Declaratia comuna a PAPEI FRANCISC si a PATRIARHULUI KIRILL. Partea controversata – CORECTITUDINEA ECUMENISTA: reducerea diferentelor dogmatice la “DIVERGENTE ISTORICE”. Partile bune: MARTURIE COMUNA PENTRU FAMILIE, CRITICA SECULARISMULUI AGRESIV SI A INTEGRARII EUROPENE ACTUALE, A CONSUMERISMULUI, EUGENISMULUI si alte plagi. Avertisment cu privire la un nou RAZBOI MONDIAL

13-02-2016 14 minute Sublinieri

”Nu suntem concurenți, ci frați”. La încheierea colocviului de peste două ore de la aeroportul internațional din Havana, în Cuba, papa Francisc și patriarhul Kirill al Moscovei au semnat o importantă Declarație comună privind ”relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale ale fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane”.

În cele treizeci de paragrafe, din care se degajă un profund spirit ecumenic, liderii celor două Biserici au deplâns pierderea unității creștine și au evidențiat aspirația comună de a contribui la unitatea creștinilor. Totodată, au condamnat persecuția fraților în credință din diferite țări, au lansat un apel stăruitor la pace în Orientul Mijlociu și Ucraina. Conștienți că civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale, Declarația afirmă că ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie comună pentru adevăr n domeniile în care acest lucru este posibil și necesar.Pontiful roman și patriarhul rus au reînnoit dorința de a promova valorile creștine în Europa, în special familia înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie și sacralitatea vieții umane. În același timp, Declarația abordează relațiile dintre Biserici, cu referință particulară la raportul dintre ortodocși și greco-catolici, afirmând că ”nu suntem concurenți, ci frați”.

Originalul Declarației este în italiană și rusă. Vă oferim mai jos textul Declarației în traducerea noastră de lucru:

Declarație comună
Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii

”Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Cor 13, 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Isus Cristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc și Kirill, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a “vorbi prin viu grai” (In 12, 2), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.

2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor “Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină pluriseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

3. Întâlnindu-ne departe de vechile litigii din ”Lumea Veche”, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea cont înaintea lumii de speranța care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).

4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a unicului său Fiu. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Cristos și au devenit ”sămânță de creștini”.

5. In ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: “Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una””(In 17, 21).

6. Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu fervoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!

7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne autorizează să rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.

8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând la regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile noastre în Cristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate iar monumente lor, distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din țara din care credința noastră a început să se răspândească și în care ei au trăit încă din timpul apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.

9. Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.

10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar la scară largă populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate. Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, ca să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapidă a acestora.

11. Înălțăm rugăciunile noastre la Cristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este ”rodul dreptății” (cf. Is 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii prezente, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.

Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părțile care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este necesar să se depună orice efort din partea comunității internaționale pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare la Providența Creatorului lumii ca să ferească creația sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, dau mărturie pentru adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Cristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin la diferite Biserici dar sunt uniți printr-o suferință comună, reprezintă un zălog al unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Cristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: “Preaiubitilor, … întrucât participați la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, ca să puteți tresălta de bucurie și la arătarea gloriei lui” (1 Pt 4, 12-13).

13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare prin sloganuri religioase a acțiunilor criminale. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Cor 14, 33).

14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s-au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot profesa liber credința lor. Într-un sfert de secol s-au construit zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine duc înainte o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii de multe ori lucrează împreună cot la cot. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.

15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinile sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos și Evanghelia sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.

17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țările bogate. Consumul dezlănțuit, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor pământești mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.

18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu uităm că ”Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor 1, 27-29).

19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor, la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.

21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Gn 4, 10). Dezvoltarea așa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. Suntem, de asemenea, preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.

22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Cristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma întotdeauna.

23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii săi. Fiți lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (cf. Mt 5, 14, 16). Educați-vă copiii în credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de preț al credinței (cf. Mt 13, 46) pe care ați primit-o de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că ”ați fost cumpărați cu un preț mare” (1 Cor 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Isus Cristos.

24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de azi. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să aibă ”unii față de alții aceleași sentimente” (Rm 15, 5). De aceea, nu putem accepta uzul mijloacelor neloiale pentru a-i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel care și-a făcut ”o cinste din a predica Evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia” (Rm 15, 20).

25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțeleasă ca unire a unei comunități la alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunități bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii trebuie să se împace și să găsească forme reciproc acceptate de a trăi împreună.

26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într-o criză economică și umanitară gravă. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a construi pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o ulterioară dezvoltare a conflictului.

27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comunitățile catolice ale țării să contribuie în așa fel încât să se vadă din ce în ce mai mult fraternitatea creștină.

28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei ”pentru ca lumea să creadă” (In 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.

29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și Vestea cea bună a mântuirii, să ne susțină Omul-Dumnezeu Isus Cristos, care ne întărește spiritual cu făgăduința sa infailibilă: ”Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția” (Lc 12, 32)!

Cristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple cu semnificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei la care se pot aplica cuvintele apostolului Petru: ”Voi, care odinioară nu erați popor, acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveați parte de îndurare, acum ați obținut îndurare” (1 Pt 2, 10).

30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: ”Sub ocrotirea ta alergăm, preasfântă Născătoare de Dumnezeu!” (Sub tuum praesidium – n.t.). Prin mijlocirea ei, Fericita Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Preasfintei și Nedespărțitei Treimi!

pope-francis-l-and-russian-orthodox-patriarch-kirill-reuters

Intalnirea istorica intre seful Bisericii Catolice, papa Francisc, si liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill, a inceput in jurul orei 21:20 (ora Romaniei), la Havana, informeaza AFP. Intalnirea fara precedent de la Havana, prima din istorie intre un papa si un patriarh rus, ar putea deveni un pas urias spre vindecarea unui rupturi de un milieniu dintre ramura occidentala si cea estica a crestinismului, care s-au despartit prin Marea Schisma din 1054.

——————————–
11.40 Patriarhul rus si Papa Francisc fac un apel catre comunitatea internationala pentru a opri exterminarea crestinilor din Orientul Mijlociu
10.50 Cei doi lideri religiosi ai crestinismului s-au imbratisat la inceputul intalnirii

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kirill a sosit joi la Havana pentru intalnirea cu papa Francisc, o intrevedere istorica, prima de la schisma dintre Bisericile din Orient si Occident in 1054, noteaza AFP. Reamintim ca papa Francisc a avut intalniri cu patriarhul ecumenic Bartolemeu, cu reprezentanti ai confesiuni protestante dar si cu liderul Bisericii Anglicane, in cadrul a ceea ce pare a fi o strategie in privinta realizarii unitatii crestine

Papa Francisc a parasit Roma vineri dimineata putin inainte de ora 7:00 GMT, cu destinatia Cuba, unde se va intalni cu patriarhul rus Kirill.

La sosire dupa-amiaza la bordul unui avion al guvernului rus, Kirill a fost intampinat pe aeroportul Jose Marti de presedintele cubanez Raul Castro. Patriarhul rus incepe in Cuba un turneu in America Latina de 11 zile, pe parcursul caruia se va duce de asemenea in Paraguay si Brazilia. La randul sau, papa Francisc a facut o escala in Cuba in drum spre Mexic, discutiile dintre cei doi lideri religiosi urmand sa dureze circa 3 ore.

Vladimir Putin ar putea profita de pe urma intalnirii intre papa Francisc si patriarhul Kirill

Intalnirea intre papa Francisc si patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse nu ar fi putut sa existe fara acordul presedintelui rus Vladimir Putin, iar liderul de la Kremlin ar putea fi unul dintre cei care sa beneficieze de pe urma ei, spun diplomati si analisti citati de Reuters.

“Nu exista nicio urma de indoiala ca Kremlinul a luat parte la luarea acestei decizii”, spune Gleb Pavlovski, un analist politic si fost consilier al Kremlinului. “In caz contrar, intalnirea nu s-ar fi putut produce.”

Putin s-a aliat indeaproape cu Biserica Ortoxa Rusa, ceea ce face ca intalnirea privata de vineri sa fie nu doar un eveniment religios ci si unul incarcat politic – mai ales intr-un moment in care relatiile Rusiei cu Occidentul sunt puse in dificultate din cauza Ucrainei si a Siriei.

“Putin vede in mod clar valoarea relatiei sale cu Biserica Ortodoxa Rusa si relatia Bisericii Ortodoxe Ruse cu papa”, a declarat un diplomat sub protectia anonimatului.

Liderul de la Kremlin “intelege ca papa este un jucator important pe scena mondiala si cred ca ar fi bucuros sa aiba posibilitatea de a folosi imbunatatirea relatiilor dintre Vatican si Biserica Ortodoxa Rusa pentru ca punctul de vedere al Kremlinului sa ajunga la Vatican”, sustine diplomatul.

Alexander Volkov, purtatorul de cuvant al bisericii ruse, a declarat ca, in timp o declaratie comuna se va concentra pe crestinii persecutati din Orientul Mijlociu, subiectul tensiunilor dintre Rusia si Occident ar putea fi discutat in cadrul intrevederii.

“Acesta este unul dintre subiectele fierbinti si putem sa presupunem ca va fi reflectat in dialog. Nu poate fi exclus”, a afirmat Volkov.

Un papa diferit, legaturi mai apropiate

Relatiile dintre Moscova si Vatican s-au imbunatatit treptat dupa decesul papei Ioan Paul al II-lea (in 2005), venit dintr-o traditie poloneza in care ramanea intelenita o suspiciune istorica fata de Rusia. Insa papa Francisc este un argentinian fara niciun bagaj istoric asociat diviziunii Europei pe linia est-vest dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.

In 2013, Moscova s-a aratat multumita dupa ce papa Francisc s-a opus propunerii unei interventii militare conduse de SUA in Siria, un aliat cheie al Rusiei.

Anul trecut, catolicii din Ucraina l-au acuzat pe papa Francisc ca a avut o atitudine prea ingaduitoare fata de Moscova cand a descris violentele din estul Ucrainei drept un “fratricid”, in conditiile in care ei le vedeau mai degraba ca un produs al agresiunii externe.

Un comentator sustine ca parerile papei ar putea fi “estompate de corectitudine ecumenica” in sperantele unei intalniri cu Kirill.

Intr-un interviu acordat Reuters, cardinalul Kurt Koch, seful biroului de unitate crestina de la Vatican, a raspuns evaziv cand a fost intrebat daca intalnirea l-ar putea ajuta pe Putin: “Cred ca Putin este de acord cu reuniunea, insa nu pot spune mai multe”.

Ambasadorul Rusiei la Vatican, Alexander Avdeiev, a declarat ca cele doua Biserici au organizat intalnirea insa ca ea ar putea “ajuta politicieni si diplomati” sa decida asupra unor politici.

“Cele doua Biserici au inteles clar ca toate amenintarile si provocarile din lume le afecteaza pe ambele, iar cooperarea trebuie sa fie imbunatatita pentru a lupta impotriva nationalismului si terorismului”, a declarat acesta pentru Reuters. […]/ integral pe hotnews.ro

Intâlnirea istorică din Cuba, într-un salon al Aeroportului José Marti din Havana, dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill “exprimă mult despre modul în care Dumnezeu lucrează în istorie”, a declarat, vineri noaptea, pentru AGERPRES, consilierul misionar-pastoral și de imagine al Mitropoliei Ardealului, preotul Constantin Necula.

“Vom citi declarația comună și vom vedea cum va rodi în timp această întâlnire. Este important că întâlnirea se desfășoară la Havana, într-un aeroport? Exprimă mult despre modul în care Dumnezeu lucrează în istorie. Un fost seminarist catolic, actualul ca și fostul președinte al Cubei este absolvent de seminar catolic, pe teritoriul unui stat marcat plenar de prezența sovietică (militară, ideologică și economică) devin gazde unui astfel de moment. Este important să vedem urmările reale ale acestei întâlniri. Merită urmărite discursurile celor doi lideri creștini în turneele lor din Mexic, pentru Papa Francisc, și Paraguay și Brazilia, pentru Patriarhul Kiril. Ca și impactul acestui gest în convorbiri ulterioare”, a spus părintele Constantin Necula.

Potrivit consilierului misionar-pastoral și de imagine al Mitropoliei Ardealului, “astfel de întâlniri vor rodi”.

“Sunt convins că pe viitor astfel de întâlniri vor rodi, că în lucrarea lui Dumnezeu în favoarea păcii și libertății umane creștinii nu pot să nu fie parte activă. La marginea dinspre cer a unei lumi, aeroportul, cei care vor să aducă pacea cerească s-au întâlnit. La Havana. Semn că abia acum s-a încheiat criza rachetelor!”, crede preotul Constantin Necula.

Acesta este de părere că această întâlnire istorică din Cuba nu va însemna “prea mult din punct de vedere al unității bisericilor, așa cum și-o închipuie oamenii obișnuiți cu soluții soft, imediate”.

“Avem de a face cu un prim contact oficial dintre două forțe ale diplomației bisericești. Cred că, prin natura funcției pe care a îndeplinit-o în Biserica Ortodoxă Rusă, actualul Patriarh Kirill a lucrat și în trecut la un astfel de moment important. Disponibilitatea Papei Francisc spune multe despre înțelegerea integrală a nevoii de comuniune și dialog din conștiința acestuia. Se vădește, o dată în plus, că a gândi viitorul lumii înseamnă a folosi toate energiile umane în favoarea dialogului, în favoarea unei comuniuni creștine, fundamentale în actuala situație geopolitică a lumii. Nu cred că înseamnă prea mult din punct de vedere al unității bisericilor, așa cum și-o închipuie oamenii obișnuiți cu soluții soft, imediate, care să rezolve pe moment un aspect sau altul al vieții bisericești”. a arătat preotul Constantin Necula.

El amintește despre întâlnirea dintre Papa Ioan Paul al II-lea, sfânt astăzi, și Patriarhul Teoctist.

“Eu cred că întâlnirea aceasta a avut un prim pas, extrem de important și din păcate nici până astăzi evaluat corect, în întâlnirea dintre Papa Ioan Paul al II-lea, sfânt astăzi, și Patriarhul Teoctist. Atunci cei doi au dovedit că dragostea poate tot, Papa Ioan Paul al II-lea venind în întâmpinarea ‘sorei apostolice Biserici Ortodoxe din România’, a mai precizat, pentru AGERPRES, preotul Constantin Necula. […]/ integral pe agerpres.ro

francisc-kirill

patriarch-kirill-pope-francis


Categorii

Papa (Papism), Patriarhul Kirill, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Siria, Ucraina, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE), Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

66 Commentarii la “Declaratia comuna a PAPEI FRANCISC si a PATRIARHULUI KIRILL. Partea controversata – CORECTITUDINEA ECUMENISTA: reducerea diferentelor dogmatice la “DIVERGENTE ISTORICE”. Partile bune: MARTURIE COMUNA PENTRU FAMILIE, CRITICA SECULARISMULUI AGRESIV SI A INTEGRARII EUROPENE ACTUALE, A CONSUMERISMULUI, EUGENISMULUI si alte plagi. Avertisment cu privire la un nou RAZBOI MONDIAL

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @admin

    In prefata Ambigua – PSB, parintele Staniloae preluand o intamplare relatata de Sf Casian spune ca un ascet mare nevoitor a ajuns la vederea lui Dumnezeu. Un eretic trece pe la Manastire si-l invata o rugaciune eretica. Asecetul cu aceeasi ravna se apuca si o spune.
    I se descopera un alt Dumnezeu. Parintele vine la manastire si se plange:
    – Vai mie ca nu mai stiu carui Dumnezeu sa ma inchin. Exista doi dumnezei.
    Parintii duhovnicesti au sesizat eroarea, si cu greu l-au intors pe calea buna.
    Identificati textele si creeati un articol despre primejdia invocarii in rugaciune a dogmelor eretice.

    Legat de rugaciunile catolice care invoca demoni a se vedea cartea lui Mihai Urzica – Biserica si viermii cei neadormiti.

    La Lordues asa-zisa “Maica a Domnului” a invatat despre purgatoriu. Si la Fatima “aratarea” a invatat niste erezii dar nu am cartile la mine.
    Ori parintele Cleopa ne invata explicit in ca caz avem false teofanii…

  2. @admin

    La Sf Munte Athos au venit mai multi calugari catolici, care au vrut sa se deprinda cu “rugaciunea inimii. Arhimandritul Efrem – Vatoped apune ca peste ei n-au coborat darurile Sf Duh, deoarece marturiseau dogme eretice din catolicism.
    Atreage atentia greco-catolicilor: nu incercati sa traiti precum ortodocsii, pt ca pierdeti timpul degeaba. Nu poti marturisi dogma catolica si sa te nevoiesti ca ortodox, deoarece nu se vor regasi dupa oricat de mult efort roadele ortodoxiei. – Cuvant din Sf Munie – Alba Iulia 2002

    Poate extrageti pasaje ample din aceasta carte si le publicati…

  3. @admin
    “cultul x e eretic, erezia e invocarea demonilor, rezulta ca persoana y, catolic din nastere, care nu stie altceva, cand se roaga o face la demoni. Parca ceva nu suna bine in rationamentul asta?”

    Exista 2 lucruri deosebite:
    1. O rugaciune cu continut eretic invoca demnoni; sa pe baza textelor patristice s-a intamplat sa-i invoce, prin urmare in forma cea mai dialogala, dar insotita de primejdii pt mantuire, IMPLICA RISCUL INVOCARII LOR.

    2. O rugaciune ortodoxa, nu te duce la curatare de patimi, iluminare indumnezeire, cum a observat ( DIN EXPERIENTA PE MULTI OAMENI ) SI A AVERTIZAT arh Efrem de la Vatoped !

    OI FI INTERPRETAT EXAGERAT, DAR MESAJUL PRINCIPAL: ATENTIE TEREN MINAT !

    PS: In experiente ascetice (Despre inselare), Sf Ignatie Brancianinor avertizeaza ca Urmarea lui Hristos a lui Toma de Kempis i-a dus pe multi la indracire; argumenteaza si de ce: principiile misticii catolice.

    Fostul ofiter spaniol, Ignatiu de Loyola, care a lasat celebra carte de invataturi “Imitatio Cristi” pretindea ca prin efort personal putea vedea iadul. Sf Brancianinov: ce dovada de indracire maio clara doriti.
    A vedea iadul sau raiul nu este rodul unui efort personal, ci harul lui Dumnezeu… Care poate veni uneori si ca rasplata, sau uneori nu poate veni de loc, dupa pedagogia divina.

    Problema esecului misticii catolice de dupa schisma, o trateaza cat se poate de bine la nivelul teologiai academice Paul Evdochimov, pe 2 pagini din Varstele vietii spirituale. Si aceste doua pagini ar trebui puse pe internet.

    Concluzia pe care o reformulez in cuvintele mele: drama din ultimii 1000 de ani a catolicilor, este similara cu cea a evreilor din ultimii 2000 de ani:

    DUMNEZEU NU LE-A MAI VORBIT !

    Tereza de Avila inveteaza o psihologie teologica interesanta, Loyola un fel de nevointe catolice cu puterile naturale omenesti, Kempis vrea indumnezeire fara curatare de patimi, toate “argumentate “Scripturistic crestin…

    ARGMENTATE DAR NEINCADRATE IN CONTEXT: CURATARE DE PATIMI, ILUMINARE, INDUMNEZEIRE.

    Din punctul meu de vedere avem de-a face cu o Kabala catolica.

  4. Corectura: Ignatiu de Loyola era cu cartea Experiente spirituale.

  5. http://www.gandul.info/international/bbc-scrisorile-secrete-ale-papei-ioan-paul-al-ii-lea-scot-la-iveala-relatia-intensa-cu-o-femeie-maritata-15075106

    Se intampla ceva. Intalnirea celor doi va fi amendata. La fel cum au fost amendati catolicii, fara sa stim noi pentru ce, atunci cand s-au scos de la naftalina cazurile de pedofilie. Acum se lucreaza la subminarea institutiei papale. Citind declaratia celor doi, eu observ ca au fost admonestati greco catolicii din Ucraina, care s-au aliat unui dusman atat al Ortodoziei cat si al catolicismului. Admit faptul ca biserica catolica propovaduieste o erezie, nu pot insa sa nu vad multe cazuri precum cele ale familiei Bodnariu se observa, geografic vorbind in teritoriile unde protestantii au facut ravagii. Cultul pentru bani si uitarea lui Dumnezeu nu a putut duce decat la astfel de politici. Catolicii fac, as acum le fac ei exorcisme, deci il identifica pe diavol ca sursa a raului. Diavolul, cel putin in teorie si la ei, trebuie combatut. Am avut o prietena si colega in state care a trebuit sa stea o noapte la mine. S-a asigurat insa mai intai sa nu am un crucifix in casa. I-am spus ca nu am. Aveam doar niste icoane primite, dar erau in dormitor. Mai tarziu am inteles de ce o ardeau pe ea si pe marea majoritate din zona astfel de obiecte de cult. In Germania bate un duh prorus si sa nu uitam ca papa Benedict inca mai e activ. Eu m-as bucura daca ar avea loc o unire in Adevar si am vazut atat de multe schimbari in viata mea, nu neaparat de tehnica, incat niciodata nu exclud intamplarile bune mai ales. Poate ca tocmai asta e frica majora a slugilor aluia rau, ca cele doua biserici se vor uni in Adevar si atunci sansa de a-l scoate pe Hristos din vietile oamenilor ar fi mai mica. Sunt sigura ca o astfel de actiune, mai ales sub presiunea legilor infernale care se dau deja la ora actuala, sau a invaziei de musulmani i-ar face pe credinciosii care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu mult mai receptivi la o schimbare adevarata si sincera. Doar de la varf se poate face schimbarea aceasta si sa speram ca icoanele bizantine care ii plac actualului papa ii vor lumina spre o solutie salvatoare. Daca au putut ei sa se desparta de ortodocsi din considerente politice si economice, cred ca acum acele considerente s-au schimbat si doar in sanul Bisericii adevarate mai pot ei dainui. Ar fi un bun exemplu cel putin pentru neoprotestantii de la noi care se paropie de cruce, post si tot mai mult isi dau seama ca diavolul este sursa raului, ca nu se poate sluji la doi domni, iar banul pus la ciorap nu iti mai aduce nicio siguranta. La ora asta dusmanul vrea sa ne rapeasca sufletele, iar scaparea este doar la Hristos, la Sfanta Treime, la Maica Domnului si sfinti.

  6. @RomeoB:

    Tot ceea ce invoci nu schimba cu nimic argumentul folosit de mine. Nu poti extrapola, generaliza, de maniera asta, principii practice si cazuri punctuale. Apoi, toate aceste pilde sunt mai ales pentru noi, ortodocsii, pentru a sti foarte bine cat de importanta este curatia credintei in viata duhovniceasca (dar hai sa nu exageram si sa pretindem infailibilitate, ca… ereticii de catolici, ca asa incepem sa scoatem sfinti din calendar pentru ca aveau si opinii gresite despre Sfanta Treime sau despre har, sau despre lucrarea mantuirii). De asemenea, sunt pentru catolicii care sunt interesati si intra in contact cu ortodoxia, iar ei trebuie sa deprinda practicile care le pot asigura deplinatatea harului si a vietii.

    A pleca, insa, de aici, pentru a sugera sau chiar afirma ca toti ereticii crestini, cand se roaga, se demonizeaza, este pur si simplu un neadevar, un fals, o depasire a competentelor duhovnicesti, un hybris. Si nu cred ca foloseste nimanui insistenta in directia asta.

  7. Am copiat lista cu tarile unde s-a raspandit virusul Zika: Barbados, Bolivia, Brazilia, Cap Verde, Columbia, Republica Dominicana, Ecuador, El Salvador, Fiji, Guyana Franceza, Guadelupe, Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Maldive, Martinica, Mexic, Noua Caledonie, Panama, Paraguay, Puerto Rico, Saint Martin, Samoa, Insulele Solomon, Surinam, Thailanda, Venezuela.

    Mie imi sare in ochi ca e afectata o foarte mare parte a lumii catolice care acum se confrunta cu acest virus ce pare ca s-a facut rau dintr-o data, sau este rezultatul unei greseli intentionate sau nu, greseala legata de ingineria genetica. Daca pesticidul japonezilor e de vina, si tantarii vanati de el, atunci japonezii, precum si Peru, care are un numar insemnat de japonezi mai ales din patura superioara, pot rasufla usurati. La ei nu circula tantarul pe care se da vina, deci nu era necesar sa fie combatut. Ce sansa! Daca tantarul ala pagubos nu ajunge si in Africa sau Australia in urmatorii ani inseamna ca tantarul ii iubeste si nu-i prigoneste.

  8. Se va mai trage o linie, ca la asta se pricep si rusii, dar si americanii cu galeria din tarile remorca, Vestul Europei. Ce am citit in linkurile sugerate la #47 si #49 sunt povesti nemuritoare. Mai ales cu rolul pozitiv pe care l-ar putea juca urmatorul Bush, eventual de rau mai mic, dar mai bine sa-i acord prezumtia de nevinovatie, sa ma fac ca nu vad umbara craniului cu oase, si sa sper ca n-o sa promoveze si el in delir homosexualii si transsexualii. Rusii sa-i ridice statuie lui Snowden pentru o parte din ascendentul asupra SUA. Au mai “ajutat” si atacurile de la Paris si asa se mai invarte roata. Se mai schimba si clima. Acum e mai greu sa-i calmezi pe arabi, dupa ce ai bagat bata in furnicar. Cred ca la asta se vor osteni in viitor SUA, Europa si Rusia. Mi se pare interesant cum se implica dintr-o data Turcia si Arabia Saudita sa salveze sirienii de ISIS si de rusi. La noi s-a dezamorsat si petarda cu fanii lui Vona Gabor care a sarit in extrema cealalta si nu-i mai place rubla. Vrea autonomia pe cale pasnica subit. Toate astea s-au intamplat ca la un semn, inclusiv intalnirea papei cu PF Kirill, dar la semnul cui?

  9. @ Robert

    Eu nu vad nicidecum mila lui Dumnezeu in aceste declaratii oficiale. Lucrurile sunt prea complicate si trebuie cantarite cele spuse intr-un context mai larg. Mai degrabă as observa o anume violenta care se ascunde in spatele acestor declaratii, si poate chiar si ipocrizie. Se intreaba in aceste documente:

    Dacă de întâlnirea voastră cu un catolic influent ar depinde viața unei persoane, inclusiv a unui ortodox, oare conștiința voastră creștină v-ar permite să evitați această întâlnire?Cu atât mai mult când este vorba de mii de vieți omenești…

    Dar daca s-ar reformula intrebarea astfel:

    Dacă de semnarea unor documente in care se afirma o invatatura straina/neadevarata despre Biserica ar depinde viața unei persoane, inclusiv a unui ortodox, oare conștiința voastră creștină v-ar permite să evitați aceasta semnatura? Cu atât mai mult când este vorba de mii de vieți omenești….

    Adica se pare ca pe seama vietii unor oameni se promoveaza astazi fel si fel de politici, inclusiv bisericesti.

    Si, pe de alta parte am ajuns sa ne comparam cu Sfintii! Vezi Doamne unde este acum Sfantul Marcu al Efesului! Un mic indiciu: pe la rusi.

  10. Imi place raspunsul Bisericii Ruse. Limpede, rezonabil, intelept.

  11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor? Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L! Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L! Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit. (Marcu 15, 11-15)

  12. Părerea mea este că declarațiile BORu legate de Sinodul Panortodox și de întâlnirea cu papa sunt bine gândite, corecte (politic), dar lipsite de credință, tendențioase, sarcastice și manipulatoare. Văd că se merge pe o tactică perversă: „Nu schimbăm nimic”, dar, de fapt, textele cu pricina presupun schimbări și contradicții dogmatice cu învățătura Bisericii. Vor ca oamenii să stea liniștiți și să înghită minciunile fără să știe.
    Păi, textul legat de mișcarea ecumenică a primit destule critici bine argumentate de la episcopi și teologi de seamă. Este un text ambiguu, care amestecă învățătura sănătoasă a Bisericii cu concepții ecumeniste. Dacă sunt citate doar afirmațiile corecte din acel text doar cât se promovează amăgirea ascunsă în el.
    Iar întâlnirea cu papa nu a fost doar pentru ajutorarea creștinilor persecutați și afirmarea valorilor creștine comune în fața lumii desacralizate. Asta n-ar fi fost nimic rău. Ci declarația comună se bazează pe unitatea celor două Biserici, pierdută și care se vrea regăsită. La fel cum Patriarhul Bartolomeu și Arhiepiscopul Ieronim al Atenei au emis o declarație comună cu papa ca un pas de cooperare socială pentru a deschide drumul unirii în credință. Ori anatema aruncată asupra Bisericii Catolice nu poate fi ridicată niciodată, după cum afirma și Sf. Paisie Velicicovschi; catolicii nu pot decât să se întoarcă la Biserica din care s-au rupt dezicându-se de catolicism. Unirea, chiar și în condițiile ipotetice ale dreptei credințe, dar care nu presupune recunoașterea greșelilor dogmatice, este una falsă, doar un formalism politic. Zic ca noi ca să nu-i mai învinuim de erezie, nu pentru a scăpa de erezie. Singura cale pentru eretici este convertirea, nu unirea.
    Așadar, asigurările date de BORu nu sunt decât gargară, din păcate.

  13. @ un ieromonah 1

    Asa este, dar din pacate foarte multi servesc aceste afirmatii ale BORu fara sa caute mai la adanc. Ar fi bine ca oamenii sa caute mai mult la duh, nu la litera. De exemplu in Charta Oecumenica, la care chiar se face referire in declaratia dintre Papa Francisc si ceilalti 2 Patriarhi ortodocsi, se spune in primul articol: “Credem intr-una Sfanta, Catolica[/Universala/Soborniceasca] si Apostoleasca Biserica”, adica la fel cum incepe si documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine”. Asadar la noi toata lumea poate sa stea linistita, facandu-se aceasta afirmatie, cu care se imbrobodesc credinciosii nostrii, dar de fapt ei gandesc la Biserica Una, care chipurile ar fi sfasiata acum, avand franturi de adevar pe la toate credintele – ceea ce rezulta din parcurgerea documentului intreg. Pentru noi pare incoerent, ca la inceput se vorbeste despre Biserica Una, iar mai apoi despre mai multe Biserici, dar pentru ei este foarte clar despre ce Biserica Una – ecumenista – vorbesc!

  14. @Corina, un ieromonah

    Cred ca deja problema noastra nu mai sunt neaparat aceste declaratii, ci o intelegere coerenta a acestor actiuni, a efectelor lor, precum si a reactiilor la ele. Vreau sa spun ca nu e greu sa ne dam seama sau cu parerea pe marginea unui text din asta sau a altuia. Cum evaluam, insa, efectele lor si ce criteriu avem pentru reactiile, indrituite sau nu, la acestea?

  15. @ admin

    Din punctul meu de vedere, daca se va merge asa, se va mai ridica harul de pe pamant si vom fi si mai mult cuprinsi de intuneric. Efectele vor fi vizibile nu numai in Biserica Ortodoxa ci in intreaga lume. De altfel poate nu este intamplatoare nelegiuirea ce devine acuma lege, dar dupa Sinod, daca lucrurile vor ramane asa, cu atat mai mult.

  16. După cum am sugerat și în comentariul anterior, cred că acțiunile BORu, dar și direcția viitorului Sonod se înscriu pe o linie lumească, umanistă, politică. Ce-i drept, un umanism ciudat, care tolerează foarte bine avorturile, ingineriile sociale, dar nu suportă libertatea și drepturile cetățenilor. Cred că acesta este un duh antihristic disimulat, care lasă impresia de bunăvoință și respect față de om, dar care îl terfelește în ultimul hal de fapt. Pe scurt pot să definesc această tendință una lumească, ce exclude valorile revelate, dumnezeiești.

    În acest context, hotărârile sinodale vor părea corecte și inofensive, iar cei care se vor opune lor vor fi ridiculizați și linșați ca niște paranoici, înapoiați și fundamentaliști, dușmani ai umanității. Ba intuiesc că va fi greu să te opui acestui trend și să-ți păstrezi credința. Cred și sper că vor fi episcopi care vor păstra credința curată și se vor dezice, chiar dacă vor fi în Grecia sau alte țări. Asta va ușura luarea unei decizii corecte pt poporul drept-slăvitor. Probabil că Biserica va intra în catacombe, lăsând spațiu larg de manevră culturii post modene (să-i zicem), lucru dorit și urmărit de conducătorii lumii.
    Cine așteaptă dezbinarea aceasta nu are credință sănătoasă, ci habotnicie. Vor fi și mulți extremiști ortodocși, dar am nădejde că se va găsi loc și pentru credincioșii autentici. Nici nu pot să mă gândesc ce amploare vor lua lucrurile și cum se vor așeza, dar sunt convins că Dumnezeu va putea fi găsit de cei ce-L caută cu inimă curată.

  17. @un iermononah

    După cum am sugerat și în comentariul anterior, cred că acțiunile BORu, dar și direcția viitorului Sonod se înscriu pe o linie lumească, umanistă, politică. Ce-i drept, un umanism ciudat, care tolerează foarte bine avorturile, ingineriile sociale, dar nu suportă libertatea și drepturile cetățenilor.

    Nu mi s-a parut asa. Cel putin rusii chiar se definesc si fac caz de opozitia fata de aceste lucruri, drept pentru care se si lauda cu influenta pe care au avut-o in documentul despre misiunea Bisericii in lumea contemporana. Nu cred ca umanismul ar fi problema, ci un contorsionism oportunist si geopolitic care poate folosi argumente de orice fel, in functie de scopul machiavelic.

    În acest context, hotărârile sinodale vor părea corecte și inofensive, iar cei care se vor opune lor vor fi ridiculizați și linșați ca niște paranoici, înapoiați și fundamentaliști, dușmani ai umanității.

    Nu stiu daca asta e problema cea mai mare. Nu vor fi corecte, ci amestecate, iar asta va spori confuzia. Repetam – o discutie aplicata si necesara ni s-ar parea legata de si semnificatia si importanta documentelor de la Sinodul Panortodox. Adica partea de regulament. Ce se intampla daca vor exista grupari, peste tot, care vor respinge documentele aprobate acolo? Se vor intruni sinoade care sa excomunice “rebelii”? Daca documentele nu vor avea greutatea celorlalte decizii ale Marilor Sinoade, atunci cu ce difera fata de diverse acte si hartii semnate aiurea de-a lungul timpului? Tocmai de aceea am si considerat ca este exagerata si prosteasca nepomenirea actualilor ierarhi, chiar si inainte sa aiba loc acel Sinod…
    In alta ordine de idei, cred ca avem asteptari foarte exagerate si lipsite de orice fel de realism. A raspuns prost si arogant si politicianist Patriarhia Moscovei, da. Asa e. Dar de ce nu observati (ma refer la toti) faptul ca … a raspuns? Caci asta inseamna ca au fost fortati sa recunoasca existenta unor nemultumiri intr-atat de semnificative incat sa isi bata capul sa conceapa un raspuns pentru acestea, inseamna ca nu se simt deloc siguri, ci ca isi dau seama ca exista o framantare, o presiune, pe care nu o pot controla pana la capat si foarte eficient. De pilda, la noi nu exista nici umbra vreunei preocupari din partea Patriarhiei sa lamureasca niste lucruri, sa raspunda, sa bage in seama niste framantari. Haideti sa nu ne mai lamentam ca nu avem sinoade populate de numerosi Marcu al Efesului si sa incercam, daca tot ne pricepem, daca tot investim timp si energie, sa lamurim, prin contributii, care poate fi statutul documentelor de la Sinodul Panortodox, ce fel de temei canonic or avea hartiile alea, ce precedente am avea in istorie de opozitie neschismatica si cum ar fi aceasta posibila… Si altele.

  18. Pingback: Prima victima a opozitiei fata de declaratia comuna a PATRIARHULUI KIRILL si a PAPEI FRANCISC. O stareta a fost excomunicata | Cuvântul Ortodox
  19. Ce “energie spirituala” a “simtit intr-o maniera foarte speciala” Patriarhul Kirill in Antarctica, unde s-a dus la cateva zile dupa declaratia comuna cu Papa Francisc?
    Patriarch Kirill hails ‘spiritual energy’ at Antarctic mass
    https://www.youtube.com/watch?v=OmXPbK2HgxE
    Following the mass, Kirill said “there are such places in the world where you need not say anything or explain anything and the place itself has special spiritual energy. And this spiritual energy was felt in a very special manner during the prayers.”

  20. Deci Kirill s-a dus din Cuba in Antarctica, iar in timpul zborului avionul a suferit un accident periculos (s-a spart parbrizul din cabila pilotilor), a “simtit o energie duhovniceasca speciala” in Antarctica, iar de acolo s-a dus in Brazilia, iar intalnirile si “intamplarile” astea nu au nimic deaface cu politica sau cu al treilea razboi mondial?

    Brazil: Patriarch Kirill talks about ‘dangerous accident’ on Antarctica flight
    https://www.youtube.com/watch?v=SgcP1ESAIlA
    “I was told at once that it was a very dangerous accident. The cockpit windshield glass literally shattered into small pieces, it was a duplex glass. And this first layer, which can withstand the greatest impact, it shattered into small pieces and the pilot said that it is very dangerous and we must immediately return to Punta Arenas. Of course, I agreed. I proposed to the pilot to fly at an altitude of three-four thousand meters, so that we were still alive in case of depressurisation. When it happened, we were flying at an altitude of 9,000 metres and there was a little chance we could get to the continent.”

  21. Pingback: PAPA FRANCISC VA VIZITA CATEDRALA NAȚIONALĂ. Cum va fi primit de Patriarhia Română?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare