CUM SA PORNESTI O REVOLUTIE (video). Film documentar subtitrat in romana despre TACTICILE REVOLUTIILOR MODERNE
- Filme documentare: Cum să pornești o revoluție
Cu titlul original „How to start a revolution”, acest film documentar este povestea remarcabilă a revoluțiilor moderne, a capacității oamenilor de a schimba lumea în care trăiesc și pe oamenii care îi conduc. Filmul relevă pentru prima oară povestea lui Gene Sharp, nominalizat la Premul Nobel, cel mai mare expert din lume în domeniul revoluțiilor non-violente. Regizorul Ruaridh Arrow ne arată cum a reușit munca lui Sharp să ofere noii generații de lideri revoluționari armele de care au nevoie pentru a-i răsturna pe dictatori. Ne arată cum cei 198 de pași spre schimbarea non-violentă a unui regim au inspirat revoluțiile din Serbia până în Ucraina și din Egipt până în Siria. Pentru a realiza acest film, regizorul a înnoptat în Piața Tahrir din Cairo în timpul celei mai tensionate perioade a revoluției din februarie. I-a cunoscut pe liderii mișcării pro-democrație din Siria, dar și pe cei responsabili de răsturnarea dictatorilor din Serbia și Ucraina. Filmul ne mai arată că social media a devenit o amenințare la adresa dictatorilor, ceva de neimaginat în urmă cu un deceniu.
Nota noastra:
Filmul se concentreaza cel mai mult asupra cazurilor revolutiilor moderne din Serbia si Egipt, acolo unde miscarile au si inregistrat cel mai vizibil succes. Lasand la o parte naratiunile (necredibile) ale “eliberarii” si “rasturnarii dictatorilor”, dincolo de (si mai necredibila) “inocenta” politica a lui Gene Sharp si a colaboratorilor sai, ceea ce intereseaza in acest documentar este GANDIREA STRATEGICA: cum anume e gandita, planificata si pusa in aplicare o miscare sociala non-violenta capabila sa darame regimuri aparent solide si represive? Gene Sharp a sintetizat 198 de tactici care ar trebui aplicate, in functie de context, pentru a obtine o astfel de miscare sociala (desi aplicat si la noi, Gene Sharp nu este tradus in romana, din cate se pare). Identificarea unui simbol unificator, folosirea unor zgomote specifice (bataia in cratite, de pilda), un anumit program (timing) al protestelor stradale menit inclusiv bruierii informatiilor din mass-media oficiala, raspandirea prin “contaminare” sociala a simbolurilor de lupta ale “spiritului” sau (unde sunt deosebit de utile retelele sociale), afisarea explicita a intentiei non-violente (oferirea de flori jandarmilor, postarea in prim-plan a femeilor/fetelor, a copiilor etc.) si multe altele NU SUNT ACTIUNI IMPROVIZATE, CI TACTICI PLANIFICATE. Si daca, la parcurgerea paragrafului anterior, ati identificat cateva elemente cheie ale protestelor pentru Rosia Montana, nu este o simpla coincidenta (celebra frunza si sloganul uniti, salvam; folosirea pet-urilor pentru ritmul sacadat; timingul protestelor de amploare programate in weekend, cand e maxim de audienta si de flux de participanti; ramane totusi o enigma faptul ca protestatarii si-au ostilizat de la bun inceput o parte a presei – totusi, asta nu corespunde tacticii “cooptarii pilonilor regimului”…). Totul corespunde atat unei realitati de pe teren, cat si unui scenariu. Cine e insa regizorul? In ciuda faptului ca elementul de tactica este prezent, in mod evident, in aceste proteste, nu este la fel de evident care este scopul lor si cine ar fi beneficiarul. Totusi, asa cum arata si documentarul, o astfel de “revolutie” moderna este indreptata, de regula, impotriva unui regim, a unui tiran. In cazul nostru, acest tiran pare ca lipseste, ca si regimul. Si aici este o mare diferenta intre protestele de anul trecut, legate mai ales de presedintele Basescu, si cele de anul acesta. Cele din 2012 aveau un obiectiv clar: Jos Basescu. Dar nu aveau tactica. Erau simple stari de spirit defulate in proteste de strada si, de la un anumit moment dat, intretinute artificial de televiziuni. Or, televizorul nu creeaza miscari sociale si nici revolutii, ci, cel mult, le transmite. Cele de anul acesta au tactica si, in plus, au si publicul adecvat: oamenii activi, educati mai mult decat media, care vibreaza la ideea de fraternizare si solidarizare pentru o cauza. Insa lipseste tocmai… cauza (si poate tocmai din aceasta …cauza sunt atatea grupari care vor sa-si anexeze ideologic miscarea sociala starnita). Sigur, putem spune Rosia Montana, insa aceasta este doar un simbol si-un pretext. Cel putin la maniera in care sunt mobilizati oamenii s-ar parea ca se doreste mai mult sau, poate, mai putin. Poate se doreste instaurarea unui fel de haos institutionalizat sau, la capatul celalalt, pur si simplu un esec planificat chiar al obiectivului stoparii RMGC, lucru ce ar avea consecinte catastrofice pentru urmatorii ani in materie de rezistenta a societatii vs impunere cu forta a “proiectelor” de jaf capitalist. Sau, poate, e prea devreme sa ne pronuntam. Si da, evident, Soros se afla nu doar in spatele unor ONG-uri ce participa si/sau organizeaza protestele legate de Rosia Montana, ci si in spatele revolutiei anti-Milosevici din Serbia documentata in film (vezi mai jos). Sunt finantate, adica, adevarate grupari de “revolutionari profesionisti” care, insa, nu buchisesc pe de rost Ce-i de facut a lui Lenin, ci micile manuale ale lui Gene Sharp. A nu se intelege ca dezavuam protestele. Este bine, insa, sa nu ne ingaduim naivitatea si nici sa fim prea “inocenti“. Nevoia oamenilor de a protesta fata de nedreptate, de a-si face auzita vocea, de a se solidariza, cu siguranta este autentica si spontana. Este ceea ce nu inteleg cei care neaga orice consistenta/autenticitate a acestor proteste pe motiv ca e Soros in spatele lor sau ca participantii ar fi “basisti” si ecologisti de ocazie. La fel de sigur, insa, este ca organizarea protestelor nu este spontana, nici improvizata. PS: a nu se intelege ca miscarile sociale pornite dupa indicatiile lui Gene Sharp sunt fara victime. Non-violenta inseamna doar ca “revolutionarii” nu-si propun sa cucereasca puterea prin asalt armat asupra regimului, pe fondul rascularii multimilor. Reactia violenta a acestuia nu este ocolita, ci dimpotriva, se incearca folosirea acesteia tocmai prin afisarea abuzurilor sau crimelor sale represive care trezesc repulsie si delegitimeaza odata in plus regimul pe plan intern si extern. In cazul esecului, rezultatele pot fi insa catastrofale si se pot transforma in razboaie civile cum e cazul Siriei.
***
Reluam, in continuare, fragmente din doua materiale mai vechi ce au legatura atat cu subiectul documentarului cat si cu genul de utopii continute in astfel de miscari sociale:
- Filiere revolutionare sau cum au fost scoliti bloggerii lideri ai miscarii egiptene si pe banii cui?
[…]
Adevarul: Liderii revoluţiei egiptene, şcoliţi de sârbi
„Mişcarea din 6 aprilie“, vârful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de sârbii de la Otpor, care l-au îndepărtat şi pe Miloşevici. De la începutul revoltei împotriva lui Hosni Mubarak, în Piaţa Tahrir au fost văzuţi membri ai Mişcării fluturând steagul „Otpor“, un pumn alb strâns, pe fundal negru. Mohammed Adel, un blogger de 22 de ani, a declarat pentru televiziunea Al Jazeera că a fost în Serbia şi s-a instruit în organizarea manifestaţiilor paşnice şi în cele mai potrivite moduri de a se opune brutalităţii serviciilor de securitate. Când s-a întors în Egipt, la sfârşitul anului 2009, Adel avea în bagaje un ghid al activităţilor subversive, pe care l-a transmis şi celorlalţi membri ai „Mişcării din 6 aprilie” şi organizaţiei de opoziţie Kifaya.
Srdja Popovici, un vechi specialist al nesupunerii civile şi al rezistenţei paşnice, care a fondat, în 1998, la Belgrad, mişcarea Otpor („Rezistenţa”)– care l-a învins pe preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici – a recunoscut că a format tineri egipteni ai „Mişcării din 6 aprilie”. Popovici conduce de câţiva ani Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Nonviolente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, unde lucrează mulţi veterani ai Otpor.
CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din 2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate” din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor” din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie” din Ucraina, în 2004, şi până la cea a „Lalelelor” din Kârkâzstan, în 2005. Mişcarea democratică de protest din Egipt a fost lansată pe Facebook la 6 aprilie 2008, cu scopul de a genera în rândul opiniei publice egiptene ideea de a aduce modificări Constituţiei egiptene.
Membri ai mişcării Otpor, la Belgrad, în 2003 Foto: Reuters
Primele informaţii despre legăturile Mişcării cu guvernul american au fost divulgate de WikiLeaks, prin intermediul a două telegrame (08CAIRO2371 şi 10CAIRO99) datând din noiembrie 2008 şi respectiv ianuarie 2010. Acestea arată clar relaţia strânsă dintre Ambasada SUA din Cairo şi activiştii egipteni. Bloggerul Israa Abdel Fattah, cofondator al „Mişcării din 6 aprilie”, este menţionat, în cea de-a doua telegramă, că ar fi participat la un training organizat de Freedom House, la Washington. Programul, numit „Noua generaţie”, a fost finanţat de Departamentul de Stat american şi de USAID, cu scopul de a forma „reformatori politici şi sociali”. Purtătorul de cuvânt al „Mişcării din 6 aprilie”, Adel Mohammed, a declarat într-un interviu pentru Al Jazeera că a urmat un stagiu la CANVAS în vara anului 2009 şi că acolo s-a familiarizat cu tehnicile de organizare şi de comportament ale mulţimii în faţa violenţei poliţiei. Ahmed Maher, fondatorul Mişcării, a declarat pentru „Los Angeles Times” că a admirat „Revoluţia Portocalie” din Ucraina şi pe sârbii care l-au răsturnat pe Slobodan Miloşevici. Ca şi organizaţiile care au fost în prima linie a revoluţiilor colorate cum ar fi „Pora”, în Ucraina, „Mişcarea din 6 aprilie” a adoptat sigla Otpor.
Tehnicile Otpor
Mai mult , site-ul mişcării egiptene conţine o listă lungă de indicaţii de comportament care trebuie adoptate de membrii săi în cazul în care sunt arestaţi de poliţie. Această listă aminteşte de ghidul „Luptei nonviolente în 50 de puncte” a CANVAS. Otpor a luat fiinţă într-un restaurant universitar din Belgrad, unde câţiva studenţi sârbi au elaborat regulile unei noi mişcări de rezistenţă, inspirată de Mahatma Gandhi şi de lupta împotriva apartheidului (segregarea rasială).
Ei au dat mişcării lor o imagine proaspătă care atrage chiar şi tineretul apolitic, prin acţiuni pline de fantezie, care atrag atenţia mass-media. Ei sfidează şi iau în zeflemea regimul, înfruntă soldaţii şi poliţia cu flori. „Acestea sunt metodele şi mesajul pe care-l predăm acum activiştilor din alte ţări”, explică Srdja Popovici.
„La cursurile noastre, le cerem să identifice stâlpii regimului. Apoi le zicem: Nu-i atacaţi, aceasta ar duce doar la violenţă, încercaţi să-i atrageţi de partea voastră”. Dar Srdja Popovic nu vrea să se umfle în pene şi aproape s-a supărat când a fost întrebat dacă Otpor este un exportator de revoluţii. „Noi nu debarcăm cu revoluţia în valize. Este revoluţia lor şi consultanţii străini nu fac nimic în ea. Şi-au riscat viaţa pentru libertatea lor şi este victoria lor 100%. Ăsta-i adevărul!”
Otpor aplică o ideologie de rezistenţă individuală nonviolentă teoretizată de filosoful şi politologul american Gene Sharp. El este supranumit „Machiavelli al nonviolenţei”, iar lucrarea sa – „De la Dictatură la democraţie” – a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic. Disponibilă în 25 de limbi, între care şi arabă, această carte poate fi consultată gratuit pe internet.
[…]
[…]
Folosirea acestei supape, a unui mecanism controlat de deturnare a protestelor sociale intr-o directie pre-stabilita, poate fi folosita cu atat mai usor cu cat exista, in mod spontan, o doza de idealism utopic naiv in societate, in aspiratiile liderilor de opinie si ale diferitelor grupari marginale ale sale. Nu discutam aici de acei trepadusi aflati pe statele de plata al puterii, care propaga in mod programatic in eter teza protestelor anti-sistem, si nici de diversele asociatii, partidute si miscari de “suporteri” sau de “nationalisti”, organizatii de buzunar, folosite ca mase de diversiune de catre serviciile secrete.
Exista o serie de teme utopice pe care le putem enumera ca atare:
Teza Pietei (Universitatii) ca instanta publica a civismului activ, prezent si eficient atat ca reprezentare a tuturor, cat si ca modalitate de cenzurare a exercitiului puterii politice
In realitate, acest lucru este imposibil. In primul rand, emotia, unitatea si mobilizarea strazii in cadrul unui asemenea protest nu poate dura la nesfarsit. O asemenea stare de spirit de efervescenta colectiva este prin definitie trecatoare. Este drept ca omenirea din timpurile moderne a tanjit dupa ea, ca dupa un fel de matca pierduta, caracterizata prin UNITATE, TOTALITATE si PARTICIPARE intensa.
Lumea veche, organica, era alcatuita in asa fel incat o astfel de tanjire nu isi putea face loc. Ierarhizata, coerenta, coagulata si pe baza unor raporturi mai degraba parintesti decat strict legale (deci reci) sau de subordonare, lumea veche avea diferite grade si trepte prin care omul participa la viata sociala si/sau politica, astfel incat fiecare simtea ca avea locul si rostul lui. Numai in zilele noastre (adica de la intrarea in modernitate) s-a simtit omul lipsit de rost, de sens, exclus din viata societatii si, in replica, simtind nevoia unei… revolutii.
Riscul unei asemenea aspiratii? Slabiciunea pentru solutiile totalitare. O spune, printre altele, Mircea Vulcanescu. Ce altceva au fost miscarile totalitare ale nazismului si comunismului, de dreapta sau de stanga, decat incercari de creare artificiala a unei lumi… organice? Rezultatul, insa, nu a fost nicio lume organica, ci un stup al albinelor lipsit de libertate. O unitate cu forta si o participare siluita. De retinut ca totalitarismul a inceput in strada, deseori, ca a fost o miscare, ca a vrut sa schimbe sistemul, ca se baza pe o revolutie permanenta tocmai ca principiu de PERMANENTA MOBILIZARE a societatii.
Totalitarismul, inainte de a insemna lagare si executii, a insemnat o ”solutie” de mobilizare completa si perpetua a societatii in jurul unui ideal si/sau a unui lider charismatic (ca tot se cauta un lider al Pietei).
Piata, ca instanta suprema de validare morala si politica, Piata, ca cenzor al puterii este o iluzie. Nu avem nevoie de “sanctificarea” si inchinarea la idolul “Pietii Universitatii”, ci de existenta unei societati vii, prezente la ”firul ierbii” (pacat ca au compromis sintagma cei de la Noua Republica), a unei strazi in care sa existe vecinatate, solidaritate, comunicare, capacitate de a actiona impreuna. Din nefericire, acestea nu exista in Romania decat ca exceptie. Din acest punct de vedere, este o eroare focalizarea exclusiva pe Piata Universitatii si trecerea cu vederea a protestelor din provincie. Se repeta aceeasi scena clasica a revolutiei, a Parisului care da tonul. Dar cat de facil de deturnat este o miscare condusa de un singur centru.
Teza schimbarii sistemului si a clasei politice
Prezenta in forma variata, teza aceasta contine tot o aspiratie absoluta ca si cea anterioara, dar are un aspect mai brutal, pentru ca se raporteaza nu atat la o stare de spirit, la ”drogul revolutiei”, ci la o tinta concreta: sistemul si elita.
Intr-un mod si mai evident decat teza anterioara, aceasta este imposibil de pus in practica, altfel decat prin caile stiute pana acum in istorie: revolutie, distrugerea sistemului si a elitei. Altele noi pur si simplu.. nu exista si la o privire oricat de sumara si realista, nici nu se vor descoperi.
a) Sa inlocuiesti o intreaga clasa politica nu inseamna doar sa inlaturi cativa capi politici ai puterii si ai opozitiei. Nici macar nu inseamna doar sa schimbi tot parlamentul. Clasa politica inseamna structuri politice, adica partidele, care au organizatii si reprezentanti in teritoriu, au prelungiri in institutii ale statului, in orice strat al societatii, practic. Nu conteaza ca aceste structuri sunt subrede sau nu, ca sunt bazate pe oportunism sau nu, conteaza ca ele… sunt, exista ca atare. Sa vrei alta clasa politica inseamna, astfel, sa vrei sa inlaturi toate aceste structuri, ceea ce e enorm. Adica imposibil, practic. Exista cel mult mijlocul de a-ti face intrare in clasa politica, de a accede in parlament, de a fi vizibil, ca forta marginala. Este exact ceea ce incearca sa mimeze astazi puterea prin reteta “Alba ca Zapada“.
Sa presupunem, insa, ca poate exista si alta varianta decat Noua Republica, una sincera si idealista. Ce va face aceasta noua miscare? In cazul in care va reusi sa castige vizibilitate si voturi si, astfel, sa ajunga in Parlament, primul lucru care va trebui sa-l faca va fi …acomodarea cu vechea clasa politica. Din toate punctele de vedere, nu doar ca dialog, ci si ca relatii si schimburi de putere.
Poate, eventual, va participa si la guvernare, girand astfel, la modul maxim, insasi clasa politica impotriva careia si-a facut un stindard de lupta. Prin urmare, o astfel de miscare e condamnata de la bun inceput sa insele asteptarile si sa esueze. Sunt rare exemplele de miscari pornite astfel, paralel si concurent cu vechea clasa politica, care sa fi reusit sa devina o forta politica majora. Insa nu cunoastem niciun exemplu de miscare din afara clasei politice care sa fi reusit sa devina forta politica majora si sa schimbe semnificativ viata politica a unei natiuni. Poate nu stim noi…
b) Schimbarea sistemului e si mai iluzorie. Nici nu merita prea multa atentie o asemenea idee. Sistemul nu se va schimba decat in regulile …sistemului, oricat de “anti-sistem” vor fi aceste reguli. Sa schimbi sistemul, adica sa schimbi modul in care se exercita puterea politica, modul in care se face economie, relatiile sociale, TOTUL. Sa presupunem, prin absurd, ca exista o grupare de oameni onesti si idealisti care vor sa schimbe sistemul. De unde vor incepe? Cum vor proceda acestia astfel incat sa iasa din sistem, sa fie exteriori acestuia, asadar, ca sa il poata schimba? O sa actioneze de pe luna? 🙂 Se vor suspenda intr-un balon si vor pluti aerian peste tara, tragand cu decizii? Si de unde vor incepe? Vor decreta disparitia capitalismului neoliberal? Si daca vor decreta ce? O sa aiba vreun spasm capitalismul respectiv? Sau o sa decreteze o noua lume guvernata de noi reguli, mai bune si mai frumoase? Si daca o vor decreta, lumea va fi guvernata de aceleasi reguli inradacinate – ca sunt bune sau rele, nu conteaza, esential e ca exista, spre deosebire de decrete, care sunt doar pe hartie sau doar in pixeli. Cati au mai procedat astfel si cu ce sanse de reusita? Sau vor chema… ONU si Vaticanul in ajutor? Ceva tehnocrati profesionisti, sa dea o mana de ajutor instaurarii noului sistem…
Pe scurt, programul acesta radical de schimbare a clasei politice si a sistemului este incredibil de naiv si de iluzoriu. In mod concret, el duce la… nimic. Daca obiectivul, in politica, e absolutul, atunci e clar ca rezultatul logic nu poate fi altul decat… nimicul, pentru ca absolutul nu are ce cauta si nu se poate acomoda in politica. Sa vrei sa schimbi intreaga clasa politica inseamna sa nu faci nimic sau sa tradezi idealul acomodandu-te acesteia, facandu-ti prin si cu ea loc in politica mare. Sa vrei sa schimbi sistemul inseamna sa nu faci nimic sau sa te lasi folosit de el pentru a farda o noua fata, mai “umana”, a acestuia.
Desigur, ne referim aici la sistemul democratiei reprezentative, fie si relative, democratia cunoscuta si sub numele peiorativ de partitocratie. Peirorativ sau nu, e cam singurul sistem politic cunoscut care permite o oarecare libertate politica si de exprimare. Nu ne referim la regimurile deja totalitare sau dominate de un partid unic, unde puterea nu se poate mentine decat prin masuri totalitare si unde, in momentul in care regimul nu se mai poate sustine, se prabuseste la presiunea externa sau interna.
Singurele programe care au vizat, intr-adevar, schimbarea clasei politice partitocratice si a sistemului, au fost cele totalitare. Obiectivelor absolute li s-au adaugat mijloace absolute si totul a devenit permis in numele scopului atat de sublim.
Spiritul conservator si provocarile vremii
Culmea este ca parte din tezele expuse mai sus se regasesc si in cadrul unor grupari care se inscriu in zona traditionalista sau conservatoare. Si totusi, asemenea obiective sunt in mod flagrant revolutionar-“progresiste”, anti-conservatoare. Spiritul consevator este, prin definitie, unul al prudentei, al moderatiei, al discernerii. Spiritul conservator este unul al scepticismului fata de ideile prea avantate de schimbare politica si sociala. Nu are incredere in radicalisme, oricat de mult promit acestea instaurarea unei lumi normale sau traditionale. Conservatorul stie ca sistemul NU poate fi schimbat, ca clasa politica NU poate fi inlocuita. Ca asta inseamna inginerie sociala. El este reactionar, adica vehement, atunci cand vine vorba despre directia in care evolueaza lumea, dar este atent si realist cu privire la mijloacele prin care se poate interveni in mod activ.
Este conservatorul un fatalist pasiv? Nu. Conservatorul are atitudine si cere solutii. Ele vor fi intotdeauna la nivelul șurubărelilor, nu la nivelul utopiilor maniheiste cu iz milenarist. Prudenta conservatoare cere o interventie localizata si punctuala, pe principiul vazand si facand. Trebuie definit raul si operat acolo unde se poate si unde e urgent.
In acest sens, in concordanta cu atitudinea si analizele de pana acum, consideram ca o urgenta ar fi indepartarea acestei puteri in intregimea sa. Nu pentru ca reprezinta puterea in sine sau pentru ca e sistemul, sau pentru ca e parte a unei clase politice… Ci pentru ca puterea, cu de la ea… putere, s-a alipit fara rest unei agende antinationale si antiumane si se identifica cu ea. Daca agenda ”reformista” si ”modernizatoare” nu ar avea ritmul absolut dement din ultimul timp, daca ar fi o minima consideratie fata de societate, fata de Romania, atunci urgenta zilei nu s-ar fi tradus in inlaturarea neintarziata a acestei puteri.
Protestele sunt normale, ele exprima o rabdare ajunsa la capat a oamenilor. Dar nu e bine sa ne inchipuim ca ele vor putea fi inceputul unei democratii reale in Romania sau inceputul schimbarii clasei politice si a sistemului, oricat de ticalosite sunt acestea.
E mai rezonabila, pana la aceste obiective absolute, o lista de revendicari negativa: opriti proiectul Rosia Montana, opriti privatizarile de orice fel, opriti reorganizarea tarii, opriti legea sanatatii, opriti legile guvernarii electronice etc. Sunt cele mai grave puncte de pe agenda ”noii ordini institutionale” in care vrea sa ne arunce actuala putere. Si pare ca suntem gata sa le uitam, visand cu ochii deschisi la noi orizonturi.
Intrebarea care se pune este daca actuala putere va recunoaste, catusi de putin, ca aceste revendicari sunt indreptatite sau o va tine langa cu faptul ca ele sunt necesare si, mai mult, salvatoare pentru Romania. Or, chiar presedintele a tinut sa ne asigure, de curand, ca priveste agenda ca fiind neaparat necesara si prioritara! E bun pasul inapoi facut in privinta lui Arafat si a proiectului Legii Sanatatii, insa, in contextul acestei atitudini generale, e doar un mic viclesug bun pentru castigat timp.
Cand un om e greu lovit de boala are simptome grave. Nu poti face nimic cu acest om pana nu actionezi, initial, asupra simptomelor. Un bolnav care aiureaza de febra, de pilda, trebuie urgent tinut departe de apa si de altele, pana cand indepartezi pericolul iminent pe care si-l poate face luisi si abia apoi actionezi la boala de fond. Nu il lasi sa bea apa in continuare, zicandu-ti ca o sa ii administrezi o aspirina ulterior si o sa-l faci bine sanatos. S-ar putea ca, procedand astfel, sa ajungi la vorba lui Jeffrey Franks: operatie reusita, pacient mort.
[…]
Legaturi:
- update – PROTESTELE PENTRU ROSIA MONTANA. Moise Guran vs Ponta la Editie Speciala (TVR) (VIDEO)/ Iures in lumea politica: VA CRAPA USL-ul?/ Basescu “STRIKES BACK”. Cu tupeu & aroganta LA MAXIM/ Cristian Tudor Popescu despre TEHNICILE DE MANIPULARE ALE LUI PONTA SI BASESCU (video)
- PROTESTE MASIVE PENTRU ROSIA MONTANA IN BUCURESTI SI ALTE ORASE [VIDEO+FOTO]. Propaganda iliesciano-minereasca a premierului PONTA; Iulian Iancu va conduce COMISIA PRIVIND RMGC
- PROTESTE ROSIA MONTANA. SOROS finanteaza o parte a ONG-urilor organizatoare si participa la COMPANIA RMGC/ Ponta insista cu SANTAJUL DESPAGUBIRILOR si se lamenteaza cu FUGA INVESTITORILOR/ O perspectiva crestina asupra protestelor pentru Rosia Montana
- PROIECTUL ROSIA MONTANA RESPINS, sub presiunea demonstratiilor! Ponta invinovateste protestatarii pentru PLATA DESPAGUBIRILOR
- PROTESTE DE AMPLOARE FARA PRECEDENT PENTRU SALVAREA ROSIEI MONTANA.Zeci de mii de persoane in Bucuresti, Cluj si alte orase ale tarii [VIDEO si FOTO]
- Protestele pentru Rosia Montana. UN PRIM PROGRAM POLITIC, O PRIMA OCAZIE DE DEZBINARE
- SOS HALKIDIKI! Miting la TESALONIC impotriva EXPLOATARILOR AURIFERE si SOLIDARIZARE cu protestatarii romani anti-RMGC
- Huiduirea jurnalistilor: O PROVOCARE?
- PROTESTELE ROSIA MONTANA. OPINII: inceput de rezistenta civica, cantec de lebada al societatii romanesti sau strategie de neutralizare a energiilor contestatare? (VIDEO)
- PROTESTE fata de proiectul ROSIA MONTANA [VIDEO, FOTO]. Cum au reflectat televiziunile de stiri
- “Revolutia” anarhistilor si activistilor ecologisti incepe pe 1 septembrie. Pentru ROSIA MONTANA SI GAZELE DE SIST
” Schimbarea sistemului e si mai iluzorie. Nici nu merita prea multa atentie o asemenea idee. Sistemul nu se va schimba decat in regulile …sistemului, oricat de “anti-sistem” vor fi aceste reguli. Sa schimbi sistemul, adica sa schimbi modul in care se exercita puterea politica, modul in care se face economie, relatiile sociale, TOTUL. Sa presupunem, prin absurd, ca exista o grupare de oameni onesti si idealisti care vor sa schimbe sistemul. De unde vor incepe? Cum vor proceda acestia astfel incat sa iasa din sistem, sa fie exteriori acestuia, asadar, ca sa il poata schimba? ”
De la cap, lovesti capul si faci ce vrei cu restul.
Nici nu e nevoie sa schimbi sistemul, schimbi capii, iar sistemul se reformeaza singur.
In Romania avem 2 partide, ba chiar unul singur cu 2 capete. Ascultarea in partid se face din treapta in treapta pana la varf.
Ai pus in varf omul potrivit, totul se da peste cap si cangrena se vindeca. Cel ce nu mai poate face hotomanii, pleaca singur din partid si lasa locul cui trebuie.
Ce bine ne-ar prinde un premier care sa intrerupa orice relatii cu FMI si sa anuleze acordurile cu chevron si gabriel.
@CosminS:
E un mit asta, ca un lider poate sa schimbe “sistemul”. Mitul liderului salvator. Daca se reformeaza, atunci “sistemul” ramane, practic, acelasi, si se schimba doar unele procese ale acestuia – lucru care poate fi facut si fara un lider la varf, ci prin actiune punctuala. Daca se schimba radical, atunci e nevoie de o distrugere urmata de reconstructie, cazul actiunii de tip comunist.
Manualul de la dictatura la democratie – care democratie? Democratia implementata in Romania? Unde feliile au fost impartite corect politic de catre “puteri”? Acelasi lucru implementandu-se si in “primaverile” tarilor in discutie?
Este binecunoscut faptul ca exista un fel de oameni care se considera alesi si care in confruntare directa fug 1000 in fata unuia singur. Ei teoretizeaza comportamentele …
198 de metode. Aceste metode lucide de a diseca comportamentul uman. Salvarea spiritului nostru ar trebui sa vina tocmai din a cunoaste acest mod lucid de analiza si a ne disocia de el. Credinta nu intra in tiparele lor …
“Aceste metode nu reprezinta echivalentul armelor”.
Tocmai pentru ca lor le e frica de moarte. Pentru ei totul se termina dupa ce au murit. Astfel ei isi permit sa educe printr-un mod las constiintele atator multimi.
O analiza corecta: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/demisia-lui-ponta-o-mare-greseala-98374.html
http://adevarul.ro/international/in-lume/suava-mireasma-nesupunerii-civile-1_523d44dec7b855ff56aa3bef/index.html
http://www.voltairenet.org/article181342.html
”Revolutionarul” a lucrat pentru Strafor…
http://www.globalresearch.ca/world-renowned-peace-activist-collaborated-with-the-cia-and-stratfor/5360199
Cosmin are dreptate, cu o precizare: schimbarea liderului trebuie sa fie insotita de un set de valori general acceptabile si ferm impus; cateii se vor conforma din reflex, iar cei ce au setul de valori in fibra lor morala si spirituala se vor afirma natural ca lideri de opinie. Si exista un singur set de valori ce ne scoate din marasm: cele ortodoxe!
crestineste, incep sa ma indoiesc de buna credinta a teologilor ortodocsi care adera si promoveaza acest tip de dezmat scos parca din analele anarhiei!