Parintele Paisie Aghioritul: PACATUL ADUCE NENOROCIRI. “Cand lumea nu se pocaieste, ce ploaie sa dea Dumnezeu? VOI ATI FACUT RUGACIUNE CA SA PLOUA, SAU NU VA PREOCUPA SUBIECTUL? Acum SECETA e o incercare de la Dumnezeu”
Pacatul aduce nenorociri
– Ai stropit (zarzavaturile) pentru omizi?
– Am stropit, Parinte.
– Atatea calugarite si nici o omida nu puteti omora! In timpul ocupatiei (germane), cand au invadat multe lacuste, aici, in Halchidichi, au scos Braul Macii Domnului de la Manastirea Vatopedu si lacustele cadeau ca norii in mare. In Epir, imi aduc aminte, erau ca zapada. Am facut cu totii ce am putut fiecare; le adunam cu cearceafurile si apoi le arucam. Era si foamete… nu ma intreba! Graul a legat din nou, dar s-a uscat.
Lacustele, razboaiele, seceta, bolile erau ca un bici. Nu ca Dumnezeu vrea sa educe numai in felul acesta pe om, dar acestea sunt consecintele indepartarii omului de Dumnezeu. Toate acestea se intampla pentru ca se departeaza omul de la Dumnezeu. Vine urgia lui Dumnezeu, ca omul sa-si aduca aminte de Dumnezeu si sa ceara ajutor. Nu Dumnezeu randuieste astfel si da porunca sa vina o oarecare nenorocire peste om, ci Dumnezeu vede pana unde va ajunge rautatea oamenilor si ca nu se vor schimba si pentru asta, ingaduie sa ni se intample o nenorocire ca ei sa se cuminteasca. Nu pentru ca asa a voit Dumnezeu sa le oranduiasca.
Dumnezeu i-a spus lui Isus al lui Navi (Is. Navi 13, 1-4) sa nu distruga un neam, pe filisteni, pentru ca el va fi bici pentru evrei cand acestia ar fi uitat pe Dumnezeu. Asadar atunci cand evreii se indepartau de Dumnezeu, diavolul castiga drept asupra lor si ii punea pe “verii lor”, pe filisteni, sa se napusteasca asupra lor. Luau copiii evreilor si ii loveau de piatra ca sa-i omoare. Odata, cand vrajmasii au venit fara sa fie vinovati israelitii, Dumnezeu a luptat pentru ei. A plouat grindina ca pietrele (Is. Navi 10, 11) si i-a nimicit, pentru ca atunci israelitii erau vrednici de ajutorul dumnezeiesc!
Cate fagaduinte n-a facut Dumnezeu pentru Templul lui Solomon, si, cu toate acestea, de cate ori n-a ars si nu s-a daramat? Cand poporul lui Israil s-a departat de Dumnezeu, proorocii au strigat, dar israelitii, nimic. Isi odihneau gandul lor spunand: “Fiindca atunci cand Solomon a zidit templul, Dumnezeu a dat atatea binecuvantari si a spus ca de aici se vor binecuvanta si se vor sfinti toti oamenii (3 Imp. 9, 1-9), asadar vor ramane toate acestea, si zidurile si Templul nostru. Doar Dumnezeu a dat aceasta fagaduinta!”. Da, Dumnezeu a dat o astfel de fagaduinta, dar numai daca israelitii ar fi trait cum trebuie. A dat har Templului lui Solomon, dar atunci cand israelitii nu respectau poruncile, ingaduia si arderea sau se distrugea Templul, iar cand se pocaiau, il zidea din nou. Cand, de pilda, evreii s-au departat de Dumnezeu, in timpul regelui Sedechia, vine Nabucodonosor, pune foc Templului lui Solomon, darama zidurile, ii leaga si ii duce robi in Babilon (4 Imp. 24 s.u.). Fireste, au mers si aceia care nu erau vinovati, dar acestia au avut mare plata. Ceilalti care erau mult vinovati, si-au platit pacatele. Cei ce erau vinovati mai putin si s-au chinuit, au avut si ei putina plata. Cand cineva se face pricina sa vina urgia lui Dumnezeu si sa se chinuiasca si ceilalti care nu au fost vinovati, desi ar parea vrednici de rasplata unii ca acestia, totusi acesta este un lucru criminal din partea lui, pentru ca aceia ar fi mostenit Imparatia cereasca si fara sa fie chinuiti iar acum se chinuiesc.
Trebuie sa stim ca acei credinciosi care respecta poruncile lui Dumnezeu, primesc harul Lui si Dumnezeu – cum sa spun? – este obligat sa-i ajute in acesti ani grei. In America am auzit ca a aparut o boala [batranul se referea la SIDA. Aceaste convorbire este din noiembrie 1984]. Multi din cei ce traiesc o viata nefireasca, pacatoasa, se molipsesc de ea si mor. Acum am aflat ca a aparut si aici aceasta boala. Vedeti, nu distruge Dumnezeu pe oameni, ci ei insusi isi distrug neamul si se distrug pe sinesi. Adica nu ii pedepseste Dumnezeu, ci pedeapsa si-o creaza ei insisi prin viata lor pacatoasa. Si vedem ca dispar acei oameni a caror viata nu are sens.
– Parinte, de ce nu se afla medicamentul impotriva cancerului? Nu ingaduie Dumnezeu sau oamenii nu cer indeajuns ajutorul dumnezeiesc?
– Raul este ca, desi s-ar afla medicamentul pentru cancer, va iesi alta boala. Era tuberculoza. Am aflat medicamentul pentru tuberculoza, a aparut asta acum. Daca vor afla pentru asta, va aparea alta boala. Oamenii insisi se vor face pricina sa apara o alta boala dupa aceasta, si tot asa nu se va sfarsi.
Tot ceea ce ingaduie Dumnezeu este din iubire de oameni
– Parinte, de ce ingaduie Dumnezeu sa se intample nenorociri?
– Exista multe cazuri. Uneori Dumnezeu ingaduie ceva, ca sa iasa ceva mai bun, iar alteori ingaduie ca pedagogie. Unii sunt rasplatiti, altii platesc. Nimic nu este fara rost. Sa stiti ca ceea ce ingaduie Dumnezeu, chiar sa dispara si oamenii de pilda, este din iubire de oameni, pentru ca Dumnezeu este milostiv. Proorocul Ilie (3 Imp. 18, 17-40) cati a junghiat? 300 de popi ai lui Baal. Cand le-a spus: “rugati-va si ma voi ruga si eu si al carui foc se va aprinde singur, Dumnezeul aceluia este adevarat“, au inceput popii lui Baal sa strige: “Auzi-ne dumnezeul nostru, Baal, auzi-ne!” dar nici folos, nici auzire. Si proorocul Ilie le spune: “Dumnezeul vostru are vreo indeletnicire si nu va aude. Strigati mai tare!”. Aceia continuau sa strige si sa-si taie, cum obisnuiau trupurile lor cu cutitele, ca sa-i doara si sa strige mai tare, ca sa-i auda Baal. Dupa ce in cele din urma nu au izbutit nimic, proorocul Ilie a spus: “Udati lemnele mele. Faceti-o de trei ori“, le-a spus. Au aruncat apa o data, de doua ori, de trei ori. Din multa apa lemnele s-au udat bine si apa curgea imprejur. Atunci rugandu-se proorocul Ilie indata a cazut foc din cer si a ars tot ceea ce era pus pe jertfelnic spre jertfa, inca si jertfelnicul impreuna cu acela. Dupa aceea a spus: “Prindeti pe slujitorii lui Baal, pentru ca atrag poporul la idolatrie“, si i-a injunghiat pe toti.
Multi spun: “Bine, dar cum a junghiat proroocul Ilie atatia?” Dumnezeu nu este barbar, si nici proorocul Ilie nu a fost barbar. Popii idolilor au inselat atata lume incat a ajuns proorocul Ilie sa spuna: “am ramas singur!” Pana acolo a ajuns. Si proorocul Ilie a pus capat martirului lor, pentru ca popii au suferit mai mult din pricina propriilor lor junghieri, decat de cutitul proorocului. Durerea pricinuita de taierile lor era mau mai mare. Si asta pentru ca tot ceea ce ingaduie Dumnezeu este din iubire de oameni.
– De ce Parinte, in Vechiul Testament pedeapsa lui Dumnezeu era atat de imediata?
– In Vechiul Testament numai aceea limba si acea lege o intelegeau oamenii. Acelasi Dumnezeu era si atunci, dar legea aceea era pentru oamenii aceia care nu intelegeau altfel.Sa nu vi se para legea aceea aspra si Evanghelia diferita. Era legea care a folosit acelei epoci. Legea aceea nu era barbara, ci neamul acela era barbar. Oamenii contemporani se poate sa faca mai mari barbarii, dar cel putin pot intelege. Acum se misca o candela si cat de multi oameni sunt miscati. Dar atunci, vezi cate a facut Dumnezeu! A dat zece biciuiri lui Faraon, ca sa scoata pe israeliti din Egipt. Face uscat Marea Rosie, ca sa treaca. Le da lor nor ziua ca sa nu-i arda soarele, stalp luminos noaptea, ca sa-i conduca. Si dupa atatea fapte au ajuns pana acolo incat sa ceara un vitel de aur (Ies. 32, 1-6). Astazi oamenii n-ar fi spus niciodata ca un vitel i-ar aduce in Pamantul Fagaduintei.
Astazi Il marginalizeaza pe Dumnezeu
Bunul Dumnezeu ne da binecuvantarile Sale cele bogate. Sa nu fim nemultumitori si sa-L suparam, pentru ca “vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii” (Efes. 5, 6) – sa nu fie. In epoca noastra oamenii nu stiu nici de razboi, nici de foame si mai spun ca nu au nevoie de Dumnezeu. Le au pe toate si de aceea nu pretuiesc nimic. Dar daca va veni o vreme grea, foamete, etc., si nu vor avea ce manca, atunci vor pretui si painea si marmelada si pe toate cele de care vor duce lipsa. Daca nu slavim pe Dumnezeu, Dumnezeu ingaduie sa vina o incercare, ca sa pretuim lucrurile. Iar daca le pretuim, atunci Dumnezeu nu ingaduie sa se intample vreun rau.
Mai demult, cand nu existau aceste mari inlesniri si stiinta nu progresase atat de mult, oamenii erau nevoiti ca in toate greutatile sa scape la Dumnezeu si Dumnezeu ajuta. Acum, fiindca stiinta a progresat, pe Dumnezeu Il dau la margine. Astazi merg fara Dumnezeu spunand: “vom face asta, vom face aceea“. Se gandesc la stingerea incendiilor, la ploi artificiale… Dar fara Dumnezeu ce sa faca oamenii? Vor atrage urgia lui Dumnezeu. Vezi cand nu ploua, nu spun: “Vom face rugaciune“, ci “vom face ploaie artificiala“. Si raul este ca prin aceste mijloace ce exista, incet-incet nu numai necredinciosii gandesc asa, dar chiar si credinciosii incep sa uite puterea lui Dumnzeu. Binele e ca ne rabda Dumnezeu. Dar Purtarea de grija a lui Dumnezeu oamenii nici macar n-o pricep.
Un grup zicea: “Nu avem nevoie de Dumnezeu; avem tehnologie“. Acum insa trebuie sa rugam mai mult pe Dumnezeu ca sa faca o indoita minune, pentru ca oamenii au schimbat firea prin ceea ce fac. Observam norii; mergeau inainte si inapoi. Se adunau dintr-o parte mergeau in alta parte; in sus, in jos. Sufla vantul si-i imprastie si oamenii in loc sa spuna: “Acum Dumnezeu trebuie sa faca o minune indoita, ca sa tina norii“, spun: “nu avem nevoie de Dumnezeu“. Din fericire Dumnezeu nu ia in seama ceea ce spunem, altfel ne-ar fi facut…
Sapa in adancime 100-150 m si nu afla apa. In Nauplio au sapat pana la 180m si au scos apa de mare. Altii au spus ca sa duca raul Eleno in Atena. Zece ani le trebuie sa-l duca in Atena si cu ce cheltueli. Si tot se va termina apa. Oamenii nu spun: “am gresit”. Intr-un catun acum [acestea s-au spus in 1990], cu seceta, a mers un politician si le-a spus ca printr-un anumit sistem vor curata apa din haznale, ca sa aiba apa de baut. Si au considerat-o o idee deosebita! Dar lucrul acesta nici ca gand nu sta in picioare. Vedeti unde au ajuns. Sa-si bea oamenii – ma iertati- urina lor. Sa faca lucrul acesta intr-un oras unde oamenii au luat-o razna, se justifica oarecum, pentru ca au fost atrasi de duhul lumesc. Dar intr-un catun, unul sa le gaseasca drept solutie curatirea urinei lor si sa o bea, si s-o considere o idee importanta si sa nu-si intoarca putin privirea spre Dumnezeu ca sa spuna un “am gresit”, ca Dumnezeu sa dea ploaie, lucrul acesta este infricosator!
Si in Sfantul Munte au mers de la manastire sa planteze pini, ca sa-i exploateze si dupa aceea sa faca hartie. S-au uscat toti. A venit pedeapsa lui Dumnezeu. Bine, mai baiete, Sfantul Munte va produce servetele si hartie igienica? Ati inteles? S-au ostenit sa planteze si cati au plantat – urgia lui Dumnezeu! – toti s-au uscat.
– Parinte, au inteles ca nu a fost bine?
– Ah, cum sa inteleaga? Dupa aceea masini din Germania sa faca forari adanci, ca sa scoata apa. S-a pierdut si apa ce exista. Vezi, daca dispare sensibilitatea duhovniceasca, unde duce procedeul comercial? De aceea incet-incet se pierde din monahism aceasta evlavie. Nu inteleg ca daca nu ploua, vor dispare si apele ce exista. Folosesc numai logica, iar pe Dumnezeu Il dau la margine.
In Vechiul Testament se spune (IV Imp. 7) ca la un asediu al Samariei de catre sirieni li s-a terminat evreilor si apa. Mureau animalele si mamele au ajuns sa-si manance copiii lor. Proorocul Elisei merge la economul imparatului Ioram si ii spune: “Animalele au pierit, oamenii mor de foame, dar Dumnezeu va ajuta“. Economul, care pe toate le aranja cu logica, ii spune: “Cum va ajuta? Din cer va trimite Dumnezeu?” Atunci Proroocul a spus: “Maine Dumnezeu va trimite ajutor, dar tu nu te vei bucura de el“. Si, intr-adevar, in ziua urmatoare Dumnezeu a adus o astfel de panica in tabara vrajmasa – auzeau vrajmasii tropote de cai, zgomot de ostasi; le sunau urechile si credeau ca au venit egiptenii sa-i ajute (pe evrei n.t.) – incat au luat-o la fuga, lasand corturile, alimentele, armele si orice aveau. Si cand au ajuns in tara lor, li s-a starnit atata zapaceala, incat s-au omorat intre ei 180.000 de oameni. Intre timp patru israeliti leprosi, ce erau afara de cetate, au spus: “Sa mergem in tabara vrajmasa, poate gasim ceva de mancare. Si asa vom muri de foame“. S-au apropiat de un cort, era gol. S-au apropiat de altul, la fel. Vrajmasii nicaieri. Au furat alimente si lucruri in traistele lor. Au instiintat de retragerea vrajmasilor, dar israelitii credeau ca e un plan de-al lor. “Vrajmasii s-au ascuns – spuneau – ca sa deschidem portile si sa intre inauntru“. Atunci un ofiter a spus: “Ne-au ramas 5 animale. Nu trimitem ostasi sa vedem ce se intampla?” Fiecare ostas a mers intr-o directie diferita si cand s-au intors, au spus: “Vrajmasii au plecat infricosati, lasand tot ce aveau“. Atunci toti israelitii au alergat, iesind din cetate, ca sa ia alimente. Si cum ieseau au calcat in picioare pe econom, care incerca sa faca randuiala. Astfel, asa cum a spus proorocul Elisei, economul a vazut ajutorul lui Dumnezeu dar nu s-a bucurat de el. Vedeti cum Dumnezeu le randuieste pe toate?
Sa I se faca mila lui Dumnezeu de lume si sa slobozeasca ploaie
Cum le-a randuit Dumnezeu pe toate! Se topesc zapezile si se umplu izvoarele. Acum [aceasta s-a spus in noiembrie 1990, cand a fost seceta mare] nici zapada, nici ploi. Ce se va intampla? Ce va bea lumea? Sa i se faca mila lui Dumnezeu de lume, si sa slobozeasca ploaie, pentru ca de va continua secta, incet-incet se vor usca si frunzele copacilor si nu vom vedea nu numai maslina verde, dar nici macar frunza verde. Orice ar semana omul, daca Dumnezeu nu arunca de sus aghiazma, adica ploaie, nimic nu se face. Ploaia este aghiazma.
Saraca lume, asa cum s-a invatat, sa foloseasca multa apa, ce va face de va lipsi ea? Pe langa faptul ca Dumnezeu nu da ploaie din pricina pacatului, dar cum va ajunge apa asa cum o folosesc oamenii? Ma gandesc ce se va intampla in orase! Numai pentru cazanelul (de la toaleta) trebuie o tinichea (cam 10 litri) de apa. Se vor umple toate de microbi, apoi holera. Vor muri si ii vor lasa neingropati pe morti, aruncand peste ei praf pentru dezinfectare. Din fericire Bunul Dumnezeu inca mai iconomiseste putin lumea.
Traim in anii Apocalipsei. Seceta de atatia ani, ce este? S-a mai aratat vreodata o astfel de seceta? Iata si aici in Halkidiki a secat un rau, au murit pestii, s-a umplut locul de miros greu. In Tesalonic au probleme. Apa lacului Maraton a scazut mult si se vad insulite. Nivelul raului Pinios a scazut. Raul Evros a avut putina apa, iar bulgarii l-au barat si acum s-a uscat. Daca se intampla ceva, tancurile trec. Si in Cipru daca nu va ploua anul acesta vor avea mare problema cu apa. Si numai acestea? Atatea altele!… Copacii, unii ard, altii se usuca. Oamenii se imbolnavesc si mor. Cand lumea nu se pocaieste, ce ploaie sa dea Dumnezeu? Daca cineva are incredere in Dumnezeu, stiti ce se poate face? Lucru mic este sa aiba cineva impreuna luptator pe Dumnezeu? Pentru Dumnezeu nu exista nici problema grea, nici rezolvare grea. Pentru Dumnezeu toate sunt simple. Nu foloseste putere mai mare pentru cele mai presus de fire si mai mica pentru cele firesti, ci aceeasi putere pentru toate. Lucrul cel mai important este ca omul sa se uneasca cu Dumnezeu.
Voi ati facut rugaciune ca sa ploua, sau nu va preocupa subiectul? Acum seceta e o incercare de la Dumnezeu. Lucrarea monahului aceasta este: sa faca rugaciune in astfel de cazuri. Dar fata de voi am o nemultumire. Cealalta data in timp ce lumea secera graul si il facea furaje, deoarece nu plouase, voi n-ati facut din asta un subiect de rugaciune. De ce? Pentru ca voi ati udat cu furtunul? Asta va trebui sa fie ultima data. Alta data va trebui sa va doara pentru lume. Sa invatati sa faceti rugaciune. Sa-mi scrieti si mie. Veti da examene. Daca veti trece, adica daca va ploua, va voi face asociati la rugaciune si orice vom lua de la Pronia dumnezeiasca, vom imparti…
Cand fac rugaciune pentru ploaie si vad chiar si un nor pe cer (desi nu slobozeste ploaie), slavesc pe Dumnezeu ca a aratat macar si un nor si constiinta ma mustra ca inlauntrul meu exista multi nori duhovnicesti care alunga norii lui Dumnezeu. Daca cerem cu smerenie mila lui Dumnezeu, Dumnezeu va ajuta. Rugaciunea smerita aduna nori cand este seceta. Si totdeauna sa ne rugam ca ploaia ce-o va slobozi Dumnezeu sa aiba si putere duhovniceasca, astfel ca sa stinga focul patimilor pe care l-a aprins diavolul cel rau in lume si arde sufletele.
M-am bucurat de unii pe care i-am auzit spunand: “Nu suntem vrednici, dar lui Dumnezeu iarasi i-a fost mila de noi. A dat putina ploaie si putina zapada“. Daca vom avea astfel de ganduri smerite, Dumnezeu va trimite mai mult. Si recunoasterea este pocainta. Bine ca este putin aluat. Sa rugati pe Dumnezeu ca sa stranga putin cu surubelnita mintea oamenilor. Inteleg incotro mergem.
Dumnezeu sa dea pocainta
O, de am intelege indelunga rabdare a lui Dumnezeu! O suta de ani a trebuit pana sa se faca corabia lui Noe (Fac. 5, 32 s.u.). Oare nu putea Dumnezeu sa faca repede o corabie? Insa a lasat pe Noe sa se osteneasca o suta de ani, ca sa inteleaga si ceilalti si sa se pocaiasca. Acela spunea: “Vedeti, ca va fi potop! Pocaiti-va!“. Aceia insa il luau in ras. “Face o clocitoare”, spuneau, si isi cantau melodia lor. Si acum in doua minute Dumnezeu poate misca toata lumea si s-o faca sa se schimbe, sa devina toti credinciosi, supercredinciosi. Cum? Daca ar roti butonul la cutremur incet-incet de la 5 la 6 grade Richter… la 7… La 8 blocurile au incepe sa se miste ca oamenii beti; la 9 ar incepe unul sa se bata cu altul. La 10 toti ar spune: “Am gresit! Te rugam, mantuieste-ne!” Poate ca toti vor spune: “Calugari ne vom face!“. Dar cum se va sfarsi cutremurul, inca miscandu-se putin blocurile, dar necazand, iarasi se vor intoarce la distractii. Pentru ca aceasta intoarcere a lor nu va avea pocainta adevarata, ci doar vor spune asa, ca sa scape de rau.
– Parinte, daca s-ar intampla de pilda, o bataie de la Dumnezeu si s-ar ruga cei drepti, nu ar fi auziti?
– Atunci cand sunt auziti dreptii, nu inseamna ca lumea are pocainta. Altceva este atunci cand Il suparam pe Dumnezeu si recunoastem asta. Atunci I se face mila lui Dumnezeu si ne ajuta. Dar cand cineva nu recunoaste ca supara pe Dumnezeu si isi continua tipicul, atunci cum sa auda Dumnezeu rugaciunea dreptilor? Greseste omul? Trebuie sa inteleaga ca greseste, ca sa-l ierte Dumnezeu. Apoi, vedeti, oamenii duhovnicesti daca fac vreo greseala nu au scuze. “Pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului“, spune o rugaciune [Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur, rugaciunea Proscomidiei]. Pentru sarmana lume greselile sunt “din nestiinta“. De aceea daca se face vreo greseala de oamenii duhovnicesti, e greu. Anul acesta [s-a vorbit in noiembrie 1990] in Postul Sfintei Marii, cand a luat foc in Sfantul Munte a fost ceva infricosator. Au venit toti cei specializati, dar nu au putut face nimic. Toti se uitau la foc. Avioanele parca intareau si usurau intinderea focului. La o manastire au facut centuri de siguranta impotriva focului, ca s-o apere de foc, dar focul a sarit sus in arhondaric, acolo unde nu se asteptau. Cincisprezece zile a ars Sfantul Munte. In a cincisprezecea zi s-a stins singur. Unii spuneau: “De ce Maica Domnului nu il stinge?” Ajungem in punctul sa hulim numele lui Dumnezeu. Dupa sase zile s-a aprins iarasi foc in alt punct, dar a cazut o ploaie si s-a stins indata. Ei nu inteleg, de ce acest foc s-a stins si celalalt nu.
Unii, fara sa cunoasca legile duhovnciesti care functioneaza, se roaga cu durere, dar nu sunt auziti, pentru ca ceeea ce se face e urgia lui Dumnezeu. Altii iarasi nu se roaga, nu fac nici un sir de “Doamne Iisuse…”, pentru ca sunt de acord cu urgia cea dreapta a lui Dumnezeu, care are ca scop sa cuminteasca pe oameni. Dumnezeu sa ne lumineze mai mult pe noi, monahii, pentru ca cei mai multi suntem fecioare nebune si opaitele nostre au apa cu putin untdelemn in fitil. Mirenii asteapta de la noi sa le luminam calea, ca sa nu se poticneasca.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa dea pocainta lumii, ca sa scapam de urgia cea dreapta a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate infrunta altfel decat numai prin pocainta si prin pazirea poruncilor Lui.”
Legaturi:
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este – sa se pocaiasca lumea!
- CUV. PAISIE DESPRE SARBATORI: “Intotdeauna le spun mirenilor sa inceteze de a mai lucra duminicile si sarbatorile, ca sa nu-i ajunga nenorociri”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE
- Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
- Cuv. Paisie Aghioritul: Evlavia Il induioseaza pe Dumnezeu
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre logica lumeasca si simplitatea duhovniceasca
- Cuviosul Paisie despre purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de om
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre sensul cel mai adanc al vietii
- Cuviosul Paisie Aghioritul: ACOLO UNDE NU POATE OMUL, AJUTA DUMNEZEU!
- “RASUCITI BUTONUL LA HRISTOS!”
- Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!
- GRIJA SI MUNCA PREA MULTA DEPARTEAZA DE HRISTOS!
- NU VA DATI INIMA CELOR MATERIALE!
- RUGACIUNE PENTRU PLOAIE. De ce s-a inchis cerul?
- PR. CONSTANTIN MOISIU: Cuvant duhovnicesc vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI DESPRE SEMNELE DE LA DUMNEZEU: “… intrucat cutremurele vor fi foarte dese, popoarele vor trai intr-o frica neincetata”
Seceta ca semnal. Din pricina faptelor nelegiuite ale regelui Ahav, s’a închis cerul deasupra lui Israíl şi n’a căzut ploaie preţ de trei ani şi şase luni. Însă şi toate celelalte secete, care lipsesc pe oameni de pâine, sânt pedeapsă şi sânt semn. Din pricina apostaziei, strigă Prorocul, „au lipsit ploile de toamnă, la fel şi cele de primăvară” – cele de primăvară, adică cele mai trebuincioase pentru semănături. De aceea, zice mai departe Sfântul Ieremía,
„semănat-aţi grâu şi spini aţi secerat, sorţii lor nu vor folosi lor; ruşinaţi-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului”. /Ier. 12:13/
Şi iarăşi, mai departe:
„Şi lucrurile pământului au încetat, pentru că nu era ploaie; plugarii s’au mâhnit, acoperit-au capetele lor”. /Ier. 14:4/
Iar cât priveşte faptul că Domnul rânduieşte ploaia peste un loc, iar peste altul nu, ca semn, din pricină că se face nedreptate săracilor şi sânt asupriţi, oare nu dă mărturie limpede despre aceasta Prorocul Amos?
„Am oprit dela voi ploaia cu trei luni mai nainte de seceriş, şi voiu ploua preste o cetate, iar preste o cetate nu voiu ploua; o parte se va uda, şi partea preste carea nu voiu ploua se va usca”, zice Domnul.
Acestea sânt semne dumnezeieşti. În acest fel, Dumnezeu le vesteşte oamenilor ce gândeşte, aşa cum Însuşi spune despre Sine în încheierea cuvintelor acestora, că numele Lui este „Domnul oştirilor,” „Cel ce vestesc la oameni”. /Amos 4:7, 13/
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- Sf. Nicolae Velimirovici: RAZBOIUL SI BIBLIA (extrase) – Care sunt cauzele viitorului razboi?
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie Razboi intru Cuvant la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- “Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa…”
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- DE CE AVEM CONDUCATORI TIRANICI SI EPISCOPI NEVREDNICI? RASPUNSUL CATEGORIC DE LA DUHUL SFANT: „Fiindca nu am gasit altii mai rai!”
- CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
- Parintele Milea (Buzau) alaturi de cei din strada: NIMENI NU NE POATE SALVA: guvern, partid, conducator. TREBUIE URGENT SA NE SCHIMBAM NOI INSINE!
- Sa ne amintim si de cuvintele prorocesti ale Sfantului Cosma Etolianul:
– “E trist pentru mine sa v-o spun: azi-maine asteptam seceta, foamete mare, cand vom da mii de galbeni si nu vom gasi putina paine”.– “Oamenii vor ramane saraci, fiindca nu vor avea dragoste de saraci”.– “Oamenii vor ajunge goi, fiindca se vor face netrebnici.– “Daca vor gasi pe drum argint, nu se vor apleca sa-l ia. Dar pentru un spic se vor omori care sa-l ia primul”.
- PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: “Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
- Arhiepiscopul Ieronim: DACA NU NE SCHIMBAM, NU EXISTA SANSE DE SALVARE
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze intre Sfintii sai!
Il rugam pe Parintele Paisie sa mijloceasca pentru noi, pacatosii, cei ce traim vremurile pe care dansul le-a vazut inaintea noastra si a incercat sa ne deschida ochii si sa ne intareasca.
Propun – asa cum s-a propus in Postul Mare – citirea Psaltirei pentru ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi si, sa ploua!
Duminica va fi cumplit de cald – daca ei anunta 40 de grade (la umbra), mai adaugati cel putin 8 in plus daca nu chiar 10 (ca sa fie conform realitatii) si veti vedea ce si cum…in 2007 a mai fost atat de cumplit de cald.
Mi-e mila de oameni, mai ales de batrani, de cei neputinciosi dar si de animalutele astea de pe langa noi care sufera din pricina pacatelor celor bipezi facandu-se partase – saracele de ele, la pedeapsa – prin suportarea unor temperaturi atat de mari.
Gradul de iritare, de nervozitate creste datorita caldurii excesive…
Ce ziceti?!
Va bagati? (pt.admini)
Ne bagam? (toti cei care citim, de pe-aici…)
SAu – daca nu, citirea Psaltirii Maicii Domnului!
Nu stiu!
Sa cerem sfat de la unul din Parinti si, ce ne sfatuieste aia sa si citim, daca vreti!
Eu vreau!
Ma bag – cum se zice…
propunere (cu atat mai mult ca tara fierbe): indiferent de opinia politica, nimeni sa nu gandeasca rau de cineva, iar daca se intampla sa isi pazeasca macar gura, iar de nici asa, sa nu adoarma din venin…
si cine poate (o fi pe-aci vreunul, poate) sa-si smereasca inima…si va ploua (macar cu lacrimi, ceea ce nu e putin lucru)
alta idee, ar fi cea a tacerii…dar cum sunt primul care nu-mi tin fleanca, ce sa cer altora
http://hggiken.pblogs.gr/2011/08/apokalypsh-otan-arhisei-to-kako-apo-thn-syria.html
Admin, ati putea traduce ce scrie aici?
Multumiri.
si asta: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=Y3H56mtSDBk#! daca se poate
@Eugenia:
Primuil link e deja tradus de ceva timp: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/06/27/profetie-siria-incepe-raul-grecia-foamete-episcop-grec-antonie/
Şi noi avem aceiaşi soartă
Şi noi tot astfel am ajuns
Şi noi purtăm aceiaşi vină
Şi’nstrăinare de Iisus.
Din libertatea dobîndită
(Şi ţara fără datorii)
Ne’a rămas dreptul la… proteste
Că n’avem…!..(pâine la copii).
A zi suntem liberi…! ( Fără muncă )!
C’amvâdut fabrici, c’am distrus…
(Că…, nu erau… eficiente)
C’am vrut un “rai” fără Iisus.
N’am mai crezut în Adevărul
Şi’n sfântul ce ni-l dă credinţa,
Ci’n “adevărurile” lumii
Şi’n ce va rezolva…, “ştiinţa”.
N’am mai păzit nici curăţia
Nici crezul nostru vechi şi sfânt,
Crezând şi ascultând de’aceia
Ce… aduc “Raiul” pe pământ.
Azi liberi…, (fără de nădejde)
Încă mai credem în apus,
(În “adevărurile” lumii)
Nu’n Adevărul lui Iisus.
Încă mai credem în salvarea
Şi-n raiul pământesc al lumii,
Clădit pe banii şi puterea
Şi bogăţiile minciunii.
Încă mai credem că-i posibil
Să găsim căi de’mbogăţire
Fără de cinstea ortodoxă,
Fără de sfânt, fără iubire.
Încă mai credem mincinoşii
(Ce promit “raiul” pe pământ)
Fără a fi curaţi şi vrednici
(Prin trai cinstit şi cuget sfânt).
Credem în vorbe, în persoane…,
Findcă nu-l credem pe Hristos
Fincă n’ăuntru (azi) tot omul
E fur, viclean şi mincinos.
Fincă mai credem că “ştiinţa”
Ne va salva (economia),
Nu cinstea, munca în credinţă
Traiul curat, ortodoxia.
Iată durerile căderii
Cum au prins glas şi au ajuns
Să se cunoască (şi să ardă)
Din răsărit până’n apus.
E mai aproape nimicirea
Decât putinţa de-a scăpa
Dacă tot lumea şi păcătul
(Nu pe Iisus) vom căuta.
De’ajuns atâta vrajbă şi intrigă şi patimi
De’ajuns vieţii murdare, de’ajuns nimicniciei!
De’ajuns slujirii morţii şi idolilor gheenei,
Ce’au stins din inimi sfântul şi demnul, Românei
De’ajuns destăbălării! De’ajuns ticăloşiei!
De’ajuns necurăţiei! De’ajuns! De’ajuns! De’ajuns!
E vremea să ne’ntoarcem la viaţa ortodoxă!
La cinstea, la valoarea şi sfântul în Iisus!
Minciuna şi’nşelarea stau mândre’n sfatul ţării
Iar cinstea ortodoxa o’mpingem la gunoi
Păcatul ni-i virtute, trădarea vrednicie,
Şi tot cei non’valoare e valaros la noi.
De’ajuns nelegiuirii şi vieţii necinstite!
De’ajuns necurăţiei!. De’ajuns! De’ajuns! De’ajuns!.
Salvarea ţării noastre e doar ortodoxia!
E doar viaţa curată, trăită în Iisus.
Mândria ne’nvrăjbeşte,dispreţul ne distruge
Şi desnădejdea creşte şi duce la pierzare
De când credem “deşteptul” (nu sfântul, nu cinstitul),
Că el s’arată lumii, ca unică salvare.
De’ajuns atâta ură, minciună şi’nşelare!
De’ajuns ticăloşiei!. De’ajuns! De’ajuns! De’ajuns!
“Deşteptul” minte’nşeală! (Deşteptul răstigneşte!)
“Deşteptul” nu sfinţeşte! Nu’nvie ca Iisus.
Vedem nelegiuirea şi răul care creşte
Şi stinge’n inimi cinstea şi-o duce la gunoi
Dar nu-i stăm îpotrivă, (nu-l izolăm, nu-l scoatem).
Nu vrem ca viaţa sfântă să’nceapă de la noi.
De’ajuns !!!…,
@ Magda:
Nu mai avem nici timpul, nici puterea sa mai organizam NOI ceva colectiv acum. Din pacate 🙁 Trebuie sa faca insa fiecare pocainta serioasa si rugaciune fierbinte nu doar pentru ploaie cu masura si la buna vreme, ci pentru tot ce ne asteapta de acum incolo, mai ales pe noi, poporul roman. Si daca FIECARE se simte responsabil si face ce tine de el, atunci in acea rugaciune vom fi toti, uniti, in numele lui Hristos. Dar nu mai avem multa nadejde de asa o comuniune si solidaritate, mai ales nu mai avem nadejde ca pana si mare parte dintre oamenii credinciosi sa mai constientizeze ceva din ceea ce ni se intampla acum. Reeducarea in duhul lumii si spalarea pe creier “europeana” si-au cam facut efectul. Suntem un popor apostat si idolatru, in realitate, in ciuda formalismelor religioase. Trebuie sa cerem indurare, altfl chiar va fi jale.
Da!
Aveti dreptate – din pacate…suntem un popor APOSTAT si IDOLATRU!
Problema e ca, prea putin se constientizeaza lucrul asta si, NICI NU PREA MAI PASA…probabil, va fi destul de dur si de greu si deja PREA TARZIU pentru multi!
A 5-a Rugăciune către Sfânta Treime.
A Sfântului Ioann Gură de Aur.
Slavă Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Slavă întru cei dintru înălţime, şi pe pământ, Celui ce eşti fără de măsură mai presus de toată fiinţa şi Dumnezeirea, Unuia singur Dumnezeu. Slavă Ţie, Prea-înţeleptului Ziditor şi Stăpânitor a toate, şi nouă Făcător de bine şi Dătător, pentru toate care sîntem şi care avem. Slavă Ţie, celui ce ne suferi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, a sta înaintea slavei Tale. Slavă Ţie, o, fericită Treime, întru o desăvârşit şi prea-singuratecă unime a firii: Părinte, Fiule, şi Sfinte Duhule. Slavă Ţie, Făcătorului a toată firea cea gândită şi simţită. Slavă Ţie, Prea-bunului, şi Atotputernicului, şi mai presus de fiinţă, şi Milostivului, şi Înduratului Părinte şi Stăpân. Mă închin şi cu sufletul şi cu trupul mărimii Tale, eu, zidirea Ta cea prea netrebnică. Laud înţelepciunea Ta cea necercată, mulţumesc purtării Tale de grijă celei cu totul neînţelese. Prea-binecuvântez îndelungă răbdarea Ta, cea prea-neasemănată şi prea-bună.
Dumnezeule, Treimea cea prea-sfântă şi prea-fericită, mântuieşte-mă. Dumnezeule, lauda mea să nu o taci. Ia aminte spre rugăciunea mea, şi să nu mă părăseşti. Dumnezeule Prea-sfinte, prin Cuvântul Tău şi prin Duhul Tău sfinţeşte-mă. Cu Cuvântul Tău de iznoavă zideşte-mă, şi cu Duhul Tău povăţuieşte-mă. Pe mintea mea cea omorâtă Cuvântul Tău să o însufleţeze, şi pe voirea mea, Duhul Tău cel Prea-sfânt. Mare întru tărie, puternice Doamne, sădeşte în inima mea dragostea legilor Tale, simţirile mele supune-le cuvântului, cuvântul meu întăreşte-l, mintea mea o luminează cu razele adevărului Tău, voinţa mea către Tine întoarce-o, Cel singur cu adevărat dorit, limba mea deprinde-o să zică totdeauna: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieşte-mă. Doamne, prin Fericita Fecioară curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă mântuieşte. Doamne, prin Crucea Ta păzeşte-mă. Doamne, prin Sfinţii Tăi Îngeri îngrădeşte-mă. Doamne, prin Sfinţii Mărturisitori ai Adevărului într-armează-mă. Doamne, prin toţi Sfinţii trimite peste mine mila Ta. Doamne Iisuse, în dar miluieşte-mă pe mine, cel cumpărat prin Sângele şi numele Tău cel prea-scump. Duhule al lui Dumnezeu cel Prea-sfânt, vino, şi Te sălăşluieşte întru mine, şterge spurcăciunile cele de mulţi ani ale păcatelor mele. Goneşte de la mine duhurile desfrânării şi ale vicleşugului. Străluceşte în inima mea făclia darurilor Tale. Opreşte-mă pe mine şi mă împiedică dinspre împătimirile veacului acestuia. Trage-mă pe mine cu totul către dragostea de-a pururea vecuirii. Prea-sfântă Treime, prin îndurările Tale miluindu-mă, mântuieşte-mă.
Învredniceşte-mă ca cu evlavie să-Ţi înalţ acea rugăciune, prea-deplin şi de Dumnezeu învăţată: Tatăl nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău… şi celelalte. Doamne Dumnezeule, dă-ne nouă, robilor Tăi, rugămu-ne, întru neîncetată mântuire a sufletului şi a trupului să ne veselim. Şi cu mijlocirea slăvitei şi fericitei Pururea-Fecioarei Mariei, învredniceşte-ne pe noi, izbăvindu-ne de scârba aceasta de acum, să ne îndulcim de veşnica bucurie, prin Domnul nostru Iisus Hristos, cu Care, împreună cu Sfântul Duh, şi viezi, şi împărăţeşti în vecii vecilor. Amin.
http://www.scribd.com/doc/38652810/A-Pan-This-Ma