Incep cu adevarat vremurile grele pentru romani… DAR ACUM NI SE DA SI SANSA DE A RASCUMPARA TIMPUL SI DE A FI O BISERICA VIE (I)
In timp ce mass-media ne asediaza in fiecare zi, prin declaratii-soc, cu prabusiri virtuale ale Europei sau ale SUA, dupa caz, mult mai aproape de noi dar mult mai nebagat in seama se intampla fenomenul acumularii unor imprejurari care vor face viata sociala tot mai grea, impingand-o pana la marginea suportabilitatii. (…)
(…) Credem ca este timpul ca aceasta “noua era” a problemelor sociale sa fie constientizata mai adanc de fiecare dintre noi, in ciuda iuresului informational cu care suntem ametiti in fiecare zi. De acum, sa stim ca ceea ce se prefigura devine, pe zi ce trece, realitate. Asta in timp ce mass-media, cu unele scapari mai degraba neintentionate, invarteste o serie de teme total straine de urgenta actualitatii pe care o traim (viata lui Nicu Ceausescu, amantii Elenei Ceausescu, divorturi si nunti, s.a.), atunci cand nu manipuleaza de-a dreptul.
Toate acestea le spunem pentru a fi pregatiti duhovniceste si pentru a ne aminti de ceea ce spunea Cuviosul Paisie despre astfel vremuri: ele pot fi prilej pentru noi de a ne apropia unul de altul, de a intelege ca fara a trai crestineste la modul concret, prin intrajutorare si comuniune, nu prea vom mai putea supravietui nici altfel… decat cu mari si grele compromisuri sau cu mari suferinte provenite din izolare si singuratate. Sa ne amintim ca… nu ne mantuim si nu ne pierdem singuri.
Multi din Biserica problematizeaza pasivitatea noastra in sens militant, uitandu-se cu jind la alte popoare ortodoxe, cum ar fi grecii, de pilda. Insa prea putini sunt ingrijorati de pasivitatea noastra, a romanilor, in cele elementare ale credintei crestine, adica in simtamantul acesta de responsabilitate fata de celalalt, in dorinta simpla de a ne apropia sufleteste si nu numai, unul de celalalt, de a avea, astfel, …o biserica vie. Nu doar cu pliante si vociferari aratam ca suntem crestini, ci prin modul in care ne randuim viata, prin manifestarea noastra obsteasca. Parca ne caracterizeaza prea mult individualism, prea multa nepasare fata de aceste subiecte si probleme care, totusi, sunt reale si vor deveni, iata, inevitabile si dureroase… Cat ni se potriveste acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur:
“Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”.
Si cat de usor ne-ar fi noua, crestinilor acestor vremuri, chiar daca ar veni puhoi de necazuri peste noi, daca am trai minunea comuniunii intru marturisire si suferinta, ca pilda minunata a sfintilor cei 40 de mucenici sau a sfintilor inchisorilor…
Cititi si:
- E VREMEA DE A STRANGE RANDURILE
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- Cuviosul Paisie despre folosul ce se dobandeste dintr-o prietenie duhovniceasca si despre vatamarea mediilor si tovarasiilor lumesti
- TOT CE ESTE EXTERIOR ESTE IMPORTANT. E NEVOIE DE MANIFESTARE, DE COMUNICARE. De ce conteaza sa (si) vorbim, sa ne sprijinim, sa fim PREZENTI?
- “Nu ne mantuim si nici nu ne pierdem singuri”
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE
- “OBSTEA” DUHOVNICEASCA DIN INCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNITEI
- Taina prieteniei sau ZIDUL INTARIT AL UNIMII IN HRISTOS versus “taina dezbinarii”
- SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI
- Cuviosul Sofronie: MANTUIREA NOASTRA STA IN UNIREA NOASTRA
- PARINTELE CALCIU DESPRE SINGURATATE SI UNIREA INTRU BISERICA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dacă suntem ortodocși (practicanţi), deci trăitori a ceia ce declarăm fiecare (în comentarii) se înţelege că ne’am asumat ortodoxia cu tot ce presupune ea, până la capăt.
Ori aceasta înseamnă responsabilitate, statornicie, curaj, cinste și curăţie, și tot ce știm că înseamnă ortodoxia (din care nu lipsește martiriul).Dacă ne temem unul de celalat, dacă ne e frică să ne apropiem și sa ne cunoaștem, oare avem frica cea bună ? O spun ca o spovedanie. Și eu ma tem de aceasta, dar nu o resping ci o doresc și vreau să fiu vrednic de așa ceva. Da . Mă tem. Dece ? Mă tem că voi dezamagi pe toţi, prin ceia ce sunt. Pentru că nu am fost și nu sunt la nivelul și la imaginea creată de mine prin virtual. (Mare este cursa aceasta și goaznic de perfidă). Dar nu refuz, nu mă ascund nici să fiu cunoscut așa cum sunt în realitate, nici nu fug din faţa Lui Dumnezeu (care ne va pune pe fiecare dintre noi așa cum va voi El și cum o va cere viaţa, să comfirm ceia ce am declarat și susţinut). Pentru că va trebui să trecem, trecem sau unii au trecut și trec prin așa ceva. Trebuie să dovedim și să ne dovedim Adevărul celor spuse și susţinute( după măsura noastră). Și viaţa ne-o cere în orice moment și împrejurare. Dacă mă tem ? Mă tem de mine nu de fraţii care vor să mă cunoască.Dar dacă mă tem astfel oare nu mă tem din mândrie ? . Socot că da. Aș vrea să mă tem că văzând fraţii, ce și cine sunt să nu se smintească și să nu se depărteze de Dumnezeu. Fraţilor doar smerenia ne va apropia, ne va uni ne va da curaj, viaţa și ajutorul cel de sus. Sunt un om de nimic.De ce aș vrea să par o valoare ?,
De ce aș vrea să par un erou ? .Nu mă simt bine între eroi. Între cei mari, între cei grei cu numele, cu cinstea, etc. Inima mi se odihneste între cei simpli, între cei ce nu au nimic din toate acesta dar au “bună voire” și dau slavă lui Dumnezeu. Atâta vreme cât nu îndemnăm și nu ne îndemnam ori sustinem dezbinarea, razmerinţa, rezolvarea prin violenţă, prin lideri politici, carismatici, prin adeziunea la anumite grupari de orice tip (gen oastea Domnului sau…,parelele cu obstea bisericii), prin schismă ori blamarea ierarhiei și sfasierea bisercii, ci numai pentru și prin trăiarea autentica a ortdoxiei, cred că nu avem de ce ne rusina, de ce ne teme și ascunde. Dacă sa gasit o modalitate smerita și binecuvantata de părinţi să o folosim ca sa nu regretam mai apoi că nu am făcut-o. Vă rog să mă iretaţi.
Antuza, cred ca e mai greu sa duca o viata duhovniceasca , adevarat ortodoxa, cei care nu sunt singuri, dar familia nu-i intelege , nu-i sprijina, din contra, de multe ori sunt considerati nebuni , dezaxati. Daca familia nu e pe aceeasi lungime de unda- ca sa ma exprim lumesc- ci e ancorata bine in lumea in care traim, cu vise si sperante de realizat etc., e mult mai greu sa duci o viata crestina adevarata. Daca esti singur, nu zic fara prieteni, rude care sa-ti fie aproape, dar daca ,,razboiul” il ai de purtat cu proprii tai copii , sau mai rau cu sotia sau sotul, e greu , e foarte greu. E tristetea mai mare si tragedia la fel pentru ca Adevarul pe care tu il stii si incerci sa mergi spre el nu e Adevar pentru ei …:(
@daniela,
nu emanciparea e de vină, sau nu neapărat ea. Emanciparea a devenit un stereotip mult folosit şi convenabil pentru unii, în spatele căruia se pot ascunde tăcut
multe alte păcate. Ca să dispară emanciparea ar trebui mai întâi înlăturate cauzele care au produs-o.
@Nicolae Mirean
Greu ai spart gheata,frate!
Poate vei dori sa ne cunoastem…
@ Mihaela pop.:
Cu atat mai mult acolo e nevoie de compensarea prin familia duhovniceasca. Tocmai pentru a putea duce viata crestina adevarata si in mijlocul celor care te condamna si te ridiculizeaza. Tocmai pentru a te intari ca sa nu te lepezi… chiar daca nu in inima, dar in fapte.
Admin, totusi nu te poti desprinde de familie. Singuratatea asta in propria familie e greu de dus , ca nu poti zice plec sa-mi caut frati si pe voi va las cu ale voastre. E partenerul tau cu care ai o casnicie, sau copiii, chiar toti laolalta pot sa nu fie de acord cu ce faci tu ca si crestin, sa nu inteleaga…asta e o cruce pe care trebuie sa o duci tu insuti, te ajuta Dumnezeu, numa’ nadejde sa ai si ,,rabdari , rabdari , rabdari, rabdari , rabdari ” cum zicea Pr. Cleopa , Dumnezeu sa-l hodineasca!
Zic si io… numa Bunul Dumnezeu stie.
@ Mihaela Pop.:
Si noi am sustinut desprinderea de familie?!
Nu, Doamne fereste ! M-am exprimat gresit. Cand ziceam desprindere nu ma refeream la despartire, divort , ci la orientarea inspre alti oameni care-ti pot aduce alinare, cum ziceati si dvs. familie duhovniceasca, frati surori intru credinta . Dar nici pe asta nu poti s-o faci ! Asta e problema , pentru ca trebuie sa fii prezent in familia ta , chiar daca nu e de acord cu tine , ei tot au nevoie de dragostea ta chiar daca nu o inteleg!
Oooof , acum m-am facut inteleasa ?
Doamne , ajuta !
@ Mihaela:
N-ar trebui sa fie chiar in conflict cele doua “prezente”. Decat daca exista constrangere prin forta… 🙁
Frate Cristi-g, vorbeam de o modalitate binecuvântată de părinţii duhovnici, pentru că deși este mai mult decât nevoie de a ne strânge rândurile, nu cred că vom și reuși s-o facem (și s-o facem cu folos) fără ai consulta și a urma sfatul lor.
Nu suntem toţi din aceiasi localitate, avem vârste diferite, temperamente diferite, unii poate infirmităţi sau alte neputinţe. Personal nu pot să abordez pe nimeni, să dau buzna în viaţa cuiva fără un motiv binecuvatat . Să facem acest lucru cu dreaptă socoteala, ca să ne fie de folos tuturor, să ne câștigăm acest drept prin smerenie și ascultare. Am experienţa dureroasă a contactului cu o lucrare ortodoxă pe vremea când stăpanirea comunista confisca orice obiect cu conotaţie sacră și când nu se îndrăznea să vorbeasca despre Dumnezeu atât de deschis. Deci repet : sunt pentru, (dacă vom găsi o modalitate binecuvantată). Nu după modelul retelelor de așa zisă socializare despre care am auzit dar nu am dorit să le cunosc. Te rog să ma ierţi dacă ce am spus te-a dezamagit.
@nicolae mirean
Desi mi-e draga ascultarea nu consider ca pentru a se cunoaste doua persoane este nevoie de binecuvantare.Altfel ar insemna sa nu mai iesim din casa.
Nu stiu de ce,dar aceasta prudenta exagerata care ne caracterizeaza nu mi se pare un lucru bun,mai ales acum in vremuri linistite.
Ce este paradoxal e faptul ca nu sunt o persoana prea sociabila.De aceea ma mira lipsa de reactie a unor persoane explozive in viata de zi cu zi…
Repet,e vorba de relatii particulare si deja toata lumea se teme de organizatii.
@ mihaela pop
Draga Mihaela, in Parintele Arsenie Papacioc ai incredere? iata raspunsul la intrebarile tale
“- Cum să luptăm împotriva duhului tristetii?
– Să fiti veseli. Dragă, eu stii ce vă spun, cu toată siguranta: ori si ori si oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îti creează starea aceasta de agitatie, de tristete, îsi face cuib satana si-si cloceste ouăle; nu mai poti iubi, nu mai poti vedea cu perspicacitate nitel în viitor, cu ratiunea care ti-a dat-o Dumnezeu, nu mai poti, pentru că tu esti trist. Adică nu esti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteti tristi, gânditi-vă la lucrul ăsta: “Stai, că este ceva drac aici!” Si nu acceptati.
(…)
– La inima asta cum ajungem?
– Este foarte usor. Bagă-ti mintea acolo si zi: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispozitie, inima se desface si ea.
Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”? Cum esti amărât, când Hristos a înviat, când suntem întelegători în ceea ce priveste crucea pe care trebuie să o ducem si noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip.”
Doamne ajuta!
Admin, mi-as dori foarte mult sa cunosc cateva nume reale de botez ale comentatorilor, de aceea va rog frumos, daca se poate, sa faceti o mica lista (un pomelnic), cu cei carora le stiti numele si sa mi-l trimiteti prin mail. Simt ca asa se poate intari suficient de mult relatia duhovniceasca intre toti(rugandu-ne unii pentru altii), acesta fiind unul din pasii cei mai importanti spre cunoasterea noastra. Nu am nici un interes meschin si nici nu ma intereseaza sub ce pseudonim se semneaza fiecare din noi. Sper sa nu va fi cerut imposibilul!
Nu-i neaparat necesara publicarea acestui comentariu.
Subscriu lui G !
cn,
iertati-ma, dar intr-unul din comentarii chiar spuneam despre nadejdea in Dumnezeu si rabdare 🙂
Nu stiu ce v-a facut sa presupuneti ca e vorba despre mine in comentariu, dar va multumesc din suflet pentru grija si sunt sigura ca mesajul dvs. cuprinyand cuvintele Pr. Arsenie Papacioc , va ajuta pe cine trebuie.
“Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!” Merg inainte cu nadejde, cat o vrea Bunul Dumnezeu .
admin,
sunt si cazuri de impunere , sunt unele femei care nu se pot ruga acasa ca sa nu supere sotul, sau invers …
Nicolae,
si complexele de inferioritate si cele de superioritate vin amandoua din mandrie, slava desarta.
@nicolae mirean
“Mă tem că voi dezamagi pe toţi, prin ceia ce sunt. Pentru că nu am fost și nu sunt la nivelul și la imaginea creată de mine prin virtual. (Mare este cursa aceasta și goaznic de perfidă).”
Doar nu ati lucrat pentru a va crea o imagine, ci ati facut ceea ce erati dator sa faceti. Deja mi-am facut o imagine despre dumneavoastra: sunteti cu siguranta un vas din lut, ca si noi, chiar de-ati avea si unele infirmitati, aveti un Botez ca si noi, si “vase netrebnice” trebuie sa ne numim, indiferent de darurile pe care le avem, din mila lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu pune in noi ceea ce trebuie, spre mantuirea noastra si a celorlalti. Oricum, m-as simti tare bine sa intalnesc oameni simpli, curati, sinceri si necomplexati. As vrea sa intalnesc oameni echilibrati duhovniceste si nu persoane cu exagerari si cu aere de “induhovniciti”. Doamne ajuta!
G,
As fi bucuroasa daca m-ai pomeni in rugaciunile tale, alaturi de toti fratii si surorile duhovnicesti de aici si, de pretutindeni!
Mangaiere si ocrotire sa ai, de la Imparatul tuturor!
Cu drag,
E.
@“Mă tem că voi dezamagi pe toţi, prin ceia ce sunt.”
Pe mine nu m-ati dezamagi ci as vedea ca sunteti!…Ca, sa ma iertati, Toma, Sfantul Apostol!
@ G., Elena si altii care au mai propus aceasta, pe mail:
Mai asteptam pareri si putem face un fel de pomelnic pe care sa-l trimitem pe mail celor care doresc acest lucru si accepta sa-si dea numele de botez.
Imi cer iertare fratilor si surorilor pentru indrazneala, dar recunosc, referitor la cel de-al doilea comentariu al fratelui G, ca nu inteleg prea bine unde ar fi problema de a ne intalni cu oameni “complexati”, sau nu-stiu-cum, atata vreme cat aceia sunt sinceri, curati sufleteste si cel mai important: frati intru Hristos care striga (sau poate nu) dupa ajutor. Cu totii avem nevoie unii de altii…
“Complexat” in intelegerea mea inseamna unul mai neincrezator in fortele proprii, din anumite motive (ascunse in trecutul sau), iar daca sunt anumite exagerari sau “aere” cred ca e problema respectivului, poate nu se cunoaste, inca, destul de bine, pe el insusi.
Cumva aceasta “teama” de a intalni/cunoaste pe unii ca acestia ascunde inalta noastra parere despre sine? Cine sunt eu, daca avand timp la dispozitie, sa-mi doresc “confortul” de a nu fi deranjat de fratele X care are cutare problema, sau de a nu sta de vorba cu sora Y, care are uneori dificultati in a intelege unele cauze ale necazurilor ei? Poate nu-mi dau seama acum (si va cer ajutorul, caci simt ca ceva lipseste din acest puzzle de idei), dar ma gandesc ca Domnul nu m-a creat pentru acest confort. In afara de asta, eu insumi am propriile mele intrebari, si cred ca pot gasi raspunsuri acolo unde nu m-as astepta.
In incheiere, as vrea sa spun cu mare drag ca as vrea sa va cunosc, pe cei care mai comentati pe aici, daca timpul o permite (poate avem familii, program mai dificil la serviciu etc). Si consider de la inceput ca eu as avea de castigat intalnindu-va (in sensul cuminte al cuvantului). Dar pana cand Domnul va randui altfel, ne vom intalni in rugaciuni.
Doamne, ajuta!
Pe coperta unui(a) dintre multele Indreptare de spovedanie dar si in Vamile Vazduhului de Protos.Nicodim Mandita arata cum, in Biserica credinciosii stau in genunchi iar Preotul in mijlocul lor citind/rugandu-se pentru izbavirea lor; se vedea NEVAZUT (lumeste) dar CLAR (DUHOVNICESTE)cum dracii, fie ca vroiau fie ca nu…la unii slabeau, la altii chiar le aruncau chingile, lanturile de care erau legati cre(s)tinii!
Ce elocvent a fost/este pentru mine un atare tablou; daca un preot are o asa putere, d-apoi si noi – ostasi mai mici ai lui Hristos Dumnezeu am putea prin rugaciunea unui(a) pentru altul(a) sa eliberam – prin mijlocire – din chingile rautatii si-al patimilor pe ceilalti dintre noi, DAR…spune Sf. Ioan Gura de Aur:
“Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii” si, suntem/devenim dezbinati dar si (in)singurati; lanturi nevazute trag spre ‘dezbina si stapaneste’ iar banuiala – aproape de paranoia – cucereste vazand cu ochii teren; astia suntem – din pacate!
@Florin M.
Si mie imi surade ideea de a ne cunoaste cat mai multi; eu stiu daca s-o putea?!
Florin,
eu ziceam de complexe, G zicea de aere de “induhovniciti” … Asa cum om fi, cu aere de “induhovniciti” , complexati sau necomplexati, ai lui Dumnezeu suntem toti, ori mai susceptibili, ori mai ingaduitori , ori ofensati , ori impaciuitori, ori inimosi , ori smintitori , ori suspectati , ori suspecti etc. etc.
Magda,
asa cum bine zici : banuiala – aproape de paranoia si “divide et impera”
Cre’ ca suferim toti de scenarita acuta!
Iote, acu’ mi se pare suspect si Nicolae cu poeziile lui!
Haideti, domnul Nicolae, poeziile dvs. ne lipsesc! Mie asa-mi place sa va stiu ca postati comentarii- poezii.
Iertare pentru prea multa indrazneala si ce-o mai fi in plus si nelalocul lui.
Sunt de acord cu crearea acelui e-mail cu numele de botez, poate fi un pas important pentru toti de aici!
@Florin M
Da, fiecare interpreteaza in felul sau, dar te-ai complicat, rau. Am fost inteleasa gresit, sau, nu m-am exprimat bine.
Cand am folosit cuvantul”necomplexati”, faceam referire strict la statutul social sau profesional al fiecaruia dintre noi, sau chiar la dizabilitati.
Cu alte cuvinte, imi plac copiii care nu stiu sa se prefaca. Nu ar trebui sa se simta nimeni complexat, chiar daca in fata lui ar avea surpriza intalnirii cu o persoana cu inalte studii(ex. profesori universitari, s.a.). In fata lui Dumnezeu suntem cu totii egali. Sper sa ma fi facut inteleasa acum, si totusi, nu-ti doresc sa ai de-a face niciodata in viata cu oameni care au “aere de induhovniciti”. Am avut de curand o experienta de acest gen. Pana nu te lovesti,… . Asa, am caracterizat, un anumit gen de oameni si imi asum aceste cuvinte, pe care, acum, doresc sa mi le retrag, daca deranjeaza. Iertati-ma, si noapte buna!
Dragilor, aveţi cu toţii dreptate, în ce privește : complexele (din ambele extreme), în privinţa “ascultării” exagerate de duhovnic, în privinţa aerelor de înduhovnicit,…în toate privinţele, pentru că fiecare am luat lucrurile în serios. Acesta dovedește că există multă seriozitate și angajare. Ceia ce îmi doresc este să nu ne grăbim foarte tare. Să nu facem acesta fără o binecuvântare a părinţilor duhovnicești.Una este cunoașterea întâmplătoare și alta este cunoașterea după ce ne’am făcut cunoscuţi deja prin exprimarea (la modul ideal) a ceia ce credem. Ispitele sunt pe măsură. Nu vreau să spun mai mult aici.
Sora G sa gândit foarte bine.Să apelam la rugaciune.Să nu-L excludem pe Dumnezeu din această ecuaţie și să ne întrebăm dacă și Dumnezeu vrea ceia ce vrem sau în forma în care ne-o dorim noi. El ne va ajuta să ne cunoaștem cu folos în momentul cel mai potrivit. În toată viaţa Bunul Dumnezeu mi-a dat să întâlnesc oameni minunaţi în chip neașteptat, la timpul și la locul potrivit.Mulţumesc sora Mihaela Pop, sora G, frate Florin M, și Cristi G. și în mod deosebit fratilor admin, care mi-au venit în ajutor foarte concret în momente de grea cumpănă. V-am îndragit pe toţi și adesea v-am citit printre lacrimi cuvintele . Acest site mi-a fost de mare folos si mult am învăţat de aici.Mult datorez trudei nevazute a acestor fraţi. Mult datorez și celor ce au spus ce cred, cu dragoste și sinceritate. Aștept și eu lista cu numele fiecaruia.Numele meu de botez este cel sub care am pus comentariile.Cer tuturor iertare.
Si numele meu de botez este cel sub care am pus comentariile si sunt crestin ortodox. Asta daca o vrea careva sa ma puna in pomelnic…eu as vrea sa ma puneti in pomelnic
…si pe Natalia, fiica mea, daca nu va cer prea mult!
Doamne, ajuta !