“Duhule Sfinte, luminează-mi mintea!” – ASINA LUI VALAAM, DIFICULTĂȚILE ÎN ÎNVĂȚARE și… PUTEREA RUGĂCIUNII

Asina lui Valaam: rugăciunea ca mijloc de iluminare dumnezeiască

Când eram copil, aveam multe dificultăţi cu şcoala. Nici nu găsesc cuvinte potrivite pentru a descrie greutăţile cu care trebuia să mă lupt. în clasa a IV-a, părinţii mei au decis să repet anul asistată de un specialist în educaţie, de­oarece, după o serie de teste, se descoperise că aveam anu­mite dizabilităţi care-mi îngreunau procesul de învăţare.

Înainte de a mi se stabili acest diagnostic, îmi amintesc ce mă învăţa bunica mea, o romano-catolică evlavioasă:

– Connie, în fiecare dimineaţă, când te trezeşti din somn, să spui aşa: „Duhule Sfinte, luminează-mi mintea!” Sunt doar patru cuvinte destul de uşor de spus.

Datorită ei, această propoziţie a devenit regula mea de rugăciune din copilărie; mă rugam nu numai în fiecare di­mineaţă, repetând aceste cuvinte, ci şi când îmi făceam te­mele pentru şcoală, sau înainte de o lucrare de control, sau de fiecare dată când învăţătoarea îmi punea câte o întreba­re; cele patru cuvinte de rugăciune ajunseseră să se spună aproape singure, în şoaptă, în sufletul meu.

Până când, într-o zi, rugăciunile mele au primit răs­puns, îmi aduc aminte cu exactitate de momentul în care au început să se împrăştie norii care-mi întunecaseră gân­durile de-a lungul anilor de şcoală.

S-a întâmplat la sfârşitul clasei a XI-a, în timp ce ma­ma mă ajuta să învăţ pentru examenul de istorie modernă. Dintr-odată, am simţit că înţeleg clar ce citeam; aveam o coeziune şi o limpezime a gândurilor pe care nu o mai ex­perimentasem niciodată. Totul era clar, totul avea un sens unitar, de parcă descoperisem schema unui joc de cuburi; înţelegeam textul pe care-l citeam ca pe un întreg, nu mai erau doar idei fragmentate şi confuze, aşa cum fuseseră până atunci. Simţeam efectiv cum se risipiseră negurile şi mi se luminase mintea.

După aceea, am început să fac progrese la învăţătură şi am ajuns printre cei mai buni elevi din clasă; am obţinut premii de prestigiu la şcoală, iar mai târziu am învăţat lim­ba greacă modernă (după ce nu reuşisem să reţin nici un cuvânt în limba franceză în cei zece ani de studiu la şcoa­lă), mi-am luat masteratul în teologie, am început să scriu cărţi şi să desfăşor activităţi de consiliere psihologică. Cine-ar fi crezut că voi fi în stare să realizez atât de multe? Nimeni – nici măcar eu însămi!

De câte ori citesc despre dificultăţile de studiu întâm­pinate de Sfântul Ioan de Kronstadt în copilărie, am impresia că este vorba despre propriile mele experienţe. Depănându-şi amintirile, Sfântul Ioan de Kronstadt scria:

„Când am ajuns la vârsta potrivită pentru a merge la şcoală, tot ce trebuia să învăţ era confuz în mintea mea -nu înţelegeam nimic (…). Îmi dădeam seama de asta, îmi percepeam neputinţa, şi eram cuprins de ciudă în faţa suc­ceselor colegilor mei de clasă; îi ceream neîncetat Domnu­lui înţelegere şi ajutor, iar El mi-a deschis mintea. Lumi­na dumnezeiască mi-a înseninat cugetul şi am început să desluşesc sensul celor pe care le citeam şi le scriam, sporind din ce în ce mai mult la învăţătură, pe măsura vârstei, potri­vit scopurilor educaţiei mele.“¹

Deşi, asemenea Sfântului Ioan de Kronstadt, mintea mea a fost şi ea luminată de Duhul Sfânt, a trebuit să stu­diez din greu. Chiar şi după ce mi-au fost împlinite rugă­ciunile, am făcut mari eforturi pentru a avea rezultate bu­ne la învăţătură – iar mai târziu pentru a-mi însuşi grea­ca modernă. Adevărul este că perioada în care am studi­at limba greacă a fost asemănătoare cu perioada în care mergeam la şcoala primară: plângeam aproape în fiecare zi după ce mă întorceam acasă, mă rugam şi-L imploram pe Domnul să-mi lumineze mintea, ba îi rugam şi pe alţii să se roage pentru mine. În cele din urmă, cu ajutorul ru­găciunilor a numeroşi sfinţi, am reuşit să conversez fluent în limba greacă, cu toate că mi-a trebuit un an întreg pen­tru a fi în stare să port o conversaţie elementară.

Mai mult decât orice altceva, această experienţă, ca şi multe alte experienţe de viaţă, m-a învăţat importanţa şi puterea rugăciunilor. În prezent, ori de câte ori mă aflu în­tr-o situaţie dificilă, încep să mă rog fără întârziere, fiindcă ştiu din proprie experienţă că Dumnezeu răspunde cu generozitate celor ce I se roagă Lui. Sfânta Scriptură ne învaţă: „Şi de este cineva dintre voi lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu sim­plitate şi fără înfruntare, şi i se va da” (Iacov 1, 5). Propria mea experienţă mi-a confirmat toate acestea şi m-a ajutat să ajung unde sunt în prezent. Bineînţeles, încerc din toa­te puterile să nu consider că mi se cuvine mie ceva anume, cu precădere înzestrările dăruite de Domnul, fiindcă ştiu din adâncul fiinţei mele că şi eu pe toate le pot face întru Hristos, „Cel ce mă îmbracă cu putere” (Filipeni 4, 13).

Iată de am ajuns să mă refer la mine însămi (în glu­mă) ca la asina lui Valaam. Valaam a fost, fără voia lui, un proroc zugrăvit în cartea Numerii din Vechiul Testament drept un moabit căruia i-a vorbit Dumnezeu, cerându-i să-L asculte, dar pe Care Valaam nu L-a ascultat; atunci Dumnezeu S-a mâniat şi a trimis la el un înger pentru a-l împiedica să meargă acolo unde nu avea binecuvântare să se ducă. Deşi îngerul Domnului Dumnezeu îi stătea în ca­le pentru a-l împiedica să înainteze, Valaam nu-l vedea şi voia să tot meargă; îl vedea însă asina pe care călătorea şi refuza să se mişte. În cele din urmă, „Domnul a deschis gura asinei” şi i-a îngăduit să vorbească cu Valaam şi să-i spună că îngerul Domnului era în mijlocul drumului şi-l bloca. Auzindu-şi asina vorbind, Valaam a înţeles în sfârşit că ceea ce intenţiona el să facă nu era voia Domnului Dumnezeu (Numerii 22,12-34).

De aceea, când sunt invitată să ţin o conferinţă în pa­rohii sau în ateliere de rugăciune, încep prin a mă adre­sa credincioşilor prezenţi astfel: „Deşi asina i-a spus lui Valaam lucruri de folos, cuvintele erau totuşi rostite de o asină.”¹ Cu toate că de obicei îmi însoţesc această afirma­ţie cu un zâmbet şi câteodată pufnesc în râs, comparaţia implicită rămâne valabilă.

N-aş fi putut realiza prin propriile mele puteri aproa­pe nimic din tot ce-am realizat; de una singură, nici n-aş fi putut gândi la parametrii normali, cu atât mai puţin s-ajung absolventă a unor facultăţi dificile, să scriu cărţi, să ţin conferinţe – după cum nici asina lui Valaam n-ar fi putut vorbi dacă n-ar fi fost voia lui Dumnezeu ca ea să vorbească. Aşa cum i-a îngăduit Domnul asinei să vor­bească pentru a-l povăţui de bine pe Valaam, tot aşa scriu şi eu cărţi – nu pentru că aş fi vrednică să învăţ ceva pe ci­neva, ci pentru că am avut privilegiul de a trăi experienţa Ortodoxiei în lumea largă, pentru că am cunoscut mulţi creştini luptători şi am întâlnit câţiva sfinţi în viaţă. Aces­ta este motivul pentru care încerc să împărtăşesc şi altora tot ce-am văzut şi auzit, cu binecuvântarea Domnului.

„Fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5), ne spu­ne Hristos Domnul. Dar cu El, până şi o asină poate vorbi şi-i poate învăţa pe alţii.

Haideţi să ne rugăm Lui, să-I cerem ajutorul, şi veţi ve­dea cum se vor înfăptui minuni sub ochii noştri! Eu sunt un exemplu grăitor de om care n-ar fi reuşit să studieze mai nimic dacă n-ar fi spus în mod constant o rugăciune învăţată în copilărie. Şi fiindcă Domnul a auzit rugăciu­nea mea, am ajuns nu numai să învăţ multe lucruri, dar să le şi predau altora – deşi a-i învăţa pe alţii şi a pune tu însuţi învăţăturile în practică sunt două lucruri complet diferite. Aşa cum mi-a spus odată o maică stareţă, pentru a mă încuraja: „Domnul Dumnezeu ţi-a îngăduit să spo­reşti în înţelepciune.”

Fie ca Domnul să-mi lumineze mintea şi de acum îna­inte, căci cu adevărat fără El nu sunt nimic şi nu pot face nimic!

NOTE:

1 Arhim. Constantine Zaitzev, Un portret duhovnicesc al Sfântului Ioan de Kronstadt.

2. Joc de cuvinte: în limba engleză, termenul ass înseamnă şi „asină” sau „măgar” – dar şi „prost”, „neghiob” „nătâng”.

(in: Constantina Palmer, Tot mai aproape de Dumnezeu. Povestiri despre încercări, povestiri despre biruințe, Editura Sophia, 2018)

SFANTA ECATERINA sau despre ADEVARATA FRUMUSETE SI INTELEPCIUNE. Predica IPS Bartolomeu despre ce inseamna a fi “intelectual” (audio). DE CE SUNTEM LASATI PRADA TULBURARILOR? “Daca nu as fi fost cu tine nu ai fi putut duce patimirea“/ RUGACIUNE PENTRU LUMINAREA MINTII COPILULUI

RUGACIUNI PENTRU COPIII NOSTRI

SFANTUL SILUAN ATHONITUL – cantari si cuvinte duhovnicesti: “Atunci cand Domnul ne da intristare pentru cineva inseamna ca vrea sa miluiasca acel om”; “ROAGA-TE SIMPLU, CA UN COPIL, SI DOMNUL VA ASCULTA RUGACIUNEA TA”

“Vrei să fii tare? Dă-ţi, mai întâi, seama că eşti foarte slab. Apoi, să te laşi în grija lui Hristos”. INCREDEREA IN DUMNEZEU PREFACE ZDROBIRILE IN BINECUVANTARI daca “ne punem vietile in mana Lui”. CUM LUCREAZA PUTEREA MINUNATA A LUI DUMNEZEU IN CIUDA NEPUTINTELOR MELE?

DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Predici ale Staretului Efrem Vatopedinul despre aplicarea pildei si invataturilor Sf. Grigorie in viata noastra (si VIDEO)

DISCERNAMANTUL – lumina, “sarea” si cârma indispensabile vietii duhovnicesti. CUVIOSUL PAISIE: “Vezi lucrurile ingust; esti atenta doar la ceea ce trebuie facut si nu-ti pasa de om”. SI DRAGOSTEA ARE NEVOIE DE INTELEPCIUNE

LUPTA LUI IISUS DIN GRADINA GHETSIMANI: “Intristat este sufletul Meu pana la moarte”. CHINUL SUFLETESC AL DOMNULUI INAINTE DE PATIMA SA si marea lectie pentru noi: RUGACIUNEA e indispensabila cand avem de luat hotarari!

Parintele Rafail Noica: SA NU NE GRABIM SA TRAGEM CONCLUZII INAINTE CA DUMNEZEU “SA-SI TERMINE FRAZA”! (si audio)

“Cum sa ma rog? Nu stiu cum sa ma rog…” – ne raspunde PARINTELE RAFAIL NOICA

Parintele Rafail Noica (audio si text): TOATE SE LEAGA SI SE DEZLEAGA IN DUH SI IN NEVAZUT

Noi marturii despre Sfintii Siluan si Sofronie. DARUL CUVANTULUI TAMADUITOR SI TAINA “REPETITIEI” DUHOVNICESTI

Maica Macrina Vassopoulos (II) despre PUTEREA RUGACIUNII, ASCULTARII SI TREZVIEI: “Rugaciunea este cel mai mare dar pentru om. Sa nu traim usuratic, fara profunzime, SA NU FIE VIATA NOASTRA SUPERFICIALA SI DE NIMIC. Cand omul are luare-aminte si rugaciune, il umbreste Harul lui Dumnezeu”

“Roaga-te Tatalui tau Care este intru ascuns…”

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “UNDE ESTE SMERENIA, ACOLO VINE DUMNEZEU”