TOTALITARISM HOMOSEXUAL: ceea ce doresc homosexualii nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei
Karamazov (Ninel Ganea) – Totalitarism homosexual
In cazul in care nu ati aflat inca, cu doua zile in urma a inceput saptamana diversitatii (sexuale). Romanii vor cunoaste, vrand-nevrand, mai multe despre grupurile LGBT in speranta ca o mai buna familiarizare va creste toleranta nationala fata de fenomen, cred initiatorii campaniei. Principala problema intampinata de reprezentantii “comunitatii” amintite o reprezinta discriminarea, conform propriilor marturii. In sprijinul acestei idei sunt aduse mai multe studii sociologice care arata intoleranta autohtona la “valorile” diversitatii sexuale. “Aceste rezultate nu sunt intamplatoare, se incadreaza intr-un complex de valori mai larg a carui interpretare ne arata ca tinerii romani sunt departe de ceea ce ar trebui sa fie un cetatean”, sustinea in “Adevarul” Claudiu Tufis, autorul unei cercetari.
In aceeasi ordine de idei, Florin Buhuceanu, activist pentru “drepturi” sexuale, considera ca “orice tara care se ia in serios gandeste politici educationale publice care sa duca la o mai buna intelegere a diversitatii etnice, culturale, religioase si sexuale, care da forta si farmecul unei democratii relaxate. Dacă aceste cifre ar rezulta în Germania, ţara şi-ar pune serioase probleme de conştiinţă. S-ar căuta sistematic să se înţeleagă ce trebuie schimbat pentru dregerea acestei scăpări ruşinoase de civilizaţie”.
Principala problema rezumata mai sus nu este cea a drepturilor sexuale, ci problema drepturilor in general,a libertatii si a valorilor. Este limpede ca inclusiv cele mai partinitoare studii arata ca majoritatea coplesitoare a romanilor nu priveste cu ochi buni comunitatea LGBT (de unii din acestia probabil nu au auzit niciodata). Dar asta nu este un argument foarte serios nici pentru, nici contra homosexualitatii sau a oricarui alt lucru. De aceea este nevoie de stabilirea unui criteriu istoric-rational prin care sa poata fi acceptata discutia despre drepturi, discriminare si toleranta. Ori asa ceva lipseste cu desavarsire din toate expunerile comunitatii respective.
Singurul simulacru de argument in aceasta directie este dat de nemuritoarea comparatie cu tarile din Europa de Vest. Dar asa cum am incercat sa demonstrez cu alta ocazie aceasta idee se bazeaza pe doua erori flagrante de logica. Din acest motiv ea nu poate fi luata in considerare intr-o dezbatere cat de cat serioasa. Sa reluam si sa imbunatatim putin povestea initiala: romanii nu au o toleranta ridicata fata de homosexuali, iar acest lucru trebuie remediat printr-o re-educare a populatiei in spiritul “valorilor” LGBT, in speranta ca Romania va deveni o tara “civilizata”. Din silogismul schiop de mai sus lipseste cu siguranta un argument constrangator care sa dovedeasca relatia dintre homosexualitate si civilizatie. Din acest motiv ma voi concentra pe presupozitiile asumate implicit de reprezentantii comunitatii amintite.
Fara indoiala, cel mai inspaimantator lucru il reprezinta dorinta de inginerie sociala pe care o au toti adeptii eliberarii sexuale. Daca indivizii nu sunt de acord cu homosexualii, bolnavii de SIDA (boala care la inceput s-a numit GRID – gay related immunde deficiency, vezi aici) si alte grupuri conexe atunci ei trebuie bagati in scoli si obligati sa inghita cu polonicul lectia “diversitatii”. Daca romanii sunt departe de ceea ce inseamna a fi un cetatean, atunci ei trebuie sa fie ciopliti pentru a arata ca atare. Pentru cei ce nu stiu, conceptul modern de cetatean s-a nascut odata cu Revolutia Franceza (la fel ca si eliberarea sexuala promisa de Marchizul de Sade), si presupune, pe scurt, transformarea unui individ intr-un soldat obedient al statului, fara trasaturi personale, o masinarie pavloviana cu vagi trasaturi umane.
In cazul acesta nu mai conteaza nici drepturile personale (de pilda dreptul la libera exprimare, deoarece va fi etichetat ca intoleranta) si nici “protectia” democratica oferita de o majoritate comfortabila (deoarece nu este in acord cu spiritul timpului). Din acest motiv, toata propaganda “diversitatii” are o incarcatura totalitarista in masura in care impune abuziv ideile unei minoritati asupra unei comunitati in sens larg, fara niciun fel de respect pentru drepturi, traditie, valori culturale si constiinta. De remarcat ca toata aceasta disputa are loc intr-o tara in care homosexualii se bucura de aceleasi drepturi ca toti ceilalti cetateni, desi acest lucru pare sa nu fie suficient. Ceea ce doresc ei nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei (vezi actiunile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii) prin intermediul statului astfel incat sa fim practic obligati sa-i imbratisam, simbolic vorbind.
Dincolo de discutia despre drepturi personale stalcite in drumul “progresului spre noi culmi de civilizatie”, trebuie amintita aici problema “valorilor” propuse de comunitatile LGBT. Care sunt aceste valori? Ce relevanta au ele? Care este antropologia pe care se fundamenteaza? Singura valoare scoasa in fata repetat de reprezentantii “diversitatii” este toleranta, dar dupa cum se poate constata ea este doar o fatada, pentru ca exista numeroase marturii prin care se cere insistent de catre sustinatorii LGBT, de pilda, persecutia crestinilor (vezi articolul lui Gh. Stefanov). De asemenea, toleranta nu poate functiona decat in contextul drepturilor de proprietate, altfel ea isi pierde orice sens.
Mai mult, din punct de vedere istoric nu exista nicio instanta prin care sa se dovedeasca ca stilurile de viata “diverse” au ceva in comun cu ideea de natura umana sau vreo sansa de perpetuare pe termen mediu. Inclusiv aparitia unor indivizi “diversi” (din punct de vedere cultural, nu genetic) presupune intalnirea a doi oameni normali (cel putin din punct vedere sexual), iar grupurile LGBT nu pot functiona decat pe parazitarea constanta a unor comunitati relativ traditionale. Singurul motto care functioneaza pentru a descrie “valorile gay” este celebrul “pe termen lung suntem toti morti” (Keynes), ceea ce este sinonim cu nihilismul pe care homosexualii vor sa ne oblige astazi sa-l acceptam.
- Vezi si: Parintele Savatie Bastovoi: Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)
Legaturi:
- SAPTAMANA SODOMEI IN ROMANIA: Homosexualii ii invita pe politicieni sa marsaluiasca impreuna la “marsul diversitatii” de sambata. Masinaria propagandei pro-gay duduie: SE CERE REEDUCAREA TINERILOR CARE SUNT PREA HOMOFOBI SI ANTISEMITI SI PREA MARCATI DE TRADITIONALISM SI RELIGIE
- OPERATIE DE SCHIMBARE DE SEX IN PREMIERA IN ROMANIA : “minunile” contra naturii ale unui sistem sanitar falimentar si falimentat
- Reactii ferme impotriva AFISELOR PEDOFIL-PROVOCATOARE ALE MISCARII GAY DIN ROMANIA. Mitropolitul Teofan ia atitudine oficiala si arata adevarul despre pacatul homosexualitatii. PATRIARHIA TACE?
- MARSUL FAMILIEI SI SEMNELE TOT MAI PRONUNTATE DE TOTALITARISM PATRIARHAL
- Sunt tinerii romani rasisti, homofobi, antisemiti, cu o parere buna despre comunism si favorizand dictatura militara? CARE ESTE AGENDA IDEOLOGICA SI CE MIZA URMARESTE STUDIUL FUNDATIEI SOROS?
- STUDIU… de caz privitor la cum se manipuleaza opinia publica si cum se face lobby murdar tintit pe confesiunile crestine pentru LEGALIZAREA CASATORIILOR GAY
- TRANSSEXUALUL – NOUL MODEL PENTRU TINERI?/ Mitropolitul Iona din SUA (OCA) vrea ”sa spuna lucrurilor pe nume”
- PROPAGANDA GAY LA BRASOV. LA CHISINAU FACE DOAR UN PAS IN SPATE, STRATEGIC
- FAMILIA – TINTA ASALTURILOR. CUM SUNTEM FORTATI SA NE REEDUCAM INTRU SODOMIE
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Articolul despre care pomeneam într-un post anterior la tema conține reflecțiile unui francez catolic de rit tridentin pe marginea unui editorial aparut in revista „Hétéroclite” a comunității gay din Franța, pe tema adopțiilor. Editorialul spune, printre altele: ”Aici e buba: se pare că pentru oponenții homoparentalității, homosexualul, intrinsec incapabil să considere copilul altfel decât ca pe un capriciu, nu face decât să urmeze o modă a adopțiilor, lansată de idolul său, Madonna… ”
Iată replica autorului articolului:
“Mișcarea homosexuală se mulțumește ”să ceară doar egalitatea în drepturi„. Dar de ce anume drepturi sunt lipsiți homosexualii? Oare nu se bucură și ei ca toată lumea de toate drepturile în virtutea naționalității franceze? Oare sunt exculși de la birourile de vot, din universități, din unele corpuri profesionale, din bănci, din restaurante? Au ei un statut fiscal aparte sau un pașaport anume din pricina sexualității lor? Nu, din fericire. Din câte știu, sub regimul anului 2011 de la noi, nimănui nu i s-a luat nici cel mai mic drept pentru homosexualitate. (…)
Homosexualitatea este prin însăși natura ei, o sexualitate sterilă. Un copil nu se concepe prin contopirea a două ovule și nici prin fecundația unui sprematozoid de către un alt spermatozoid. O ființă umană începe să trăiască odată cu întâlnirea dintre un element masculin si unul feminin, în general în uter, uneori sub microscop într-un laborator de Procreere Medicală Asistată. În virtutea acestei constatări pur și simplu factuale și științifice, civilizațiile fac alegeri de societate. În general, toate civilizațiile consideră ivirea unei noi vieți ca pe o bucurie, iar pe copil, ca pe o ființă fragilă care trebuie protejată. De aici se nasc mai multe opțiuni culturale care definesc statutul părinților.
În cazul de față, – cel al modului de viață occidental de la începutul sec. al XXI-lea – înainte să vorbim despre ”homoparentalitate”, trebuie să înțelegem ce este de fapt ”parentalitatea”. ”Parentalitatea” este un cuvânt nou, un conconcept specific modern. Înainte de anii 90, nimeni nu auzise vorbindu-se despre ”parentalitate”. Nu se vorbea despre statutul familial cu termenul de ”parentalitate”, ci de ”filiație”. Adică, familia nu era trăită prin primatul ascendenței, ci prin cel al descendenței. S-a mai pomenit până acum de „heteroparentalitate”?
A vorbi despre ”homoparentalitate” sau ”heteroparentalitate”, însemnă a disocia clar cauzalitatea fertilității părinților și, prin acest artificiu, a considera absolut fortuit faptul de a te fi născut într-o familie heterosexuală sau homosexuală. Se dorește să ajungem să credem că ne-am fi născut din bărbat și femeie absolut fortuit, tot așa cum ne-am fi născut fortuit cu cutare sau cutare naționalitate sau limbă maternă, în virtutea unei pure întâmplări, tot așa cum însuși faptul de a ne fi născut este fortuit, când de fapt n-am cerut nimic de la nimeni. Astfel, a considera că o familie este în mod egal sau indiferent, ”homoparentală” sau ”heteroparentală” însemnă a anihila orice posibilitate de a privi cauzele și efectele fertilității și a demola totodată suveranitatea modelului familial. Aceasta deoarece căsătoria este ”heteroparentală” nu dintr-un capriciu tiranic destinat să discrimineze de dragul de a discrimina: căsătoria este heteroparentală deoarece întâlnirea fertilă are loc îintre un singur bărbat și o singură femeie (…) și deoarece această condiție este atât de reală și atât de justă, încât trebuie ridicată la rang de Taină.
Modelul familial care-i inspiră pe homosexuali [doi părinți care formează un cuplu, de preferință căsătorit, care trăiesc sub același acoperiș și care au copii] nu este un model oarecare. Este o configurație familială specială, foarte precisă, un model specific creștin. Musulmanii, de pildă, au o definiție complet diferită a familiei. Poligamia, reală sau potențială, instaurează un sistem radical diferit de cel al cuplului. Or eu n-am avut nici o clipă impresia că revendicările mișcării homosexualilor cer căsătoria în 3 sau în 4, și nici măcar căsătoria în care un soț este subordonat celuilalt. Am auzit mereu de la mișcarea homosexuală o cerere de adopție formulată exclusiv pe baza cuplului.
Ca să luăm un alt exemplu, problema adopției este o trăsătură exclusiv creștină. De pildă, adopția nu există în islam. Pentru noi, a primi un copil într-o familie, a-l adopta, înseamnă că îi dăm numele nostru de familie, că se bucură din plin de toate drepturile ca și un copil biologic (locul său printre frați, drepturi de moștenire, protecție juridică, stare civilă, responsabilitate deplină și ireversibilă a părinților adoptivi, etc.). Însă, în alte culturi, lucrurile nu stau deloc așa: copilul părăsit nu poate fi încredințat decât în cercurile exclusive ale familiei mai mult sau mai puțin apropiate, în cadrul exclusiv al religiei, și nu devine niciodată fiul sau fiica oamenilor care-l primesc. Ba chiar există culturi în care este ”adoptată” (cu bani grei sau prin răpire) vreo copilă de vârstă fragedă cu scopul de a o căsători mai târziu cu băiatul familiei care are cam aceeași vârstă cu ea. Confuzia dintre statutul de soră și de soție, răpirea sau cumpărarea soției, căsătoria aranjată încă din copilărie, toate acestea ni se par imorale. Însă tocmai pentru că referința noastră este căsătoria creștină, fondată pe consimțământul soților (responsabilitate asumată ca persoană liberă, adultă) și pe dăruirea mutuală reciprocă (gratuitate deplină a relației).
Toate acestea le-am spus pentru a resitua lucrurile în contextul lor, de a le reda sensul, și pentru a reaminti în ce măsură modelul creștin nu se impune nici pe departe ca model tuturor. Așadar, mișcarea homosexuală nu aspiră la un model civilizațional oarecare, ci la unul creștin. Iar termenii adopției – atât de dorită și concepută de mișcarea homosexuală – au fost fondați și instituționalizați de către Biserică. Adopția este un mod de a reda fertilitatea unui cuplu, făcându-i deplin ai săi pe copiii părăsiți, cu condiția ca acel cuplul să fi avut dorința de a întemeia o familie creștină.”
Articolul prezinta argumente rationale, stiintifice si religioase, demolind ideea de “drepturi” si de “discriminare” pe criterii de sexualitate. Si, nu in ultimul rind, puncteaza clar tendinta miscarii homosexuale de a demola familia crestina impotriva careia singuri s-au ridicat prin preferintele lor vicioase.
Iertati pentru cuvintul lung si pentru ca n-am mai asteptat raspunsul la e-mail. Editati ce considerati necesar.
cum ar fi parada celor cu Anus Iliac (numit si el tot ‘contra naturii’) ?–numai gandul la aceasta procedura chirurgicala (terapeutica si salvatoare) ii face pe multi sa ezite si sa refuze chiar tratamentul (este vorba de cancerelee rectului inferior)
in rest,traim confuzia intre eros, filia si agape
Ca acest pacat este o mare uraciune in fata lui Dumnezeu, o stie toata lumea. Sfantul Apostol Pavel spune ca “si rusine este a vorbi despre acestea”. Biserica nu recomanda ca in Taina Spovedaniei sa se faca o marturisire amanuntita a pacatelor trupesti. Tot Sfantul Apostol Pavel ne invata ca trebuie sa luptam cu “armele dreptatii”; si cum dreptatea este numai la Dumnezeu, de armele dumnezeiesti trebuie sa ne folosim si noi.
Este o vorba la romani: daca te amesteci in latura te mananca porcii. Dar si daca scapi nesfasiat de ei, tot murdar iesi de acolo. Nu aducem slujba lui Dumnezeu descriind spurcaciunile in amanuntime – ba chiar pacatuim, si ducem si pe altii in pacat.
Domnul Iisus ne avertizeaza: acest neam de draci iese numai cu post si cu rugaciune. Cati dintre cei care se lauda ca vor lupta cu agheazma si tamaie impotriva marsului de astazi (ca deh! din fata calculatorului totul este usor si posibil) au postit sau au participat dimineata la Sfanta Liturghie? S-au spovedit si impartasit in dimineata aceasta, astfel incat sa fie ajutati de puterea lui Hristos? Impreuna cu Hristos se sta impotriva pacatului, nu impreuna cu yoghinii. Altfel, ne facem de ras si de batjocura si oamenilor si diavolilor.
“Ceea ce doresc ei nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei…”!!!
Foarte bine subliniat! Este cutremurator ce vor ei sa manipuleze, ca si diavolul, dealtfel!) cand te gandesti ce este constiinta! Parintele Celopa ne atrage atentia la un moment dat spunand: “Iar despre constiinta trebuie sa stim ca este una din energiile necreate ale lui Dumnezeu, una din lucrarile Lui, precum este si Viata!”
Constiinta este dar de la Dumnezeu si este capacitatea pe care o avem din nastere de a deosebi binele de rau pe care avem datoria sa o pastram neintinata de-a lungul vietii. Este legea lui Dumnezeu inscrisa in inimile noastre. Este judecatorul nostru cel dintai si calauza noastra in drumul catre Dumnezeu. Un control al constiintei, o manipulare a ei efectiva nu este posibila cu adevarat, pentru ca nu se pot atinge de aceasta energie necreata a lui Dumnezeu. Si atunci cum o controleaza? Prin amutirea ei prin intemnitarea si siluirea ei. O asemenea siluire prin reeducare incearca ei sa faca. Cel mai adesea ea este ingropata sub noroiul patimilor si se manifesta stramb sau nu se mai manifesta iar Biserica lupta pentru trezirea constiintei amortita prin pacat, aceasta fiind o necesitate primordiala pentru pocainta si mantuire, iar ei vor contrariul: pervetirea ei.
Sfantul Luca al Crimeei arata:
“Glasul constiintei, luminat si intarit de lumina ratiunii, este judecatorul nostru dintai si de temelie – si vai de cel care nu ia aminte la indemnurile ratiunii si la mustrarile constiintei, inabusindu-le, luandu-le dreptul de a se face auzite! Un asemenea om se preschimba mai devreme sau mai tarziu intr-o fiinta lipsita de constiinta, impietrita si necinstita. Si desi constiinta mai licareste in el, deja nu-l mai calauzeste…” Iar sufletul acela se pierde!
Cei ce orchestreaza toate acestea nu sunt niste simpli rataciti, sunt chiar slujitorii diavolului!
Daciana, adoptia este o institutie juridica din dreptul roman. Biserica a revalorizat.o, schimbandu-i semnificatia inspre conotatia pura, caritabila.
francezul de care spune Daciana se referea la epoca crestina. Nu cred ca homosexualilor din antichitate le-a trecut prin cap sa adopte copii; aceia nu aveau nimic de dovedit, nici drepturi aberante (casatorii, adoptii, recunoastere sociala,) de cerut; isi vedeau de perversitatile lor si atat; nu cautau sa le bage tuturor in cap ca e bine cum fac ei si nici nu erau interesati ca ceilalti sa le urmeze exemplul.
@emanuela:
corecta observatie legata de practicile homosexuale din antichitate. In articolul respectiv, insa, dupa cate am reusit sa intelegem, de vorba de faptul ca homosexualii de azi incearca pur si simplu sa copieze familia de tip crestin, pentru a o desfiinta astfel nu prin negarea fatisa, ci prin copierea contra naturii. Ceea ce ar pune si mai mult in evidenta natura antihristica a curentului homosexual.
Buna ziua/seara, am mai revenit si eu pe aici 😀 Am o intrebare off-topic, si anume: care e problema cu homeopatia? Am intrat pe saccsiv (greseala mea) si am citit pe acolo ca ‘ajung in iad’ daca iau niste pastilute amarate, mici si albe 🙂 Eu am fost la o doctorita homeopata, m-am lasat de tratament pana la urma pt ca nu am mai avut bani sa-mi iau pastilutele, si chiar am ramas placut impresionat de ea 😕 speeer ca nu-i cu suparare ca, de, e off topic 😀
@ boddyca:
Hristos S-a inaltat! Bine ai revenit!
Da, e cam off-topic. In iad nu cred ca ajungi pentru asta, dar cat de buna si eficace o fi, habar nu avem. E controversata clar ca principiu, dar nu am stat sa studiem amanuntit si nici nu prea ne dam in vant. Totusi nu am recomanda-o decat daca este vorba de medici chiar credinciosi ortodocsi, cum ar fi dr. Chirila. Deci mai mult ca exceptie. Insa repetam, e dificil, nu am cercetat si nu e domeniul nostru.
Adevarat S-a inaltat! 😀 eu am incercat, n-am reusit sa termin tratamentul, deci fara niciun efect. nici in mai rau, nici in mai bine. si am fost la o doctorita ortodoxa, la prima vedere cel putin 🙂 multumesc de lamurire, inca o data mi s-a demonstrat de cat de influentabili si atoatecrezatori pot fi unii oameni. gata, am terminat off topic-ul. 😀 ||
@ boddyca:
Adica?