“Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: PRIN URA, PRIN RAZBUNAREA, PRIN RAUL DIN SUFLETELE NOASTRE”

14-06-2012 Sublinieri

sursa foto

Parintele MOISE IORGOVAN de la Manastirea Oasa – “Nu e treaba de calugar, dar daca n-o facea un calugar, n-o facea nimeni”

Interviu realizat pentru Formula As de Claudiu Tarziu

Nascut in 1974 la Resita, a urmat Facultatea de Drept din Timisoara, unde a intrat in A.S.C.O.R. si a apucat, cu nadejde, pe calea credintei. In 1996, a devenit frate la manastirea Posaga (Alba). Din 2000, obstea de la Posaga s-a mutat la Oasa, in Muntii Sureanu, la 1.400 de metri deasupra lumii. Dupa alti cativa ani de nevointe, monahul Moise Iorgovan a inceput un proiect cultural, care avea sa-l acapareze total: o cronica documentara, filmata si scrisa, despre suferintele din inchisorile comuniste din Romania si Basarabia, marturisite de fosti detinuti politici. Un demers nobil si temerar, despre frumusetea credintei in temnita.

– Parinte, de cativa ani incoace ati schimbat chilia manastireasca pe arhivele Securitatii si truda in obste pe manuirea reportofonului si a camerei video. Cum v-ati apropiat de suferintele inchisorilor comuniste?

– Pe cand eram student, am citit “Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, care m-a impresionat foarte mult. Tot pe atunci mi-a crescut interesul pentru memorialistica si, dupa o vreme, nu m-am multumit cu carti, ci am vrut sa-i cunosc pe cei care isi publicau amintirile din inchisoare. Primii fosti detinuti pe care i-am cunoscut au fost doi preoti in Hunedoara, Parintele Oprea Craciun de la Cincis si Parintele Ioan Sabau, din Folt, amandoi mari duhovnici. Ei au inceput sa-mi deschida ochii cu adevarat. Pe urma, am ajuns la Parintele Iustin Parvu de la Petru Voda, care ulterior mi-a devenit duhovnic, si l-am cunoscut pe Parintele Gheorghe Calciu. Incet, incet, am realizat ca sunt goluri mari in informatia publica, privind credinta celor din inchisori si marturisirea lui Hristos, pe care au facut-o, unii cu pretul vietii. Asa m-am hotarat sa adun documente pentru o carte despre Valeriu Gafencu, dar nu pentru public, ci pentru mine, ca sa ma dumiresc. Parintele Calciu, pe care l-am invitat la manastirea Oasa, in 2004, m-a incurajat sa o scriu si sa o public, sa le impartasesc si altora ce am aflat. IPS Andrei Andreicut, arhiepiscopul Albei pe atunci, mi-a dat binecuvantare si sprijin. La fel, parintele Iustin Miron, staretul manastirii Oasa. Documentandu-ma pentru cartea despre Gafencu, am aflat despre foarte multe alte vieti pilduitoare de oameni exemplari, despre o credinta foarte puternica si frumoasa in temnita. Asa mi-a venit ideea sa fac un Pateric al puscariilor comuniste, o carte cu vieti de oameni imbunatatiti sau sfintiti in temnita. Am luat binecuvantare si pentru aceasta lucrare si am mers mai departe. (…)

– Toate astea te formeaza si duhovniceste…

Da, intr-un fel, pentru ca ai modele si ajungi sa cunosti mai bine Ortodoxia. Iti schimba mult viziunea. De pilda, pe vremea cand ma convertisem, in studentie, eram foarte dur si intransigent in credinta mea, voiam ca toti sa se schimbe odata cu mine, si repede. Nu mai aveam rabdare cu nimeni, iar relatiile cu ceilalti sufereau. Or, in acest nesfarsit pelerinaj al meu pe la supravietuitorii puscariilor comuniste, am inteles ca Ortodoxia inseamna, in primul rand, dragoste si intelegere fata de neputintele celorlalti, si ca eu trebuie sa mi-i apropii, sa fac primul pas catre ei.

– Dupa 22 de ani de la caderea comunismului, oare mai intereseaza pe cineva ce s-a intamplat in acel regim?

– Exista un interes pentru acest capitol de istorie, dupa cum o arata tirajele mari vandute din cartile de profil. Iar in discutiile mele de la om la om, am constatat in randul ortodocsilor o mare asteptare si o cautare a literaturii despre credinta in puscarie. Apoi, demersul meu nu e unul strict istoric, ci si duhovnicesc. In inchisori s-a suferit pentru Hristos, iar multi au supravietuit numai datorita credintei lor. Cred ca sunt foarte multe lectii de invatat din aceasta istorie, mai ales pentru ca prezentam toate materialele intr-o cheie spirituala. Bineinteles, nu sunt biografii romantate, care doar sa trezeasca evlavia cititorului, ci lucruri serioase: marturii, documente, extrase din alte scrieri care completeaza sau sustin afirmatiile unor intervievati… Dar toate puse in pagina cu suflet, asa cum le-am primit de la cei care au marturisit.

As fi bucuros daca cititorul, dincolo de nivelul asta prim, al unor intamplari extraordinare, al unor minuni, al unor destine fioroase, ar ajunge la o intelegere adanca a credintei in Dumnezeu, a relatiei cu aproapele, a rostului unui neam…

Pentru ca, dupa cum spunea Parintele Roman Braga, care a trecut prin groaznicul experiment al “reeducarii” de la Pitesti:

“Nu are sens sa vorbim despre ororile care au fost prin inchisori, ci despre biruintele noastre sufletesti, care s-au intamplat acolo”.

Aceste marturii poarta in spate o jertfa si o putere dumnezeiasca si, odata ce le-ai citit sau auzit, nu poti ramane indiferent. Sa va dau un exemplu. Cineva mi-a cerut prin posta cartea despre Valeriu Gafencu, Sfantul inchisorilor, si, dupa ce a citit-o, mi-a scris:

Parinte, am stat o noapte sa citesc cartea si am plans asa cum n-am mai plans din copilarie. Mi-am dat seama ca, prin comparatie cu crucea lor, crucea mea nu e decat o surcica. Spun asta pentru ca ma hotarasem, cu doua zile inainte, sa-mi parasesc cei doi copii si sotul care e alcoolic si se poarta foarte rau cu mine si ma bate. Iar acum, am inteles ca daca cei din inchisori au rabdat, cu credinta, grozavii mai mari, pot rabda si eu, iar Dumnezeu se va milostivi de mine”.

(…)

– Aveti date care sa justifice, fara drept de apel, canonizarea unora dintre cei care s-au jertfit in inchisorile comuniste?

Eu am o perspectiva mai larga asupra a ceea ce as numi lectia de spiritualitate a rezistentei anticomuniste, in care intra si sfintii inchisorilor, care-si asteapta canonizarea, si luptatorii din munti, si cei trecuti prin “reeducari”, si cei deportati, si femeile care au intrat in inchisoare, dar si mamele, sotiile si surorile celor care au fost inchisi. Pentru ca astazi vorbesc foarte multi de canonizarea sfintilor din inchisori, ca si cum asta ar fi totul. Or, nu e totul. Cu date certe, nu stiu daca am putea canoniza 20 de persoane (eu sunt de parere ca trebuie canonizate cateva varfuri, cum e Valeriu Gafencu, iar pentru ceilalti trebuie facuta o zi de pomenire comuna, pentru ca sunt mult mai multi, dar n-ai probe pentru toti).

Eu cred ca sunt mult mai multe lucruri de invatat, din punct de vedere duhovnicesc, si de la fosti detinuti, care nu sunt sfinti. De exemplu, am putea invata iertarea. D-na Aspazia Otel Petrescu, fosta detinuta politic, spunea:

“E cumplit sa afli pe propria piele ca nu exista Inviere fara rastignire, dar la capatul suferintelor, mucenicii au primit darul de a iubi si de a ierta”.

Fara sa vrea, calaii comunismului au slefuit o generatie capabila sa ierte. In opinia mea, asta e cea mai importanta lectie pe care o invatam din toate aceste marturii stranse de mine. Pentru ca altfel n-as fi facut decat sa sporesc cantitatea de oroare din lume. Suferinta, daca nu este cuminecata cu iertarea, se transforma intr-un pacat: in tinerea de minte a raului.

Si aici, si noi, ortodocsii, mai avem foarte mult de lucrat cu noi insine. Suntem foarte incrancenati deseori, pentru ca ne oprim numai la partea de oroare, de durere, fara sa vedem transfigurarea.

De la un fost detinut politic basarabean, am cules o vorba, cu adevarat de Pateric de secol XX:

“Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: prin ura, prin razbunarea, prin raul din sufletele noastre, pe care le-a semanat decenii la rand”.

Ar fi bine sa meditam la asta si sa ne deschidem sufletele spre iertare.

(…)

– Seria “Sa nu ne razbunati!” debuteaza cu un volum de marturii despre deportarile romanilor basarabeni, care vine la pachet cu trei filme complementare. Ele se afla deja pe piata. De ce ati inceput cu Basarabia?

Pentru ca Basarabia sub comunism este pentru noi aproape necunoscuta, pentru ca si cronologic, basarabenii au fost loviti primii de comunism, si pentru ca acolo comunismul a fost mai dur decat la noi. Despre suferintelor romanilor dintre granitele Romaniei de azi s-a scris si s-a vorbit destul de mult, dar despre ce au patimit basarabenii stim foarte putin. Intre filmele cu Basarabia va fi si unul despre prigoana religioasa, care acolo a fost devastatoare: din 1.200 de biserici, 200 au mai ramas deschise sub comunism; un preot la 10-20 de sate. Si a fost dublata de persecutia pe motive etnice, caci romanii din Basarabia trebuiau rusificati. Limba romana, identitatea romaneasca, alfabetul latin, istoria romaneasca au fost lovite cu forta urii.

Abia cand stai de vorba cu oamenii care au prins evolutia raului de la inceput, iti dai seama prin ce au trecut basarabenii, si ca Basarabia este cea mai mucenicita parte a pamantului romanesc. Spunea undeva Grigore Vieru un adevar cutremurator:

“Puneti una langa alta petele de sange de pe camasile noastre si veti avea harta Basarabiei”.

E o minune ca dupa ce au trecut prin acest proces de deznationalizare si ateizare, intr-o parte dintre ei, au mai ramas vii credinta si romanismul. Ar trebui sa le aflam drama si sa ne purtam cu ei cu mai mare delicatete si intelegere. I-ai scos din incendiu si le reprosezi ca sunt pe trei sferturi arsi! Dar cum sa fie altfel decat mutilati? Am sa va spun ceva, care poate o sa tulbure pe multa lume: intr-un fel, e mai bine ca re-unirea noastra s-a amanat. Si acum, daca s-ar face unirea, i-am dezamagi cumplit pe basarabeni. (…)

INTEGRAL LA SURSA

Legaturi:

*


Categorii

Aspazia Otel Petrescu, Biserica rastignita, Marturisirea Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parinti de la Manastirea Oașa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

44 Commentarii la ““Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: PRIN URA, PRIN RAZBUNAREA, PRIN RAUL DIN SUFLETELE NOASTRE”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. da, asa e: i-am dezamagi cumplit. Noi, care nu cunoastem suferinta, le-am zdrobi sufletul.

  2. Comunismul supravietuieste prin ultima generatie.E dezarmant sa vezi la alegeri cum persoanele preponderent in varsta,crescute in comunism isi voteaza cuminti ciocoii,sub sloganul ,,ortodox,,:sa fure pentru el, dar sa ne dea si noua…

  3. cristi_g
    nu cred că e specfic doar comunismului.. cred că e o constantă indiferent de regimul politic.

    @emanuela
    Subscriu în totalitate

  4. “Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: prin ura, prin razbunarea, prin raul din sufletele noastre, pe care le-a semanat decenii la rand”.
    Dupa cum stau lucrurile astazi, nu numai ca a supravietuit comunismul – se pare ca a triumfat. 🙁

  5. Parintele Moise ESTE UN TEMERAR al credintei . Un mare suflet al neamului romanesc.

  6. Ferice omului acela
    Care , cu viaţa-i pe pământ
    A’mpodobit ortodoxia
    Şi sa umplut de Duhul Sfânt.

    Ferice celui care-n lume
    A dobândit mila divină,
    Prin nevoinţă şi răbdare
    Fiind o torţă de lumină.

    Ferice celui ce’n prigoane
    A biruit în suferinţă,
    Urgia crminal’a urii
    Prin dragostea întru credinţă.

    Ferice omului acela
    Care se luptă pe pământ
    Plin de curaj şi curăţie
    Să dobândească Duhul Sfânt.

    Ferice omului acela
    Care trudind necontenit
    (Prin tainele sfintei biserici)
    Plineşte ce a făgăduit.

    Şi vai de noi dacă în viaţă
    Nu ne trăim ortodoxia
    (Cum am făcut făgăduinţă)
    Şi înmulţim ticăloşia.

    Vai de “PĂRINŢII” care astăzi
    Ciuntesc divina’nvăţătură
    (Îngăduind nelegiuirea)
    Pe motivaţii de “cultură”.

    Vai de poporul care astăzi
    Se’ndepărtează de Iisus
    Ademenit de “raiul lumii”
    Care ne mână în… apus.

    Şi vai ,şi vai, de ortodocşii
    Care acum în libertate,
    Batjocoresc ortodoxia
    Făcând reclamă la păcate.

    Vai de viclenii şi corupţii
    (Fie de jos, fie de sus)
    Care ne vând pe-un blid de linte,
    Chiar şi credinţa în Iisus.

    Că fiecare gest şi vorbă
    Are efect şi consecinţe
    Ce pot uşor s’aducă roade
    Sau daune sfintei credinţe.

    Că viaţa nu-i filozofie
    (Nu-i teatru, nu-i literatură)
    Ci-i crucea ce-o putrăm în Domnul
    Sub sfânta sa învăţătură.

    Prin fiecare gând şi vorbă,
    Fie în Domnul ne sfinţim,
    Fie’n mizerii şi-n mândrie
    Cu totul ne ticăloşim.

    Cât încă mai avem lumină
    Şi-un dram de sfântă libertate
    Să urmăm sfinţii şi martirii
    Spre-a scoate neamul din păcate.

    Că jertfa lor n’a fost degeaba
    (Nici chinul morţii gratuit),
    Ci preţul libertăţii noastre,
    (Şi-al şanselor ce le-am primit).

    Martiriul lor urâcând la ceruri
    Ne-a coborât mila divină
    Spre-a trăi (liberi în credinţă)
    În curăţie şi-n lumină.

    Şi-n ziua sfânt’a Judecăţii
    Va trebui să dăm răspuns
    De felul cum am folosit-o
    (Şi pe popor unde l’am dus).

    Va trebui ca fiecare
    Să dovedească ce-a trăit
    Şi pentru ce (şi pentru cine),
    Cele primite’a cheltuit.

    Da. Preţul libertăţii noastre
    A fost plătit în închisoare,
    (În frig,în foame, în tortură)
    Şi-n suferinţi ucigătoare.

    Iar celor ce-au plătit cu viaţa
    Nu le-am adus recunoştinţă
    (Nu le dăm cinstea cuvenită)
    În Adevăr şi în credinţă.

    Ne-am repezit flămânzi şi lacomi
    Spre “raiul” marelui apus
    Călcând pe sfinţi, pe oseminte,
    (Pe Adevăr, peste Iisus).

    Iar astăzi digerăm cu lacrimi
    Ce-am înghiţit cu lăcomie,
    Închişi în falsa libertate
    Şi-n tot mai crunta sărăcie.

    Ne-a mai rămas doar Adevărul
    Să-l spunem. Să-l mărturisim.
    Şi şansa mantuirii noastre
    Întru Iisus (dacă-o dorim).

  7. In manualul de istorie pentru clasa a XII a de la editura Rao la capitolul “Fenomenul Pitesti” scrie urmatoarele “Detinutii politici aflati aici erau in mare parte studenti, fosti membrii sau simpatizanti ai diferitelor partide politice, precum si tineri evrei inplicati in miscarea sionista”. Fratilor care sunteti mai luminati spuneti mi si mie ce i cu aceste cuvinte “tineri evrei implicati in miscarea sionista”.Care au fost?,de ce nu aduce aminte in acest manual de istorie de jertfa crestinilor nostrii, de preoti, calugari care au murit pt Hristos.
    Oare aceasta este promisiunea pe care tortionarii au facut o “banditilor”: “Ba istoria o scriem noi cum vrem noi!nu o sa facem din voi eroi.”

  8. @Liviu Ion:

    Au fost si sionisti in inchisorile comuniste, sunt de altfel redate mai multe dialoguri intre sionisti si legionari si memorialistica ultimilor.
    Insa de sionisti care sa fi participat la Fenomenul Pitesti ca atare nu am auzit. Acolo marea majoritate, cu cateva mici exceptii, au fost legionari sau membri ai fratiilor de cruce. Intr-adevar, aici s-a aplicat corectitudinea politica…

  9. Generatia crescuta in timpul comunismului,desi i-a fost propovaduit oficial ateismul,e mult mai umana si mai cu respect de cele Sfinte decat generatia crescuta dupa 1989.
    Pentru ca se vedea ca cei care propovaduia atunci ateismul oficial nu o faceau din inima ci numai formal.
    Ca majoritatea erau credinciosi in adancul inimii.
    Acum cica e “democratie” (mai democratie era atunci) da nu e si prin ce se da prin mass-media prin modul in care se comporta unii se propovaduieste nerespectul fata de valorile crestin ortodoxe.
    Valorile crestin ortodoxe sunt munca cinstita,cumintenia,lipsa arogantei lipsa duhului de cearta etc.
    Societatea asta capitalista excesiva e tare bolnava se vede din ce se intampla.
    Nu zic ca ar fi fost comunismul perfect,ca a avut destule defecte,printre care propovaduirea oficiala a ateismului,ca daca ar fi fost crestin ortodox nu mai dadea nimeni jos comunismul de la putere si prigonirea unora aiurea.
    Normal ca daca in inima omului se face un pic Imparatia lui Dumnezeu asta se vede si pe langa din cum se comporta,din cum vorbeste etc.
    Da societatea capitalista excesiva dupa cum incurajeaza egoismul,goana dupa bani etc nu imi pare ca ar incuraja sa se faca Imparatia lui Dumnezeu in oameni ci mai degraba Iadul.

  10. @Liviu Ion

    Frate, fac parte dintr-o familie anti-comunista care a avut morti in inchisorile comuniste si din ceea ce stiu din familie, nu din carti, in inchisorile comuniste au fost cei care s-au opus pe fata comunismului instaurat cu tancurile bolsevice. Unii dintre cei care au patimit in inchisorile comuniste faceau parte din partidele traditionale: liberal, taranist, social-democrat, altii din miscarea legionara, evrei au fost desigur (nu stiu daca neaparat sionisti), dupa cum au fost si preoti, calugari care au colaborat cu Miscarea Legionara.
    In acelasi timp calugarii/calugaritele (eu am avut o matusa in cazul acesta, Dumnezeu s-o odihneasca) care aveau mai putin de 50 de ani la instalarea comunismului in Romania, au fost obligati sa renunte la calugarie, au fost scosi fortat din manastire si obligati sa reia o viata lumeasca.
    Matusa mea a ramas orfana de la 3 ani si a fost crescuta in Manastirea Suzana, langa localitatea Cheia, iar in anii ’50, cand ea avea deja vreo 30 de ani, a fost scoasa cu forta din manastire si nu vreau sa povestesc ce a patimit in lume…Dumnezeu stie si nadajduiesc ca va tine cont la judecata ei, caci mult a fost batjocorita, profitandu-se de faptul ca nu avea nimic, casa, familie, nimic, niciun ajutor…Maica Filonida se numea, cei care vreti sa va faceti o pomana, rugati-va si pentru ea, ca si crucea din cimitir i-au furat-o…

    Asa ca, fratioare, parerea mea este sa te documentezi mai ales la oamenii care au trait acele vremuri, si din carti desigur, numai ca in carti mai intervine si subiectivitatea autorului, sau politica “corecta”, sau exagerea, sau minimalizarea, depinde ce idee vrea autorul sa transmita…

    Domnul sa ne lumineze pe toti !

  11. Pingback: 28 iunie 1940: CEDAREA BASARABIEI, BUCOVINEI SI TINUTULUI HERTEI URSS-ului IN URMA PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV. Alianta Germania-Rusia-Ungaria-Bulgaria si sfasierea Romaniei Mari - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Republica Moldova condamna crimele regimului sovietic si interzice simbolurile comuniste - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Aspazia Otel-Petrescu pentru “Familia ortodoxa”: SUFERINTA SI COMUNIUNE, RUGACIUNE SI MINUNI, JERTFA SI IERTARE in inchisorile politice pentru femei -
  14. Pingback: Interviu cu Parintele Augustin de la Aiud despre MUCENICII NEAMULUI DIN INCHISORILE COMUNISTE: SUFERINTA, PILDE SI MINUNI. Ce se intampla cu generatia noastra, ce avem noi de facut pentru a invata de la sfintii inchisorilor? - Razboi întru Cuvânt - Reco
  15. Pingback: “Sa nu ne razbunati” – Nicolae Istrate, fost detinut politic basarabean si LECTIA VIE A CREDINTEI SINCERE, A IUBIRII VRAJMASILOR, A IERTARII TORTIONARILOR -
  16. Pingback: IATA SUFERINTA! (I) Noi pagini tulburatoare din marturia lui NICOLAE ISTRATE, tanarul basarabean deportat fara vina in Siberia si patimitor pentru Hristos -
  17. Pingback: IATA SUFERINTA! (II) Alte fragmente din marturia lui Nicolae Istrate, detinutul politic basarabean deportat in Siberia (si mici extrase VIDEO) -
  18. Pingback: IATA SUFERINTA (III). Teodosia Cosmin despre marea foamete din Basarabia si DEPORTAREA IN SIBERIA A FEMEILOR SI COPIILOR -
  19. Pingback: IATA SUFERINTA (IV) Teodosia Cosmin despre incercarile cumplite ale FAMILIILOR DEPORTATE IN SIBERIA: “Probabil ca a fost asa de la Dumnezeu…” -
  20. Pingback: ”NE-AM DAT LA CAINI”. Interviu exceptional cu actrita MARIA PLOAE despre jertfa martirilor din inchisori. ”TRECEM USOR PESTE CEEA CE N-AR TREBUI SA TRECEM” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: VESNICA POMENIRE, GRIGORE VIERU! 78 de ani de la nastere, 4 ani de la mutarea la Domnul (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: "Cuvinte din taceri" cu PARINTELE AUGUSTIN VARVARUC despre neo-martirii si sfintele moastele de la AIUD, schitul, manastirea si monumentul de la Rapa Robilor. MINUNI ALE SFINTILOR AIUDULUI (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: Prof. Ion Patrulescu (Timisoara, 2008, ultima parte): “ECUMENISMUL ESTE PROIECTIA IN BISERICA A NOII ORDINI MONDIALE SI PREGATIREA INSTALARII LUI ANTIHRIST. Daca nu esti corect politic, nu ti se da voie sa existi!“ -
  24. Pingback: SFINTII INCHISORILOR - reportaj "In premiera" (prima parte, VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  25. Pingback: CANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR – un subiect tabu? (“In premiera”: partea a doua) -
  26. Pingback: CANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR - un subiect tabu? ("In premiera": partea a doua) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: Avva Efrem Filotheitul: SFATURI DUHOVNICESTI DESPRE IERTARE -
  28. Pingback: "Amintiri scaldate in sange" - "ROMANIA, TE IUBESC" despre MACELUL DE LA FANTANA ALBA si despre DEPORTARILE ROMANILOR BUCOVINENI (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: SFINTII INCHISORILOR COMUNISTE au platit pretul libertatii noastre de acum… -
  30. Pingback: TINERII SI TABERELE de spiritualitate ortodoxa si de civilizatie romaneasca LA MANASTIRI: Tabara de la Oaşa. Virgiliu Gheorghe despre CRIZA TINERILOR DE AZI - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate