ca un triumf. Iadul in­seamna lipsa harului lui Dumnezeu. Şi asta este din educatia lui Dumne­zeu. Scaparea parintelui Siluan era: «Nu deznadajdui!»“.
  • Dumnezeu l-a parasit pe Apostolul Petru in vremea ispitei, pentru a-l pregati pentru un har mai mare. A primit atata har de la Dumnezeu, incat chiar si umbra lui vindeca oamenii“.
  • Harul lui Dumnezeu care vine la sfinti este atat de mare, incat sufletul nu poate sa-l tina, si de aceea pleaca din lume si din manastire chiar. Asta i s-a intamplat si Sfantului Serafim de Sarov.”
  • Cel casatorit, atunci cand nu pretuieste si nu lucreaza fecioria duhului (curatia inimii), nu traieste bine nici ca om casatorit, deoarece viata in ca­satorie se hraneste din aceasta curatie a inimii“.
  • Este diferita deznadejdea dupa Dumnezeu de deznadejdea cea dupa lume. Deznadejdea cea dupa Dumnezeu se leaga de o adanca pocainta, de parasirea lui Dumnezeu”.
  • Diferenta intre fapta psihologica si fapta cea duhovniceasca este dife­renta dintre cele omenesti si cele dumnezeiesti. Toate ale vietii duhovnicesti sunt roadele conlucrarii omului cu dumnezeiescul har“.
  • Dumnezeu iconomiseste omului trufas intristari, ispite, pentru a-l man­tui. Celui ce are trup puternic ii da o boala, pentru a nu mai fi neretinut. Tristetile apasa inima si, din aceasta apasare si frangere, iese rugaciunea”.
  • „Omul este un microcosmos. Se pocaieste, se sfinteste, primeste intrea­ga lume si astfel devine o noua zidire mica”.
  • „Toti, in diferite grade, suntem criminali. Cand suntem sustinatori afectiv ai unui stat care se razboieste impotriva altui stat, atunci participam si noi, duhovniceste, la crimele ce se petrec”.
  • Lucrarea fecioriei presupune ascultare. Monahul nu se fereste de dife­ritele ispite cand convietuieste cu mama sau cu sora lui, ci atunci cand are binecuvantarea parintelui si face ascultare de acesta”.
  • Esenta ascultarii este deschiderea inimii, a ipostasului ei, si primirea vointei unui alt ipostas. Asta il face sa dobandeasca cunoasterea intregii firi. Cand cineva face deplina ascultare de parintele sau, atunci isi deschide inima si mosteneste bogatia parintelui, intr-un timp foarte scurt. Nu este un subiect psihologic, ci un subiect care se face in Duhul. Asta inseamna ca pe cat primeste ascultatorul in rugaciune harul Duhului Sfant, pe atat si mintea lui tinde catre parintele si spune ce spune si face ce face pentru ru­gaciunile parintelui. Aceasta este ascultarea intru duh si dragoste catre pa­rintele. Ascultarea de duhovnic in aceasta procedura omoara patimile. Este singurul mod de destramare si de prefacere a patimilor“.
  • „Indrazneala devine, de multe ori, flacara ce arde. E nevoie de simplita­te si nu de indrazneala“.
  • „Rugaciunea «Ţie Unuia am pacatuit si Ţie Unuia ne inchinam si pe Ti­ne singur Te slavim» are o mare insemnatate teologica, adica Il slavim si il slujim pe Dumnezeu, dar nu putem trai mereu cu El. Este o oglinda care ne arata uratenia noastra. Astfel, omul creste duhovniceste si fata de cele de jos, si fata de cele de sus.”
  • Rugaciunea trebuie sa se faca in cadru dogmatic, ecleziologic si evan­ghelic, altfel, rugaciunea nu poate sa lucreze. Şi daca va lucra, in ora ispitei va fugi, se va pierde. Trebuie sa cunoastem toata calauzirea lui Dumnezeu, pedagogia Lui”.
  • Implinirea poruncilor lui Hristos este pentru toti crestinii. Viata mo­nahala este un mod mai tehnic, mai adanc pentru a ajuta la mai buna im­plinire a poruncilor lui Hristos. Astfel, noi nu predicam monahismul, ci crestinismul“.
  • Nu-mi place sa vorbesc despre intuitie, ci despre simtire si despre inte­lesurile inimii, care sunt lucrari ale dumnezeiescului har“.
  • Nu trebuie sa ne impotrivim celui viclean in cuvinte, caci impotrivi­rea dezvolta rautatea. Precum zice Ava Dorotei, inotatorul cel bun trece pe sub valuri“.
  • Nu trebuie sa ne smerim fata de cei ce nu se smeresc, deoarece o vor exploata ca pe o slabiciune si, in consecinta, ne vor afunda mai rau. Cei re­nascuti in Duhul, atunci cand il intalnesc pe un smerit, se smeresc si ei mai mult, in timp ce cei care nu sunt renascuti, atunci cand intalnesc un sme­rit, gasesc ocazia de a se sui in carca lui, de a se folosi de el“.
  • Sunt mai de pret cinci minute de rugaciune, atunci cand tot trupul nostru doare, decat toata noaptea intru rugaciune ce se face intru odihni trupeasca.
  • Este de preferat putina lucrare duhovniceasca si sa avem pace in inima decat sa urmarim multe si sa pierdem pacea inimii. Trebuie sa preferam sa avem putin din toate virtutile decat o virtute desavarsita, deoarece astfel se curatesc mintea omului, vointa si pofta. Sufletul lucreaza in intreg trupul. De aceea omul are nevoie de a se curati pe deplin“.
  • „Nu trebuie numai sa vorbim despre rugaciune, ci sa si stim cum sa ne pazim de necredinta. De obicei, oamenii cad din cauza trufiei si ignorantei, din dezinteres. Acestea doua sunt cei mai mari dusmani ai omului: trufia si uitarea “.
  • „Fiecare are felul lui particular de viata, care nu seamana cu un altul, insa toti sunt condusi si sfarsesc in Dumnezeu, precum spitele unei roti se intalnesc in centru”.
  • „Chiar si in vremurile de uscaciune duhovniceasca, Dumnezeu ne trimi­te cate o mangaiere, deoarece stie neputinta noastra. Folositor pentru noi ar fi sa traim in toata viata noastra intr-o uscaciune duhovniceasca, dar sa ne luptam in aceasta, adica sa putem ajunge la Hristos intr-o astfel de deplina parasire a lui Dumnezeu, intr-o deplina smerenie si chenoza a noastra, pre­cum s-a intamplat cu Hristos pe cruce. Atunci si slava omului ar fi mare. In masura chenozei si a durerii pe care o rabdam, vom avea si slava“.
  • „Toate lucrurile, si duhovnicesti si materiale, sunt ale lui Dumnezeu, nu ale noastre. Ale noastre se fac atunci cand le oferim lui Dumnezeu. Prin rugaciunea facuta inaintea mesei, oferim bunurile materiale lui Dumne­zeu, si atunci devin ale noastre, deoarece Domnul ni le reda ca daruri cerute de noi.”
  • Libertatea nu este independenta politica, ci lipsa stapanirii diavolului asupra noastra“.
  • Sfintii nu au primit acelasi har de la Dumnezeu, ci si-au umplut vasul pe care l-au oferit lui Dumnezeu“.
  • Uneori este bine cand se creeaza intre frati tulburare, deoarece, pe de o parte, sunt feriti de achedie, de nepasare, si, pe de alta, ajung la smerenie“.
  • De vreme ce cineva primeste harul lui Dumnezeu, incepe razboiul, lupta. Adica primeste primul har. Cugetul trupesc atrage sufletul catre ce­le de jos, dar, in acelasi timp, si harul lui Dumnezeu il atrage catre cele de sus. Aceasta este o clipa grea. Omul poate sa se insele catre dreapta sau catre stanga. Durerea psihica e mare si poate sa-l loveasca intr-un punct slab al trupului, in inima sau in creier. Atunci este nevoie de ascultarea de un parinte plin de discernamant. Trebuie sa fuga de la noi voia noastra proprie“.
  • „O talcuire a cuvantului Apostolului Pavel: Cuvantul lui Hristos sa locu­iasca intru voi cu bogatie (Coloseni 3, 16) este si urmatoarea: cand auzim sau citim un cuvant al lui Dumnezeu, atunci in har il simtim ca pe o hrana a inimii. Aceasta este o pretuire si o evaluare duhovniceasca a lui Dumne­zeu, si nu intelectuala”.
  • „O mare patima care il preocupa pe omul contemporan este patima tristetii celei lumesti. Din nefericire, tinem inauntrul nostru tristetea, o mangaiem pana ne omoara. Omul trebuie sa se razboiasca si sa se vindece de patima tristetii”.
  • Nimeni sa nu asculte de gandurile sale, deoarece prin ganduri lucreaza diavolul si duhul satanic. Daca omul va asculta de gandul sau si in cele mici, atunci diavolul va dobandi incet-incet putere si stapanire asupra lui si il va arunca si in inselari mari. Daca diavolul ii spune sa faca ceva si el asculta, apoi, dupa un timp, ii va spune si sa se sinucida, si omul il va asculta”.
  • „Un catolic m-a intrebat de ce noi, ortodocsii, spunem rugaciunea in mod repetat. Şi i-am raspuns: «O repetam, deoarece suntem inceti la minte si nu intelegem usor. Dar si cand intelegem ceva, n-o mai lasam niciodata» 🙂 “
  • „Crestinii apuseni sunt presati, se forteaza sa se roage, si astfel se naste o presiune in creier. Ortodocsii se roaga odihnindu-se, deoarece aceasta ru­gaciune se face cu harul care exista din plin in Biserica Ortodoxa.”
  • Slujbele cele mari, de obicei, ingreuneaza rugaciunea interioara. Parin­tele Siluan, dupa o priveghere lunga, zicea: «Am omorat magarul (trupul), dar n-am facut nimic.» Nu ajuta progresului duhovnicesc atat postul, cat rugaciunea, si mai ales rugaciunea interioara, cu plans. De multe ori postul indelungat si fara discernamant creeaza probleme pentru rugaciune“.
  • Oamenii sunt capabili sa tina carbuni aprinsi in mana, dar nu sunt ca­pabili sa tina cu usurinta harul in inima. Ei simt dumnezeiescul har ca pe un foc care ii mistuie. E nevoie de smerenie, de prihanire de sine, si e ne­voie ca harul dumnezeiesc sa nu fie primit sarbatoreste.
  • „Oamenii din Vest nu cunosc taina parasirii dumnezeiesti, a pedagogi­ei lui Dumnezeu, de aceea si cad in achedie. In viata monahilor ortodocsi se repeta continuu aceasta taina a parasirii dumnezeiesti, a smeririi, a chenozei. Insa ei cunosc aceasta taina si cum s-o infrunte. Micsorarea conduce catre slava, daca o poate omul rabda“.
  • „Poruncile lui Dumnezeu sunt mod de viata dumnezeiasca. Omul nu poate implini in deplinatate poruncile lui Dumnezeu si de aceea e nevoie de har. Şi aceasta e treaba rugaciunii. Uneori, omul infaptuieste porunci­le lui Dumnezeu si traieste etosul lui Hristos Cel rastignit si atunci simte harul lui Dumnezeu fara sa faca rugaciune, sau se roaga din dragoste. Ru­gaciunea neincetata nu este scopul (atunci cand se face mecanic), ci scopul este comuniunea noastra cu Dumnezeu, care reuseste prin rugaciune“.
  • Parintii nu au cerut cuvinte multe. Primeau un cuvant duhovnicesc si fugeau in pustiu sa traiasca multi ani cu acel cuvant; incercau sa-l impli­neasca si se hraneau din el. Noi si spunem, si vrem sa auzim multe cuvin­te, dar nu facem nimic pentru a le implini. Cand cineva vorbeste mult, se slabanogeste duhovniceste“.
  • „Oamenii simpli se emotioneaza din te miri ce si asta le da putere, in­sa pot sa se si impotriveasca, sa se si planga si sa carteasca din te miri ce, si asta ii extenueaza”.
  • Cel care are ascultare si dragoste e pregatit pentru orice situatie, se adapteaza usor, orice s-ar intampla“.
  • „Multi au o curatie de neinvins”.
  • „Ca laic, am fost foarte sensibil. Cineva desconsidera Sfanta Scriptura si a lovit cu ea in masa. Am plans si m-a durut vreme de doua saptamani. Mai tarziu am incetat sa fiu sensibil, deoarece s-a transformat si aceasta pu­tere a sufletului”.
  • In Vest oamenii traiesc in mod rational, adica au ratiunea ca centru al vietii lor. Astfel, daca cercetatorii descopera un mecanism, atunci vor putea sa citeasca gandurile oamenilor si sa-i directioneze, sa-i indrume. Cei care in­sa traiesc cu inima, in care lucreaza harul lui Dumnezeu si se roaga din ini­ma, acestia au chipul crucii sau semnele crucii in ea si nu poate nimeni sa-i controleze duhovniceste. Acestia au libertatea duhului“.
  • „In pestera Sfintei Treimi, aproape de Manastirea Sfantul Pavel, am avut rugaciune cu putere, cu plans, deoarece nu ma auzea nimeni si aveam libertatea de a o face, in timp ce in Karoulia imi era greu, deoarece aveam vecini”.
  • „In capitolul 12 din Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel este descrisa fapta duhovniceasca a pedagogiei lui Dumnezeu. Aceasta pedago­gie a lui Dumnezeu are loc uneori in rugaciune, alteori in plans, alteori in parasirea lui Dumnezeu. Dumnezeu il instruieste in multe feluri pe om si ii ofera cunoastere desavarsita, ca sa nu guste si din cadere, precum a gus­tat, la inceputul zidirii, Adam. Astfel, calea catre Dumnezeu trebuie sa fie stabila”.
  • „La incepatorii vietii duhovnicesti se intampla urmatoarele: dintr-un cuvant pe care il spun sau dintr-un pacat facut, se genereaza inauntrul lor o mare tulburare. Ar trebui putin ignorate aceste mici caderi cotidiene, ca sa castige alte lucruri mai inalte. Este mai bine sa fim mai jos, dar in pace, decat mai inalti, dar in tulburare“.
  • Cand inima se aprinde de rugaciune, dar din diferite motive nu se poa­te ruga, atunci seamana cu un vulcan stins“.
  • Cand omul nu se poate impotrivi gandurilor sale, cel putin trebuie sa i le spuna duhovnicului sau si atunci se va folosi.”
  • Cand omul ajunge la o stare duhovniceasca si are harul de la Dumne­zeu, atunci devine invatat al lui Dumnezeu. Atunci toate il invata pe acesta. Dumnezeu l-a trimis pe Marele Antonie la cizmar, pentru a-l invata prihanirea de sine, desi Marele Antonie avea har si era superior cizmarului, de aceea il si sarbatorim pe Marele Antonie si nu pe cizmar. De asemenea, omul duhovnicesc invata din intreaga zidire“.
  • Cand omul are pacate ascunse nemarturisite, cand aude un cuvant du­hovnicesc, simte o durere undeva in trupul lui. Dumnezeiescul har arata starea lui si prin acest fel si, de va vrea, se va izbavi de orice rau duhovnicesc prin spovedanie“.
  • „Cand cineva se roaga intr-un fel propriu si intampina diverse obstacole si, la un moment dat, chiar nu se mai poate ruga in felul acesta, de va avea inspiratie, va deschide un alt drum, va gasi un alt fel de a se ruga si va do­bandi mai mare cunoastere a lui Dumnezeu”.
  • Cand vorbim in Biserica Ortodoxa despre asceza, nu intelegem simplu asceza trupului, nevointe trupesti, desi si acestea sunt necesare, ci invierea sufletului din patimi si dragostea catre Dumnezeu, invierea sau redarea vie­tii sufletului de catre Duhul Sfant“.

(din: Mitropolit Hierotheos Vlachos,“Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Curvia, Mandria, trufia, Parintele Sofronie Saharov, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la “DIN COMOARA CUVINTELOR CUVIOSULUI SOFRONIE DE LA ESSEX: “Noi si spunem, si vrem sa auzim multe cuvin­te, dar nu facem nimic pentru a le implini”, “Trufia, erezia si inselarile nu se vindeca usor, trebuie multa pocainta”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: VIATA SFANTULUI NOSTRU PARINTE SOFRONIE (Saharov). “Nu puteti pastra rugaciunea… pentru ca nu va rugati pentru oameni” | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? CARE E C
  3. Pingback: IPS Ierotheos Vlachos despre CRIZA SPIRITUALA a Occidentului descrestinat si nevoia de ELIBERARE, deviata spre miscarile NEW AGE. Marturia unui SFANT CONTEMPORAN, trecut prin ratacirile ORIENTALE, privitoare la caracterul DEMONIC al acestor practici si la
  4. Pingback: Cuvinte de folos ale ARHIM. SOFRONIE culese de ucenicul sau, IPS IEROTHEOS, despre planurile DUHOVNICESC, PSIHOLOGIC si TRUPESC, judecata si osandire, LUCRAREA LAUNTRICA si RAZBOIUL CU PATIMILE: “Experienţa adevereşte că pentru orice judecăm, vo
  5. Pingback: Cuvinte de folos ale ARHIM. SOFRONIE culese de ucenicul sau, IPS IEROTHEOS (II): “Cred că mântuirea lumii se face prin Biserica Ortodoxă. Biserica Ortodoxă este mereu asemenea lui Hristos Celui Răstignit. Şi noi suntem răstigniţi, nu răstig
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate