Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!” DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?

15-05-2011 Sublinieri

Cuvântul ierarhului: Popor român, te vindecă Iisus Hristos! Ridică-te şi umblă

+ IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (2009)

” (…) Cine este slăbănogul care, în calendar, a dat numele zilei de ieri? Şi de ce vorbesc de starea naţiunii române astăzi, după duminica zisă „a slăbănogului“? Există vreo legătură între acestea? Poate fi descrisă starea naţiunii române astăzi ca o stare bolnavă, atinsă de vreo boală cronică, o stare de slăbănog? Şi da, şi nu – aş spune. Da, pentru că deja am arătat câte probleme avem în diverse domenii. Nu, pentru că omisiunea de care vorbeam că defineşte adeseori presa este evidentă în tentaţia de a nu prezenta, pe lângă ceea ce este rău în România azi, şi partea bună a lucrurilor.

Există, în ciuda aparenţelor, România profundă, cu oameni verticali, cu dragoste de ţară, cu frică de Dumnezeu. Avem şi copii geniali, şi mame sfinte, şi oameni jertfelnici, şi străjeri vajnici la fruntariile ţării, şi preoţi de excepţie.

Suntem cum sunt toate popoarele lumii lăsate de Dumnezeu sub cer. Nu suntem nici mai buni, dar nici mai răi ca alţii. Suntem un popor de oameni obişnuiţi, cu bucurii multe, iar acum cu dureri, încercări ceva mai multe decât de obicei.

„Voieşti să te faci sănătos?“ îl întreabă Hristos pe slăbănog. Acesta îi răspunde: „Doamne, nu am om….“. Într-un comentariu la acest text evanghelic, părintele mitropolit Antonie al Ardealului spune slăbănogului, continuând dialogul: „Nu ai om, ai un Dumnezeu“.

În cel de-al doilea text din Scriptură ce s-a citit ieri la Sfânta Liturghie, Sfântul Apostol Petru se adresează unui alt slăbănog cu cuvintele:Te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi umblă!“.

„Popor român, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi umblă!“ Resursele adânci ale naţiunii române sunt puternice pentru că izvorăsc dintr-o fidelitate faţă de puterea Evangheliei timp de mai multe veacuri. Din străfunduri ţâşneşte o sevă care dă putere în vremuri de criză, precum cea de astăzi.

Este necesară o reaşezare a valorilor pe scara lor autentică. Este necesar curajul recunoaşterii de către români că răul nu ne vine doar de la o economie precară. Sunt voci care proclamă necesitatea caselor de toleranţă, care subliniază necesitatea recunoaşterii homosexualităţii ca alternativă la viaţa de familie, care pretind celor mai nocive secte onorabilitatea de care se bucură Biserica Ortodoxă şi câte, vai, alte aberaţii. Într-o asemenea situaţie intervine starea de slăbănog a unui popor. „Urâciunea pustiirii“ şi „adâncurile satanei“ sunt întronizate la loc de cinste.

Dintr-o astfel de păgânătate ne vine tot răul, nu doar din lipsa banilor, din cauza moştenirii pre-decembriste. Acestea îşi aduc contribuţia negativă la starea naţiunii. Răul total vine însă din altă parte. Va putea românul începutului de mileniu III creştin să discearnă între bine şi rău? Va fi el în stare să-şi recunoască starea de boală şi, prin aceasta, să reintre în normalitate, să se bucure de sănătate?

Poate vor fi ceva mai mulţi bani pentru cultură, sănătate, învăţământ, asistenţă socială etc. Va fi ceva mai multă credinţă în popor? Va fi ceva mai multă frică de Dumnezeu pentru a fi, drept consecinţă, mai înţelepţi? Dacă da, toate vor fi bine altoite pe adevăr: economia ţării, cultura, sănătatea, învăţământul, asistenţa socială. Ar fi bine atunci să luăm aminte la cuvintele lui Hristos către slăbănog: Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!“.

„Cine are urechi de auzit să audă!“

***


Parintele Arsenie Boca:

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Nu l-a dat îngerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor, întrucât priveşte sufletul; pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.

Fără darul minunilor între oameni ne putem mântui, dar fară darul preoţilor, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. Şi preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega – ca oarecum cu sila – dacă nu-ţi dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele.

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor. Iertarea păcatelor nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz. Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos; e încreştinarea voinţei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi!După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.

Deci de unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.

Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…

Lasă-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă, odată se sparge şi n-are cine-l lega.

Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.

E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci. Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi. Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.

Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită. Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii. Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!

„In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul. Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie” (Ilie Miniat, „Didahii” p. 113).

Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii; eşti nemulţumit de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.

Orice duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli. Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă. Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă, Lui te mărturiseşti în faţa altarului. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi  Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei? – Ei sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi de vină? Vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!

Iată vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Poporul îşi are, în toate privinţele, povăţuitorii care-i merită. Repet: vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i! Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă – şi ai să dai seama – de aceea mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă lui Dumnezeu, ca, copiii voştri să-I fie slujitori între oameni!

Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta: Se întreabă proorocul:

„Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură, trup şi suflet? Şi această făptură (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? – Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2,15).

Aceasta e pretenţia lui Dumnezeu de la căsătorie; – şi după atare roade tânjiţi şi voi băgând de vină celor pe care le-aţi adus.

Tămăduirea slăbănogiei neamului de-aci începe! Asta i-ar fi iertarea!

(Din: Parintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii)

Sursa online

Vezi si:


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Teofan, Parintele Arsenie Boca, Preotie (pentru preoti), România, Vindecarea Slabanogului (Paraliticului) de la Vitezda, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

53 Commentarii la “Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!” DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Putini sunt cei care intr-o perioada de timp mai indelungata de boala,nu sunt cartitori,indaratnici; sau cine dupa asa un timp de boala raspund cu atata blandete,rabdare,supunere,cumpatare si statornicie?Aceasta nu poate fi decat o lucrare a lui Dumnezeu catre cel bolnav,din prea multa grija pentru mantuirea lui.Atat timp ii trebuia slabanogului pentru a-si curati sufletul de pacat.De aceea nu trebuie sa ne necajim cand ne ajung necazurile,sa urmam calea pe care ne-a lasat-o El si sa nu cercetam de ce nu este neteda si placuta, caci asa dupa cum nu i-a vadit pacatele slabanogului,tot asa ne va feri si pe noi de gura clevetitorilor daca ne vom lasa cu totul in voia Lui.
    “Fiule,de voiesti sa slujesti lui Dumnezeu,gateste-te de ispite;smereste-te intru inima ta si rabda”(Sirah 11,1)

  2. În orice text citit Iisuse
    Îmi regăsesc vinovăţia,
    Trairea-mi rece, egoismul
    Severitatea și mândria.

    De multe ori regret amarnic
    Și sunt înfricoșat Iisus,
    (De îndrăzneala-mi nesmerită)
    Din ce-am pretins și din ce-am spus.

    Că știu și simt întotdeauna
    (Prin ce-am spus sau am mustrat)
    C’am fost și sunt și-ngând și-n faptă
    Mai mult ca ceilalţi,vinovat.

    Ferice celor care astăzi
    În locul vorbei dau o pâine
    Și se fac pildă de iubire
    Schimbând cei rau (concret) cu bine.

    Că numai vorbele credinţei
    (Cât le-am rosti de iscusit)
    Cum vor rodi oare în ceilalţi
    Dacă în noi nu au rodit ?

    Sau cum vom scoate doar cu vorbe
    Pe fraţii noștri din păcat
    Dacă chiar noi (ce suntem doctori)
    Prin ele nu ne-am vindecat ?

    Sfinţii părinţi prin nevoinţă
    Și prin smerită ascultare
    Au pus în fiecare vorbă
    Comori de har, vindecătoare.

    De textul lor; de evanghelii,
    Mă simt vădit, mă simt mustrat
    Și’ntors la adevărul faptei
    Care mă face vinovat.

    Povara vinei mă afundă
    (Prin spusa lor) în umilinţă,
    În adâncimile de suflet
    Și’n Adevărul de credinţă.

    Cuvântul lor curat și sincer
    Și vorba Ta mântuitoare
    Mă ţine’atent și mă zidește
    Când mă smerește (prin mustrare).

    Și aveam nevoie de mustrare
    Și ortodoxă umilinţă
    Spre’a ne menţine cugetarea
    Și paza trează în credinţă.

    Că ei ne’nvaţă și ne mustră
    Ortodoxește, cu dreptate
    Semerindu-se, iar de ne ceartă,
    Ne ceartă fără răutate.

    Lumea ne’oferă doar ce are
    Spre desfatare și plăcere
    În duhul ei profan și laic
    Privându-ne de înviere.

    Ne cheamă zinic și ne plimbă
    Prin bâlciuri, teatre, carnaval
    Pe unde vrea și pe’unde duce
    Acum expresu-i cultural.

    Ortodoxia însă pururi
    (Spre-a ţine duhul în lucrare
    Și în smerenia curată)
    Recurge la blânda mustrare.

    Ea nu distrează să distragă
    Atenţia de la veghere,
    Spre a uita de frica morţii
    De iad și nici de înviere.

  3. Predică – Despre războiul Mielului cu fiarele
    Sfântul Nicolae Velimirovici – Proloagele de la Ohrida

    “Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi” (Apocalipsa 17: 14).

    Cine grăieşte aceste minunate cuvinte? Ioan le grăieşte, cel care L-a văzut pe Dumnezeu. Cine este Mielul? Hristos Domnul este Mielul. Cine este Domnul Domnilor şi împăratul împăraţilor? Hristos Domnul este. Cu cine se va război El şi pe cine va birui El? El va birui fiara cea care are şapte capete şi pe toţi cei care primesc stăpînirea, cinstea şi onorurile acestei necurate fiare.
    Mielul printre fiare. Da, căci Sfîntul Ioan Teologul L-a văzut pe Miel şi ca pe Biruitorul asupra tuturor fiarelor.
    Hristos printre demoni. S-ar putea spune, „Vai, îl vor mînca de viu!” Dar nu, căci diavolii sînt cei înfricoşaţi, ei îl cheamă cu disperare,implorîndu-I mila, şi fugind iute, fără să mai privească înapoi.

    Hristos printre chinuitorii Lui. S-ar putea spune „îl vor omorî definitiv, pentru totdeauna!” Dar nu, căci El învie şi biruieşte iar ei fug de la faţa Lui deznădăjduiţi, şi pier.
    Hristos printre păgîni. S-ar putea spune „Aceştia vor scufunda Biserica, aşa cum valurile oceanului îneacă o insulă mică.” Şi totuşi, insula mică a biruit, a crescut şi a înflorit, şi marile imperii păgîne au fost acelea care s-au risipit precum valurile oceanului care nu se înalţă decît spre a se prăbuşi iar.

    Credinţa lui Hristos printre zgomotoasele flosofii şi teorii ale acestei lumi! S¬ar putea spune, „Acestea se vor dovedi superioare Credinţei, şi o vor dezrădăcina o dată şi pentru totdeauna dintre oameni.” Şi totuşi, filozofiile şi teoriile lumii nu fac decît să-şi vădească una alteia minciuna, prigonindu-se între ele, pe cînd Credinţa lui Hristos mîntuieşte oamenii.

    Cuvioşia între hulitorii de Dumnezeu şi între apostaţi! S-ar putea spune: „Hulind-o, batjocorind-o şi calomniind-o, cu siguranţă vom murdări cuvioşia şi o vom compromite definitiv.” Şi cu toate acestea, calomniatorii nu fac decît să se înece în propria lor murdărie, pe cînd cuvioşia se păstrează pe sine neatinsă.

    Blîndeţea şi plînsul creştin printre tiranii şi răpitorii acestei lumi! S-ar putea spune: „Vor pieri de foame aceştia, cu plînsul şi cu blîndeţea lor!” Dar nu, ei trăiesc şi se satură şi umblă sănătoşi, şi tiranii şi răpitorii acestei lumi sînt cei care se perpelesc mereu de foame şi nemulţumire.

    Mielul printre fiare! Da, şi asupra lor, Mielul iese Biruitor!

    O Stăpîne şi Multmilostive Doamne, Mieluşelul Tatălui, Atotmîngîietorule, întăreşte-ne pre noi cu blîndeţea şi bunătatea Ta, ca şi noi părtaşi biruinţei Tale să ne facem, Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin.

  4. In satul unde s-a nascut bunica mea era un parinte, Dumnezeu sa-l ierte, tare “simpatic”: glumea mult, fuma si-si insela preoteasa. Toata lumea stia, dar biserica era plina si asta nu a impiedicat nici familia bunicii (si mamei) mele sa-l cinsteasca. Acest preot a murit in chinuri groaznice de cancer, iar preoteasa si fiica lui au murit in anul urmator intr-un groaznic accident de masina. Eu cred ca asa s-au mantuit.
    Nu trebuie sa-i judecam noi pe preoti, caci Dumnezeu este Judecator, noi sa ne vedem de pacatele noastre si sa alergam la ei cat putem de des ca sa ni le ierte. Fiindca iata o mare minune : desi un preot poate sa nu se mantuiasca, daca a suparat pe Dumnezeu (caci judecata preotilor este mult mai aspra), in schimb toti cei pe care acel preot i-a iertat la spovedanie se pot mantui !

  5. Aspre cuvinte! Mai ales cel al păr. Arsenie Boca. Dar adevărate şi parcă mai actuale decât oricând. Să luăm aminte, să stăm bine şi să înţelegem, că numai astfel ne va mântui Dumnezeu neamul.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica PS Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor despre FORMALISM SI NEPUTINTA DE A NE BUCURA DE BINELE APROAPELUI
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS TEOFAN – 3 ani de slujire ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Intru multi ani!
  9. Pingback: DE CE SUFERA COPIII? Despre pacatele parintilor si bolile copiilor
  10. Pingback: IPS TEOFAN LA PETRU-VODA, DE HRAM, ALATURI DE PARINTELE IUSTIN (Sfintii Arhangheli, 2011). Predica Mitropolitului Moldovei: INGERII IN VIATA NOASTRA (audio si text)
  11. Pingback: PROFETIILE PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: "Romania va fi inconjurata de flacari... Imi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne...”
  12. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC
  13. Pingback: PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
  14. Pingback: Parintele Milea (Buzau) alaturi de cei din strada: NIMENI NU NE POATE SALVA: guvern, partid, conducator. TREBUIE URGENT SA NE SCHIMBAM NOI INSINE! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio si text): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  16. Pingback: DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video) -
  17. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva“ -
  18. Pingback: Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh… -
  19. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI -
  20. Pingback: Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre PARINTELE ARSENIE BOCA (video si audio) -
  21. Pingback: SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR – PREDICI AUDIO: “Incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sfantul Andrei?” CUM NE-AM INTRISTAT APOSTOLUL? -
  22. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!” -
  23. Pingback: RUGACIUNEA SFANTULUI GHENADIE LA CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. “Daca te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”. -
  24. Pingback: “Vrei sa te faci sanatos?”– CUVANT CATRE CEL SLABANOGIT DE PACAT al Ierom. Grigorie Sandu -
  25. Pingback: Din predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA SLABANOGULUI DE LA SCALDATOAREA VITEZDA: “Iata Omul care a venit pentru om!”; “Mila este mai de pret decat orice fel de punere in lege pe dinafara” -
  26. Pingback: Mai poate fi numita Romania Gradina Maicii Domnului? “INCA NE MAI TINE DUMNEZEU, DAR PANA CAND?” - Recomandari
  27. Pingback: SUFERINTELE COPIILOR SI CAILE LUI DUMNEZEU. De ce mor copiii nevinovati? -
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – Straluciri de har din invataturile si minunile Cuviosului de la Prislop, in noi DOCUMENTARE AUDIO si VIDEO realizate de NICOLAE MARGINEANU. Marturiile Maicii Marina de la Manastirea Bic -
  29. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE… -
  30. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate