Parintele Ilarion Felea despre NUMELE DE CRESTIN. “Sarea pamantului” si “pomii nobilati prin altoiul harului”: “SMULGETI DIN VOI ORICE SEMN DE PAGANISM, dupa cum de pe pomul altoit rupeti sau smulgeti orice mladita salbatica”
Vedeti si:
- PARINTELE ILARION FELEA – sfantul marturisitor care a pornit din temnita de la Aiud spre Taborul Vesniciei
- Marturii si scurta biografie (video) despre PREOTUL MARTIR ILARION FELEA († 18 septembrie 1961)
- PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST
- Parintele Mucenic Ilarion Felea despre LUCRARILE HARULUI SFANTULUI DUH
- PRIVEGHEATI SI FITI GATA!
- PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI
- SLUGI NETREBNICE SUNTEM
***
CRESTINII
In afara de „cei doisprezece” pe care Sfanta Evanghelie ii numeste „ucenici” „invatacei” si „Apostoli”, Mantuitorul a mai lasat in urma Lui turma cea mare a urmasilor Lui, care in Noul Testament se numesc „frati”, „sfinti” si „crestini”. La inceputul Bisericii, aceste trei numiri aveau unul si acelasi inteles. „Frate”, „sfant” „crestin” insemna unul si acelasi om, „omul nou”, omul care traieste viata dupa chipul ei dumnezeiesc, dupa modelul pe care ni l-a intrupat Iisus Hristos Domnul. Frate, sfant si crestin era totuna, deoarece toti ucenicii si urmasii Domnului traiau ca fratii si duceau o viata de sfinti, asa incat cine zicea „frate”, zicea „sfant” si cine zicea „sfant” sau „frate”, zicea „crestin”.
Asa a fost la inceput, in primele zile ale crestinismului. Cum cele trei cuvinte aveau si alte intelesuri, foarte bogate, spre a nu se naste confuzii si incurcaturi, foarte din vreme, inca din vremea apostolilor, cele trei cuvinte isi lamuresc intelesul in chipul urmator: „frati” se numesc, intai, copiii acelorasi parinti; in randul al doilea, toti cei ce au aceeasi credinta, aceiasi parinti duhovnicesti si acelasi Tata Ceresc. In randul al treilea si mai tarziu, „frati” se mai numesc membrii unor asociatii sau secte care nu mai pastreaza in toata curatia ei invatatura crestina (ereticii). „Sfinti” incep sa se numeasca numai dupa moarte, cei ce au trait pe pamant o viata sfanta: «duhurile dreptilor celor desavarsiti» (Evr. 12:23); acestia formeaza „ceata sfintilor”.
Ramane pentru ucenicii si urmasii Mantuitorului un singur cuvant care nu si-a putut schimba intelesul: numele de „crestin“. Daca numele de „frate” sau numele de „sfant” pot da nastere la confuzii si intrebari, numele de crestin este limpede. Este crestin omul botezat, care crede cu tarie si tine cu sfintenie toate invataturile pe care le marturisim in Crez si toate randuielile Bisericii lui Hristos. Este crestin cel ce poarta crucea lui Iisus Hristos (Mt. 10:38; Lc. 9:23), cel ce traieste dupa indreptarul Evangheliei, adica in pace, in fratie si in iubire cu Dumnezeu si cu toti oamenii.
In Predica de pe Munte, indata dupa cele noua fericiri, Mantuitorul aseamana pe crestini cu sarea pamantului, cu lumina lumii, cu cetatea care sta deasupra muntelui si cu faclia pusa in sfesnic ca sa lumineze casa.
Sarea da gust bucatelor si pastreaza mancarile. Fara sare nicio mancare nu este buna; e lihoda. Asa e si omenirea fara crestini: o societate care se strica mereu, pana ce putrezeste. Invatatura crestina sareaza gandurile si dorintele noastre, ca sa fie bune, sanatoase si folositoare; ca sa nu se imputa…
Lumina e puterea vietii. Fara lumina si caldura soarelui toate se ofilesc si pier, ca florile la intuneric. Crestinii sunt lumina lumii, oamenii de model, sufletele cele mai bune si mai alese din sanul omenirii intregi. Intre neamurile pagane – care au alte religii, fara Hristos, fara Evanghelie si fara Biserica – crestinii sunt ca cetatile de pe varful muntilor: sunt vazute de catre toti oamenii. Crestinii, intre pagani, sunt ca cetatile de pe munti sau ca facliile asezate in sfesnic: lumineaza, sunt pilda de sfintenie, fratie, iertare, bunatate si iubire pentru toti oamenii, tocmai pentru ca se afla deasupra tuturor prin frumusetea si sfintenia vietii lor. Nu este nume mai cinstit decat numele de crestin, nici ravna mai sfanta decat ravna de a fi un bun crestin. Cand ti-a spus cineva ca esti un „bun crestin”, sa stii ca ti-a dat cinstea cea mai inalta.
«Ia seama, deci, ca lumina care este in tine sa nu fie intuneric» (Lc. 11:35).
POMUL BUN ROADE BUNE FACE
Oamenii se cunosc dupa faptele lor, intocmai ca pomii dupa roadele lor. De aceea zice Domnul, in Predica de pe Munte:
Este stiut ca pomii cei mai buni sunt pomii altoiti cu mladite de pomi nobili, adica imbunatatiti. Pomii nealtoiti sunt pomii salbatici. Roadele lor sunt acre, amare si mici, fata de cele nobile, care sunt de regula dulci, gustoase si mai mari. La fel sunt si oamenii. Intre neamurile pamantului, crestinii sunt „pomii” altoiti, pomii cei nobilati prin altoiul harului si al Evangheliei. Crestinul este omul cel imbunatatit, pomul cel bun, care rodeste fructe, adica fapte bune. Nu ne putem inchipui „crestin bun”, care face fapte rele. Crestinul nu poate sa fie decat bun. Pomul odata altoit, nu mai poate face poame rele, ci numai bune. Daca un om, desi poarta numele de crestin, mai face fapte rele, inseamna ca: sau altoiul nobil din el este rupt sau naravurile pagane au prins in el din nou putere, incat salbaticia a ajuns din nou sa-l stapaneasca.
In gradinile de pomi neingrijiti se poate vedea adeseori cate un mar, din radacina caruia au crescut vlastare salbatice, care au luat seva de la mladitele altoite si le-au lasat sa slabeasca si sa se usuce. Pe cat sunt de frumosi pomii altoiti, care nu au pe trunchiul lor crengi salbatice, pe atat sunt de tristi si piperniciti pomii care, desi au fost altoiti odata, au fost lasati neingrijiti si napaditi de vlastarele salbatice de la radacina.
Astfel de pomi ne striga mereu, in graiul lor:
Crestini, luati seama ca dupa ce ati fost altoiti in har prin Sfantul Botez si ati fost pecetluiti cu darurile Sfantului Duh in taina Sfantului Mir, sa nu lasati sa mai creasca in voi vlastarele salbatice ale naravurilor pagane. Smulgeti din voi orice semn si orice urma de paganism, dupa cum de pe pomul altoit rupeti sau smulgeti orice mladita salbatica, pentru ca sa poata creste in voie si sa rodeasca din belsug, mladita altoita.
Numai acel om ramane crestin bun toata viata, care traieste dupa Evanghelie si face totdeauna numai fapte bune, roadele Duhului Sfant (Gal. 5:22): dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, binefacerea, credinta, blandetea si cumpatarea. Unul care nu mai face faptele cele bune ale Evangheliei, care – Doamne fereste – mai injura, minte sau fura, traieste in nelegiuire – necununat – sau nu merge cu lunile si cu anii la Sfanta Biserica, nu se mai poate numi crestin… Unul ca acela este un „pom rau”, un om care usor cade in ghearele lupilor rapitori si ale prorocilor mincinosi, de care Mantuitorul si Domnul nostru ne indeamna sa ne ferim, caci desi ni se arata in haine de oi, nu aflam la ei fapte si ganduri bune, dupa cum nu aflam struguri in spini si smochine in ciulini“.
(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)
Legaturi:
- DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara frica de Dumnezeu si fara constiinta misiunii lor”
- FERICIRILE – invatatura ce socheaza simtul comun al lumii
- Ce fel de “sare a pamantului” mai suntem noi, astazi?
- PREDICA PR. AMFILOHIE (2005): “Un crestinism lipsit de sfintenie e mort, flescait. Ne numim ortodocsi, dar suntem pagani dupa tinuta si dupa duh”
- “Sa cerem ajutorul sfintilor români si al SFINTILOR INCHISORILOR pentru vremurile grele prin care trecem!”. CUM POATE PIERI NEAMUL CAND SE STRICA “SAREA PAMANTULUI”?
- PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”
- Sarea Ortodoxiei si SUROGATELE FORMALISMULUI
- VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa“
- Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. “Este greşită această înţelegere că noi doar în biserică suntem creştini şi oameni duhovniceşti, iar în afară suntem oameni lumeşti, oameni trupeşti…”
- SCOPUL SCHIMBARII LA FATA A DOMNULUI si necesitatea schimbarii vietii noastre dupa chipul lui Hristos. PIEDICILE IN CALEA SCHIMBARII
- Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE MERGI LA BISERICA, CU CE TE-A FOLOSIT BISERICA?”
- Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (1)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (2)
***
- PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala: CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII? “Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!”
- CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lumânări care să ardă pentru veșnicia Împărăţiei lui Dumnezeu!” (si AUDIO)
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata”
- PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- Sf. Tihon din Zadonsk: ADEVARATII SI FALSII CRESTINI
- CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
- SUNTEM CONVERTITI CU ADEVARAT?
- SUNTEM CONVERTITI cu adevarat?
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”
- “CRESTINISMUL RADICAL” AL PARINTELUI IOACHIM PARR: “Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. CRESTINISMUL ‘CONFORTABIL’ NU EXISTA!” Ce trebuie sa faca niste MISIONARI ORTODOCSI autentici?
- Predici (audio si text) ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA TUTUROR SFINTILOR. Ce sau cine sunt SFINTII, de fapt? Ce MARTURISIRE se cere oricarui crestin in fata oamenilor si impotriva duhului lumii?
- Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA?
Sfânt, frate=creştin
Asta simțeau ei. Oare şi noi?
Personal aş vrea aceasta, pentru că recunosc că-mi impun, şi încerc, dar nu am sjuns la aşa ceva.
Cred că ordinea enumerarii spune totul. Sfinții simt frate pe orice semen. Nu sunt sfânt. Şi cu cât sunt mai pacatos cu atât simt mai mare distanta de aşa ceva.
Traiesc şi poate toți traim pacatul foarte intens şi credința ne este formală, ritualică, neputincioasă în a ne schimba, adică moartă.
“Credința fară fapte, este moartă” spune scriptura. Dar poate avem şi ceva fapte… . De ce acelea nu ne ajută? . Cred că din două posibile motive. 1. Acele fapte nu sunt facute comform evangheliei
2. Acele fapte nu au în componență dragoste (de Dumnezeu şi de aproapele. Sunt din dragostea de noi înşine).
Spun unii duhovnici doi vechime, că puterea bisericii se vede şi se simte în vremuri de prigoană. Viața tihnită şi în belşug aplatizează si stinge cam totul şi cu precădere dragostea dintre oameni.
Nu prea avem nici dorința nici dragostea de a renunța la “dulcețile” traiului de dragul credinței, dar când nu le avem şi vedem ca nici şanse nu ni se oferă pentru a le avea… atunci posibil să facem paşi concreți şi rapizi spre Dumnezeu.
Cred deci ca sfințenia înfrațeşte cu adevarat şi nu altceva. Iubiriştii asta cred că trebuie să înțeleagă, ca sfințenia înseamnă iubire adevarată, nu chestiile înfaputuite la vedere, cu zgomot şi încarcatură emoțională care ne umflă de şi ne umplu de noi înşine şi de pareri de sine distrigatoare.