Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!”

29-12-2012 Sublinieri

Predica Parintelui Damaschin Luchian la Duminica dupa Nasterea Domnului (2009):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Dreptmaritorilor crestini, va marturisesc ca sunt emotionat. Ieri si astazi biserica noastra a fost mai plina. Nici nu am termen de comparatie ca sa spun cand au fost asa de multi oameni in biserica noastra. Daca vreti, intr-un fel, cei care am inteles ca in ziua de sarbatoare a Nasterii Domnului trebuie sa fim in casa lui Dumnezeu, daca vreti, noi suntem cei care suplinim intr-un fel ceea ce locuitorii din Bethleem nu au facut cand S-a nascut Mantuitorul Hristos. Nu s-a gasit nici o poarta si nicio casa in care sa nasca Fecioara Maria. Si noi suntem aceia cei care, din mila lui Dumnezeu, ne deschidem inimile ca Hristos sa se nasca inca o data si inca o data, in fiecare an, intru noi.

Cand S-a nascut Mantuitorul Iisus Hristos, iubiti, credinciosi, lumea, desi era in asteptare nu L-a primit. Ba mai mult decat atat, nu doar ca i-a fost ostila, ci L-a si prigonit. Astfel incat la scurta vreme dupa sarbatoarea Nasterii Domnului, in prima duminica dupa aceasta sarbatoare, cea in care ne aflam noi astazi, Biserica pomeneste Fuga in Egipt.

Un inger i s-a aratat in vis lui Iosif , logodnicul Sfintei Fecioare Maria si i-a zis: “ia Pruncul, pe mama Lui, si mergi in  Egipt, caci Irod are de gand sa-L omoare, ceea ce Irod a si incercat sa faca. Toti pruncii din Bethleem si din localitatile invecinate, de doi ani si mai jos, au fost ucisi, sperand Irod ca prin aceasta il va ucide si pe cel care era profetit ca fiind Imparatul, si de care el se temea ca-i va lua tronul. Si aceasta a fost modalitatea prin care el a inteles sa-si apere puterea, sa-si apere sacaunul, sa-si apere demnitatea. Si au scapat cel putin doi copii din cat stim noi, si anume Sfantul Ioan Botezatorul, care era cu sase luni mai mare decat Mantuitorul, si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. N-a fost primit Fiul lui Dumnezeu facut Copil, cu inima deschisa; lumea i-a fost potrivnica.

Vreau acum sa va duceti cu mintea, iubiti credinciosi, la parintii dumneavoastra, si sa va ganditi ca, la un moment dat, mama dumneavostra si tatal dumneavostra, intr-o clipa unica din existenta acestui univers, v-au adus la fiintare pe dumneavoastra. Ei au dat ceea ce puteau sa dea ei, adica trupul si, in acea clipa, si Dumnezeu a dat o singura data in toata desfasurarea acestei existente, un suflet pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu nu-si repeta facerea mainilor sale. Nimeni din lumea aceasta nu este identic cu un altul. Si cand a luat fiinta omuletul acela mic, nici vazut la microscop, si s-a salasluit in pantecele mamei, acolo, in pantece, el era fericit, si a stat noua luni de zile. Mama il hranea, [el] ii auzea vocea, ii auzea vocea tatalui, si se simtea, de cele mai multe ori, protejat. O data cu nasterea, pruncul acesta mic, repeta istoria pruncului din Bethleem.

Lumea in care traim noi este o lume care nu primeste cu inima deschisa, desi s-ar parea ca asa face, pe pruncii care se nasc. Aceasta nu este o lume in care un prunc nascut sa creasca asa cum ar vrea Dumnezeu. Si astfel ca, tie, mama si tie, tata, va spune glasul lui Dumnezeu, cum i-a spus odinioara lui Iosif: “Ia pruncul si fugi in Egipt”. Ia pruncul si fugi, scapa-l, scoate-l, izabaveste-l de lumea aceasta si de tot ce are ea rau intr-insa, daca vrei ca acest prunc sa-ti faca cinste mai departe. Si acei dintre parinti care nu asculta de acest glas – altfel spus de Biserica – de a proteja copilul, de a-l scoate, de a fugi din mijlocul a ceea ce-i poate dauna, acei parinti, mai devreme sau mai tarziu, se vor cai amarnic.

Va spun aceste lucruri, iubiti credinciosi, cu durere, pentru ca durere este in multe familii si durere este in sufletele multor copii, a multor tineri, si durere este si in sufletele a nu putini dintre dumneavoastra, ale caror rani pe care le-ati primit in copilaria dumneavoastra va urmaresc pana la mormant.

Este o intreaga avalansa de plecare in strainatate in zilele noastre. Scopul este unul marturisit a fi pozitiv si pentru familie. Pentru ce merge tatal? Sa stranga bani astfel incat sa fie bine sotiei si copiilor. Dar sunt cazuri, iubiti credinciosi, cand lipseste tatal, si mai grav lipseste mama, si mai grav cand lipsesc amandoi din familie, nu o saptamana, si nu o luna, ci un an, doi, trei, patru, cinci si zece. Si acesti copii mici, raman fie in grija bunicii, fie a matusii, fie a unor vecini, de altfel bine intentionati si ei, dar nu-i suficient. N-are nevoie acesta mic de portocala pe care i-o aduci tu, tata, sau asta mica, nu are nevoie doar de costumasul pe care i-l aduci tu de Craciun, ci are nevoie de tine, tata, si de tine, mama, ca sa-i fi alaturi. Nici nu va inchipuiti ce drama se petece in sufletul acelui copil care se lipseste de iubirea parinteasca. Credeti dumneavoastra ca Sfanta Fecioara Maria sa fie in grija Elisabetei, sa spunem, cu care era rudenie? Niciodata! Si atunci cand a lipsit trei zile s-a intors la Templu ca sa-L caute, ingrijorati: ce se intampla, unde este? Abandonul copiilor de catre parinti, face ca aceasta lipsa sa se perpetueze in toata viata copilului si cu greu se poate vindeca.

De ce ar mai trebui sa-l protejam pe copil? Din ce ar mai trebui sa-l scoatem? In special ar trebui sa fim atenti astfel incat sa ne rasune mai cu putere in ureche cuvintele ingerului: “Iosife – adica tata si mama – ia copilul si fugi”! Din calea cui sa mai fuga copilul astazi? Oh, din calea a multor lucruri, caci multi Irozi s-au nascocit si in multe chipuri lucreaza acelasi diavol care odinioara a lucrat prin Irod ca sa-L ucida pe Pruncul nascut in ieslea Bethleemului.

Cei care sunteti de varsta mea, sau mai in varsta decat mine, va aduceti aminte ca noi aveam putine desene animate la care sa ne uitam. Eu dupa ’90 cand am vazut prima data Alba ca Zapada era pentru mine un eveniment, trebuia sa-l notez in jurnal. Astazi sunt canale intregi in care douazeci si patru de ore din douazeci si patru se difuzeaza desene animate sau filme pentru copii. Dar spuneti-mi, va rog, se aseamana povestile copilariei multora diintre noi, cu povestile pe care le vad – ca de ascultat nu mai e vreme sa asculte, si nici parintii nu mai au timp sa-si faca sa citeasca cu copii de astazi – si apoi sa ne mai miram ca sunt copii nostri violenti? Unde au invatat ei violentele, unde au invatat ei ca se bat testoasele Ninja? Care sunt modelele pe care le vad ei pe tricouri? Ce au ei pe copertile caietelor? Il au pe Harry Potter! Aceasta este lumea aceasta este Irod, care-i aduce hrana copilului nostru. Si eu ce fac? Dau hrana pe care mi-o da altuia sa i-o dau sau cum facea mama, iau hrana si intai o pun in gura mea si o dau pruncului. Imi aduc aminte ca mama totdeauna avea obiceiul, inainte de a-mi da mie cu biberonul sa-mi ia ea cu gura din sticla, si asa m-a izbavit de la moarte. Sora mea se juca cu termometrul si, in cana cu ceai sau cu lapte, a pus termometrul si chiar in acel moment s-a spert termometrul si mercurul din termometru a curs in cana. Si apoi mama a pus cana in sticla aceea cu biberon si a inceput sa-mi dea, dar a vazut inainte de asta, a vazut ca eu sunt putin agitat, a luat o gura cum ii era obiceiul, si cand a pus in mana, asa se jucau bobitele de mercur. Aceasta este datoria tatalui si a mamei, sa verifice, sa probeze, sa vada ei: hraneste ceea ce altii imi dau mie sa dau copilului meu?

Si violenta, sa stiti, iubiti credinciosi, ca o invata copii nu numai de la televizor. Poate nici nu va dati seama cat de mult il doare pe un copil cand vede ca se cearta mama si tata, daramite cand vede bataie in casa, sau amenintari, sau de ce sa nu zicem, cand sotul isi scoate sotia afara si doarme cu ei pe la vecini. Ganditi-va dumneavoastra, dar nu cu mintea omului mare, ci cu mintea unui copil, care-i daca vreti, ca o tablita din aceea ce ceara moale, moale, ca n-ai nevoie de dalta ca sa scrii ceva ca-n piatra, ci ai nevoie de o simpla miscare de deget. Ganditi-va ca ce stie acel copil care ieri si alaltaieri si acum o saptamana cand venea tata trebuia sa fuga din casa ca sa nu suporte durere, ganditi-va ca ce traieste astazi: oare cum vine tata? Vine ca ieri, vine ca alaltaieri? Trebuie sa fug cu mama la vecini? De ce credeti dumneavoasta ca sunt momente in viata, cand mari fiind, ne temem? De ce ne temem noi cand suntem mari, ca uneori este inexplicabila pentru noi aceasta frica? De-acolo se trage. Atunci cand ne temeam de tata, atunci cand ne temeam de mama cand luam o nota rea la scoala, cand veneam acasa trebuia sa-ti pregatesti palma. Toate acestea dor.

De unde am invatat minciuna, noi oamenii mari? Din familie… Pentru ca uneori nu ne-au invatat parintii nostri sa fim sinceri si sa avem constiinta ca daca sunt sincer, imi este iertata greseala. Multora dintre noi li s-a intamplat ca daca erau sinceri stiau ca se aleg cu bataie, si atunci nu erau sinceri. Copilul acesta mic, nevinovat, nu suporta durerea si atunci isi crea mecanisme de aparare prin care sa nu-l mai doara. Si aceasta se accentueaza, rana patrunde mai adanc in suflet, si ne trezim ca suntem oameni mari si mintim, inselam si suntem nesinceri.

Mai este un Irod, foarte viclean astazi. Pravilele bisericesti spun ca un copil nu se poate impartasi fara Sfanta Spovedanie incepand de la varsta de 7 ani. Cred ca ar trebui sa scadem plafonul mult mai jos. 7 ani, era pentru atunci cand nu stiau multe lucruri. Acum sunt copii de gradinita si de scoala primara in mintea carora sunt lucruri negative de neinchipuit uneori chiar si pentru duhovnic. Unde le invata ei? Intai in casa, apoi invata la gradinita si apoi invata la scoala. Dar intai de acasa pleaca. Exista un site in care oamenii isi spun durerile sufletelor lor, si titlul uneia a ceea ce aduna aceste dureri se numeste Sparge Tacerea. Daca citesti cateva marturii a unor copii, adolescenti de acum, care sparg tacerea, te cutremuri de ceea ce au suferit ei in copilarie si ii urmareste si pana acum. Credeti ca un copil nu simte cand fratii lui mai mari sau parintii lui, il trimit la culcare si ei se uita la ceea ce lui ii spune: „Sa nu te uiti, ca nu e bine.” Credeti ca ei nu simt lucrul acesta? Credeti ca dracul care i-a ispitit pe acei parinti si pe acei frati mai mari il va lasa neispitit pe acesta mai mic? Niciodata. Curiozitatea a carei deslusire nu este data in termeni maturi de catre parinti, face ca aceasta curiozitate sa se adune, il face pe copil sa se inhibe si sa-si hraneasca curiozitatea altfel decat ar trebui. Adica sa-i spui tu mama, fetei tale, si tu tata, baiatului tau, ceea ce se intampla in corpul lui. De ce sa te rusinezi? Taina nuntii nu este pacat tolerat de Biserica, taina nuntii, unirea dintre sot si sotie, dintre barbat si femeie, prin rugaciunea Bisericii se face. Si atunci, acesta are nevoie ca tu sa-i spui, nu sa afle el din alte surse, si acelea denaturate: din reviste, din ziare si de pe internet. Si-si aduna in minte si in suflet necuratie, si dracul profita de toata aceasta necuratie adunata la varsta frageda si o sporeste, ca are mijloace: Irozii, de care v-am spus. Ajunge tanar, adolescent, si incepe a cadea in pacatele cele trupesti, si ajunge casatorit si este, ma iertati, ca o leguma, fara vlaga.

In gradinita se incepe educatia sexuala. Ce educatie este aceea in care tu il inveti pe copil cum sa foloseasca mijloacele anticonceptionale? Aceea este educatie pentru viata, sau este educatie pentru moarte? Si apoi, cand intra in clasele primare se continua educatia, prin varii si varii metode.

Mai este inca un Irod, care este intruchipat de tata si de mama uneori. Si ma rog lui Dumnezeu si m-as bucura sa fie cat mai putini din acestia. Acesti Irozi, intruchipati in mama si tata, pot uneori sa faca un rau atat de mare, aproape de neinchipuit. In Pascani este un caz – dar cate n-or mai fi, Dumnezeu le stie – cand un copil, un baiat, a fost violat de insasi mama sa. Mult mai multe si mult mai dureroase sunt cazurile in care fetitele, si chiar fetele mai mari, sunt violate de tatii lor, sau de rude apropiate. Cum creste un astfel de copil? Cat poate, isi mascheaza si isi ascunde durerea, se minte si se culpabilizeaza pe sine. Cand nu mai rezista, incepe sa dea vina pe altii, si trebuie sa vina un moment in care acest copil sa sparga tacerea. Si o sparge sub epitrahilul duhovnicului, pentru ca acolo, si numai acolo, se poate primi vindecare. Ceea ce omul raneste, si uneori raneste grav de tot, numai Dumnezeu poate vindeca.

In Biserica, astazi, sunt multi care sunt parinti. Unii ii aveti, inca, pe copii langa dumneavoastra. Altii nu-i aveti, pentru ca s-au casatorit. Mai ales pentru cei care nu-i mai au, si nu mai pot face, direct, prea multe pentru ei, Biserica are leac. Si leacul acesta este rugaciunea si binecuvantarea. La manie spune omul multe, si mai ales mama: “Eu te-am facut, eu te omor!”, spune mama. Sau altfel spune, tatal sau mama: “Sa ai noroc atata cat par am eu in palma. Si stiti cum se cheama aceasta? Blestem, se cheama. Spun Parintii Bisericii ca blestemul de mama are atat de multa putere ca si blestemul de preot, pentru ca mama are foarte multe drepturi asupra copilului. Pentru ca ea, cat timp l-a purtat in pantece, s-a jertfit si si-a dat din carnea ei, din viata ei si din sanatatea ei pentru pruncul acela. Si de aceea Dumnezeu a randuit ca mama sa aiba atata putere asupra copilului. Si poate sunteti indreptatite omeneste vorbind, ca intr-o omenitate dintr-acesta neluminata de Duhul Sfant, sa va simtiti mahnite, dar rugati-va lui Dumnezeu ca niciodata sa nu scapati vreun astfel de cuvant (…). Si care este vindecarea, care este leacul pentru blestem? Binecuvantarea! Binecuvantati-i pe copii dumneavoastra, cei care inca ii aveti in ograda, si cei ai carori copii si-au luat zborul de langa dumneavoastra. Si de fiecare data cand va ganditi la ei, nu doar va ganditi asa: ce-o face fetita mea? Ci spuneti aceasta gandire in duh de rugaciune, si spuneti: binecuvanteaza, Doamne, pe baiatul meu! Si: binecuvinteaza, Doamne, pe fata mea!

Aceasta este lumea in care vine copilul astazi, purtand chipul lui Hristos-Pruncul. Acesta este Bethleemul in care ne-am nascut fiecare dintre noi. Lume care ia chipul lui Irod si, uneori, si nadajduiesc ca de mai putine ori, familii in care tata si mama se poarta ca niste irozi. Daca copiii vor creste sanatosi, iubiti credinciosi, sanatoasa va fi si lumea. Biserica are foarte mari preocupari pentru familie pentru ca Sfantul Ioan Gura de Aur numea familia biserica de acasa. Primul preot, primul invatator de religie este mama. Nu este educatorul sau profesorul care a invatat Facultatea de Teologie sectia Litere sau preotul. Tu, mama, esti primul preot pentru copilul tau. De unde, dar eu nici nu stiu de unde am invatat Tatal nostru? Nu stiu. Nu a venit nimeni sau preotul sa-mi spuna si sa-mi dea carte sa invat Tatal nostru. M-am trezit stiindu-l, si la fel si Ingerasul. Asta-i datoria! Nu-i lasa ca sa invete inainte de Tatal nostru alti “tati ai nostri”.

Si nu voi incheia cu cuvintele mele, am sa inchei cu cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, a carui preocupare pentru cresterea copilului era nespus de mare si in vremea lui, pentru ca stia ce inseamna sa fie crescuti copiii in frica de Dumnezeu si in rusine de oameni, cum spune taranul nostru. Mai este astazi rusine? Nu stiu cata mai este! Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur:

Nu încetez de a vă ruga, de a vă ruga cu lacrimi şi a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să daţi copiilor voştri o bună educaţie. Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia ce i-o dai. De altfel, ai şi răsplată. Ascultă ce spune Pavel: “…dacă vor stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie” Dacă ai nenumărate păcate adunate în conştiinţa ta, atunci născoceşte o iertare a păcatelor tale, şi anume: creşte un atlet pentru Hristos. [Pacatele voastre se sterg daca dati educatie buna copiilor vostri.] Prin aceste cuvinte nu-ţi spun: Nu-l lăsa să se căsătorească. Trimite-l în pustie. Pregăteşte-l să îmbrăţişeze viaţa monahilor”. Nu-ţi spun asta! Aş vrea negreşit şi aş dori ca toţi să îmbrăţişeze viaţa monahală, dar nu silesc pe nimeni, pentru că o astfel de viaţă pare prea greu de purtat. Creşte un atlet pentru Hristos! Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!

Dacă vei întipări  în  sufletul  lui încă fraged învăţăturile cele bune, nimeni nu va putea să i le desprindă; ele se întăresc ca şi sigiliul aplicat pe ceară. Copilul, când e mic, tremură, se teme şi are respect şi de chipul tău, şi de cuvintele tale, şi de tot ce faci [daca nu te contrazici pe tine insuti, as spune eu acuma, pentru ca spune tatal copilului: nu fuma! si el sta cu tigara in mana. Spune mama fetei: vino devreme diseara, si ea sta patru ore la filme si la telenovele. Spune bunicul: du-te, mai, copile, la biserica, si el ramane acasa. Deci copilul se teme si are respect si de chipul tau si de cuvintele tale, si de tot ce faci]. Întrebuinţează cum trebuie superioritatea ta. Tu eşti cel dintâi care te vei bucura de bunătăţi dacă ai un copil bun, şi apoi Dumnezeu. [Dumneavoastra sunteti cei dintai care va veti bucura daca veti avea copii buni. Se va bucura si Dumnezeu si ne vom bucura si noi, slujitorii Bisericii, daca vom vedea cat mai multi copii crescuti asa cum vrea Dumnezeu sa fie].

Hristos Domnul, Pruncul nascut in ieslea Bethleeemului, sa ocroteasca copilul din fiecare dintre noi. Hristos Domnul, Dumnezeu-Copilul, sa ocroteasca copii dumneavoastra, sa ocroteasca pe dumneavoastra, parintii lor, si sa va dea intelepciune asa cum i-a dat-o si lui Iosif si Sfintei Fecioare Maria ca sa le dati o crestere buna. Amin!

 

Legaturi:



Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Fuga in Egipt (Duminica dupa Nasterea Domnului), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Damaschin Luchian, Portile Iadului, Viata de familie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la “Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR TALE… – Predici (si audio) la Duminica dupa Nasterea Domnului. Fuga din fata prigoanei lui Irod. DUREROASA INGADUINTA A LUI DUMNEZEU SI CONSECINTELE ALEGERILOR NOASTRE RAZVRATITE: | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: TIE, MAICUTA DULCE A INIMILOR NOASTRE… “Tu esti lumina cea sfanta, Precista blagoslovita… Tu esti izvor de viata, Adăpi bine cu dulceata” | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: ”IROD TRAIESTE PRINTRE NOI”. “Stapanitorii acestei lumi Il doresc pe Dumnezeu AFARA nu numai din scolile publice, ci si din mintea si din inima copiilor”, cauta sa distruga chiar Biserica. LUCIFER SI IROD – cele doua profiluri al
  4. Pingback: PREDICA PĂRINTELUI CRISTIAN ONEA (Biserica Ceauș Radu) despre OTRĂVIREA SUFLETELOR COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR DE AZI: “Să-ți fie milă de copilul tău, să nu-l lași să se ducă la moarte! A venit vremea să ne rugăm, să ne punem în genu
  5. Pingback: PREACUVIOASA MAICA PARASCHEVA. Rugăciuni, Slujba privegherii, Predica PS Ignatie al Hușilor (VIDEO) și SFATURI FOARTE IMPORTANTE ȘI ACTUALE CĂTRE PĂRINȚI ale Maicii preotese FLORICA BAȚU-ICHIM († 2010): “Doamne, salvează familia noastră!
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate