DISCRIMINATI LA NOI ACASA. In timp ce companiilor straine li se asterne covorul rosu, antrepenorii români sunt aruncati la câini/ Romania pierde LOCURI DE MUNCA cu sutele de mii, multe din cauza DNA si ANAF. “Tara este blocata” (Video)/ MEGA-SCANDALUL MILIARDELOR DE EURO TRIMISE IN ELVETIA CU CAMIONUL

• Adevarul: În primele două luni ale anului, a crescut numărul de firme care şi-au suspendat activitatea

Numărul de firme care şi-au suspendat activitatea în primele două luni ale anului a crescut cu 51,89%, iar numărul celor dizolvate a crescut cu 111,77%, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015, notează Agerpres.

Cele mai multe firme care şi-au suspendat activitatea au fost raportate în Bucureşti, unde s-a înregistrat o creştere de 64,32%, la 654 de firme faţă de anul trecut. Judeţul Constanţa s-a situat pe locul al doilea cu 250 de firme suspendate şi o creştere de 68,92%, urmat de Bihor cu 207 suspendări şi o creştere de 71,07%, conform datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

La capitolul dizolvări, s-a observat o creştere de 111,77% în ianuarie şi februarie faţă de aceeaşi perioadă din 2015, la 6.603 firme dizolvate.   Pe de altă parte, faţă de 2015, în perioada ianuarie-februarie din acest an a avut loc o scădere de 23,43% a numărului de societăţi intrate în insolvenţă, ajungând la 1,451 unităţi.  

Cele mai multe astfel de cazuri s-au înregistrat în Bucureşti, unde au fost 320 de firme intrate în insolvenţă, observându-se şi aici o scădere de 22,14%. Totodată, judeţul Iaşi a avut 103 unităţi şi o scădere de 0,96%, iar Bihorul a raportat 96 de unităţi, în scădere cu 2%. În plus, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, a fost cel mai afectat domeniu economic, cu 466 de cazuri de insolvenţă.

• Ziarul Financiar/ OPINIE CRISTIAN HOSTIUC, DIRECTOR EDITORIAL ZF: “Suntem discriminaţi la noi acasă. De către statul român. Companiilor străine li se întinde covorul, în timp ce noi, antreprenorii români, suntem «aruncaţi la câini». Noi de ani de zile facem profit, iar multinaţionalele raportează numai pierderi şi nimeni nu le întreabă nimic”

Joi, 31 martie, la Braşov, ZF Antreprenorii României. O sală cu aproape 250 de oameni, cei mai mulţi – antreprenori sau manageri români. O discuţie legată de starea capitalului privat românesc în 2016.

Conform celor mai recente date consolidate, la nivelul anului 2014, ponderea companiilor româneşti în totalul businessului din România era de 47%, în timp ce companiile străine ajunseseră la 49%. Diferenţa de 4% aparţine companiilor de stat.

Dintr-o cifră de afaceri totală de 1.088 de miliarde de lei pentru 461.000 de companii cu activitate, 509 miliarde de lei au fost realizate de firmele private româneşti (423.000 de companii), cu 2,4 milioane de salariaţi, iar 536 mld. lei de companiile străine (38.000 de companii), cu 1,18 milioane de angajaţi. 

Deşi companiile străine au avut o cifră de afaceri mai mare, rezultatul lor net raportat (profit minus pierderi) a fost de minus 2 miliarde de lei.

De partea cealaltă, companiile româneşti au raportat un rezultat final pozitiv de 14 miliarde de lei (profit de 33 de miliarde de lei, pierderi de 19 miliarde de lei).

Frustrant, nu? Aşa se simt şi antreprenorii români în acest moment. Guvernul României, guvernele nu încurajează deloc capitalul privat românesc, în timp ce firmelor străine li se întinde covorul oriunde merg, începând de la Palatul Victoria până la orice administraţie fiscală.

Guvernul României protejează multinaţionalele prin toate formele, în timp ce antreprenorii şi companiile româneşti sunt „aruncaţi la câini“, cu toate că au responsabilitatea unui număr dublu de angajaţi.

Ajutoarele de stat se duc către multinaţionale (statul subvenţionează crearea de locuri de muncă şi plata unor impozite şi taxe pe forţa de muncă), în timp ce firmele româneşti completează tone de hârtie şi în final li se spune că nu ştiu ce nu au adus.

Şi din acest motiv, la nivelul întregii ţări multinaţionalele au putut să plătească un salariu mediu net (la nivelul 2014) de 1.972 de lei, în timp ce firmele româneşti, de numai 1.034 de lei. Acest lucru face ca angajaţii români să prefere să lucreze în multinaţionale, iar companiile româneşti să fie a treia opţiune, pentru că prima opţiune este să lucrezi în companiile de stat, unde salariul mediu net era în 2014 de 2.294 de lei.

Mai mult decât atât, fiscul hărţuieşte continuu companiile româneşti, vine şi cere bani, în timp ce de multinaţionale nu se atinge deloc, spune Marcel Bărbuţ, proprietarul AdePlast, cel mai mare jucător pe segmentul lui, de produse pentru construcţii. „Sunt multinaţionale care au pierderi de două ori mai mari decât profitul net şi nimeni nu ia nicio măsură, să meargă să-i întrebe de ce au pierderi, când alţii în piaţă nu au.“

Companiile străine subvenţionează preţurile şi pierderile pentru a scoate firmele româneşti din joc şi a cuceri în totalitate o piaţă.

Antreprenorii români nu au nimic împotriva multinaţionalelor, le recunosc rolul pe care îl au în economia românească, know-how-ul şi pieţele de desfacere pe care le-au adus sau investiţiile pe care le-au realizat. Nivelul de dezvoltare al României de astăzi a fost susţinut şi de capitalul străin, spune Remus Crăciun, director general la Ecopack Braşov.

Dar sunt furioşi pe autorităţi, pe guvern, pe cei de la Finanţe, pentru că se simt discriminaţi în business, în modul în care sunt priviţi în piaţă. Atunci când este criză sau când nu mai ies cifrele, multinaţionalele pleacă, iar firmele private rămân, cu toate că nu au beneficiat deloc anterior de sprijinul guvernului.

Aceasta este starea de spirit. Antreprenorii şi firmele private trebuie să muncească de trei ori mai mult decât competitorii lor străini pentru a rezista cât de cât în piaţă şi a nu se preda.

Ioan Simion, principalul acţionar al Confind Câmpina, o firmă care face echipamente pentru industria petrolieră, cu afaceri de 213 milioane de lei la nivelul lui 2014, spunea cu ciudă la conferinţă că pentru statul român firmele private româneşti nu există. „Suntem o companie privată românească, avem 1.300 de angajaţi, plătim impozite la stat de 25 de ani, nu am întârziat o zi. Încercăm să intrăm la Romarm, să vedem dacă putem deveni furnizor al armatei, să facem şi noi proiectile. Până acum nu ne-au băgat în seamă.“

Romarm este o regie autonomă producătoare de armament deţinută de stat.

Ioan Simion vrea să lucreze pentru ei, dar bate la uşi închise: Dacă nu pot să fac ce vor ei, asta e, nu pot eu. Dar vreau să încerc. Poate ne ajutaţi dumneavoastră, să ne expuneţi problema, că noi nu am avut până acum succes.

În Statele Unite, companiile private americane sunt principalii furnizori pentru industria de armament. Acolo, dacă o firmă străină reuşeşte să câştige o licitaţie, este dramă naţională în Congresul american. Americanii se gândesc în primul rând cum să-şi susţină industria lor, nu pe a competitorilor.

În România, primul lucru la care se gândesc guvernanţii este cum să susţină multinaţionalele, nu să dea comenzi companiilor româneşti, unde valoarea adăugată rămâne în ţară, nu pleacă afară.

Ioan Simion spune că în anii anteriori lucra pentru Rusia, iar acum nu mai are nicio comandă de când cu embargoul. Cum pot firmele germane să lucreze în continuare pe piaţa rusească fără niciun fel de probleme şi noi să rămânem cu produsele la graniţă?

Probabil că problemele de la Confind Câmpina, începând de la uşile închise de către stat până la lipsa oricărui sprijin de la guvern de a intra pe pieţele externe, le au zeci de mii de companii private româneşti. Şi asta nu de un an, ci de două decenii.

În ciuda tuturor neajunsurilor cu care se confruntă firmele private româneşti din partea statului român, antreprenorii români cred că nu sunt mai prejos faţă de companiile străine, au mai multă inteligenţă, energie şi dorinţă de a arăta că pot să facă business. De la stat nu cer mult, ci doar să justifice rolul pe care îl are, de a investi cu folos banii strânşi prin taxe şi impozite plătite şi de companiile private româneşti, astfel încât economia românească să nu rămână o cochilie goală atunci când o parte din multinaţionale vor pleca pentru că creşterea salariilor nu mai justifică prezenţa lor aici.

Atenţie la acest avertisment.

• DCNEWS/ Bogdan Chireac: Pe Cioloş îl strică anturajul…

În iureşul tentativelor de arestare de la începutul acestei săptămâni, câteva ştiri economice au trecut neobservate. Încasările din TVA au scăzut, în februarie anul acesta, cu 16 % faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Salariile bugetarilor au crescut, în schimb, cu 20%. O ştire cutremurătoare de la Asociaţia Patronatelor încă nu şi-a făcut loc în spaţiul public: din octombrie anul trecut, România a pierdut aproape 280.000 de locuri de muncă. Anchetele procurorilor şi administraţia blocată au lăsat deja urme adânci în capitalul românesc.

De la guvernul Cioloş nimeni nu mai are nicio aşteptare. El face cel mult deliciul internauţilor care vânează gafele, uneori monumentale, ale personajelor ce-şi spun miniştri.

De la premierul Dacian Coloş unii mai aşteaptă, însă, un semn. Îşi mai leagă speranţele de el. Omul nu este o caricatură, cum sunt mulţi dintre colegii săi, ci un bun tehnician, cel puţin în domeniul agricol. De la Cioloş, premierul, încă se mai aşteaptă măcar o idee economică. Să ne spună că e mai bine să creştem capre decât oi. Sau că trebuie să punem rapiţă şi nu grâu. Sau că va sprijini construcţia de silozuri. Sau că se va încăpăţâna să semneze un contract fie şi pentru construcţia unui singur drum expres. Ceva de care să-şi lege numele.

În loc să urce spre economie, Dacian Cioloş alunecă grav în securism. Ce să crezi despre şeful guvenului, care – după ce acordă primul interviu în această calitate unui ofiţer acoperit, autodenunţat – se apucă din senin să afirme: n-am fost, nu sunt şi nu voi fi ofiţer acoperit. Probabil că mulţi dintre cei cărora nu le trecea prin cap că ar fi, acum se gândesc că Cioloş a primit ordin să spună asta… În loc să sprijine reforma administraţiei, câtă se poate face, premierul se lansează în discuţii sterile şi contradictorii despre terorişti belgieni şi cartele prepay româneşti.

În ritmul acesta, guvernul Cioloş poate accelera catastrofa economică spre care se îndreaptă România. O fi Cioloş băiat bun, dar în mod clar îl strică anturajul…

• ActiveNews: 

O nouă declarație ȘOCANTĂ a ministrului Agriculturii: În ultimii cinci ani de guvernare, s-au scos 35 de miliarde de euro cu camionul și s-au dus în Elveția

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a declarat într-un interviu pentru ZF.ro, că peste tot, cei mai mulți bani se fac în afaceri cu statul, dar că diferența dintre corupția din Vest și cea din România este că străinii nu scot banii din țară.

„Eu (în Vest – n.r.), când fac o afacere cu statul și câștig, să zic, un milion de euro, eu banii ăia nu-i duc într-o țară străină, să-mi iau casă sau să-i pun în cont, ci îi păstrez în Belgia (destinație generică – n.r.) și fac o afacere, o firmă, o făbricuță, și dau și la amărâtul ăla să mănânce o pâine. Voi scoateți banii din țară, și – îmi spunea el (un interlocutor care i-a relatat povestea – n.r.) – s-au scos în ultimii 5 ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu – că așa era atunci, nu că ar fi alții mai procopsiți ca alții. Nu! Toți sunt români, toate partidele, să fim clari. S-au scos 35 de miliarde (de euro) din România, îmi supuneau băieții, confidențial; din România, cu camionul, s-au dus în Elveția”, a declarat Irimescu.

Ministrul a stârnit o serie de controverse în ultimele zile, prin declarațiile sale. Acesta a afirmat, printre altele, că este nevoie de o sporire a controalelor la produsele care intră în țară pentru că aici vin multe impor­turi aflate la limita perioadei de ga­ran­ție sau chiar expirate.

După ce a vorbit despre banii scoși din țară cu camionul, ministrul Agriculturii revine cu precizări: A fost o metaforă

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a declarat că afirmația sa privind transferul a 35 de miliarde de euro din România, cu camionul, în Elveția, în ultimii ani de guvernare, a fost o metaforă și că situația nu are legătură cu fostul președinte Traian Băsescu, informează Mediafax.

“A fost o metaforă. Dacă vedeți declarația Curții de Conturi de câteva zile, 40% din PIB, adică 60 de miliarde de euro sunt evaziune. O parte din bani probabil a ajuns în afara țării. Exact așa se spunea și în 2010 la care m-am referit eu”, a declarat Achim Irimescu pentru sursa citată.

Ministrul a făcut aceste precizări după declarația controversată dată pentru Ziarul Financiar. Șeful de la Agricultură a afirmat că peste tot, cei mai mulți bani se fac în afaceri cu statul, dar că diferența dintre corupția din Vest și cea din România este că străinii nu scot banii din țară.

„Eu (în Vest – n.r.), când fac o afacere cu statul și câștig, să zic, un milion de euro, eu banii ăia nu-i duc într-o țară străină, să-mi iau casă sau să-i pun în cont, ci îi păstrez în Belgia (destinație generică – n.r.) și fac o afacere, o firmă, o făbricuță, și dau și la amărâtul ăla să mănânce o pâine. Voi scoateți banii din țară, și – îmi spunea el (un interlocutor care i-a relatat povestea – n.r.) – s-au scos în ultimii 5 ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu – că așa era atunci, nu că ar fi alții mai procopsiți ca alții. Nu! Toți sunt români, toate partidele, să fim clari. S-au scos 35 de miliarde (de euro) din România, îmi supuneau băieții, confidențial; din România, cu camionul, s-au dus în Elveția”, a declarat Irimescu.

• INPOLITICS.RO:

INCEPE TAVALUGUL: ”S-AU SCOS BANI DIN TARA CU AVIONUL, CAMIONUL, AUTOCARUL SI BARJA!”

Așa cum anticipam, ieri, într-un material, în absența unei reacții a SRI, afirmațiile explozive ale ministrului Agriculturii privind miliardele de euro scoase din România în regimul Băsescu încep să fie rostogolite și de alte nume grele.

Primul dintre acestea e fostul bancher Lucian Isar, soțul Alinei Gorghiu, care postează azi, pe blogul propriu, un material în care confirmă spusele lui Achim Irimescu, oferind și unele amănunte suplimentare destinate scepticilor care au pus la îndoială anumite aspecte ”tehnice” ale afacerii.

”Ministrul Agriculturii a facut o afirmatie incadrata ulterior ca si metafora: in 5 ani de guvernare Basescu au fost transferati cu camionul in Elvetia 35 miliarde de euro.

Cum era de asteptat atacul a fost la mijlocul de transport, camionul, iar in aparare a fost chemata vigilenta vamuirii unui camion pe care scrie mare, pe prelata, “loaded”.
Poate nu au fost fix 5 ani pentru 35 de miliarde de euro, ci 4 ani si 8 luni sau 6 ani si 2 luni (ne incurca la estimare cursul de schimb).

Partea cash nu a fost transferata doar cu carausi prin camioane, ci si cu avioane private de pe Baneasa, cu autocare de transport persoane si chiar prozaic cu barja.

Sumele mari nu au plecat cash ci direct virati in Austria, Cipru, Cayman, Zurich, Panama, Olanda, Hong Kong.
Poate nu au fost virati in final toti in Elvetia, dupa numeroase ture prin lume, spalate si ras-spalate.

Concluzia Ministrului Agriculturii este corecta: in alte tari sifonarea se intoarce in economia de unde a fost scoasa resursa si nu ramane in zone ce mustesc de lichiditate.

Revenirea a inceput si in Romania timid deghizata in investitori, dar volumul redus nu merita efortul dezvoltarii subiectului” conchide fostul bancher. (B.I.)

SCANDALUL MILIARDELOR DIN ELVETIA – O LOVITURA A SIE IN FALCA SRI?

Guvernul Cioloș a fost creat în urma unor manevre misterioase, de la straniul caz ”Colectiv” la mișcările ”străzii”, care s-au declanșat repede și s-au stins la fel de repede (a mai auzit cineva de vreo consultare a Cotrocenilor ori a fantomaticului minister al Dialogului Social cu ”strada”?). Doar cîteva luni mai tîrziu, guvernarea din România pare că a ajuns terenul nu al unor dispute politice, cum te-ai fi așteptat, ci al uneia între SIE și SRI. Iar ultimul scandal provocat de un ministru ar putea ascunde o lovitură regizată contra ultimului.

Dacă președintele țării a fost înscăunat de SRI, și tot despre același serviciu se poate spune că a încălecat principalele partide cu sprijinul DNA, SIE pare să-și fi încercat revanșa prin guvernul Cioloș. Să ne reamintim că, încă de la instalare, celebrul disident Paul Goma transmitea public mesajul că cel puțin cinci membri ai noului cabinet sunt acoperiți ai SIE. Ca unul care a activat mult pe afară, premierul Cioloș e, și el, suspectat de apartenență la aceeași filieră, cu toate dezmințirile ”nu am fost și nu voi fi ofițer acoperit”.

De fapt, cam toate discuțiile din ultima vreme legate de acoperiți din structurile politice par menite tocmai să întărească suspiciunile marelui public.

O declarație-bombă dintr-un recent interviu a ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, a aprins rău spiritele.

“Diferenţa între corupţia de la noi şi corupţia din Vest, asta îmi explicau mie cei din Vest: acolo este… e umană, adică cei mai mulţi bani se fac cu statul, toate hoţiile mari se fac cu statul, cu bani de la buget, peste tot. Când stăinii fac o afacere cu statul şi câştigă, să zicem, un milion de euro, banii ăia nu-i duc într-o ţară străină, să-mi iau casa sau să-i pun în cont, ci îi păstrez în Belgia (destinaţie generică întrucât ministrul a locuit multă vreme în Belgia – n.red.) şi fac o afacere, o firmă, o fabricuţă, şi dau şi la amărâtul ăla să mănânce o pâine. Voi scoateţi banii din ţară, şi – îmi spunea el – s-au scos în ultimii 5 ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu – că aşa era atunci, nu că ar fi alţii mai procopsiţi ca alţii. Nu! Toţi sunt români, toate partidele, să fim clari. S-au scos 35 de miliarde (de euro) din România, îmi supuneau băieţii, confidenţial; din România, cu camionul, s-au dus în Elveţia. Sunteţi atât de tâmpiţi, banii ăia produceau pentru noi, în loc să producă pentru Elveţia. Ştiţi că acum, în Elveţia, dacă pui bani trebuie să dai tu comision, nu îţi dă el”, a spus ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, într-un interviu acordat zf.ro.

Cu maximă promptitudine, tema a fost preluată de fostul președinte Traian Băsescu:

“Dacă Irimescu ştie, înseamnă că are şi elemente să probeze. Dacă nu, este un delator ordinar şi trebuie arestat imediat. Un derbedeu ca ăsta. Dacă are cumva dreptate, înseamnă că serviciile de contra informaţii, deci SRI, au fost părtaşe cu ei. Nu era posibil un asemenea transfer de bani, fără să-şi dea seama structurile de contrainformaţii româneşti. Ori unul, ori altul trebuie arestat imediat. Dumneavoastră mă întrebaţi pe mine, ca şef de stat, dacă ştiu despre operaţiuni de scoatere masivă de valută din ţară. 35 de miliarde de euro, vă daţi seama. PIB-ul României este de circa 50 de miliarde, deci un PIB întreg scos pentu că aşa spune Irimescu”, a declarat Băsescu.

El a introdus însă, atenție!, o nuanță: aceea că, dacă acuzaţiile lui Irimescu se dovedesc adevărate, “cei care au protejat operaţiunea, adică liderii SRI, trebuie arestaţi”.

“Aici suntem în faţa a două situaţii. Ori Irimescu este un dezaxat care trebuie arestat imediat şi trebuie îndepărtat din Guvern, ori cei care au protejat o astfel de operaţiune, şi aici nu poate fi decât SRI, trebuie arestaţi imediat liderii lui. Una din două”, a precizat Băsescu.

“Pe mine nu m-a informat niciodată nimeni despre astfel de operaţiuni. Nu despre 35 de miliarde, ci despre un leu scos din ţară. Dacă Irimescu este sănătos la cap şi vorbeşte responsabil, înseamnă că cei care au vegheat la siguranţa naţională a românilor au fost părtaşi şi trebuie arestaţi. Dacă Irimescu este un iresponsabil, trebuie îndepărtat din Guvern şi arestat la rându-i. Nu avem variante aici. Eu nu am aflat în 10 ani despre astfel de operaţiuni, 35 de miliarde de euro. Vă daţi seama ce înseamnă? Să scoţi un camion cu bani, trebuie protejat. Sau voi credeţi că a trecut aşa flu-flu, în zbor ca porumbelul? A trecut printr-o frontieră, acolo au fost vameşi, acolo sunt serviciile de securitate care veghează la frontierele patriei, acolo este poliţia de frontieră. Avem de arestat foarte mulţi dacă Irimescu dovedeşte că are dreptate. Sau dacă e nebun cumva, trebuie arestat sau dus la ospiciu. Eu cred că cel care trebuie să vă răspundă ferm este şeful operativ al SRI-ului”.

Interesant specificație ”tehnică” de final: cel care trebuie să răspundă e Coldea.
Dar de ce Coldea și nu directorul Hellvig, autoritatea supremă în serviciu?

Cumva pentru că ținta reală a scandalului e puternicul și controversatul Coldea?

Strategia e destul de simplă și eficientă, în acest caz și o vom explica imediat.

Nu mai înainte de a face o mică precizare: pe lista de acoperiți ai SIE din guvernul Cioloș, a lui Paul Goma, figurează și Achim Irimescu.

Scandalul celor 35 de miliarde de euro scoase din țară este foarte periculos, pentru că e genul de informație care prinde la marele public, se fixează în memoria colectivă și începe să ”producă” scenarii.

Ne amintim de valurile create, în luna mai a anului 2010, de o declarație a magnatului Dinu Patriciu, potrivit căreia în băncile din Elveția se află peste 18 miliarde de euro depuși la negru de diverși afaceriști români, bani care ar trebui, într-un fel sau altul, repatriați.

Încă mai mari valuri s-au produs, însă, cîteva luni mai tîrziu, atunci cînd în presă au apărut informații că tezaurul țării ar fi fost trimis de BNR în bănci străine.

Informația a fost atît de rapid asimilată de public încît altminteri imperturbabilul și sobrul guvernator Mugur Isărescu a recurs la o soluție de criză, fără precedent: 20 de șefi de mari publicații au fost duși în grup în sala tezaurului și lăsați să atingă, efectiv, rezervele de aur, pentru a se convinge că informația era falsă.

Informația privind cele 35 de miliarde de euro nu e lansată nici de revista ”România mare”, nici de siteul ”Dacii liberi” sau cine mai știe ce sursă ieftină, ci de ditamai ministrul importat de la Bruxelles, într-un interviu acordat celei mai prestigioase publicații economice.

Ce ar putea urma?

1) SRI și Florian Cioldea tac mîlc, chiar și după ieșirea dură a fostului președinte.

Asta înseamnă drum deschis pentru rostogolirea explozivei informații.
Și se va rostogoli mai ales în virtutea principiului ”oamenii cred ceea ce le place să creadă”.
”De aia o duce țara prost, pentru că banii noștri se scurg în băncile străinilor, cu binecuvîntarea celor care ar trebui să împiedice asta”.
O idee, să recunoaștem, seducătoare, într-un moment și așa delicat în privința relațiilor inter-state, în UE. Și o foarte probabilă viitoare temă de campanie electorală.

2) SRI și Coldea ies la rampă și vorbesc.

Un comunicat penibil, cu asumare incertă, precum cel dat Digi 24 zilele trecute în scandalul cartelelor prepay nu ar face decît să înrăutățească situația.
E nevoie de explicații mai ample în asemenea caz.

Și totuși, ce ar putea spune SRI marelui public?

Că e fals?

Că din România nu s-a scurs un sfanț în Elveția, pentru că organele au fost vigilente?

Ar fi o gafă teribilă, nu mai departe de anul trecut a izbucnit scandalul monstruos al filialei elvețiene a băncii britanice HSBC, în cadrul căruia s-a recunoscut oficial că în conturile acesteia depuseseră bani negri mii de personaje grele, de la dictatori africani la vedete hollywoodiene și de la traficanți de droguri la politicieni de top. Pe listă, reamintim, apărea și România, cu 219 nume, multe de politicieni, rămase nedezvăluite, suma totală depusă fiind de peste 1,3 miliarde de euro.

Și era vorba de o singură bancă, din cele peste 320 din Elveția.

Nu ar crede nimeni dezmințirile SRI.

Dacă, dimpotrivă, generalul Coldea decide să meargă, fie și parțial, pe cartea sincerității și să admită că sunt importante sume de bani depuse pe șest în țara cantoanelor, se deschide o cutie a Pandorei cu efecte imprevizibile, pentru că publicul va dori să știe mai mult, și mai mult, și, mai ales, ce a păzit SRI în tot acest timp.

SRI, adică acel serviciu care știe tot, ascultă tot, știe cîte capre au judecătorii CCR și ce vorbește un magistrat chiar cînd trage apa la WC, dar ratează, fir-ar, tocmai temele cu adevărat importante, cum ar fi scurgerea banilor țării.

Din acest punct de vedere, scandalul Irimescu nu mai arată ca afirmațiile unui ”dezaxat”, ci ca o abilă capcană întinsă de SIE (serviciu de care a ținut și Băsescu) lui Florian Coldea.

O lovitură dublată, în aceste zile, de un alt eveniment scandalos, din perspectiva marelui public, care plesnește peste ochi atît SRI cît și DNA: un director de Fisc, un fost ministru, un fost premier și un fost șef de stat (Diaconu, Udrea, Ponta, Băsescu) confirmă traficul de influență făcut de un ambasador străin, se dau și nume, și nicio autoritate a statului nu se sinchisește să reacționeze.

Prea ocupați să numere cotoarele de bilete de la concertul lui Bregovic, ori să-l trateze regulat cu cafea pe Liviu Negoiță, băieții de la SRI și DNA nu realizează că au început să ia apă prin toate încheieturile.

Ori, poate, cine știe?, au ajuns la un nivel la care părerea publicului chiar nu-i mai incomodează?
Terifiantă ipoteză, să nu insistăm prea mult asupra ei. (Bogdan Tiberiu Iacob)