ASPAZIA OȚEL-PETRESCU – cinstire si recunoaștere arhierească după plecarea de pe pământ. Înmormântarea mărturisitoarei, la Roman/ MINUNEA DIN ”GROAPA CU ȘOBOLANI” A IZOLATORULUI ÎNCHISORII DE LA MIERCUREA-CIUC (video) și MĂRTURIA RELAȚIEI VII CU DUMNEZEU

26-01-2018 5 minute Sublinieri

Episcopia Europei de Nord:

A mărturisit credința creştină în timpul prigoanei comuniste – scriitoarea Aspazia Oţel Petrescu

Am aflat cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice, în 23 ianuarie 2018, a doamnei Aspazia Oțel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, care a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu.

Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române.

După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor.

În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune.

Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Aspazia Oțel Petrescu împreună cu drepţii, iar pe cei îndoliaţi şi întristaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Preasfintei Treimi!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

***

***

Scurta biografie si marturia lui Vasile Danci-Mogosanu (Roman)

***

Evocarea IPS Teodosie:

***

Basilica:

Aspazia Oţel Petrescu s-a mutat în veşnicie | „Eu l-am văzut pe Dumnezeu ca pe un izvor care scaldă creaţia”

După 94 ani, dintre care 14 i-a petrecut în temniţă, Aspazia Oţel Petrescu s-a mutat marţi la cele veşnice. Perioada petrecută în închisoare a fost una foarte dificilă, însă, după cum mărturisea rugăciunea i-a salvat viaţa” şi Dumnezeu a ajutat-o să treacă peste toate greutăţile. „Eu l-am văzut pe Dumnezeu ca pe un izvor care scaldă creaţia”, spunea adesea Aspazia Oţel Petrescu.

Despre „Bunul Dumnezeu” aceasta spunea că îL simţea ca o prezenţă, dar o „prezenţă care curge fără întrerupere printre lucruri şi oameni”. „Nu se amestecă cu ele”, sublinia Aspazia Petrescu, „dar le scaldă, este permanent între ele. Este ca o Apă Vie. Este o curgere permanentă”.

Este Frumosul, Absolutul, Misterul, tot ce ne imaginăm noi despre Divinitate în această permanentă trecere pe lângă noi şi, în momentul, când ne atinge acest Izvor de Apă Vie, în momentul acela plângi. Este o dovadă că te-a atins aripa de iubire care este Dumnezeirea şi care scaldă toată creaţia fără ca noi să ne dăm seama ce binefacere este pentru fiecare din noi. Această aripă de iubire care te atinge şi care îţi dă lacrima despre care foarte frumos a spus cineva, lacrima se face floare şi îţi împodobeşte amintirile.

***

Aspazia Oţel Petrescu a fost condusă pe ultimul drum | IPS Ioachim a oficiat slujba înmormântării

Aspazia Oţel Petrescu a fost condusă joi pe ultimul drum. Cea care a „mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu”, după cum a numit-o Patriarhul Daniel, a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Roman. Slujba a fost oficiată de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului.

[…]

După aceasta, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate, evidențiind frumusețea și profunzimea trăirii religioase a Aspaziei Petrescu.

Ierarhul a evidenţiat rolul „pilduitor, important și constructiv pentru viața și conștiința oamenilor din cetate” pe care l-a îndeplinit Aspazia Petrescu.

Cuvântările pline de însuflețire despre perioada carcerală a vieții sale, susținute cu prilejul Simpozioanelor și al altor manifestări culturale, au adus lumină și speranță în familiile celor ce au pierdut ființe dragi în perioada de tristă amintire pentru istoria acestui neam, și au fost de un real folos tinerilor care au putut afla astfel mărturii cutremurătoare trăite de un intelectual care a suferit încă din timpul școlii.

Înaltpreasfinţia Sa a reiterat faptul că Aspazia Petrescu a trăit o viață „în lumina lui Hristos pe care L-a avut Mângâiere și Povățuitor în clipele grele ale existenței sale, iar această prezență dumnezeiască a îmbărbătat-o și a înnobilat-o”.

Cu Hristos în celulă”, a afirmat ierarhul, „suferința ei a fost o binecuvântare, iar chinurile îndurate i-au transfigurat chipul făcându-l asemănător celui al martirilor prin care Cel răstignit pe lemn a dat mărturie lumii”.

Experiența celor 14 ani petrecuți în zeghe a fost pentru ea o treaptă care a apropiat-o și mai mult de Dumnezeu și i-a descoperit adâncul de trăire autentică a luminii necreate și a dăruit-o trăirii în duh filocalic. Aici s-a regăsit pe sine și vocația de pelerin spre Dumnezeu.

Aspazia Oţel Petrescu s-a născut în 9 decembrie 1923 la Cernăuţi.

Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. Între 1946-1948 a fost dactilografă la Centrul de Studii Transilvane. În data de 9 iulie 1948 este arestată şi condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc.

La sfârşitul celor 10 ani de temniţă i s-a mărit pedeapsa cu 4 ani, fiind închisă la din nou la Mislea. În 1958 se stabileşte în oraşul Roman, iar în 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu.

În 1977, i-a murit mama, iar 10 ani mai târziu, soțul. Din 1998, a rămas și fără frate. În perioada de după Revoluția din 1989, a participat fervent la comemorări ale martirilor din închisorile comuniste, fiind și unul dintre fondatorii sfântului paraclis de la Mislea.

În tot acest timp, Aspazia Oțel a scris și a publicat cărți care îi evidențiază talentul literar și calitatea sufletească de a-și trăi credința în Dumnezeu cu smerenie, bunătate și iubire pentru oameni.

Foto credit: Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

***

***

Mărturii și Evocări. „Groapa cu șobolani” – Aspazia Oțel Petrescu

***

EvZ:

A murit Aspazia Oțel-Petrescu. Portretul unei MĂRTURISITOARE a TEMNIȚELOR comuniste: de la clasa lui Blaga, la PIVNIȚA plină cu ȘOBOLANI!

A plecat la odihna veșnică și Aspazia Oțel-Petrescu, deținută politic. Dumnezeu să o odihnească și să o ierte! Dintr-un studiu al meu despre femeile din detenția comunistă: Aspazia Oţel-Petrescu, condamnată la 10 ani temniţă grea, 4 ani degradare civică şi cheltuieli de judecată („i-am executat pe toţi şi încă patru ani pe deasupra, aşa, ca să fie sătulă fiara”), povesteşte despre a doua perioadă de detenţie la Miercurea Ciuc:

Torționarii ”banditului reacționar”

„Avem un alt director, Fleşeru, şi miliţience noi. Una dintre ele, excesiv de agresivă, am poreclit-o «Orlanda». Alte celule o vor porecli «urlătoarea». Mai este una mică şi rea, Stolea, o alta frumoasă dar pătrunsă de «vigilenţa proletară». O [sergent-] majoră, care se detaşează de celelalte printr-o ţinută mai politicoasă şi un limbaj mai îngrijit, şi E. care pare a fi mai severă decât o ştiam. Explicaţia o vom avea imediat: directorul era croit după chipul şi asemănarea directorului de temniţă care nu tolerează nici firul de iarbă suspectat că ar putea pricinui o bucurie banditului reacţionar”.

Încătușată în pivnița plină cu șobolani

Dintre închisorile pentru femei, faima cea mai de temut a avut-o penitenciarul din Miercurea Ciuc. Aspazia Oţel-Petrescu îşi mai aminteşte despre condiţiile de detenţie şi regimul aplicat de administraţia penitenciarului: „Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată [de la Mislea]. Puşcăria era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea Fleşeru, o brută. Dăduse dispoziţie ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament oriental. Dacă nu eram ţinute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se strângeau pe mână la orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivniţa cu şobolani o zi întreagă. Erau atât de mulţi încât, la început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!”, citează Flori Bălănescu din mărturiile Aspaziei Oțel-Petrescu.

***

Manastirea Petru Voda:

Mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu s-a mutat la Domnul

[…]

De multe ori am fost încurajată de un glas tainic care-mi vorbea în gând sau în inimă: „Bateţi-vă pentru Mine! Veţi primi răni, sigur, nu este luptă fără suferinţă şi nici victorie fără luptă. Dar credeţi în iubirea Mea. Cu Mine veţi învinge, căci Eu am biruit lumea! În lucrarea ce se face în numele lui Dumnezeu nu este înfrângere, ci victorie sigură. Eu nu consimt să pierd nici un suflet pentru că fiecare M-a costat stropi de sânge. Ca să cobor la voi cu tot cerul Meu, nu trebuie decât să Mă chemaţi cu sinceritate”.

Aflată la izolator printre şobolani, în frig şi foame, a avut revelaţia unei minuni:

„Închid strâns ochii şi refuz să constat cine se plimbă peste mine. Să fie şobolani? Să fie şoareci? Mai bine să nu ştiu. Fac un efort imens să mă conving că totul este doar o impresie. E atât de puternică concentrarea că simt o transpiraţie rece pe şira spinării. Decid să nu mă scol întrucât picioarele îmi sunt umflate, mă ustură pielea, atât este de întinsă peste butucii îngheţaţi. Somnul refuză să mă scoată din impas. Încerc să-mi creez un spaţiu mirific, o evadare în sublim prin poarta imaginaţiei, dar gândul sleit refuză să mă asculte. În cele din urmă alerg la picioarele lui Iisus. Îmi imaginez că-l caut şi-L găsesc şi stau de vorbă cu El… Şi, deodată, lumina din izolator a devenit duioasă, mângâietoare. Mi se părea că celula miroase a busuioc şi o căldură plăcută mă învăluia cu gingăşie, cineva îmi vorbea fără cuvinte, n-aş putea să explic cum, dar le auzeam şi în gând şi în inimă”. M-am pomenit strigând, cu o voce străină, stranie, strangulată de spaimă: „-Doamne! Nu mă lăsa!”. Şi, în clipa următoare, mi s-a întâmplat ceva nemaipomenit, nemaitrăit, nemaisperat. Hruba, lucarnele, treptele, jivinele, totul a dispărut. În jurul meu era numai alb. Un alb nelimitat, scânteietor, un alb ca de zăpadă proaspătă sub un soare strălucitor. Eram eu şi totuşi nu-mi percepeam existenţa. Ieşisem parcă din timp şi din spaţiu, nu ştiam, de fapt, ce eram şi unde eram. Eram o vibraţie intensă, aproape de nesuportat. Simţeam o încredere neţărmurită în ceva nespus de binefăcător, în ceva binecuvântat şi totuşi mistuitor ca un rug fără arsură. Este greu să definesc ce se petrecea cu mine; ardeam intens. Am aşteptat o eternitate, în picioare, sprijinită de uşă”.

Legaturi:

 

MARTURISITOAREA ASPAZIA OTEL-PETRESCU a trecut la Domnul. Ultimul sau MESAJ CATRE TINERI: ”Treaba noastra cea mai asidua este sa nu ne pierdem speranta, care este toiagul iubirii”

“Domnul știe ce face” – PUTEREA SALVATOARE A NE-CÂRTIRII și PERICOLELE DUPLICITĂȚII. Învățăminte duhovnicești de mare preț din interviurile doamnei ASPAZIA OȚEL-PETRESCU, mărturisitoarea și pătimitoarea pentru Hristos: “România de astăzi este total debusolată, iar noi, ca popor, am decăzut, am devenit masă de manipulare. Bolşevismul n‑a pierit, ci a îmbrăcat o altă formă”

ASPAZIA OȚEL-PETRESCU, cu un an înaintea nașterii în ceruri, pentru “Familia ortodoxă”: “Noi, oamenii, nu înţelegem că NOI TRĂIM UNII PRIN ALȚII, unii cu alţii. Noi NU SUNTEM DE CAPUL NOSTRU, formăm un tot. Fiecare dintre noi avem această datorie, SĂ FACEM POCĂINȚĂ PENTRU ÎNTREGUL NEAM”

“Nu mă lăsa, Doamne, să cad din braţele Tale!” – PS MACARIE de vorbă cu scriitoarea ASPAZIA OȚEL PETRESCU despre pătimirile din temniţele comuniste. BUCURIILE SUFERINȚEI și PUTEREA SMERENIEI RUGĂTOARE

Doamna ASPAZIA OTEL-PETRESCU despre FAMILIA ROMANEASCA de altadata si MODUL DE VIATA TRADITIONAL: “In familie exista intotdeauna si Cel Nevazut ca membru al familiei. Era o viata asezata. Acum omul traieste la intamplare”

Aspazia Otel-Petrescu pentru “Familia ortodoxa”: SUFERINTA SI COMUNIUNE, RUGACIUNE SI MINUNI, JERTFA SI IERTARE in inchisorile politice pentru femei

IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA

Adevarul despre TORTURILE si SUFERINTELE din timpul regimului comunist. CINE ERAU CALAII? “Nu va puteţi imagina cum arată Iadul!”

GULAGUL COMUNIST ROMAN. Marturii ale supravietuitoarelor din INCHISORILE PENTRU FEMEI/ Cum a fost salvat SCHITUL MAICILOR din Bucuresti prin translare (VIDEO)


Categorii

1. ȘTIRI, Ierarhi romani, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, IPS Teodosie Petrescu, Patriarhul Daniel, PS Ioachim Bacauanul, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “ASPAZIA OȚEL-PETRESCU – cinstire si recunoaștere arhierească după plecarea de pe pământ. Înmormântarea mărturisitoarei, la Roman/ MINUNEA DIN ”GROAPA CU ȘOBOLANI” A IZOLATORULUI ÎNCHISORII DE LA MIERCUREA-CIUC (video) și MĂRTURIA RELAȚIEI VII CU DUMNEZEU

  1. http://corinanegreanu.blogspot.ro/2018/01/acasa-la-doamna-aspazia-pentru-ultima.html

    Pentru intarirea noastra duhovniceasca, ar fi bine sa aflam luptele date pe ultima suta de metri de doamna Aspazia.

  2. Predici de la inmormantare:

  3. Dumnezeu sa o aseze in rîndul dreptilor! Foarte impresionante, emotionante imaginile unde, la iesirea din biserica, si mai apoi la cimitir, s-a trecut printre steaguri tricolore! Doamne ajuta!

  4. Pingback: ÎN VIZITĂ LA DOAMNA ASPAZIA, cea cu credința de oțel: “Nicio frică să nu fie mai mare decât frica de Dumnezeu”. PREZENȚA MÂNTUITORULUI ÎN IADUL CELULELOR TRANSFORMATE ÎN CHILII, povățuirile și binecuvântările Părintelui Arseni
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare