AGENDA ACTUALITĂȚII (pagina 22)

Este revelator (și revoltător) faptul ca atentatele au avut loc în zonele cele mai controlate din Bruxelles (aeroport și metrou), în capitala de jure a Europei, după ce se luaseră din timp măsuri excepționale de securitate, deci în PLINĂ ALERTĂ ANTITERORISTĂ! Aceasta cu toate ca există servicii secrete supradimensionate, deși suntem în plină epocă a controlului absolut al comunicării, deși camerele de luat vederi împânzesc străzile din Vest și toată lumea este tratată ca un prezumtiv suspect. Totuși, în mod straniu, atentatele fac ravagii în orașele importante ale Europei.

De câțiva ani, trebuie să observăm cu realism faptul că ne aflăm în fața unei ofensive fără precedent a marxismului cultural în România, ofensivă întreținută aidoma ocupației militare sovietice de către simandicoase cadre universitare cu trecut de ,,Ștefan Gheorghiu”, politruci și sinecuriști reșapați din tolba expirată a UTC-ului și propagandiști plătiți de organizații din afara țării care au în proiect ruperea noastră de tradiția și identitatea multimilenară a neamului românesc.

Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în calendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane, o zi în care ne unim în rugăciune cu toţi creştinii ortodocşi din ţară şi de pretutindeni, o zi în care, în mod deosebit, ne simţim în comuniune cu toţi sfinţii, din toate timpurile, dar mai ales cu martirii, mărturisitorii şi cuvioşii care şi‑au dăruit viaţa Domnului Hristos, pentru apărarea dreptei credinţe şi cinstirea sfintelor icoane.

Astăzi, există mulți oameni care se îndoaie și se îndoiesc, prizonieri ai propriilor interese și convingeri. Oameni care stau la coadă pentru a face parte din completul unui „proces cu publicitate lărgită”. Intelectuali care susțin că apără valorile „democrației românești”, nesocotind unul dintre drepturile fundamentale – libertatea de exprimare.

E o altfel de pușcărie, mult mai grea. Când teama ne va învinge și vom înceta să vorbim liber, ne vom semna singuri condamnarea și vom intra cu toții acolo.

Pocăința asumată viu este contagioasă, îi va molipsi și pe ceilalți frați. Aceasta este forma cea mai bună și cea mai onestă de mărturie creștină în lume.

Cu atât mai mult sunt profund neliniştitoare şi revoltătoare veştile de acum privind reevaluarea Direcţiei a VI-a a Securităţii şi readucerea ei în prim-plan într-o formă deloc voalată. În toată tevatura, în care corul de lătrăi a denunţat vehement posibilitatea că, fără interceptări, există pericolul să scape marii corupţi, atentatorii la siguranţa naţională şi teroriştii din Statul Islamic, păreai din altă lume dacă invocai exemple din marile democraţii occidentale sau precizai că nimeni, dar absolut nimeni, nu minimalizează aceste pericole sau, Doamne fereşte!, dă dovadă de iresponsabilitate, minimalizând rolul serviciilor secrete şi rostul lor în societatea democratică românească!

Sfânta Biserică ne pregăteşte prin cele două căi puse înainte. Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? Eşti liber să alegi şi ai minte să descifrezi ce este bine şi ce este rău. Să nu iei binele drept rău şi răul drept bine. Trebuie să păşim cu inima curată în Postul cel Mare, în vederea Paştelui, a trecerii noastre de la omul trupesc la omul duhovnicesc, pentru ca nu numai cu gura, dar şi cu strunele sufletelor noastre să putem cânta „Hristos a Înviat!”.

„Toate spusele părintelui Arsenie Boca s-au adeverit în timp. Extraordinar, ce poate lucra Dumnezeu cu noi! Nimic nu e la întâmplare. Părintele Arsenie i-a spus bunicii mele din partea tatei, ucenică a marelui duhovnic, şi care odihneşte aici: «Suzana, tu vei face mănăstire, va ţine puţin, dar cineva din neamul tău o va ridica şi va dăinui. Voi nu aveţi idee ce loc sfânt este acesta. Aici vor cânta îngerii din cer»“, mărturiseşte cu tremur în glas maica Serafima…

Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.

Iată, mai jos, ceea ce avem în vedere. Întreg documentul acesta dă impresia unei utilizări nejustificate a terminologiei ecumenice, care vine în contradicție cu teologia ortodoxă tradițională și limbajul Sfinților Părinți. Uneori, sunt folosite expresii cu dublu sens, care nu sunt menite să clarifice conceptele, asemenea Sinoadelor Ecumenice, ci să le ascundă și să le erodeze în mod conștient. Există chiar unele formulări evident neortodoxe. Cităm exemple concrete.

A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]

Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.

„S-a căutat aproape peste tot, s-au verificat apa, portocalele, brânza, carnea şi condiţiile igenico-sa­nitare din fabrici, şcoli, case de locuit, numai într-un singur loc nu îndrăznesc autorităţile să se uite şi să verifice, vaccinurile. Oare de ce?”

Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge! În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

De câteva zile, de când Macedonia a închis granițele, toți imigranții, acum în total de peste 100.000, stau în Atena. Nu mai au loc în spațiile ce au fost destinate Olimpiadei din 2004, nici în corturile din parcuri, acum stau peste tot. Grecii, și așa săraci, au fost nevoiți să cheltuiască peste trei miliarde de euro. Europa a plătit Greciei doar 33 de milioane! Este un dezastru. Europa nu-i ajută de loc! Sirienii nici nu mai sunt în număr așa de mare. Cei mai mulți sunt afgani, africani, despre care nici nu s-a pomenit vreun cuvânt atunci când Merkel a arătat dispoziția Germaniei pentru a primi refugiați. Dar nu despre refugiați se mai vorbește, ci despre o masă uriașă de năvălitori. Stau peste flori, pe lângă casele oamenilor, nu se mai poate ieși în parc cu un copil, cu un animal de companie. Cu nimic! Își fac necesitățile peste tot, miroase, la Atena este acum cald, sunt 20 de grade, miroase peste tot. Nu se poate ține ritmul curățeniei. Atenienii sunt disperați. Oamenii, din sărăcia lor, le duc mâncare, pâine, haine, dar nu mai au, nu mai au nimic!

“Reasezarea din sistem” ar putea insemna intarirea autonomiei DNA in raport cu celelalte institutii de forta. Decizia CCR taie doar rolul SRI in interceptarile din dosarele anticoruptie. Pentru ca acestea sa fie duse la acelasi nivel operativ, DNA isi va construi propriul aparat si propria infrastructura necesara. Acest lucru poate ca nu se face peste noapte, insa, in perspectiva, inseamna crearea unui SUPER-DNA, cu puteri mult crescute atat in aria sa de manevra, cat si, poate mai important, in sistem.

Majoritatea creştină a acestei ţări nu poate trăi în ghetoul pe care îl construieşte o minoritate agresivă şi ilegitimă. Trebuie să ieşim din spirala tăcerii şi să ne afirmăm existenţa în societate. Statul român laic nu poate deveni anticreştin, nu se poate întoarce împotriva poporului pe care îl reprezintă. Statul român nu poate deveni agentul unor minorităţi anticreştine, agresive şi intolerante. Majoritatea nu poate fi anihilată permanent de o minoritate care se consideră – ca şi vechii bolşevici – purtătoarea sensului istoriei.

Zilele trecute am văzut cum ministrul agriculturii poate să ruineze cu zâmbetul pe buze un producător local de lactate. Un ministru ce ar fi trebuit să nu doarmă noaptea din cauza situației acestor producători.

În România există 900.000 de gospodării țărănești ce cresc bovine iar producția laptelui este o problemă socială. În multe cazuri laptele este cea mai importantă sursă de venit pentru acești oameni. Din păcate laptele ajunge să fie mâncat de purcei dimineața, la pranz și seara […]

Canalul insidios pe care ne-am înscris pentru a naviga către măreaţa înfăptuire a statului de “Drepţi!” este main-stream-ul impus de cele câteva ONG-uri auto-intitulate curate, organizate după tipicul acelor Stormtroopers (soldaţii furtunii) din “Războiul Stelelor”, entităţi care stabilesc, de vreo 15 ani, în mod coordonat şi planificat de generoşii lor finanţatori, trendurile în justiţie şi în societate, programele de guvernare şi privatizare şi, în ultimul timp, chiar programele educative şi catehismul “moral” al României tehnocrate. Ei, soldaţii furtunii, sunt cei care îi arată cu degetul pe indivizii care urmează (trebuie) să fie condamnaţi, dar şi pe colaboraţioniştii care, temporar, trebuie protejaţi de malaxorul justiţiei penale. Neutralizând, la propriu, a patra putere în stat, “câinele de pază al democraţiei”, adică presa, tot ei, soldaţii furtunii, sunt pastorii care ne ţin catehisme despre ceea ce se poate striga în strada şi ce nu, pentru ce e trendy să protestezi şi pentru ce nu e, ce suporturi media sunt OK pentru reclame şi ce televiziuni nu se califică moral pentru asta.

Ȋn acest moment, peste fabrica din satul Brădetu a căzut meteoritul. Nici măcar Danone n-ar putea rezista unui astfel de război. Ȋnsă am convingerea că Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) nu îndrăznește să verifice măcar produsele Danone, darămite să facă public numele companiei, în cazul descoperirii unor nereguli. Lactate Brădet e însă o societate mică, înființată în 2001, și are capital integral privat românesc. E numa’ bună de dat cu meteoritul în ea. *** La început, autoritățile ne spuneau că de vină pentru moartea celor trei bebeluși sunt condițiile precare de igienă. Iar ministrul Sănătății îndemna populația României să se spele pe mâini. Acum, autoritățile ne spun că eram bine spălați pe mâini cu toții, dar nu mâncam ce trebuie. Și, mai ales, de unde trebuie.

De aproape două decenii, România este poligon nuclear de experimente pedagogice cu efecte devastatoare. Nici nu se apucă să se evalueze rezultatele unuia, că se şi încep altele, fără studii de impact, dezbateri, dialog. Credem, de aceea, că orice propunere revoluţionară ar trebui să vină, la pachet, cu studii de fezabilitate, cu rezultatele şi bunele practici care să o justifice. Să mai spunem că planul-cadru se referă la învăţământul public, nu la cel organizat de fundaţii, partide sau ONG-uri. Iar învăţământul public nu poate fi teren de experimente pentru utopişti de tot felul, bloggeri, oengişti, politruci şi activişti civici.

Nu trebuie neglijată nici pista tratamentelor medicamentoase (antibiotice etc.) administrate bebelușilor internați cu diaree, dar care după administrarea unor medicamente au început să vomite, după care simptomele s-au agravat tot mai mult, copiii ajungând la dializă.

A ajuns atât de pervertit acest cuvânt – iubirea – încât fiecare crede că-i poate da orice înţeles, după cum îl taie mintea sau după cum pofteşte. Poate găsi cineva, în toată istoria umanităţii, o definiţie mai adecvată şi mai înaltă a iubirii, decât cea din celebrul „imn al dragostei” (V. I Corinteni 13) scris de Sfântul Apostol Pavel? Încât, cred că o schimbare în bine a întregii societăţi nu va putea surveni decât atunci când se va spune – cu dragoste, dar răspicat – lucrurilor pe nume. Şi mai ales atunci când păcatului i se va spune păcat şi i se va retrage cu totul iluzoria aură de legitimitate.

Cuvantul Arhiepiscopului, ca “dusmanii nostril nu mai sunt acolo departe ci sunt inauntru zidurilor noastre. O vedem, o simtim”, se referea la ora de religie si exprima parerea ca in Elada si in Europa exista oameni care “profita de situatia noastra economica slabita” si “in contextul reglementării relațiilor noastre economice”, urmaresc “prin toate mijloacele alterarea societatii noastre elene, începând cu școala.” Aceasta este o realitate pe care o vedem mereu in jurul nostru. Simtim, adica, o incercare de desprindere de traditie si de alterare a vietii noastre culturale care incepe de la ideologii care exprima curente occidentale.

Acest lucru este deosebit de important, deoarece într-un loc se specifica: „Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice încercare de a diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure” (Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, paragraful 22). Cu alte cuvinte, în cazul în care decretele adoptate de către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ignorându-i pe ierarhi, călugării și teologi, vin în contradicție cu viziunea patristică, aceștia vor fi considerați răspunzători, judecați și condamnați, în cazul în care ar refuza să le pună în aplicare?

Fișa INSP nu conține nicio întrebare referitoare la vaccinarea copilului sau la medicația antidiareică ce i-a fost administrată acestuia acasă, de către părinți, semn că aceaste ipoteze au fost excluse din start de către autorități. Este eficientă o astfel de „anchetă alimentară”? S-a stabilit deja că bebelușii din Argeș afectați de SHU nu primiseră aceeași alimentație, din aceleași surse. Mai mult, în cazul fetiței de 5 luni, Maia Ștefania, prima ajunsă la „Marie Curie” (n.r. – în 29 ianuarie) și diagnosticată cu SHU, diversificarea alimentației a început după declanșarea bolii, atunci când, în afara laptelui praf, ea a fost hrănită cu mucilagiu de orez și morcov fier pasat.

Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, îndeamnă populația României să se spele pe mâini. Așa cum face și el, în cazul deceselor celor trei copii. Așa cum fac și subalternii săi care joacă „ala-bala-portocala”, încercând să depisteze sursa unei bacterii ce nu a fost depistată la copiii diagnosticați cu SHU.

Riscul cu care ne confruntăm, în primul rând, este deriva spre crearea unei relații sistemice între terorism și securitatea statului: dacă statul are nevoie de frică pentru a se legitima, va produce, în cele din urmă, chiar el teroarea, sau cel puțin nu o va împiedica să se perpetueze. Astfel, vedem țări ce urmează o politică externă care alimentează terorismul împotriva căruia pe plan intern se luptă și mențin relații cordiale și chiar vând arme către state cunoscute că finanțează organizațiile teroriste.

Versiunea online a revistei de muzica Fader spune ca: “Unul dintre cele mai cool lucruri pe care David Bowie le-a aratat lumii a fost ca atractia si identitatea sexuala sunt fluide”. Articolul din Fader il citeaza pe Bowie zicand “Atunci cand aveam 14 ani, sexul a devenit dintr-o data foarte important pentru mine. Nu conta prea mult cu cine sau cu ce era, atat timp cat era o experienta sexuala”. Acesta a david-tildarecunoscut ca si-a petrecut cea mai mare parte a anilor 20 “doar aruncandu-ma in viata cu toata inima, indiferent de carare, si a vedea ce se intampla. Droguri; promiscuitate totala, completa si iresponsabila”.

Știi ce înseamnă să îți vezi fetița ta la doi metri în fața ta, fetița care ai purtat-o nouă luni de zile în pântec, și să n-ai voie să o strângi în brațe?

Știi ce înseamnă să nu-i poți explica băiețelului tău de ce trebuie să pleci fără el după două ore de vizită?

Știi ce înseamnă să te uiți cu înfrigurare la uși închise, așteptând să apară copiii tăi?

Mărturisesc că nu înţeleg această frenezie a schimbării. Nu pricep de ce modelul de acum 50 de ani, conform căruia şcoala trebuie să ofere cunoştinţe – multe şi temeinice – n-ar mai fi valabil. De ce, pe vremea aceea, un absolvent bine pregătit, cu o mulţime de cunoştinţe bine însuşite, despre care nu ştia – nu putea şti – care-i vor fi direct folositoare în viitoarea carieră, avea o probabilitate mare de succes, iar acum – nu. Cum se face că au ajuns balast cunoştinţele temeinice? Nu pricep. Nu doar că nu pricep, dar mă tem că jindul ăsta iresponsabil, după o şcoală mai uşoară, mai plăcută, mai la îndemînă, cu multe discipline opţionale, va duce la un rezultat opus celui trîmbiţat. (…) De fapt, schimbări ca acestea discutate ne îndreaptă către un învăţămînt de masă care să scoată analfabeţi fericiţi, numai buni să producă (aşa cred că se traduce vestita „adaptare la piaţa muncii”), pătura conducătoare urmînd să fie pregătită în cîteva şcoli de elită, eventual private.

Presa a salutat aceste evoluții ca pe o victorie, dar se pare că legea nu a fost bine înțeleasă de oponenții ei. Nu mai spunem că nu e vorba aici de autoritarismul FSN din anii 90 (aici Liviu Dragnea are dreptate), dar chiar și cei care au înțeles sensul real al legii au tins să exagereze amenințarea legată de presă. Mult mai importantă și cu efecte de profunzime este o altă componentă și anume controlul care va fi instituit asupra educației.

S-a întâmplat ca grupuri, sau popoare, sau persoane izolate, să părăsească trupul Bisericii. Or, Aceasta dorește și trebuie să lucreze într-un spirit misionar pentru ca aceștia să se întoarcă în pocăință pe calea canonică în Biserica Ortodoxă. Aceasta înseamnă că nu există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formulările noastre. Expresia “pentru restaurarea unității creștine” este eronată, deoarece unitatea creștină – și anume membrii Bisericii lui Hristos – n-a fost niciodată sfâșiată, din moment ce aceștia rămân uniți cu Biserică. Separarea de Biserică, și abandonarea Bisericii, din păcate, s-a întâmplat de multe ori prin erezii și schisme, dar pierderea unității interne a Bisericii nu s-a produs niciodată.

„Matei avea pe spate o julitură urâtă şi vânătăi, iar Ioan avea vânătăi pe faţă. La întrebările părinţilor prin care se cereau detalii, reprezentanţii Barnevernet nu a dat prea multe explicaţii, trecând repede peste aceste aspecte. Explicaţiile lor erau că, din vina lui, Matei a căzut pe spate, iar Ioan s-a împiedicat pe scări şi a căzut cu faţa de trepte”, a arătat pastorul Ionescu, care se întreabă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă urmele pe care le au acum copiii s-ar fi găsit pe corpul lor în momentul în care au fost preluaţi din familie. „Noi ne întrebăm, dacă ar fi avut aceste semne copiii în momentul în care au fost luaţi în custodie, ar mai fi fost Marius astăzi în libertate? Ar fi acceptat Barnevernet şi din partea părinţilor astfel de explicaţii cu privire la vânătăile şi juliturile copiilor?”

În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

Practic, însă, vedem că în România riscurile le revin doar unora, în speță fraierilor care au făcut prostia de a lua un credit pentru achiziția unei case. Servitutea prin îndatorare nu e nicidecum tratată ca o crimă împotriva umanității, ci numai ca business as usual. Regimul care apără servitutea prin îndatorare și stă în poziție de drepți în fața lobbyului bancar, ciuntind sau refuzând de la promulgare legile care ar putea aduce România în secolul XXI, nu numai că nu are parte de un Nurnberg propriu pentru crime împotriva umanității, ba dimpotrivă, stă bine-mersi la masă cu generalii NATO și cu comisarii UE.

Comitetul Miller vrea „formare obligatorie la nivel național privind lupta împotriva infracțiunilor de ură transsexuală pentru ofițerii de poliție și promovarea unui sistem de raportare a acestora de către cetățeni”. Dumnezeu să ne ajute! Caroline Dinenage, secretar de stat la Ministerul Justiției, a fost de acord cu jumătate de gură cu această propunere sinistră și a mărturisit că guvernul „deschide noi drumuri”. Într-adevăr, se poate spune că Occidentul deschide noi drumuri. De la divorț și familie monoparentală la căsătorie gay, ceea ce a fost odată considerat ca reprezentând situații dezavantajoase sau doar excepții a fost transformat într-un drept al omului. În acest proces, compasiunea s-a transformat în opresiune.