Ierom. Ioan Buliga: TEOLOGII SA INVETE DIN SFINTELE CARTI, IAR NU DIN MINTEA LOR

22-03-2010 Sublinieri

“Dacă doreşte cineva astăzi să frecventeze cursurile unei facultăţi de teologie trebuie să ştie că profesorii de acolo, afară de materia propriu zisă pe care trebuie să o predea, au şi convingeri personale pe care încearcă să le imprime elevilor. Sigur, foarte bine ar fi, ca aceste convingeri să fie o învăţătură a Sfintei Tradiţii, care a fost primită de Sfinţii Părinţi, pentru că interpretările proprii sunt foarte periculoase în general şi sunt demonice atunci când acestea vor să contrazică Sfânta Tradiţie.

Sunt doctoranzi care au cercetat în adâncuri şi vor să ne spună că lucrurile sunt altfel decît credem noi. Sigur că aceştia sunt mult mai periculoşi decât sectanţii, pentru ca de sectaţi ştim să ne păzim, pe când de asemenea teologi nu prea; invăţătura sectanţilor este declarată greşită, pe când învăţătura nouă a teologilor nu; şi nici nu se ştie dacă o să o mai declare cineva greşită.

Totdeauna am avut în istorie, persoane cu învăţături greşite, care au fost declaraţi eretici; astăzi însă, şi pe ereticii vechi încearcă să-i reabiliteze, nici vorbă să mai corecteze greşelile actuale. Sunt fel de fel de persoane, care promovează erezia ecumenistă şi spun cu obrăznicie: păi care sinod a condamnat ecumenismul? Nici unul, doar nişte voci individuale, spun ei [nota Razboi intru Cuvant: vezi de pilda acest articol recent din ziarul Lumina”: “Exista eretici in zilele noastre?“]. Da, dar printre vocile acestea individuale au fost şi sfinţi, iar o erezie nu este erezie doar când este confirmată de un sinod, ci este erezie din momentul în care se naşte.

În Sfânta Scriptură ni se spune clar că Antihristul nu va veni până ce mai întâi nu va fi lepădarea credinţei (II Tesaloniceni 2,3), ori ce altceva înseamnă lepădarea credintei, decât trăirea ereziei ca şi cum ar fi bună? Care sinod să o mai condamne atunci? Sinodul lui Antihrist? Atunci să ne vedem pe noi, mari rugători, care băgăm capul în nisip şi nu ne implicăm ca să dăm pe faţă rătăcirile actuale. Prin purtarea noastră nu facem altceva decât să contribuim pasiv la instalarea acestei lepădări de credinţă şi la grăbirea instalării lui Antihrist, implicit la grăbirea sfârşitului. Iată cum înşelaţi nu sunt doar cei ce promovează extremele ci şi acei căldicei care nu se implică în gravele probleme prin care trece astăzi credinţa şi societatea.

Motive pentru războaie au fost dintotdeauna, ei au găsit însă credinţa vinovată. Buna înţelegere cu cei de alte confesiuni se face încă din joaca de copii (personal nu am întâlnit cazuri în care părinţii să-şi oprească copiii de la joacă cu cei de alte credinţe, deşi în orice putem găsi excepţii), la şcoală, la serviciu, oriunde afară de biserică. Dacă intră în biserica ortodoxă, sectantul trebuie să-şi lepede ereziile la uşă. Vezi cum se fac lepădările la uşă, ale celor de alte confesiuni, care nu au mai avut loc în noile molitfelnice? Dacă ei au scos lepădările din randuiala bisericii, ce înseamnă asta? Când li se vor deschide ochii şi la alţii şi nu ne vor mai acuza că avem fluturaşi la minte, atunci cand afirmăm că ecumenismul este erezie şi începutul sfârşitului?

Ei vor încerca să se ajute în propovăduirea rătăcirilor, de aşa zise descoperiri la care le vor face publicitate cu entuziasm la TV, Radio şi presa scrisă. Afară de acestea, vor strecura mereu prin aceste mijloace, curente de înnoire cum ar fi: materiale ale celor de alte confesiuni în emisiunile care ar fi trebuit să fie ortodoxe, acceptarea diferitelor sărbători necreştineşti (“Anul Nou”, 8 martie, Valentine`s Day, Halloween, etc.) plus învăţături care contrazic tradiţia creştinească de pănă acum şi care doresc să schimbe mentalitatea creştină autentică. Într-un cuvânt: innoire; iar dacă mai avem din cei care vor să ţină credinţa, aşa cum am primit-o de la Sfinţii Părinţi, aceştia sunt: sau izolaţi, sau „operaţi”, sau compromişi. Se pare că nu au învăţat nimic de la catolici, protestanţi, reformanţi şi alţi sectanţi care prin înnoire au dat dreapta credinţă la o parte.

Recent, un profesor doctorand le spunea studenţilor de la teologie că istoricii au fost părtinitori în relatările lor despre războaiele Sfântului Ştefan cel Mare cu turcii. Voi chiar credeţi, spunea el, că armata turcilor era de zece ori mai numeroasă? Sigur, profesorul respectiv, o fi fost influenţat de ceea ce se întâmplă în zilele noastre, când fiecare regim care se schimbă, scrie câte o istorie nouă, contrazicându-se între ei, sau de istoriile unor state vecine, ce se dau cap în cap, în funcţie de interesele teritoriale; numai că, nu trebuie să comparăm o societate contemporană plină de minciuni, cu oameni care îşi dădeau viaţa pentru libertate şi credinţă şi care, după cum scrie în istorie, aveau o credinţă deosebită. Minciuna şi credinţa nu pot coexista împreună, afară dacă nu cumva este o credinţă falsă. Nu cred că avem nevoie de prea multă înţelepciune să înţelegem, ce diferenţă mare, este între o oaste a unui stat relativ mic, cum era Moldova şi oastea unui imperiu cât un continent, cum era Imperiul Otoman. Să presupunem că la început, turcii ar fi trimis o oaste mai mică, dar după ce au fost învinşi, din ce raţiuni ar mai fi procedat la fel? Iniţial, aceste replici eronate, nu par aşa de periculoase, însă ele ne introduc în sfera îndoielii faţă de vechile mărturii, care în mod periculos pot atinge şi dreapta credinţă. Culmea, nu? Să fim neîncrezători în vechile mărturii, dar să ne încredem în ceea ce se spune astăzi despre acele vremuri, că vezi, cei de astăzi, ştiu mai bine. Astăzi, spunem aşa, despre războaiele Sfântului Ştefan cu turcii, maine o să vorbim la fel despre războaiele evreilor cu filistenii (în care evreii erau o mână de oameni fără arme de metal, iar filistenii erau câtă frunză şi iarbă, înarmaţi) şi apoi o să începem să hulim pe Dumnezeu, după cum ni se istoriseşte păţania unui monah mândru, care iniţial a început să hulească pe drepţi, apoi pe sfinţi şi a ajuns la sfârşit să hulească pe Hristos. Este vorba deci, de rătăciri subtile, pe care la început, cei fără experienţă nici nu le bagă în seamă.

Mai avem şi alte de propovăduiri nelalocul lor ale teologilor moderni. Pe la parohii şi oraşe se cheamă oamenii să se împărtăşească des, fără ca aceşti oameni să facă lucrurile elementare pe care trebuie să le facă un creştin. Acestui fapt o să-i dedicăm un loc aparte. Apoi ei mai spun că femeia poate să se împărtăşească în perioada de necurăţie (!), ignorând grav Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură, care ne învaţă că femeile în această perioadă nu trebuie să se atingă de cele sfinte. Sunt unele lucruri în Vechiul Testament, care au fost valabile doar pentru evrei, neamurile care s-au încreştinat, nu au mai fost datoare să le ţină, însă referitor la perioada de necurăţie la femei (şi bărbaţi), tradiţia creştină a continuat să ţină aceste restricţii, fiind învederată starea de necurăţie în care nu trebuie să ne atingem de cele sfinte. Dacă femeia stă în spatele bisericii, sau dacă cântă la cor, este altceva; însă ca să se împărtăşească, este deja prea mult. Chiar femeia cu scurgere de sânge, care s-a atins de Mantuitorul şi s-a tămăduit (Matei 9, 20-22), a făcut acest lucru în ascuns şi pe la spate, tocmai pentru că ştiindu-se necurată, îi era frică să nu fie oprită. Că la Dumnezeu totul este cu putinţă, este adevărat; însă nu trebuie să luăm o minune ca o regulă şi să fim obraznici, atingându-ne de Sfintele Taine murdari, spunând că pe Dumnezeu nu-l afectează.

Am auzit de mai multe ori teologi care contrazic tradiiţii mănăstireşti ce ni s-au lăsat din generaţie în generaţie. Le spun la oameni să nu se spovedească la mănăstiri, deoarece călugării nu au familie şi nu o să-i înţeleagă. Culmea nu? Contrazic o istorie de mii de ani. După mintea lor, Sfântul Ştefan cel Mare nu ar fi trebuit să se sfătuiască cu Sfântul Daniil Sihastrul, că doar ce ştia acesta despre războaie şi familie? Dar până la urmă, hula aceasta, că nu este altceva, merge mult mai departe: la Hristos, la Apostoli şi la foarte mulţi sfinţi. Ce şcoală au avut ei şi ce familii, ca să ne înveţe pe noi? Şi atunci ce-ar însemna după mintea acestor teologi? Să nu mai ascultăm de ei? Au ei altceva mai bun? Da, o să-l scoată de după perdea pe Antihrist.

Iarăşi l-am auzit pe un teolog contrazicând tradiţia din sfintele mănăstiri, care ne învaţă să nu sărutăm icoanele după ce ne împărtăşim. Este o învăţătură greşită, spunea el; nu se întinează cu nimic Sfânta Împărtăşanie, dacă, după ce ne împărtăşim, sărutăm sfintele icoane. După ce credinciosul se împărtăşeşte, în dreptul sfintelor uşi, are tendinţa de a săruta icoana Maicii Domnului, înainte chiar, de a lua anaforă şi aghiazmă; astfel Sfânta Împărtăşanie de pe buze, poate să rămană pe icoană, care mai târziu o să fie ştearsă cu o cârpă şi cu spray, sau o să dea cineva cu mâna, sau fel de fel de alte întâmplări prin care se poate să greşim faţă de Sfintele Taine. Nu este greu de înţeles, dar se pare că ajungem prea departe, sărind peste lucrurile de început. Ce să mai spun de cei care dau Sfânta Împărtăşanie cu linguriţe în parte, pentru fiecare credincios? De unde au scos-o şi pe asta nu mai ştiu. Bine spunea Mircea Platon, ca reacţie a unui interviu apărut în Evenimentul Zilei, a unui preot rătăcit ce pleda pentru împărtăşirea credincioşilor cu linguriţe de unică folosinţă. Citatul este aproximativ:

„De ani de zile îmi împărtăşesc copiii săptămânal, cu aceiaşi linguriţă prin care sunt împărtăşiţi şi ceilalţi credincioşi şi niciodată nu s-a întâmplat să se îmbolnăvească. Mult mai curând, ar putea contacta o boală, de la colegii de joacă de la grădiniţă. Atunci ce-ar trebui să facem? Copiii de la grădiniţă să fie din plastic şi de unică folosinţă?”.

Şi ne spune Sfântul Antonie cel Mare: „Dacă vrei să nu greşeşti, în tot ceea ce faci să ai mărturie din Sfânta Scriptură sau din Sfânta Tradiţie”. Dacă se întâmplă situaţii neplăcute, pot să şteargă linguriţa cu procovăţul, pe care mai apoi îl pot spăla după rânduială, dar noi suntem cuprinşi de un duh înnoitor, ca să nu spun reformator, care merge după melodia: „Vântul schimbării”. Ce să mai spunem de Sfintele Canoane, pe care unii dintre ei le numesc bariere ruginite?!

Cred că astfel de înşelări, care nu sunt altceva decât un demonism subtil, sunt înaintemergătoare venirii lui Antihrist şi acest soi de demoni teologi, nu pot ieşi, decât după cum spunea Mântuitorul: „cu post şi rugăciune”. Astfel, motivul, pentru care s-a ajuns la astfel de situaţii, este că teoria fără trăire, nu este altceva decât un mormânt văruit. Frumos la prima vedere, dar stricat înăuntru. Dacă ei nu ţin seama învăţătura Sfintilor Părinţi, că fără curăţirea de patimi suntem întunecaţi la minte, de învăţătura lui Hristos, care ne învaţă să ne luăm crucea şi să ne lepădăm de lumea aceasta, dacă nu înţeleg că fară priveghere, post şi rugăciune, teologia poate să fie o sminteală gravă pentru oameni, atunci nu ştiu ce iar mai determina să se schimbe.

Totuşi, noi trebuie să ne facem datoria în dreptul nostru şi după cuvântul Sfintei Scripturi să cercetăm duhurile (I Ioan 4,1), căci nu vom avea cuvânt de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu. Ei nu au cum să împace lumea destrăbălată cu cele sfinte şi adevărul cu minciuna. Nu pot să împace desfrânarea cu împărtăşania şi neînfrânarea cu cunoştinţa. Sunt orbi care duc pe alţi orbi la groapă.

„Ţineţi-vă de mine, că eu vă duc spre mântuire”, spunea preotul credincioşilor, după ce a început să practice erezia ecumenismului şi a găsit împotriviri în rândul credincioşilor din parohie. „Mare bucurie că am reuşit să facem acest lucru”, spunea altul, care a adunat la concertul de colinde, ţinut în catedrală, grupuri de la tot felul de confesiuni, care au cântat în biserică. „Unii mă judecă ca nişte şacali”, spunea primul, despre cei care nu era de acord cu erezia lui. Da, noii eretici, pot să ne zică şi şacali şi cum vor ei. Noi doar le cerem ca ceea ce spun, să argumenteze din Sfânta Tradiţie de peste 2000 de ani a Bisericii. Cum conduc ei turma spre mântuire pe un alt drum, decât cel al Sfinţilor Părinţi?

Sigur, oamenii ar putea să vadă noile rătăciri, dar cum aceste rătăciri sunt învăluite cu ambalajul „dragostei”, doar cei care se ostenesc pe calea dreaptă lăsată de Sfinţii Părinţi vor vedea deosebirea între jertfa dragostei care mărturiseşte adevărul şi dragostea prefăcută, care din prea multă “iubire”, vrea să întroneze minciuna“.

Legaturi:

“Şi la ce ne-au dus aceste şcoli? – Am dobândit nişte fiinţe standard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodată nu le-au trăit. De unde întunerecul acesta în Biserica noastră? De unde toate rupturile?

“Vremea noastra cu precadere scoate la iveala “nerozia” stiintelor teologice. Prin stiinta nu poti intelege existential pe Dumnezeu, si sa Il traiesti (…) In ce consta abaterea societatii contemporane? – Uitati-va unde duc toate scolile! De cum ajunge omul pe trepte academice mai inalte, imediat incepe sa se uite cu condescendenta, sau mai degraba cu dispret si cu neatentie, la toti cei mai prejos de el”.

“In viata istorica puterea in Biserica este data nu sfintilor, ci carturarilor, si in aceasta consta tragedia lumii si a Bisericii”.


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Dogme/ erezii, Ecumenism, Ieromonah Ioan Buliga, Marturisirea Bisericii, Opinii, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Reeducarea ieri, azi si maine, Teologie ortodoxa, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

42 Commentarii la “Ierom. Ioan Buliga: TEOLOGII SA INVETE DIN SFINTELE CARTI, IAR NU DIN MINTEA LOR

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Credinţa în Hristos e jertfă

    Cerdinţa în Hristos e jertfă
    Reală, vie şi trăită
    Este trăirea ce vorbeşte,
    Prin fapta simplă şi smerită.

    Nu-i numa’n sfatul dat la alţii
    Şi nici în multa vorbărie,
    Dar nici în studiul fără practici.
    Credinţa nu e teorie.

    Credinţa nu ne stă în acte,
    În titluri, funcţii, bunăstare
    Ci în trăirea cît mai vie
    În dragostea cea sfinşitoare.

    Credinţa ne demască-n public
    Prin felul în carte-o trăim,
    Prin gest, prin gînd, prin angajare
    Nu doar prin ceia ce vorbim .

    Hristos n-a spus ’’luaţi aminte
    Şi ascultaţi, ce-adânc vorbesc ’’
    Ci ’’spuneţi lui Ioan că orbii
    Văd ,ologii umblă, şi morţii mă mărturisesec’’.

    Când faptele merg înainte
    Şi adevărul le vădeşte,
    Credinţa este o putere
    Ce schimbă omul şi-l sfinţeşte.

    Ea-şi pune roadele dovadă
    Şi tot ce-n vorbă e rostit
    E din simţirile trăite
    Şi faptele ce au rodit.

    Hristos nu s’aderesează minţii
    Ci inimii spre înviere
    Spre transformare şi trăire
    Şi vorba sa are putere.

    Credinţa noastră de nu-i astfel
    Şi fapta nu-i convingătoare,
    Este-o credinţă ne trăită
    Formală şi înşelătoarte.

    Cuvântul nostru nu pătrunde
    In inimi fără de Hristos.
    Hristos din noi prin simţăminte,
    Va spune cele de folos.

    El v-a rosti la noi în cuget
    Prin duh, simţire şi trăire,
    Şi va veghea cu noi prin cuget
    În orice pas spre mântuire.

    Hristos nu stă în forţa minţii,
    Oricât ar fi de învăţată
    Ci stă în inima ce arde
    În dragoste adevărată.

    Hristos nu are ţel pe lume,
    Decât iubirea şi-nvierea,
    Nu vrea ecumenism, unire,
    Nu vrea politici şi putere.

    Hristos e unul şi-o credinţă
    Şi cei care doresc unire,
    Botezul ortodox e calea
    Şi adevărul, prin trăire.

    El nu vrea fastul plin de zgomot
    Nu vrea spectacol nici paradă,
    Vrea transformare şi trăire
    Nu o credinţă de faţadă.

    Nu vrea sofişti plini de cultură
    Să îl prezinte prin cuvinte,
    Vrea trăitori, transfigurare,
    Vrea respectarea celor sfinte.

    Nu vrea credinţa să ne fie
    Doar o politică lumească,
    Formal şi public răspândită
    Şi ne în stare să rodească.

    Nu vrea s-aducem argumente
    Şi nici cuvinte poleite,
    El vrea crediţa ce preschimbă
    Cuvântu-n faptele trăite.

    Hristos din noi de nu vorbeşte
    Puternic viu şi-adevărat,
    Prin tot ce facem, în trăire
    Fiţi siguri că ne-am înşelat.

    Ne-am amăgit c-avem în inimi
    Ortodoxiia, drept credinţă.
    Dar fără faptele trăite
    E moartă.E doar cunoştinţă.

    Dar mai ieşind şi din canoane
    Şi ne trăind viu pocăinţa,
    Aducem erezii subtile
    Ce strică’ neam complet credinţa.

    Din vorbăria foarte multă
    Ce curge azi fără folos,
    Nimic nu schimbă rău’n bine
    Nimic nu trage la Hristos.

    Doar cunoştinţă ce acuză
    Când răul nu e izolat,
    Vădit pe faţă scos din inimi
    Si-i vorbă-n vânt şi e păcat.

    Sunt riscuri mari să vorbeşti astfel
    Şi din lăuntru şi de-afară
    Şi cum vom apăra credinţa
    Fără a crucii grea povară ?

  2. Parintele Ioan atinge, intr-adevar, subiecte sensibile. Oprirea de la impartasanie a femeilor in perioada de necuratie. Dar totusi parintele nu ofera o explicatie concludenta. Intr-adevar, Sfanta Traditie opreste de la impartasire, dar motivul este cu totul altul, decat cel de necuratenie, ce apartine Vechiului Testament. Nici barbatii nu se pot impartasi in cazul in care sangereaza, adica au o rana deschisa. Pur si simplu nu-ti poti arunca sangele la canal, odata ce te-ai facut partas la Sangele Mantuitorului. Este acelasi lucru ca si in cazul vomei. Nu poti voma dupa ce te-ai impartasit.

    Mai este apoi si oprirea de la sarutul icoanelor dupa ce te-ai impartasit. Motivul este la fel de logic. Nu-ti mai poti atinge buzele de nimic altceva, cand de buzele tale s-a atins insusi Mantuitorul.

    Iar in privinta calugarilor, ei sunt cu adevarat foarte severi in a acorda impartasania, si majoritatea te trimit la preotul de mir, spunandu-le oamenilor ca ei sunt mult mai ingaduitori in a oferi Sfanta Impartasanie.

    Doamne ajuta

  3. @ Nicolae Mirean

    Doamne ajuta!

    Adresa mea de e-mail este danielgh8@yahoo.com.

    Multumesc!

  4. Noi la Teologie am mâncat ecumenism pe pâine…S-au înlocuit cărţile de dogmatică unde se arăta clar de ce o cinstim (de exemplu) pe Maica Domnului, cu cărţi care te lasă la aprecierea ta dacă o cinsteşti sau nu, nici nu te condamnă dacă nu o cinsteşti. Altă chestie… Ni se spunea că ruşii sunt supăraţi pe noi că am fost prima ţară care am primit un papă, iar nu adevărul că (pe când trăia Patriarhul Alexei al-II-lea)erau supăraţi că l-am primit!
    În fine…Bine că am scăpat! Despre Ortodoxie nu am învăţat la Facultate ci din cărţile Sfinţilor Părinţi. Aşa ca celor ce sunt încă în facultăţile de Teologie sau vor să fie, le dau un sfat: Niciodată să nu credeţi ce vă spun profesorii până nu cercetaţi în cărţile Sfinţilor care încă se găsesc la orice Bibliotecă a episcopiilor sau Facultăţilor de Teologie unde studiaţi sau veţi vrea să studiaţi! Aşa că de aţi pornit pe calea aceasta, bine ar fi să lăsaţi “micile” distracţii şi să vă apucaţi (cât veţi mai avea acces) să citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi!

  5. 1.Parintele meu duhovnicesc, ne-a spus nu numai o data astfel:fratilor, cititi din Sfintii Parinti si cand veti vedea ca eu nu mai fac asa cum spun ei, veniti si ma atentionati, ca om sunt si eu, si ma poate pacali diavolul, la fel ca si pe voi.
    Sfintia sa crede ca impreuna, preot si enoriasi, mergem pe calea mantuirii, ca preotul nu poate duce singur pe nimeni la cer.
    2.Am un tanar prieten, absolvent de teologie, care acum studiaza cu bursa de la patriarhie in Elvetia. Pentru ca il stiam baiat cuminte si dintr-o familie cu posibilitati financiare modeste, as fi dorit sa il ajut financiar… dar el nu posteste…Ce “teologie” traieste el mancand ciocolata elvetiana in Marele Post?
    3.Sunt atatea zile intr-o luna cand femeile au voie sa se atinga de cele sfinte -dar au tot felul de treburi care le retin si nu ajung la biserica – dar le prinde dragostea de Dumnezeu tocmai cand nu au voie, si atunci, dragostea e atat de mare, incat le impinge pana la Sfanta Impartasanie! O femeie cu mintea intreaga nu se impartasesta in acele zile, nici daca ii da dezlegare Sf.sinod.
    De ce oare Maica Domnului n-a mai putut ramane in Templu dupa ce a crescut mai marisoara? Era oare mai putin vrednica? Zic si eu, nu am citit despre asta nicaieri- poate tocmai pentru ca aceste lucruri nu se discuta asa, “la colt de starda”.

  6. Tanarul meu prieten care isi aprofundeaza studiile de teologie in Elvetia, la facultatea de teologie din tara a avut rector un protestant. Sa speram ca a fost coleg de facultate cu “Cineva” , si ca la o singura facultate de teologie din tara se serveste “ecumenism pe paine” de la profesori protestanti.
    P.S. scuze, coltul era de “strada”!

  7. @Ioana: Din păcate acei profesori sunt preoţi ortodocşi cu doctorate în străinătate, în principal în Germania.

  8. ma iertati ca indraznesc dar eu nu vad lucrurile asa fixist,omul poate saruta icoane dupa ce sa impartasit,normal ca nu poate pana nu ia anafura si vin ca sa fie sigur ca nu a mai ramas sf impartasanie pe buze…dar unii absurd interzic sarutarea icoanelor toata ziua dupa ce sau impartasit
    chemarea la impartasirea deasa,continua este a bisericii intregi nu doar a unor preoti mai permisivi,desiguri in niste conditii speciale si nu e nevoie sa se faca mereu atata tam-tam.
    cine nu este oprit de la impartasanie se poate impartasi sau ar trebui sa se impartaseasca la fiecare liturghie, unii dupa penitenta de ani de zile se straduiesc spre asta, incep lunar, bilunar si ajung la o impartasire mai deasa…

  9. Parintele atinge bine. Atinge si in noi, nu numai in teologii etc care-si fac cursuri la Paris, ptr ca uneori “la Paris”, departe de tara si de biserica ta de acasa sa poti intelege si simti mult mai bine, ce inseamna dorul de Dumnezeu, de biserica ortodoxa de acasa, de tara ta, de stramosii tai de care stii atat de putin.

    Sentimentalism? Nu, deloc.

    Doamne ajuta

  10. iertati-ma ,dar eu nu inteleg de ce va ascundeti in spatele pseudonimelor.. Ce fel de marturisitori sunteti,de va ascundeti in spatele literelor. Dar ce vi se pare asa de ciudat? Unde voiati sa trimita vrasmasul slugile sale? Nu acolo unde se formeaza sufletele? Ce sa faca vrasmasul la piata?
    El trimite solii sai la Teologie,la seminare,a biserica ,duminica ,cand preotii nostri nu sunt capabili sa lege o idee de predica lor si asa destul de obosita. si voi va ascundeti dupa nume false, si aruncati de acolo cu pietricele.. haideti sa fim crestini responsabili. In Biserica,revolta e de la diavol. Sa lasam pe cei care sunt indrituiti sa faca ordine in “bucataria”aceasta.Noi sa facem curat in sufletele noastre.Iertati.

  11. N-am vreme sa ma asigur ca nu spun prostii din memorie/nestiinta, dar cred
    ca nu putini Sf. Parinti spun ca adevarat teolog este acela care vorbeste
    despre revelatia divina din experienta proprie. Apoi, mai sunt teologi si
    acei oameni sfintiti care, desi poate n-au avut revelatii personale,
    pastreaza Traditia si o incredinteaza neschimbata urmasilor.

    La noi, in Biserica, se stie bine ca revelatia nu e o cunoastere de tip
    intelectual/rationalist, ci vine la omul curatit de patimi care se
    straduieste sa-l urmeze pe Hristos din toate puterile lui, pe calea
    aratata de Hristos si de sfintii Lui. Ca sa aflam care este aceasta cale,
    nu avem decat sa ne apucam sa citim putin din Vietile Sfintilor sau din
    scrierile sfintilor despre desavarsire (cum ar fi “Scara” sau
    “Filocalia”), si vom vedea cat se poate de clar ca NU exista in Biserica o
    traditie intelectualist/academica spre teologie. Dimpotriva, daca ne uitam
    la sfinti care au fost foarte intelectuali in tinerete (Sf. Vasile cel
    Mare si Sf. Grigorie Teologul de exemplu), vedem ca au lasat deoparte
    unealta rationalismului si au inceput apropierea de Dumnezeu prin
    rugaciune, post, smerenie, etc.

    In “Scara” se spune intr-un loc ca nu e lucru mai greu ca rugaciunea, si
    ca aceasta il arata pe adevaratul calugar (iubirea de rugaciune), iar in
    alta parte se vorbeste despre uscaciunea/molesala sufletului, despre
    acedie. Am pus lucrurile astea impreuna pentru ca am ascultat inregistrarea
    unei conferinte a Arhim. Zaharia, ucenicul cuviosului Sofronie, in care
    acesta, vorbind despre rugaciune si lupta necesara pentru a starui in
    rugaciune, a facut observatia ca universitatile occidentului (nascute de
    ‘iluminarea’ din vest) nu sunt altceva decat roadele acediei in viata
    monahala (la care sala a izbucnit in ras -mentionez aici ca acea
    conferinta a avut loc in America, in Kansas City-).

    In alt loc, am citit despre o vorba a Metr. Antonie Krapovitsky (sau a
    unui alt ierarh al Bisericii Ruse) care propunea, literal, distrugerea
    fizica a seminariilor/scolilor teologice rusesti, construite dupa modelul
    celor catolice si operand dupa aceleasi principii rationalist-scolastice
    (dupa cum stim, in Rusia au fost multe discutii in Biserica, de catre
    ierarhii constienti, despre captivitatea teologiei Ortodoxe in plasa
    metodelor vestice de ‘teologhisire’). Am putea considera aceasta masura
    cam prea extremista, dar pe de alta parte, vazand unde s-a ajuns, si
    stiind bine ca un teolog bun nu e format pe calea rationalismului
    academic, ci pe calea Traditiei, parca o astfel de idee, prin insasi
    extremismul ei, reuseste sa strige in gura mare, intr-un fel, despre raul
    facut Bisericii din interiorul ei. (ma grabesc sa spun ca parca n-as fi
    pentru distrugerea cladirilor, :), doar a programei, si ca, chiar cu o
    programa buna, tot se vor avanta spre demnitatile arhieresti oameni
    iubitori de bani si de putere, dupa cum arata istoria -revelata bine tot
    de “Vietile Sfintilor”-).

    Inchei cu un cuvant din invatatura cuviosului Paisie Aghioritul despre
    rationalismul occidental, care e motorul cunoasterii academice, pe care
    n-am timp sa-l traduc acum: (poate e deja tradus pe undeva, sursa mea e
    http://www.orthodoxphotos.com/readings/paisios/thoughts.shtml )

    “…
    Elder Paisios became acutely aware of the various spiritual diseases
    afflicting modern Western man. Above all, he recognized — and sought to
    treat — the most prevalent disease: rationalism. Although the modern
    rationalist worldview was born in Western Europe during the Enlightenment
    era, it has progressively been inundating the entire world, including
    Orthodox lands such as Greece. Therefore, when Elder Paisios speaks to the
    spiritual malady of rationalism in contemporary Greece, he is also
    speaking to our spiritual malady in America and the West.

    Ultimately, the malady of modern rationalism comes down to one essential
    ingredient: trusting the conclusions of one’s logical mind. We of the
    modern West have been raised with an underlying assumption, summed up in
    the well-known phrase of Rene Descartes at the beginning of the
    Enlightenment era: “I think, therefore I am.” The worldview of modern
    rationalism, having lost an awareness of the immortal soul in man, leads
    us to believe that our thoughts are v/ho we are, and, conversely, that we
    are the sum total of our thoughts. Therefore, we automatically feel that
    we have to trust our thoughts, to take a stand for them, to defend them as
    we would our own flesh and blood.

    This is the essential fallacy of the modern worldview. It is precisely by
    placing absolute trust in the formulations of the fallen human mind —
    rather than in divine revelation — that modern Western man has come to
    water down or abandon his once-cherished Christian Faith
    …”

  12. Sunt convins ca nimic din ceea ce au interzis Parintii Bisericii nu e fara rost, si poate fi explicat. Exista ratiuni ale tuturor lucrurilor. Va rog sa imi explicati de ce femeia nu se poate impartasi cand este la ciclu (daca exista al motiv decat cel enuntat intr-un comentariu anterior, anume ca nu poate primi Sangele lui Hristos atunci cand pierde sange)si mai ales daca e intemeiata respingerea femeilor in aceeasi perioada de la spovedanie si din Biserica. Pe ce se intemeiaza „prihanirea” femeii, care tocmai in aceasta perioada face dovada fertilitatii ei. E o discutie serioasa, care merita atentie, si nu poate fi expediata in trei vorbe.

    Iar, in ceea ce priveste diabolizarea Occidentului, sunt convins ca părintele exagereaza si pacatuieste generalizand. Acesta din urma e un risc la care prea adesea nu luam aminte cand vrem sa dam rezolvare unor probleme extrem de nuantate.

    Cu plecaciuni,

    Niceta „doctorandul”.

  13. admin:

    multumesc.si avand in vedere aceste articole am pus acel comment.

  14. @Mihail

    Interesant comentariul tau; este prima data cand aud (pardon! ‘vad’…)adevaratul motiv pentru care, sangerand….indiferent de esti barbat sau femeie, n-ai voie sa te impartasesti. Deci! Tine de Sf.Traditie!
    Bine…dar de ce nu ni s-a dat niciodata de catre nimeni o atare explicatie?!

    Multi (preoti) – in cazul femeilor – invocau DOAR temerea ca fiind retrograda si nejustificata in zilele noastre din pricina masurilor de igiena pentru a nu spurca/intina Sf.Biserica. Se pare ca, pe langa asta…adevaratul motiv este ALTUL!

    Omul cat traieste, invata 🙂

  15. Sunt intru totul de acord cu cele spuse de pr. Ioan insa as avea un mic amendament in ceea ce privește spovedania mirenilor in manastiri. Mănăstirile intr-adevăr,au constituit dintotdeuna in Biserica izvorul dreptei credințe și al dreptei trăiri duhovnicești, iar creștinii de rând au găsit un real sprijin duhovnicesc în sfaturile duhovnicești ale Părinților din mănăstiri. Dar oare trăirea de astăzi din mănăsiri mai este aceeași ca în vremea Cuviosului Daniil Sihastru? Nu vreau critic o anume parte a Biserii,insa situația actuală nu are in vedere doar pe cei din facultățile de teologie, ci pe toți cei care refuză să se infrupte din dulceața cea adevărată a învățăturilor Sfinților Părinți, fie preoți de mir, fie ieromonahi, fie teologi, fie simpli creștini. Poate unui preot de mir îi poti găsi o motivație (deși nu este scuzabil) că nu are timp pentru studiul Părinților, dar ce scuză are un monah care și-a deturnat intreaga sa carieră duhovnicească spre scopuri total potrivnice chemării sale.

    Ce spune părintele este foarte adevărat dar să nu uităm că factorul că in Biserică garantul propovăduirii dreptei credințe nu este nici teologul de la catedră, nici preotul, nici monahul de rând, ci episcopul. Ori episcopii noștri, din ce in ce mai tineri, recrutați din randul monahilor au părăsit cei dintâi calea învățăturilor Sfinților Părinți.

    Iertare!

  16. Pentru cei care au absolvit Teologia: cata dreptate a avut Averchie TAusev!
    A privit cu ochii sai vulturesti, de la inaltimile sale duhovnicesti scrutand viitorul pana in prezentul nostru si a realizat prapastiile predate si adoptate (de majoritatea) care intra/au intrat in sange la modul ‘firesc’ noilor teologi precum apa bauta care, de obicei se transforma in izvor de viata, putere…cand colo…apa este statuta, plina de microorganisme, bacili si alte oratanii care creeaza mutatii genetice d.p.d.v.spiritual stramband Chipul din om si nemaiducandu-l la Asemanare; ne mai miram de caldicismul unora?! De siguranta, ‘necesitatea’ adoptarii ecumenismului?! Pai daca vladica este bolnav, va transmite boala si novicelui, invatacelului; novicele se va ridica intr-o buna zi si va lua de buna ceea ce i-a spus vladica fiindca-i vladica, nu?!

    “In viata istorica puterea in Biserica este data nu sfintilor, ci carturarilor, si in aceasta consta tragedia lumii si a Bisericii”.

  17. @Cristina Catrina: Pai, daca in Biserica revolta e de la diavol si trebuie sa facem curat in sufletele noastre, de ce va revolta asa de tare faptul ca exista o lucrare, fie ea si anonima, a altora prin care se dau in vileag unele strambatati?:) Apoi, articolul de fata se intampla ca este semnat in clar, autorul este parintele Ioan Buliga, care, de altfel, se expune destul de mult prin gestul curajos de a scrie asa ceva. Daca te referi la noi, am explicat de foarte multe ori de ce am ales anonimatul, precum si faptul ca avem binecuvantare pentru aceasta forma de lucrare. Mai ales ca ceea ce conteaza este lucrarea in sine si nu canalele prin care aceasta se desfasoara, uzate si expirate cum sunt ele.

    PS: E curios ca sunteti aceeasi persoana care scria nu de mult:

    Doamne ajuta! asa cum am mai spus,ecumenismul incepe din scoala. Adica din facultatea de teologie. Am citit cate ceva din cursurile studentilor… este teribil.Preoti profesori care predau ecumenismul fatis,ridica in slavi ordinele catolicilor,critica “Ortodoxia greoaie”,spun studentilor care maine vor vorbi de pe soleea bisericii ortodoxe, ca nu inteleg ecumenismul,care e ceva foarte bun..ba chiar unul dintre ei(nu spui nume,persoana importanta)zice:”In apus,in protestantism am descoperit Ortodoxia”Acolo ar trebui lucrat,tinerii aceia ar trebui sa vorbeasca si sa se opuna,sa paraseasca “in corpore”sala de curs… Un student imi spunea intr-un pelerinaj:”ce sa facem doamna? ne da afara de la cursuri,gasesc ei un motiv si ne exmatriculeaza”Atunci,mai baiete,viitor preot ortodox,minte ,prefa-te ca nu auzi,tolereaza-i pe cei din “biserica sora”..dar nu uita ca “in ce te gaseste Domnul in aceea te va judeca” .

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/16/ierom-grigorie-sandu-despre-pasul-doi-in-dansul-ecumenic/

    sau:

    Sa intelegem bine in ce fel de vremuri traim…..Stiind noi ce munci a suportat sf Teodor stratilat,cum putem rabda,student fiind la Teologie, ca un parinte profesor sa sustina la cursuri ca ,acest minunat sfant NU A EXISTAT… Studentii stiu bine despre cine e vorba si ,la ce ne mai putem astepta de la viitorimea de preoti,cand ei acum nu riposteaza de frica sa nu isi piarda locul la cursuri….Acesta este un mare PACAT,o acceptare a minciunii, o degradare a temeliei noastre ortodoxe.Degeaba mergemla conferinte cu maestrii actori,dacanuluam pozitie la baza. “orice casa care are temelia pe nisip,se va destrama”……

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/08/praznuirea-sf-mare-mc-teodor-stratilat-ce-inseamna-si-cum-e-posibila-mucenicia/comment-page-1/#comment-32957

    E cam la 180 de grade fata de atitudinea de acum…:(

  18. 1.O doamna profesoara de istorie si o buna crestina totodata, care tocmai a iesit la pensie, mi-a spus ceva care stie tot din batrani si din generatie in generatie s-a pastrat, si anume, ca inainte de lupta de la Vaslui cu turcii, Sf.Stefan a stat o noapte intreaga la rugaciune intr-o bisericuta, pe pardoseala de piatra rece. Cand a izbandit in lupta si a luat ostateci, trecand un convoi pe langa o Biserica ortodoxa, unul dintre ostatecii tuci au cerut insistent sa intre in acea Biserica sa priveasca ceva. L-au lasat, si cautand cu privirea pe Icoane, a aratat cu degetul la Sf.Gheorghe si le-a zis celor de acolo: Nu voi ne-ati infrant, ci ACELA care il aveti zugravit in acolo sus.
    Iata un caz frumos de interventie al Sfintilor in lupta pt. apararea credintei si patriei crestin-ortodoxe.

  19. Evagrie Ponticul spunea ca teolog este cel ce se roaga si ca cel ce se roaga e teolog. Daca vrem sa fim si sa ramanem cu adevarat teologi atunci trebuie sa ne rugam in duhul curat ortodox. Cititi: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/17/experienta-mea-ca-fost-ecumenist/

    Doamne ajuta!

  20. @Mihail
    Haide sa nu ducem oamenii in eroare, cu concludenta si cu sangerarea. Necuratia femeilor nu este valabila doar in Vechiul Testament, ci si in traditia crestina, cand, in perioada respectiva, femeilor le este recomandat sa nu se atinga de nimic sfant. Nu se compara sangerarea normala, care nu ne opreste sa sarutam icoanele, cu necuratia, care ne opreste sa facem asta.
    @Pr Nicolae
    Foarte frumos spus:,,episcopi recrutati din randul monahilor”, dar cate zile au fost monahi? Tocmai aici este buba: ajungem la inviere fara jertfa crucii, sau sus fara sa trecem pe jos.

  21. @ Niceta
    Stimate domn, suntem în sfântul şi marele post şi nu-mi este indeferent ce efecte produc cuvintele mele în sufletul aproapelui, în orice vreme, cu atât mai mult deci, acum. Era mai comod şi mai bine –pentru mine – să tac şi să-l rog pe Dumnezeu să vă răspundă, însă slăbiciunea personală – pe care o recunosc – nu m-a lăsat să fac aceasta. NU DIABOLIZĂM OCCIDENTUL. Nu vă jucaţi cu vorbele întorcând şi manevrând sensul cuvintelor pentru scop. Vorbim despre lucruri diferite. Noi vorbim despre credinţă- ortodoxă autentică- iar d-voastră despre ce ştiţi şi puteţi explica, ptr. că spuneţi ..,,sunt convins că ceia ce au interzis sf. părinţi nu a fost fără rost şi poate fi explicat. Există raţiuni ale tuturor lucririlor’’. Şi cereţi în virtutea celor spuse, explicaţii. Noi credem, în ceia ce înseamnă credinţa şi nu căutăm ca d-voastră raţiuni,, ale tuturor lucrurilor ’’ unde nu-şi au locul. Dacă doriţi cu tot dinadinsul căutaţi – şi veţi găsi probabil cu mintea – să explicaţi cum avindecat Domnul Iisus orbii, bolnavii, cum a înviat morţii, cum a înviat personal, cum s-a înălţat la cer, mai expicaţi şi ceva despre iad şi pate cât de curând şi despre purgatoriu , etc, etc. A-ţi dorit să ne arătaţi că sunteţi un raţionalist şi că acceptaţi ce spun sfinţii părinţi- şi ortodoxia până la urmă- doar în acest mod. Ei bine, noi nu diabolizăm occidentul ci doar învăţăturile cele ertice de acolo. Nu avem nimic nici măcar cu acestea dacă ne lasă să ne trăim credinţa în pace. Dar iată cu intră cu viclenie în sf. biserică pe toate căile prin slujitorii …. raţionalişti , ca să nu spun mai rău. Noi îl credem pe Domnul, pe sf. părinţi- deci accentuiez – îi credem nu îi explicăm. Nu îl studiem pe Dumnezeu mental după criterii omeneşti coborându-l la nivelul limiteleor noastre. Dacă totul se explică în credinţă, unde mai este credinţa şi ce mai este ea defapt ?
    D-voastră raţionaliştii vă ocupaţi exclusiv de Dumnezeu. Sfinţii părinţi s-au ferit de aceasta pentru că… ,, nu mică primejdie este’’. Şi ei au explicat, dar altceva. Au explicat efectul credinţei – prin studiu ascetic sever pe ei înşişi – asupra sufletului uman şi totare legăturile sale cu divinul şi desigur şi cu maleficul prin căderea omului. Apusul cu filozofia iar ei cu… FILOCALIA. Nu diabolizăm occidentul, nici DOCTORANZII. NU DIABOLIZĂM PERSOANE ci învăţături ertice, nu atacăm pe nimeni şi nimic ci doar ne apărăm credinţa. Ce vi se pare, că aceşti perasfinţiţi şi acest sfînt sinod care a scos dogmatica şi pe sfinţii părinţi din şcolile teologice exact cu ceia ce trebuia să apere credinţa, lăsând doar ce se potriveşte cu ecumenia actuală, ei care se decredibilizeză total în faţa celor sinceri trăitori, prin terorie, prin filantropie mediatizată, prin culturalizarea laicizantă, care s-au dus să înveţe otrodoxia de la eretici, care aduc ereticii să ne înveţe ortodoxia, care se străduiesc prin superficiala morală creştină şi cateheze simpliste să ne convingă că sunt ortodocşi autentici. Aceştia teoreticieni înfrăţiţi cu apusul lor iubit, vor mai lăsa ceva nemodificat pentru generaţia următoare, având în vedere că au acumulat putere, mijloace media şi speculează însăşi slăbiciunea omului şi dorinţa lui de păcătoasă înoire ? Se ostenesc să ne convingă prin orice mijloace –teoretice desigur – că sunt ortodocşi autentici , ei care i-au scos pe sfinţii părinţi din studiul viitorilor preoţi şi au atârnat în cârca actualilor proţi punga lui Iuda, poverile culturale, sociale şi tot ce poate risipi munca celor trimişi de Hristos să se ocupe doar de evnghelie şi de cele ce ţin de veşnicie. Iată ce iubim noi şi ce apărăm cu astfel de credinţă- habotnică dacă vă place cuvântul-. Dealtfel d-voastră ne-aţi declarat deschis ce iubiţi şi apăraţi . Vă doare diabloizarea occidentului şi ceia ce aţi accentuat la sfrşitul cumentariului cu ghilimele ,, docorandul ’’ Vă rog să mă iertaţi că sunt om păcătos.

  22. parintilor,
    este foarte greu femeilor sa accepte aceasta problema, mai ales in vremurile astea (rabdare, nu sariti!). unde mai pui ca mai dai de parinti prin diferite manastiri care striga de pe solee, ca femeii nu i este nici macar permis sa intre in biserica intr un asemenea moment. ma uit ca si aici in america (sunt convins ca si acasa) multe din ele se lupta (cu sine) sa accepte acest lucru si adesea (se) intreaba: adica eu sunt mai prejos decat un barbat? asadar dupa ce am fost roaba atatea mii de ani, continuam acelasi joc pana si Biserica lui Hristos?
    parintii cu dreapta asezare de aici am vazut ca explica problema un picut altfel tocmai pentru a le ajuta in aceasta neputinta a lor (nu se opresc la a spune sec: NU, NU se poate): ciclul menstrual aduce cu el schimbari hormonale ce fac ca femeia sa fie un pic mai instabila din punct de vedere emotional. durerile si toanele care vin si pleaca fac ca ea sa nu fie in totalitate pregatita (atat cat e omeneste posibi) pentru acest moment unic al unirii tainice cu Hristos. daca mai avem rabdare o saptamana, nu este sfarsitul lumii. si imi place ca unul dintre ei mereu spune “in plus intotdeauna puteti lua anafora”. asadar, macar asa sa va/ne mangaiem 🙂

  23. Credinta cu sufletul sau credinta cu mintea omeneasca., astai intrebarea. Daca tot aducem aminte de Sfinti Parinti si bine facem, pentru ca ei sunt pilonul duhovnicesc de urmat-cu o singura corectare, Hristos trebuie urmat si prin El Sfintii Parinti, totusi am o mica intrebare:
    Intr-o carte , un Sfant Parinte, mintea mea nu i-si mai aduce aminte care spunea: antihristul o sa fie pe placul oamenilor, cu evreii o sa se poarte ca evreii, cu celelalte neamuri o sa se poarte ca ele, iar cu asa zisi ortodoxi o sa le dea exact ce vor ei, dogme si canoane-respectarea lor adlitera.
    Si atunci ce sa mai urmam? Eu nevrednicul si pacatosul incurcat in multe ispite, ma cutremur, daca numai chipul de l-om vedea suntem pierduti atunci ce sa mai zic de mintea mea cea stricacioasa.
    Dar de care chip vorbeste? de cel fizic? Si intreb in necunostinta mea: noi ortodoxii incercam sa limitam lucrarea Sfantului Duh, adica urmam , sau incercam sa urmam Sfintii Parinti, dar o facem? chiar o facem?
    Cum spunea si parintele Serafim Rose, sa ne apropriem cu cutremur de invatatura Sfintilor Parinti-.”duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu n-o va urgisi!,, si pentru asta parintele Serafim Rose a fost criticat si catalogat cu n etichete de ,,ortodoxii”care nu urmau Sfinti Parinti ci inchipuirea lor ca ii urmeaza..
    Astfel eu un om cu sufletul intunecat sa i-mi permit sa cred ca ii urmez pe Sfinti Parinti? Mi-ati putea spune, daca ai un duhovnic ortodox nu filo ecumenist poti s-o faci, DAR VA INTREB chiar pot s-o fac? Raspunsul e NU CATEGORIC! Daca-i asa atunci pe cine urmezi? DUHUL UMILIT INIMA INFRANTA SI SMERITA! Ehe chiar o fac? Dumnezeu stie.
    Iar ce stim noi, e ca fara de Dumnezeu nimic nu putem face, cum ne spune El. Sa incerc sa nu mai teologhisesc atat, ca doar numai cei cu inima curata pot face asta-rugaciunea curata si prin ea omul ajunge la cunoasterea Adevarului, si a intelegerii Sfintilor Parinti, pentru ca daca oglinda sufletului e plina de necuratia sufletului ininat atunci cum voi putea sa vad Lumina Dumnezeirii?
    Si pentru cei care vor sa li se aprobe ce spun: Daca pe Hristos l-au rastignit atunci sa nu credem ca vom putea sa gasim aici intelegerea si aprobarea lumii, pentru ca in fond lumea se imparte in doua: lumea care sau nu-l urmeaza pe Hristos si cei care cred ca-L urmeaza dar dupa capul lor si cei care mor pentru ei pentru ca Hristos sa traiasca in ei.
    Duhul umilit inima infranta si smerita te rog Doamne da-mi nu teologhisire de capul meu.
    Ma iertati fratilor.

  24. Inainte de batalia de la Vaslui, Sf Stefan cel Mare a pus pe ostasii sai sa posteasca trei zile.

    Toate tratale militare, aratau ca inainte de lupta soldatii trebuiesc decent hraniti. In mod normal oastea muldovenilor ar fi trebuit sa piarda, chiar in conditiile in care ar fi fost numeric egala cu cea otomana. Ceea ce a facut Sf Stefan cel Mare, contrazice intelepciunea militara lumeasca, intelepciune ce s-a pastrat pana in ziua de azi.

    Victoria Sf Stefan cel Mare a fost victoria poporului bineplacut lui Dumnezeu !

  25. cristina catrina: iti recomand sa citesti eseul “Biserica este una” scris de Alexis Homiakov.
    1.”sa lasam pe cei indrituiti…etc” Homiakov spune:deoarece “Biserica nu are avocati”, fiecare crestin este nu numai autorizat, ba chiar ARE DATORIA sa strige atunci cand ceva nu este in regula in Biserica. Nu stiu sigur, daca nu tot el spune ca in Biserica, vocea celui din urma crestin este egala cu a celui dintai episcop, cand este vorba de credinta.
    (…)
    2. Ca trebuie sa ne facem curat in suflet fiecare, sunt de acord.Eu sunt cea dintai care ar trebui sa fac asta.
    Iarta-ma, si daca vrei, roaga-te si pt mine.

  26. @ Tudor:

    Totusi nici anafura nu se poate lua in acele perioade… Dar suntem de acord ca probleme ca aceasta (si mai sunt si altele) trebuie abordate cu multa delicatete, nu cu strigate, amenintari si afurisiri. Ideea era insa de a nu accepta inovatiile moderniste, papistasesti, pe care si bunul-simt le contrazice.

    Ar fi pacat insa ca din intreg articolul parintelui Ioan sa facem caz numai de aceasta chestiune, si sa riscam sa nu mai vedem padurea din cauza unui copac 🙂

  27. @Vulturul: Ii urmam pe Sfintii Parinti atunci cand traim si cugetam in hotarele statornicite de ei, nu atunci cand teologhisam vrute si nevrute, inchipuindu-ne ca am atins inaltimile lor duhovnicesti. Este o mare diferenta si o mare obligatie pentru oricine – sa verifice mereu de este in aceste hotare. Acele profetii care spun ca antihristul va da si ortodocsilor formalisti ceva ce asteapta ei nu se refera, evident, la cei care in mod real se straduiesc sa tina calea Bisericii, ci la aceia care au transformat Biserica din Trup, din comuniune, in structura de putere poleita precum si la cei care, ne-urmand Sfintilor Parinti, s-au dat duhului lumesc, pastrand insa doar aparentele unei ortodoxii. Ajunge sa ne uitam putin in jur si intelegem despre ce este vorba – parca niciodata nu s-a facut atata vorbire si nu se transmite ortodoxia pe canale TV, radio si prin ziare, fiind vorba insa de o aparenta, un surogat de ortodoxie. Si cine se multumeste cu surogatul, inca de acum, va fi foarte greu sa nu se lase cuprins de vraja Surogatului Prim care va fi antihristul.

  28. am sa cercetez si eu in privinta anafurei (as fi fost interesat sa vedem de ce si pe ce temei dogmatic sta aceasta problema). insa ai dreptate admin, articolul se referea si la alte lucruri, ce sunt mai importante.

  29. @ Tudor:

    Nu dogmatice, ci canonice. Din acele prescriptii ale Legii vechi au ramas in privinta femeii la Indreptarea Legii Targoviste 1652 Cap. 252 (Glava 331):

    Despre femeia carele se afla in starea ei periodica

    A patriarhului Postnicul : femeia care se afla in obiceiul ei dupa firea femeilor nu se impartaseste cu dumnezeiestile taine, pana ce se va fi curatit ; nici nu vine la biserica pana in sapte zile, nici nu se impreuna cu barbatul ei, pana ce se va fi curatit.

    Iar daca se va si afla in biserica simtind ca ii vine in acelasi ceas sa iasa afara, atunci sa nu ia canon.

    Iar daca a simtit si s-a rusinat si n-a iesit afara, atunci sa ia canon ; si de a si luat si anafura, ia canon mai greu.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate