“SA MERGEM SI NOI SA MURIM CU EL!” – Meditatie la Sfanta Cruce (2)

Sfantul Nicodim Aghioritul, “Deprinderi duhovnicesti“:

Purtandu-si Domnul Crucea:

B. A purtat-o cu demnitate

Ia aminte, iubitule ca Hristos si-a purtat Crucea nu numai in vazul tuturor dar si cu demnitate si cu mare curaj. Cunostea foarte bine Domnul, cat era de mare greutatea lemnului Crucii, nu numai materialiceste ci si dupa simbolul ei, intrucat crucea purta pe dansa pacatele intregii lumi. Stii foarte bine cat de slaba era puterea Lui din pricina multului sange pe care il pierdu-se in chinurile suferite mai inainte, si din cauza durerilor dinlauntru si dinafara ale firii Sale omenesti. De asemenea stii foarte bine nedreapta hotarare care osandea pe Sfantul Sfintilor sa moara ca un nelegiut, ca un om blestemat si ca un talhar primejdios, adica spanzurat pe Cruce. Dar cu toate acestea el o imbratiseaza cu multa noblete si curaj, o strange la piept, o priveste ca pe un altar, pe care sa-si jertfeasca viata Sa; ca pe un tron al dragostei Lui, ca pe o slava si lauda, ca pe un sceptru imparatesc, ca pe o camara de nunta al Bisericii Sale si ca o unealta a rascumpararii noastre si a nimicirii pacatului. De aceea numise Crucea si Potir, pentru ca precum cineva, band un pahar de vin se bucura si se veseleste, tot asa si Iisus cu multa placere si bucurie a purtat osanda Crucii.

Sa stii ca fara cruce nu ai mantuire. Adica fara sa te biruiesti pe sineti, fara sa-ti supui patimile, fara sa suferi necazuri si ispite, nu vei primi cununa si rasplata caci zice Cuviosul Isaia ca crucea este inlaturarea a tot pacatul. Iar Avva Macarie ca toata virtutea este o cruce.

Nu numai ca se cade sa porti suferintele si crucea lui Hristos, ci se cade sa o porti cu curaj si demnitate, pentru ca, dupa cum spunea Sfantul Teodor Studitul, curajul de multe ori face usoare si pe cele grele, dupa cum dimpotriva, micimea de suflet si nepasarea fac grele si pe cele usoare. Cine primeste necazurile si ispitele cu inima buna si indrazneala, acela gaseste in ele mangaiere si face sa rodeasca bogatie duhovniceasca, iar cel ce primeste cu micime de suflet, acela se ingreuneaza indoit, pentru ca dupa spusa Sfantului Isaac, “micimea de suflet este mama iadului“.

Si pentru ce sa fii mic la suflet, frate? Ia spune de ce te temi? Imbarbateaza-te, ai curaj si incredere in Domnul, caci El este cel ce te intareste sa biruiesti: “In lume necazuri aveti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33). Te temi de diavolul care porneste impotriva-ti ispitele si nenorocirile? Dar mangaie-te ca Hristos care este cu tine este mai puternic si mai mare decat diavolul: “Cel ce este in voi este mai mare decat cel din lume“ (I Ioan 4, 4). Tremuri din pricina slabiciunii firii? Nadajduieste in Domnul a carei putere este in slabiciune se desavarseste si se mareste: “Puterea mea in neputinta se savarseste“ (II Cor. 12, 9).

Roaga-L pe Hristos sa-ti intareasca slabiciunea cu Harul Sau si sa-ti daruiasca o parte din barbatia Sa. Hotaraste-te sa-L urmezi pana la Golgota, pe urmele stropite cu sfant Sangele Sau pana ce te vei ridica pe Cruce si pana vei muri impreuna cu El, prin ascultarea poruncilor Lui zicand si tu cu Toma: “Sa mergem si noi ca sa murim impreuna cu Dansul!“ (Ioan 11, 16).

Vezi si: