MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: “Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci OMENIA” (INEDIT)

28-10-2011 Sublinieri

3 martie 1904, Bucuresti – 28 octombrie 1952, Aiud

“Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu ‘afirmare’ ca suntem ‘Ortodocsi’, tot cu O mare. A fi ortodox sau crestin este o sarcina, un prilej de largire sufleteasca”.

“…Știu că sunteți toți ocupați (am fost, sunt încă student). Știu nenumăratele nevoi practice, nenumăratele siluiri pe care le suferă din partea vieții cerințele de viață ideală. Dar, repet! Fără preocupare de cele spirituale, adică fără un timp de reflecție, de meditație, de gânduri dacă vreți – hai să-i zicem mai precis – de rugăciune, nu este progres spiritual, mai mult, nu este omenie.

Putem avea în față un ”specialist” de merit, un strălucit teoretician sau un om practic, dar nu am avea om de omenie. Și cum ”idealul creștin”, în forma lui concret-vie, este ”omul de omenie” – vezi că la țară ”păgânul” este sinonim cu ”neom” – conchideți singuri. (…)

Primesc chiar astăzi de la Sergiu [Condrea – n.n.] un “caiet de plangeri” al ASCR-ului din 1925[1], [de] după plecarea noastră. (…) La caietul de plângeri ar fi multe, multe de spus. Nu îndrăznesc însă pentru că mi-e rușine întâi de mine însumi. Un singur lucru poate că pot spune, pentru că l-aș cere și unei asociații de păgâni. Mai multă bunăvoință nu strică. Oricât ar fi cineva de iritat, ar trebui să nu scrie cuvinte ca ”lichea”, ”aventurier”. Să le gândești e păcat. Să le vorbești e și mai rău. Dar să le scrii! Doamne, ferește!

”Cel ce va zice fratelui său ”Prostule” e vinovat de moarte și de focul gheenei”, zice Evanghelia!

Și oricum am ”interpreta-o”, cum mai putem spune că ”Hristos e cu Noi” când întrebuințăm asemenea cuvinte? Și apoi, această ”bună-cuviință” și ”respect mutual” nu sunt numai de tradiție ci și de ”drept scris” în ASCR. (…) Nu uitați că păcatul ce amenință mai mult ca orice ASCR-ul este ”fățărnicia”.

Din acest punct de vedere caietul este o oglindă minunată de ”sinceritate”, dacă vreți, dar însuși faptul că într-o societate creștinească, din adâncul sufletului omenesc nu izvorăsc decât așa de amare lucruri, ar trebui să atragă atenția cât de primejdioasă este ”natura omenească” în spontaneitatea ei și cât greșim față de Hristos când ne zicem creștini și pierdem din vedere sentimentul acesta al păcatelor noastre proprii și când Îl solidarizăm cu greșelile noastre omenești.

Umilința [pe] deoparte (nu disperarea!), sentimentul puterii lui Hristos (nu încredere în puterea noastră personală) sunt cele două elemente care compun o inimă creștină.

Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu ”afirmare” că suntem ”Ortodocși”, tot cu O mare. A fi ortodox sau creștin este o sarcină, un prilej de lărgire sufletească. Feriți-vă și aici de ”aluatul fariseilor”. V-o spun pentru că din cele ce aflu despre țară de la voi și de la alții, văd că unii ”păgâni” practică un fel de ”creștinism la modă”.

Text inedit – Schita scrisorii către Jeni Axente, datată 5 martie 1926, Paris, Arhiva fam. Vulcanescu

 

***

Creștinismul este astăzi la modă… Este curios de observat că concomitent cu această eflorescență a creștinismului nu se observă nicio creștere a fericirii omenești. Necinstea sporește. Neîncrederea între oameni, agresivitatea etc. stăpânesc astăzi ca și altă dată, dacă nu mai mult ca altădată, pe oameni. Dimpotrivă, se poate spune că nemulțumirea a crescut… Care să fie cauza acestui lucru?

Să nu aibă creștinismul nicio virtute schimbătoare a realităților acestei lumi? …Creștinismul nu are însă pentru oamenii de azi această virtute cardinală. Lucrul este evident mai ales judecând după numărul de creștini dezorientați. Spre a înțelege aceasta, trebuie să cercetăm care sunt motivele adânci și serioase pentru care omenirea nu știe să vrea, nici ce să vrea…

Cei ce se ocupă de creștinism se ocupă de el din motive cu totul deosebite de nevoile lor de mântuire, ceia ce are ca efect că pentru majoritatea oamenilor el nu are valoare mai mare decât a unui obiect de curiozitate… Încercați să întrebați pe cei care se ocupă de creștinism de motivul care-i îndeamnă la aceasta și colecționând răspunsurile vom conchide cu toții că pentru majoritatea rămâne ca unic motiv serios moda și snobismul.

Voiți să probați acest lucru? Încercați să creați o contra-atmosferă. Creștinul de modă, prin imitație, va cârmi vasul conștiinței sale în alte ape.

Voiți alta mai simplă? Apropiați-vă sufletește de acest om. Cine are cât de puțin experiența oamenilor și cel ce știe din propria experiență sau a prietenilor de încredere ce este un creștin poate răspunde imediat, de la distanță“.

Text scris pe schita unei prezentari pentru ASCR, arhiva M.V.

Mircea Vulcanescu, tanar student la 18 ani

“Dragă Costin[2],

Întâi: Adevărat a înviat!

Apoi: Emoția cărții tale poștale – emoția firească a primilor pași, o înțeleg. Retorica ei mă supără! Suntem fiii unui secol ce și-a jurat să sugrume romantismul.

Vorbești de ”deșteptare dintr-un somn secular”. Al cui? Al tău? Câți ani ai? Al Bisericii? Nu înțeleg?

Încetat-au vreodată preoții să iasă cu Darurile pe ușile împărătești? Zic dinadins cu Darurile, pentru că ”sfătuirea lor cu credincioșii” e (prin raportare) – de minimă importanță! Cei cu urechi de auzit, încetat-au vreodată să audă? (…)

”Biserica se deșteaptă pentru luptă”? Care luptă? Iar deșteptare?

[Despre] conștiința unui ”proces istoric în viața ortodoxiei românești”… Precizări? Dar dacă-i vorba de ”renaștere” ca cea de la Cuibul cu Barză[3], atunci… atenție la etichetă. ”Pavilionul nu acoperă întotdeauna marfa”. (…)

Nu, nu. Să nu confundăm deșteptarea noastră [cu] deșteptarea Bisericii. Și dacă noi nu știm vedea,să nu credem [în] știința și vederea noastră – [că] noi suntem măsura lucrurilor astea. Păzea! Iluzia e firească pentru neofit.

Nici ”proces istoric”, nici ”renaștere Bisericească”

Afund cu capu’n carte… seara’n genunchi și stâlp la liturghie. Așa da – vorba lui Nae – ”Asta este ortodoxie!”

Încă odată… ”Adevărat!”

Text inedit – Schita unei scrisori către Costin-Deleanu, nedatată, Arhiva fam. Vulcanescu

***

“Comunism cu punga altuia și ascetism cu viața altuia e ușor de făcut.

Călugăria trebuie să fie viața adevărată a creștinului, dar nu e.

Fiecare dintre noi are în sufletul închis un călugăr de care nimenea nu știe pentru că nu se arată nimănui”.

*

“Vina făcută Bisericii Ortodoxe că din cauza ei pătimește lumea de crize, rele și războaie, atunci când ar trebui spus tocmai contrariul: că lipsa de duh ortodox a lumii (mai ales a celei apusene și a statului laic) dă formula acestei crize. Pentru că mai mult nu cred că se poate spune, criza fiind esența acestui veac. (…)

Păcătoși suntem. De căi de îndreptare avem nevoie. Dar căile astea le avem. Și singura scăpare este să nu le smintim. Asta era singura întrebare: societatea românească e primejduită. Trebuie spre a o salva să ne schimbăm Biserica (cum vor unii), sau să întoarcem oamenii la ea, așa cum e, ortodoxă, neclintită?”

Texte inedite – notite diverse din Arhiva fam. Vulcanescu.

***

“Nu libertate politică, ci libertate spirituală.

Ce ne desparte de comuniști ne desparte și de fasciști și de catolici. Suntem răsăriteni.

Viața omenească are un sens transmundan, nu social, ci metafizic.Nu cred în politică.

Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila.

Nu vreau omul abstract, nici ”umanitatea”, ci OMENIA”.

Din ”Și puțină antropologie axiologică”, Opere vol. II, Ed. Univ. Enciclopedic

Note explicative:

[1] ASCR: Asociatia Studentilor Crestini Romani, forma de coagulare a cautarilor spirituale a tinerilor interbelici in cadrul careia Mircea Vulcanescu a jucat un rol major. Cateva detalii, aici si aici.

[2] Paul Costin-Deleanu a fost liderul ASCR la sfarsitul anilor ’20 si inceputul anilor ’30 ai sec. trecut. In articolele din Buletinul ASCR considera ca generatia sa a trait o “revolutie ortodoxa” spre deosebire de cea de care apartinea Mircea Vulcanescu. Acesta ii replica aratandu-i nepotrivirea intre ortodoxie si “revolutie” si atragandu-i atentia ca, spre deosebire de prima generatie a ASCR-ului, generatia lui Deleanu cunoaste o ortodoxie “la moda” in mediul studentesc datorita cursurilor tinute de prof. Nae Ionescu. Costin-Deleanu va migra, mai tarziu, catre Miscarea Legionara.

[3] La Cuibul cu Barză a fost preot un anume Tudor Popescu ce initiase un fel de miscare de ”renastere” ortodoxa (Societatea Trezirea), de fapt o modernizare dupa calapod protestant. In cele din urma, a fost caterisit de BOR.

Legaturi:

***

Foarte putini Il cauta pe Dumnezeu pentru El Insusi, dorind cu sinceritate si umilinta numai sa-L asculte si sa-I slujeasca, sa se pocaiasca de rautati, sa-si schimbe viata din temelii, sa omoare in ei omul cel vechi al patimilor, dar si mai mult, si mai greu: sa se lepede de ei insisi, de prejudecatile, de visele, de ambitiile, de gandirea si de voia lor!In locul aplecarii prioritare catre “omul cel tainic al inimii” si al anevoioasei si indelungii lupte cu duhurile care ne vrajmasesc dinlauntrul nostru, multi ne aruncam cu usurinta si ne irosim energiile exclusiv inspre lucrari exterioare, in cautarea febrila a satisfactiilor si a succeselor “duhovnicesti”, a rezultatelor palpabile si imediate. Cum spuneam si altadata, primejdiile care decurg de aici nu sunt mici, ele putand merge pana la expunerea la cele mai grosolane inselari diavolesti si pana la construirea unui “dumnezeu” propriu si unei Evanghelii “usoare”, dupa chipul si asemanarea noastra. Printr-un astfel de proces ia nastere si ceea ce se cheama “ideologizarea” credintei, transformarea ortodoxiei in ortodoxism, adica in ceva injugat la cele ale lumii acesteia care se termina cu mormantul.

 

Asa ceva se intampla atunci cand Dumnezeu si toate cele sfinte sunt dez-duhovnicite, de-vitalizate, de-personalizate si folosite numai ca referinte abstracte intemeietoare, atunci cand Dumnezeu, Biserica, Sfintii sau duhovnicii devin numai niste “efigii” cultivate ritualistic, niste “mituri” legitimante, niste “etichete” sau “insigne” sacre pe care ni le lipim de frunte sau ni le agatam in pieipt ca sa (ne) amagim ca “avem binecuvantarea” Lor si ca sa ne putem afirma, sub acoperirea lor, propriile agende, omenesti.

(…) AM SCRIS ACESTE RÂNDURI CA SĂ NE FERIM DE ACEASTĂ ISPITĂ şi de ACEST PĂCAT FUNDAMENTAL AL VREMII NOASTRE: de a numi Ortodoxie ceea ce nu este Ortodoxie, chiar dacă are înfăţişarea ei. Căci se vădeşte în ea lipsa şi a intenţiei şi a puterii de a scoate sufletul afară din Sodoma acestei lumi.

Cine nu se duce la Biserică pentru a afla şi lucra lepădarea de sine şi unirea cu Hristos nu va afla nici Ortodoxia. Dar va afla, din păcate, o „ortodoxie” care îl poate amăgi şi adormi duhovniceşte cu totul… Căci lumea, cu potopul ei de răutăţi, te poate pune pe gânduri… Dar falsa ortodoxie îţi poate amorţi pe veci orice nelinişte bună a sufletului.

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: “Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ‘umanitatea’, ci OMENIA” (INEDIT)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Exista o librarie, anticariat de unde se poat cumpara la sigur cartile acestui mare roman?

    Va multuemsc anticipat!

  2. Pericopa evanghelica:

    Luca 7, 31- 35

    31. Cu cine voi asemana pe oamenii acestui neam? Si cu cine sunt ei asemenea?
    32. Sunt asemenea copiilor care sed in piata si striga unii catre altii, zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si n-ati plans.
    33. Caci a venit Ioan Botezatorul, nemancand paine si negustand vin, si ziceti: Are demon!
    34. A venit si Fiul Omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor!
    35. Dar Intelepciunea a fost gasita dreapta de catre toti fiii ei.

    Pericopa apostolica:

    Filipeni 3, 8- 19

    8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
    9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
    10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
    11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
    12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
    13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
    14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
    15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
    16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
    17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
    18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
    19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.

  3. Randurile astea vin intr-o minunata completare cu ce citeam ieri in “Daruind vei dobandi” a parintelui Nicolae Steinhardt despre “Infricosata Judecata”.
    Parintele spunea in acel articol foarte frumos ca in toata Sfanta Evanghelie se vorbeste despre dumnezeire si cum sa ne indumnezeim insa in capitolul judecatii se vorbeste despre cat de mult am fost “oameni” in viata aceasta. Nu vom fi intrebati despre trairile inalte si meditaiile filozofice ci cat de mult i-am ajutat pe cei din jurul nostru, cat de mult am fost “Oameni/crestini” caci Domnul nostru Iisus Hristos stie foarte bine ce inseamna toate mizeriile acestei vieti: frigul, foamea, frica, insingurarea, nevoia de compasiune. Si ca tocmai de aceea se numeste infricosata pentru ca vom vedea atunci cat de multe lucruri simple puteam face pentru aproapele nostru dar noi nu le-am facut.
    Si vin inapoi la acest articol, ca macar sa ne abtinem la judecarea aproapelui si la pronuntarea de invective…care nici macar cu gandul nu avem voie sa le gandim caci am comis o crima, desfiintezi practic Persoana din acel om.

  4. A fi om de omenie este cel mai firesc lucru! Insa fara omenie nu ne mantuim, sau mai degraba, pentru ce ne mantuim? 🙂

  5. Multumesc userului “alrul”.

    Imediat dupa ce m-am hazardat si am dat drumul la intrebare am gasit fix sursele recomadnate si de “altul” 🙂

    Ce valori ne-au fost ascunse, pitite astfel incat doar un procent fooarte mic din populatia Romaniei sa afle care i-au fost valorile, care-i sunt adevaratele modele de urmat, bineinteles cele pamantesti.

    Am 29 de ani si doar datorita lui Dan Purin am auzit prima oara, acum 2 3 ani in urma de Mircea Vulcanescu, de Valeriu Gafencu, de Ioan Ianolide.

    Dupa asta am inceput si eu sa caut si am gasit dar nu e normal ca pana la varsta de 26 de ani, trecut prin scoala, liceu, facultate sa nu fi suflat nimeni o vorba.

  6. @CristinaP

    Ce bucurie sa citesti “Daruind vei dobandi” !!! Pe mine aceasta carte m-a adus la credinta si m-a facut sa inteleg ce inseamna a fi crestin !
    Vesnica pomenire Parintelui Steinhardt !

  7. PS.
    Am uitat sa spun ca aceasta carte m-a ajutat si sa readuc la ortodoxie o fina de a mea care trecuse la o secta protestanta. Pentru ca in aceasta carte am gasait multe argumente impotriva sectarismului…

  8. Pingback: Mariuca si Sandra Vulcanescu au evocat la Paris pe FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU
  9. ne luptam cu prea multele probleme ale vietii acesteia si nu stim cum sa facem sa le rezolvam, uitind ca ne numim crestini ortodoxi si ca numai la Dumnezeu nostru gasim salvarea, atunci cind ne simtim mai pierduti. Dar adevarul singur este ca prin gindire, cuvinte si chiar fapte sintem departe de Hristos si nu facem nimic din ce este placut lui Dumnezeu si atunci cum sa-i cerem ajutorul pe care pe buna dreptate nu-l meritam ? Si totusi nu avem voie sa ne pierdem nadejdea in El, care trebuie sa se manifeste in dorinta noastra de a ne schimba, adica a lupta cu patimile si neputintele noastre cele rele. Sa-i cerem ajutor bunului Dumnezeu in aceasta lupta.

  10. Pingback: … Mircea Vulcanescu despre fatarnicia ortodoxa si “moda crestinismului” (inedit) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
  11. Felicitari pentru acribia cu care ne descoperiti pagini inedite incarcate de gandurile acestui Sfant Martir al ortodoxiei! Sunteti printre putinii care aduc in actualitate asemenea tezaur de simtire crestina.

  12. Ma gindeam la Mircea Vulcanescu omul si la modelul pe care-l reprezinta el. In fond cine a fost el? A fost un om foarte activ…IN LUME si nu in afara ei, a fost chiar vulcanic. Nu s-a calugarit, nu s-a retras din lume, nu a avut “scirbe” fata de aceasta (desi a avut multe tristeti in legatura cu ea). A avut multe functii suficient de influente in societate, incepind de la cea academica pina la cele politice (ministeriale). A fost un om foarte, foarte ocupat….ce-i drept a putut sa faca fata la toate cu brio pentru ca Dumnezeu ii daduse de asemnea o inteligenta titanica care-i usura munca si comprima timpul acordat acesteia (lucru pe care majoritatea noastra mult mai putin dotata nu o putem face).

    Si cu toate acestea gindirea lui este atit de profund ortodoxa, atit de clarvazatoare…Cred ca unul din cele mai importante aspecte care ma atrage este ca el a fost cel mai bun in a ancora ortodoxia in realitatile lumii lui (dintre care multe sint inca si ale noastre), de a intelege pericolele si derapajele acestei lumi moderne in raport cu credinta ortodoxa si cu Biserica, a fost un excelent ghid orrtodox pentru intelectualii de atunci (si de acum). El este un fel de Seraphim Rose roman si laic.

    Dar tocmai faptul ca NU a fost calugar, NU s-a retras la minastire, ca NU a avut o viata izolata ba chiar din contra arata inca ceva: ca poti sa fii foartea activ in aceasta lume si sa fii cu Iisus in inima in acelasi timp. Asta este motivul pentru ca modelul lui mi se pare atit de important: el este aplicabil (potential) majoritatii noastre…pentru ca in fond numai foarte putini dintre noi au chemare spre calugarie. Si de asemenea mai demonstreaza (ne incurajeaza) ca ne puteam mintui foarte bine si lucrind in aceasta lume…dar spre binele ei. Sigur, nu este cazul sa ne comparam cu el in termeni absoluti, pentru ca dupa cum spuneam inteligenta lui fenomenala dublata de o extraordinara smerenie nu este data orisicui, dar indeamna la a ne reconsidera responsabilitatile noastre ca intelectuali(asa mici si inguste cum sint ele)din perspectiva ortodoxa.

  13. Pingback: SANDU TUDOR impotriva extremismelor politice si pentru trezirea crestina: "Nu slujim nici dreapta, nici stanga. Sa ne dezmeticim, cat mai e vreme!".
  14. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre DUHUL SECTARIST, FANATIC, INGUST SI ANARHIC
  15. Pingback: Ceausescu "razbunat": OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici
  16. Pingback: “Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului - Razboi întru Cuvânt
  17. Pingback: Evocare Mircea Vulcanescu (I): INTERVIU INEDIT CU MARIUCA VULCANESCU, FIICA FILOSOFULUI (video). Blandul si demnul martir care-i plangea pe temniceri -
  18. Pingback: 60 de ani de la moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu. INEDIT: EVOCAREA LUI MIRCEA NICOLAU despre personalitatea si sfarsitul marelui marturisitor crestin (video) -
  19. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I) -
  20. Pingback: Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, restituiri inedite (II): NOI SUNTEM ORTODOCSI, STATUL ROMAN NU POATE FI NEUTRU. Dar si despre riscul transformarii Bisericii in ANEXA POLITICA -
  21. Afund cu capu’n carte… seara’n genunchi și stâlp la liturghie. Așa da – vorba lui Nae – ”Asta este ortodoxie!”

    Pe cat de simplu, pe atat de greu de infaptuit.
    Probabil ca acest sfat il urmeaza foarte putini, cei la care chiar Mircea Vulcanescu se refera aici:
    “Foarte putini Il cauta pe Dumnezeu pentru El Insusi, dorind cu sinceritate si umilinta numai sa-L asculte si sa-I slujeasca, sa se pocaiasca de rautati, sa-si schimbe viata din temelii, sa omoare in ei omul cel vechi al patimilor, dar si mai mult, si mai greu: sa se lepede de ei insisi, de prejudecatile, de visele, de ambitiile, de gandirea si de voia lor!”

  22. Pingback: ActiveWatch vs. Razbointrucuvant (II). CORNEL VILCU insista in atacarea FLAGRANT NECINSTITA SI DIVERSIONISTA a siteului nostru, folosind CLASICA STRATEGIE A STIGMATIZARII TOTALITARE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: CUM SA PORNESTI O REVOLUTIE [video]. Film documentar subtitrat in romana despre TACTICILE REVOLUTIILOR MODERNE - Recomandari
  24. Pingback: Mariuca Vulcanescu si parintele Gheorghe Holbea despre MIRCEA VULCANESCU, MARTURISITORUL (audio si video). “Tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini care traiesc in sfintenia adevarului” -
  25. Pingback: 61 ani de ani de la adormirea unui martir: “DETINUTUL CRIMINAL DE RAZBOI” MIRCEA VULCANESCU. Documente: Marturia interogatoriului din 1945 si APARAREA din PROCESUL-MASCARADA in urma caruia a fost condamnat la OPT ANI TEMNITA GREA -
  26. Pingback: DARURI DE AN NOU: Primele roade editoriale ale Asociatiei “Cuvantul Ortodox”: SCRISORILE “BUNELULUI” SELAFIIL DIN SIBERIA si o antologie de scrieri pe teme religioase ale FERICITULUI NEO-MARTIR MIRCEA VULCANESCU -
  27. Pingback: “Caci traim, Doamne, sfinte, vremurile cele mai tulburi ce au fost vreodata…” -
  28. Pingback: Poetul profetic DANIEL TURCEA – de 35 de ani in Lumina: “AI SA TRAIESTI VREMURI CAND VEI VEDEA LA TOT PASUL NESIMTIREA SI LIPSA PUDORII, cand orice urma de sentiment uman va disparea de la unii cu desavarsire…” -
  29. Pingback: Spre interzicerea cinstirii martirilor: MIRCEA VULCANESCU – URMATORUL PE LISTA AGENTILOR CORECTITUDINII POLITICE. In urma unei reclamatii, Primaria sectorului 2 ia in calcul DEMOLAREA STATUII FILOSOFULUI - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate