“Flashmob”-ul pentru EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE, cu exhibitie “artistica” de chiloti si prezervative si cu SOMATIE pentru Ministerul Educatiei/ IDEOLOGIA (HIPER)SEXUALISTA NU SLUJESTE EDUCATIEI, ci PERVERTIRII: “Agresarea copiilor cu imagini şi conversaţii de natură sexuală nu educă, ci excită. Cu alte cuvinte, corupe”

***

• Stirile ProTV: Mars in Bucuresti pentru introducerea educatiei sexuale in scoli. Voluntarii s-au ales cu o amenda pentru o “sfoara intima”

Educatia sexuala trebuie sa devina materie obligatorie in scoli. Acesta este mesajul pe care peste 60 de ONG-uri l-au transmis luni autoritatilor.

Ca sa fie siguri ca ii aude cineva, voluntarii au marsaluit de la o institutie la alta, cu pancarte in maini. Tara noastra se afla in fruntea unui top negru in ceea ce priveste sarcinile in randul minorelor. Iar bolile cu transmitere sexuala au inceput sa apara si la copii sub 14 ani.

“Educatia sexuala e un drept”, “Nu e rusine, e despre mine”, sunt mesaje cu care acesti tineri incearca sa convinga autoritatile sa introduca o asemenea materie obligatorie in scoli.

Alexandru Nita, Militia Spirituala: “Parintilor le-a fost jena sa vorbeasca cu mine despre subiectul asta si a fost nevoie sa ma informez singur de pe internet.”

Mesajele, sustinute de 60 de organizatii non guvernamentale, au ajuns la Guvern, la Ministerul Educatiei, la Institutul de Stiinte ale Educatiei si la Ministerul Sanatatii.

Si cum totul are un pret, pentru ca nu au avut autorizatie pentru flashmob, jandarmii i-au amendat pe voluntarii care au intins o sfoara, de care au prins piese de lenjerie intima sau teste de sarcina ca sa-si sustina cauza.

Carmen Radu, asociatia FRONT: “Jandarmeria romana considera ca suntem un pericol public, nu mai exista libertate de miscare.”

Demersul celor 60 de ONG-uri vine intr-un moment in care Romania are cea mai ridicata rata de sarcini nedorite la adolescente din Uniunea Europeana, de 3 ori peste medie.

In Romania nu vorbim doar despre lipsa orelor de educatie sexuala in scoli, ci si despre lipsa acuta de programe de preventie. In multe tari europene, elevii isi pot lua prezervative gratuite chiar din scoli. La noi insa, doar li se vorbeste despre ele.

Statisticile arata ca 3 din 10 romance nu folosesc nicio metoda de contraceptie. Iar bolile cu transmitere sexuala au aparut si la copii sub 14 ani.

Reprezentantii Ministerului Sanatatii si ai Educatiei au transmis ca iau in calcul introducerea orelor de educatie sexuala in scoli. Dar nu au precizat cand vor aparea in programa.

• Cotidianul: Flashmob pentru introducerea educatiei sexuale în școli

Educația sexuală trebuie introdusă în curriculumul național obligatoriu, susțin peste 60 de ONG-uri. Într-un comunicat intitulat “Apel de urgență pentru educație sexuală în școli“, adresat Ministerului Educatiei, organizațiile avertizează că

“trăim într-o societate în care se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate, prin canalele media, din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, întelegerea functionării propriului corp și respectul în relațiile intime“.

Coaliția pentru Egalitate de Gen a organizat luni, 28 septembrie, un flashmob cu revendicarea “Vrem educatie sexuală în școli“, pe un traseu ce a cuprins: Guvernul – Ministerul Educației – Institutul de Stiințe ale Educației – Ministerul Sănătății – Piața Unirii.

Cele 67 de ONG-uri semnatare ale apelului susțin că educația sexuală trebuie sa promoveze respectul între parteneri și comportamente ce exclud orice forma de violență sexuală, protejarea împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, protejarea împotriva sarcinilor nedorite, posibilitatea identificarii și semnalizării de către copii și tineri a abuzurilor sexuale comise asupra lor.

• ActiveNews:

Cine și în numele cui cere educaţie sexuală în școli, fluturând chiloţi în public?

Astăzi, 18 cetăţeni zgribuliţi au venit la Ministerul Educaţiei să susţină o petiţie prin care „67 de ONG-uri cer introducerea educației sexuale în școli”. Așa spune online-ul că sunt, 67 de ONG-uri, adică o forţă, deși orice asociaţie pot fi înfiinţată de numai trei cetăţeni. Sunt 67 de organizaţii și pentru că specialiștii în marketing știu că numărul, și nu calitatea poate da forţă în transmiterea unui mesaj. De aceea sunt aduși la mitinguri indivizi ce scandează lozinci pentru 50 de lei sau o pungă de mălai. Ca să iasă la număr.

Petiţia, intitulată imperativ „Educație sexuală în școli ACUM!” și adresată Ministerului Educaţiei Naţionale, Institutului pentru Științele Educației, Ministerului Sănătății și Ministerului Tineretului și Sportului, a fost lansată în spaţiul virtual în urmă cu patru zile. Şi, deși evenimentul s-a bucurat de o mediatizare generoasă (Mediafax, Hotnews, Adevarul, Cotidianul și alte site-uri cu secularismul în suflet au propagat informaţia în mediul virtual), petiţia online nu a adunat, până la această oră, decât 377 de susţinători. Cam puţini, pentru 67 de ONG-uri… Şi deloc relevant, raportat la populaţia ţării noastre. Ultimul semnatar al petiţiei „Educație sexuală în școli ACUM!” este „Sarah Knippel”, adică… o româncă sadea.

Pot vorbi 18 cetăţeni, care au spate susţinerea virtuală a altor 377, despre ce ar trebui să înveţe copiii noștri la școală? Au ei dreptul să decidă și să impună ce este mai bine pentru cei peste 3 milioane de copii, câţi sunt înscriși în sistemul de învăţământ din România? Categoric, nu.

Chiar dacă mesajul lor este artistic și profesionist ambalat, întru diseminarea informaţiei și abaterea atenţiei oamenilor de la fondul problemei. Astăzi, de pildă, la flashmob-ul organizat în faţa Ministerul Educaţiei, susţinătorii predării sexului în școală au întins niște frânghii, pe care erau agăţate prezervative și chiloţi cu mesajul „O FACEM, DAR CUM?”. Sau „VAGINUL MEU, ALEGEREA MEA”, „DACÃ NU LA ŞCOALÃ, ATUNCI UNDE?”. Tot acest spectacol s-a desfășurat, repet, în spaţiu public, în faţa Ministerului Educaţiei!

Oricâte ONG-uri ar avea în spate, fictiv sau nu, oricâţi semnatari, români sau nu, oricâţi chiloţi ar flutura la intrarea într-o instituţie publică, inscripţionaţi sau nu, o petiţie nu poate înfrânge drepturile conferite părinţilor prin legea românească. Pentru că art. 51, alin. (2) din Legea 272/2004 prevede că

„părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor”.

Prin urmare, nu ONG-urile care-și expun lenjeria intimă în public au dreptul de a decide asupra educaţiei copiilor noștri. Ci noi!

Mănăstirea Petru Vodă distruge propunerea de impunere a educației sexuale în şcoli: E o programă sociopată creată de o ultraminoritate

Ca răspuns la scrisoarea (de ieri) de cerere a unei platforme de educaţie sexuală marxist-leninistă în şcolile României moderne, suntem nevoiţi să reamintim câteva principii specific naţionale şi raţionale care se pare că le sunt complet străine domnilor activişti semnatari ai scrisorii.

Sufletul, gândul, imaginaţia, voinţa, simţirea, sunt adesea mai importante decât faptele, gesturile şi acţiunile exterioare. Acest principiu este respectat şi în Justiţie, în cazurile când responsabilitatea (recunoaşterea meritelor ori aplicarea pedepselor) este mai mare pentru cel ce a gândit un fapt decât cel care doar l-a executat (autorul moral versus autorul faptei). Iată de ce e imperativ ca educaţia să pornească întotdeauna de la premisa supremaţiei Sufletului asupra Trupului, nu invers, cum susţin ONG-urile semnatare ale cerinţelor de sexualizare explicită şi sistematică, mai mult decât deja o fac concernurile multinaţionale de marketing şi entertainment.

În orice studiu se porneşte de la noţiunile de bază, nu de la amănunte. Deci, dacă chiar s-ar dori elevarea cunoaşterii, ar trebui să se înceapă de la o educaţie antropologică, şi nu de la explicarea amănunţită, către nişte copilaşi fragili, a unor noţiuni care nu ţin nici măcar de firea umană. Cursurile de aşa-zisă educaţie sexuală sunt de fapt nişte tratate care tot reinventează roata şi apa caldă. Autorii şi promotorii lor ignoră propria lor existenţă ca rod al unor părinţi care n-au avut nevoie de manuale, ONGuri şi forumuri de discuţii publice ca să se iubească şi să-i zămislească.

Prin fire, omul consideră iubirea ca pe ceva sacru, iar modul de a o exprima, ca pe ceva absolut intim. Gingăşia şi farmecul sădit în fire de Dumnezeu, Care este Însăşi Iubirea, se văd ameninţate de grosolănia unor oameni pentru care sexualitatea este valoarea supremă a vieţii şi pentru care nu există respect pentru intimitatea altuia. În felul în care este concepută şi prezentată, ideologia numită „educaţie sexuală” (un corolar al revoluţiei ateiste) urmăreşte desacralizarea fiinţei umane, potrivit manastirea.petru-voda.ro.

Acest curriculum sociopat cerut de către o ultraminoritate care desfide virtutea se adresează copiilor în termeni şi imagini sexuale explicite, în modul cel mai evident ateo-materialist, cu efectul de a suscita şi a perverti, deci de a deprinde, nu de a educa.

E o regulă ştiută că educaţia are nevoie de raţiunea netulburată de simţuri. Agresarea copiilor cu imagini şi conversaţii de natură sexuală nu educă, ci excită. Cu alte cuvinte, corupe.

Pentru o înţelegere suficientă şi etică a comportamentului intim, orele de biologie explică partea funcţională, orele de educaţie civică, diriginţie, literatură, filozofie şi psihologie explică partea sufletească. În familie şi între prieteni se discută aspecte mai intime, la doctor aspectele fizice, la duhovnic aspectele sufleteşti. Activitatea sexuală este o intimitate. Nu se pot concepe cursuri de respiraţie, de circulaţia sângelui sau de excreţie, şi nici despre cum să fii romantic. Unele lucruri se învaţă singur. Alte lucruri nici nu trebuie învăţate. („Desfrâu şi orice necurăţie să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; că nici un desfrânat sau necurat, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă, căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi” – spune Sfântul Pavel).Educaţia publică vizează alte subiecte. Între ele, cel mai important considerăm că este antropologia, din care derivă toate ştiinţele sociale, la fel cum toate artele şi ştiinţele derivă din cosmologie. Ori, antropologia este taman singura ştiinţă care nu se studiază în şcoli. Ea ar lămuri, unor copii însetaţi de cunoaştere, noţiuni precum structura umană sau puterile sufleteşti. Ca ştiinţă revelată, cunoaşterea cea mai profundă şi mai amplă despre om o oferă Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor. Colecţia de scrieri despre om şi despre toate trăirile omului e cea mai vastă literatură din lume, din întreaga istorie. Varianta restrânsă şi accesibilă este Filocalia, iar varianta mai largă este chiar folclorul poporului nostru, cea mai mare colecţie de învăţături despre om şi viaţă dintre toate popoarele lumii. Această uriaşă colecţie de înţelepciune, pilde, proverbe, basme, cântece, obiceiuri este însăşi înţelegerea creştină asupra lumii în limba română.

Prin această filozofie practică, deprinsă din Biserică, poporul român stă în fruntea popoarelor cu cel mai bogat patrimoniu cultural, înaintea multora care s-au ocupat cu plăcerile cărnii din copilărie până pe buza morţii şi n-au înţeles de la viaţă ceva mai măreţ decât propriile senzaţii efemere şi gândurile ridicole ce se ivesc din ele. Educarea gândirii critice, a strategiei, educaţie istorică, educare a virtuţilor, iată ce trebuie copiilor ca să trăiască frumos.

Antropologia nu este proprietatea d-lor Jung şi Freud, ale căror aplicaţii anticreştine, neştiinţifice şi obtuze, bazate pe un empirism urechist şi sociopat, duc invariabil la aceleaşi concluzii epicureice la fel de sociopate. Pe temeiul studiilor celor doi s-a creat ştiinţa propagandistică a lui Edward Bernays (prin care fiinţa umană lipsită de discernământ este lăsată fără apărare în faţa oricăror stimuli), ştiinţă care a provocat în ultimii 50 de ani boli psihice incurabile la scară planetară. Poate de aceea apare acum discuţia despre ceva ce mii de ani s-a considerat tabu din respect, nu din prostie, din conştiinţă morală, nu din angoasă gnostică. Numai ocultismul menţine un dublu standard în ce priveşte tabu-ul, pe de o parte numindu-l protejare a unei noţiuni sacre pentru care „masele” n-au fost „iniţiate”, pe de alta numindu-l „duşmanul progresului”. Atunci când nu este un apanaj al prejudecăţii, tabu-ul este un aspect al Ordinii. Al Legii. Al legii naturale. Cine dezavuează Legea? Anarhia şi stegarii ei.

Câteva noţiuni de antropologie, legate de sexualitate

[… VEZI LA SURSA…]

Aşa cum orice activitate a spiritului care nu aduce roade folositoare omenirii este o pierdere de energie şi de timp. Sexualitatea ca scop este iraţională şi antiumană.

În cazul particular al ONGurilor promotoare a ideologiei LGBT (care cu toată toleranţa, bunăvoinţa şi finanţarea, continuă să fie departe de a aduce vreo îmbunătăţire a înţelegerii raţionale şi sociale asupra experienţelor lor de tip psihopatologic), ambele criterii de ratare sunt atinse. Dacă prin activitatea lor fizică îşi anulează puterea de reproducere, prin activitatea lor politică promovează iraţionalismul, senzaţionalismul, eugenia, transhumanismul, pedofilia, zoofilia, contracepţia, imoralitatea, îndobitocirea – noţiuni şi realităţi psihopatologice pe care le impun ca norme.

[…]

Legaturi: