DUMNEZEIESCUL IOAN HRISOSTOM – MANGAIETORUL LUMII si INTRUPAREA IUBIRII “NAVALNICE” A LUI HRISTOS. Predica de exceptie a Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO): “El este singurul care a văzut lumea prin ochii lui Dumnezeu şi de aceea unde este Tronul Dumnezeirii, acolo stă şi el”

14-11-2016 Sublinieri

0_75b7d_cabd055e_orig

Vedeti si:

***

Transcrierea unui fragment larg din Predica Parintelui Hrisostom de la Manastirea Putna la Duminica Samarineanului milostiv si praznicul Sfantului Ioan Gura de Aur (13 noiembrie 2016):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“[…] Ziua de astăzi este o zi foarte luminoasă nu numai pentru că pilda de astăzi ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu, care se coboară la noi şi iubirea adevărată a omului care răspunde acestei iubiri, ci şi pentru că astăzi îl serbăm pe unul dintre cei mai mari sfinţi ai Bisericii, pe Sf. Ioan Gură de Aur, sfânt care a zis despre milostenia aceasta pe care noi o facem faţă de cei săraci, că noi ar trebui să fim recunoscători săracilor pentru că ei sunt cei care fac adevărată milă cu noi. Dacă n-ar fi săracii să ne dea ocazia să-i ajutăm, noi n-am putea să devenim asemenea cu Dumnezeu. Pentru că, spune Sf. Ioan, dacă s-a spus despre o virtute că te face asemenea cu Dumnezeu-Tatăl, atunci aceea este milostenia. Că s-a zis: Fiţi milostivi, precum tatăl vostru din cer este. Aşadar, acest Sfânt Părinte, Ioan Gură de Aur, a arătat, a tâlcuit cuvântul Mântuitorului, răspuns la întrebarea învăţătorului de lege, cam aşa: <Tu te întrebi cum să-l iubeşti pe aproapele sau cine este aproapele tău – nici măcar cum să-l iubeşti pe aproapele. Eu îți spun ţie: trebuie să iubeşti aşa cum iubeşte Dumnezeu. Iubeşte ca Dumnezeu.> Niciun alt Sfânt Părinte nu a vorbit aşa.

sfantul-ioan-gura-de-aur-fresca-de-ioan-popa-manastirea-afteia-jud-albaDespre acest Sfânt Părinte, Sf. Ioan Gură de Aur, mult s-a scris. Dacă ar încerca cineva să-l laude, s-ar arăta mincinos şi cred că l-ar cuprinde ruşinea mai mult decât pe oricare alt om. Cum să propovăduieşti tu despre propovăduitorul prin excelenţă? O femeie simplă din popor, când l-a auzit predicând pentru prima oară, a strigat în biserică: “Învăţătorule, sau mai bine să-ţi spun ţie Gură de Aur, fântâna învăţăturilor tale este prea adâncă! Iar funia minţii noastre este prea scurtă şi nu putem ajunge la apa cuvintelor tale. Şi acest cuvânt al unei femei simple, din popor, a ajuns să fie numele purtat doar de acest sfânt: Gură de Aur. După ce acesta şi-a dat obştescul sfârşit, în momentul în care s-a împărtăşit şi, împărtăşindu-se, a spus lucrul pe care îl spunea el cel mai mult dintre toate – el avea două vorbe specifice lui: una şi cea mai importantă era aceasta: Slavă lui Dumnezeu pentru toate! şi a doua, repeta încontinuu: Bunul meu Stăpân…! s-a împărtăşit în ziua Înălţării Sfintei Cruci, şi-a pus mâinile pe piept şi a zis: “Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” şi aşa sufletul lui s-a ridicat la cer. Biserica a socotit că, dacă ar fi cinstit în ziua în care a adormit, aşa cum se face în cazul oricărui sfânt, adică în ziua cinstirii Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, cinstirea lui ar fi ştirbită pe praznicul acesta prealuminos al Mântuitorului Iisus Hristos. Şi n-a vrut, n-a suferit Biserica ca acest sfânt să nu aibă o sărbătoare specială, să nu i se acorde toată atenţia. Nu s-a mai întâmplat cu nimeni aşa. Şi atunci s-a stabilit ca zi a lui de prăznuire 13 noiembrie, ziua de astăzi.

A murit în surghiun, el, care nu închidea niciodată ochii, dacă dormea două ore pe noapte şi stătea atârnat de o sfoară din tavan, ca să nu doarmă aşa cum doarme orice om, ci doar să aţipească şi, dacă ar fi căzut într-un somn mai adânc, acea funie să se rupă şi să se trezească, pentru că ştia că poporul are nevoie de el. El, ale cărui uşi nu se închideau niciodată, el, care era mângâierea văduvelor şi întărirea păcătoşilor, el a murit în exil, el a murit batjocorit şi alungat şi străin. Şi un episcop pe nume Adelfie, care i-a fost pe parcursul acestui trist şi ruşinos pentru noi, oamenii, exil, după ce a auzit că a adormit cel între sfinţi Părintele Ioan, l-a cuprins o tristeţe foarte mare gândind că oamenii s-au lipsit de aşa un bine şi se tot rugă lui Dumnezeu să-i arate unde este fericitul Ioan. Şi, căzând el într-un somn adânc, trimis de Dumnezeu, un înger a venit la el şi i-a zis: “De ce plângi?” “Nu ştiu unde este fericitul Ioan. Şi mă întreb unde s-a dus.” “Vino cu mine“, i-a spus acest înger şi l-a dus şi i-a arătat toate bucuriile Raiului şi toate locurile în care erau adunaţi toţi cei care-I plăcuseră lui Dumnezeu. Şi i-a arătat pe rând cetele ierarhilor şi ale învăţătorilor şi ale mucenicilor şi ale cuvioşilor şi ale mărturisitorilor şi ale tuturor celor care au bineplăcut lui Dumnezeu. Însă pe Ioan nu l-a văzut. Terminând, aşadar, de vizitat Raiul, Adelfie episcopul era trist. Şi îngerul îl întreabă: “Dar de ce eşti trist? Nimeni, intrând aici, în rai, nu poate să fie trist!” Şi el a răspuns: “Sunt trist pentru că nu l-am văzut pe cel pe care-l iubesc atât, pe Ioan.” Iar îngerul l-a întrebat: “De Ioan, dascălul pocăinţei, vorbeşti tu?” “Da.” Ei, află că pe acela om în trup nu poate să-l vadă. Căci unde este tronul dumnezeirii, acolo este și Ioan! De care sfânt s-a mai spus aşa şi cum va lăuda cineva pe cel care este chiar unde este tronul dumnezeirii? Cine îndrăzneşte să-L laude pe Dumnezeu să îndrăznească să-l laude și pe Ioan Gură de Aur. Acest sfânt nu poate să fie în altă parte decât lângă tronul dumnezeirii pentru că el cu adevărat ne-a arătat nouă că Dumnezeu este iubire.

Dacă cineva ar asemăna înălţimea aceasta a iubirii, sublimul acesta al iubirii cu un munte, desigur că mulţi şi-ar încerca puterea şi măiestria să vorbească despre acest munte. Dacă a fost vreodată vreun subiect care să fi fost mai drag şi mai pe buzele tuturor, nu cred. Toţi au încercat să vorbească despre acest munte. Unii chiar au îndrăznit şi au urcat pe el. Unii au vorbit despre acest munte de departe şi, desigur, de departe muntele se vede în toată splendoarea lui. Pe măsură ce te apropii de acest munte, el îţi pare de nepătruns, de necuprins, pentru că nu-i mai vezi vârful. Însă, repet, unii au şi urcat pe acest munte şi de acolo, de pe acest munte, au şi grăit. Au grăit despre ceea ce este iubire şi despre ceea ce este Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Iubire. ioan-gura-de-aurÎnsă, dacă a fost vreodată un om care să vorbească cu adevărat şi cu bună ştiinţă despre acest munte, apăi acela este Ioan Gură de Aur. Pentru că el nu a vorbit ca unul care a urcat pe acest munte, ci a vorbit ca vulturul care s-a ridicat deasupra acestui munte. Pentru că Dumnezeu i-a dat lui darul de a explica şi a mângâia inimile oamenilor cu iubirea Sa.

În viaţa Sfântului Ioan s-a arătat de două ori, pentru a-l întări, Sfinţii Apostoli Ioan şi Petru. Nu degeaba şi nu întâmplător Ioan şi Petru. Ioan – pentru că el a fost cel mai iubit de Dumnezeu şi Petru pentru că el L-a iubit cel mai mult pe Dumnezeu. În Ioan Gură de Aur s-au întâlnit şi iubirea lui Dumnezeu şi răspunsul întregii omeniri la această iubire.

Nu poţi să citeşti vreun cuvânt de-al Sf. Ioan Gură de Aur şi să nu-l iubeşti. Nu poţi să citeşti vreun cuvânt de-al Sf. Ioan Gură de Aur şi încă să rămâi în tristeţe sau deznădăjduit. Nu poţi să citeşti vreun cuvânt de-al Sf. Ioan Gură de Aur şi să nu ţi se aprindă inima de dor pentru patria cerească. Nu poţi să citeşti vreun cuvânt de-al Sf. Ioan Gură de Aur şi să nu râzi de iad. El n-a vorbit de iad. El însuşi mărturisește şi spune: De ce să vorbesc de iad? Dacă aţi cunoaşte bunătăţile Raiului şi cât de mult vă iubeşte Dumnezeu aţi vedea că acele chinuri ale iadului sunt nimic în comparaţie cu pierderea acestor bunătăţi.” El a fost cel care a arătat ce înseamnă mântuire. El a fost cel care a arătat ce înseamnă inimă iubitoare. El, care spunea aşa:

Voi spuneţi că Dumnezeu proniază, că poartă de grijă, dar Dumnezeu nu proniază pur şi simplu, ci o face cu o dragoste năvalnică. El este mai afectuos decât un tată, mai grijuliu decât o mamă, mai înflăcărat în iubirea Lui decât un mire sau o mireasă. El este Cel Care face toate doar ca voi să-L iubiţi. Şi, dacă vreţi să răsplătiți dragostea lui Dumnezeu, atunci să ştiţi un singur mod aveţi: să-I mulţumiţi. Nimic mai mult nu doreşte Dumnezeu decât să-I mulţumim şi pentru cele pe care toţi le ştim, dar mai ales pentru cele pe care numai inima noastră le cunoaşte. Şi, dacă vom face aşa, vom ajunge să fim adevăraţi sfinţi, să facem toate spre bucuria Tatălui.”

im4132Mulţi sfinţi au grăit despre creaţia lui Dumnezeu, mulţi sfinţi au arătat că Dumnezeu Se ascunde în creaţie pentru ca omul să-L găsească şi să-L iubească, însă ca Sf. Ioan Gură de Aur nimeni nu a reuşit să arată că în spatele cerului înstelat, în spatele fiecărei mişcări a unei frunze nebăgate în seamă, în spatele fiecărui fir de praf care se mişcă în jurul nostru este iubirea tandră a lui Dumnezeu pentru om. Şi spune Sf. Ioan:

Ce dar putea să-ţi facă ţie, omule, mai mult Dumnezeu decât să-L dea pe Fiul Său Cel Unul-Născut? Şi dacă ţi L-a dat pe Fiul Său Cel Unul-Născut, oare nu-ţi va da şi toate celelalte împreună cu El? Şi atunci de ce să te întristezi, de ce să te întorci cu spatele la El?

Şi striga Sf. Ioan:

Aş vrea să am o voce mai puternică decât toate sunetele de pe pământ şi din cer şi să mă ridic pe un loc mai înalt decât pământul şi să strig către oameni: Întoarceți-vă! Întoarceți-vă la Cel care vă iubeşte! Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu!

El a zis că pocăinţa este întoarcerea în inimă a lui Dumnezeu. El a zis că nu noi facem pocăinţă, ci chiar Hristos a venit şi ne-a dat nouă pocăinţa. El Se pocăieşte pentru noi, pentru că El S-a pogorât cu inima în palmă, El, coborându-Se la noi, a arătat că această pocăinţă nu este altceva decât iubirea lui Dumnezeu, iubire care se cere a fi împărtăşită. De aceea el a fost numit de înger “dascălul pocăinţei“, pentru că a înţeles că, dacă este Dumnezeu, este pentru că este milă, dacă este om este pentru că este milă, el a zis:

Lumina de aici este mila lui Dumnezeu. Şi lumina de acolo” – adică din cer – “este tot mila lui Dumnezeu.”

El este singurul care a văzut lumea prin ochii lui Dumnezeu şi de aceea unde este Tronul Dumnezeirii, acolo stă şi el.

0_13e9e9_710a61df_lA spus cineva odată că, dacă noi suntem încercaţi pe pământ şi Dumnezeu îngăduie aceste încercări, Dumnezeu o face ca să ajungem şi noi să vedem lucrurile aşa cum le vede El şi să vedem prin ochii lui Dumnezeu cum ne vede El pe noi. Sf. Ioan Gură de Aur i-a văzut pe oameni aşa cum i-a văzut Dumnezeu. De aceea el rămâne cu adevărat cel care a fost trimis de Dumnezeu pentru mângâierea oamenilor. Şi, dacă este un cuvânt care să desfiinţeze iadul, acela este cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur. Dacă este cineva care să spulbere deznădejdea şi să aprindă focul iubirii, acela este Ioan Gură de Aur. Pe acela nu numai astăzi să-l prăznuim, căci acesta, cum a zis un al părinte, acesta este sfântul nostru, al Liturghiei celei de fiecare zi. Prin el avem această Liturghie, prin el avem această nădejde a împărtăşirii cu Dumnezeu. Poate cineva să spună mai mult despre acest sfânt? Desigur că nimeni. Chiar el a spus:

Mai presus decât scăparea de chinurile iadului, mai presus decât bunătăţile Raiului, mai presus decât toată Împărăţia Cerului cu toate la un loc este să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să fii iubit de El!

Şi se întreabă el:

Oare ce minte poate să înţeleagă fericirea acestui suflet binecuvântat? Desigur că nicio minte. Doar experienţa directă a acestei fericiri.

%d0%b8%d0%be%d0%b0%d0%bd%d0%bd-%d0%b7%d0%bb%d0%b0%d1%82%d0%be%d1%83%d1%81%d1%82-%d1%81%d0%b2%d1%82Desigur, noi nu vom putea ajunge niciodată la înţelegerea acestui mare sfânt, şi când zic “mare” mi-e ruşine că nu am alt cuvânt, mi-e foarte ruşine de puţinătatea cuvintelor mele. Noi nu vom putea ajunge niciodată pentru că, dacă ar fi să-l parafrazez tot pe el, aş spune că distanţa dintre el şi noi şi el este ca distanţă dintre cel care aleargă cu toată puterea şi cel care stă în genunchi. Nu vom putea, însă iubirea lui nu a murit, iubirea lui nu a slăbit, nu s-a împuţinat şi nu s-a oprit, iubirea lui, dacă a fost atât de înfocată pe timpul vieţii sale, cu atât mai mult acum, când se hrăneşte direct din iubirea lui Dumnezeu, când este lângă Tronul Dumnezeirii.

Să nu încetăm să cerem rugăciunile acestui mare Părinte, să nu încetăm să cerem rugăciunile şi ocrotirea lui, pentru că, dacă vom înţelege ceea ce el s-a străduit atât de mult să ne transmită prin scrierile lui, atunci cu siguranţă Îl vom înţelege pe Dumnezeu. Şi dacă ziua de azi e mare, e mare pentru că, iată, iubirea lui Dumnezeu nu a rămas neîmpărtăşită. Cu adevărat s-a ridicat un sfânt din acest neam păcătos, slab, neputincios dar atât de mult iubit de Dumnezeu. S-a ridicat un sfânt care nu numai că a răspuns la iubirea lui Dumnezeu, dar a înflăcărat şi va înflăcăra atâtea inimi.

Să ne rugăm şi noi: Doamne, ascultă pe robul Tău, Ioan, și nu ne lăsa pe noi lipsiţi de rugăciunile lui şi de cuvintele lui de aur izvorâtoare! Amin.

  • Predica integrala AUDIO: AICI

8566

Va mai recomandam pentru Duminica a 25-a dupa Rusalii:

***

Din cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Hrisostom de la Putna, Samarineanul Milostiv, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “DUMNEZEIESCUL IOAN HRISOSTOM – MANGAIETORUL LUMII si INTRUPAREA IUBIRII “NAVALNICE” A LUI HRISTOS. Predica de exceptie a Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO): “El este singurul care a văzut lumea prin ochii lui Dumnezeu şi de aceea unde este Tronul Dumnezeirii, acolo stă şi el”

  1. Pingback: STRAINUL… CEL MAI DE APROAPE | Cuvântul Ortodox
  2. “Când Sfântul Ioan Gură de Aur, Episcopul Constantinopolului a fost exilat în Caucaz, a stat în casa noastră, insuflându-ne mult curaj și dragoste pentru Dumnezeu. Fratele meu, Adelphios, a spus că atunci când fericitul Ioan a murit, fiind în exil, a fost o durere de nesuportat pentru el ca un asemenea om, învățătorul întregii creștinătăți să adoarmă departe de scaunul său episcopal.

    A continuat, spunând: „M-am rugat lui Dumnezeu cu multe lacrimi să-mi arate starea sfântului și dacă se afla așezat printre patriarhi. M-am rugat astfel mult timp, când într-o zi am căzut ca într-un fel de somn și-n fața mea a apărut un bărbat preafrumos. Luându-mă de mâna dreaptă, m-a condus într-un loc cu lumină mare și plin de slavă unde mi-a arătat pe mărturisitorii credinței și pe doctorii Bisericii. Eu unul, mă uitam după cel pe care mi-l doream atât de mult să-l văd, pe marele și iubitul meu Ioan.

    Mi i-a arătat pe toți și mi-a spus numele fiecăruia apoi mi-a luat din nou mâna și m-a condus afară. L-am urmat, dar trist că nu l-am văzut pe sfințitul Ioan printre Părinți. Pe când ieșeam, bărbatul s-a oprit în ușă și mi-a spus: „Nimeni care vine aici nu iese întristat”. Eu i-am răspuns: „Mă apasă durerea că nu l-am văzut pe Ioan, Episcopul Constantinopolului printre doctori”. El mi-a spus: „Te referi la Ioan, prințul pocăinței? Un om în trup nu-l poate vedea, căci stă lângă tronul Domnului”.”

    http://www.johnsanidopoulos.com/2012/11/the-heavenly-glory-of-st-john-chrysostom.html

  3. Pingback: SFANTUL IOAN CEL CU INIMA SI CU GURA DE AUR, PARINTELE NOSTRU VESNIC VIU – Cuvinte dulci ca mierea Raiului si puternice ca focul Duhului DESPRE RUGACIUNE si despre NESPUSA MILOSTIVIRE A LUI DUMNEZEU FATA DE PACATOSII CARE SE SMERESC. Ce sa faci daca
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate