Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.
ActiveNews: A fost adoptată de către Senat legea prin care este INTERZISĂ educația sexuală în școli fără acordul părinților Termenul de adoptare de către Senat a proiectului de lege prin care este interzisă educația sexuală în școli fără acordul scris al …
Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau „cultura morţii”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia, pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face ceea ce i se comandă.
Mitropolitul Procopie al Neapolisului a caracterizat la randul sau reforma educationala drept “un experiment periculos si inutil, capabil de a ucide traditia educationala greceasca si identitea sa religioase. Biserica nu poate ramane indiferenta si fara grija cu privire la astfel de experimente anti-ortodoxe.”
Decizia Danei și a lui Dragoș Bucur de a adopta pentru fetița lor sistemul educației acasă a făcut valuri în presă iar subiectul a inundat și locurile de joacă din cartierul Titan, mai ceva decât ploaia ce bate acum în geam. Ofurile părinților supărați fie de ghiozdanul ce nu mai poate fi mișcat decât pe role, fie de ce face învățătoarea la after-school sau de „cotizațiile de toamnă” pentru utilarea clasei, au deschis cu bunăvoință Cutia Pandorei și unii dintre părinți au devenit părinți de homeschool-eri, cel puțin pentru câteva minute. Observând reacțiile acestora, am adunat în șapte capete blocajele în reflecție auzite pe tema educației acasă …
Homeschooling e despre faptul că nu îl integrezi pe copil într-un anumit sistem rigid, ci că poţi să îl trimiţi la cursuri. Au zile clare pentru matematică, avem cursuri de dans, de pian, de canto, astea sunt bine stabilite în program. În rest, fiecare studiază la libera alegere – 2-3 ore, să citească, să facă informatică. Nicio zi nu seamănă cu alta. Dacă acea activitate trebuie să aibă loc, nu poţi să lipseşti, dar dacă e vorba că nu vrea să citească asta e – ne jucăm Trivia – e tot educaţie. Studiază şi singuri.
tinerii au observat tendința de sexualizare a conceptului de „educație pentru sănătate”, temă intens dezbătută în spațiul public românesc;
răspunderea principală în această privință revine familiei (părinților);
tinerii nu doresc impunerea în școli a unei astfel de discipline; ea ar putea exista ca activitate extrașcolară, la dezvoltarea căreia să ia parte Familia, Biserica și personalul medical avizat;
Basilica: Bucureştiul este de astăzi gazda Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea Festivitatea de deschidere #ITO2016. Patriarhul Daniel: „Aspirațiile spre bine și frumos ale tinerilor trebuie susținute de întreaga societate” (Video) În această seară, 1 septembrie 2016, în Bucureşti a …
Iertați-mă dacă am crezut că elevii mei, copiii dumneavoastră, merită ceva mai mult decât să fie niște cetățeni care depun o cerere. Iertați-mă dacă nu am perceput școala românească drept o fabrică de cetățeni disciplinați. Am avut naivitatea de a crede că intermediez întâlnirea copiilor cu marea literatură, că le pot transmite fiorul unei poezii, că le pot da un instrumentar de teorie literară prin care să vadă și mecanismele unui text… Am considerat întotdeauna că literatura te ajută să gândești nuanțat, să refuzi a te lăsa locuit de câteva idei obsesive, te ajută să te exprimi prudent, după ce ai avut acces la mai multe informații.
Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!
Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.
Întrebarea este cum au ajuns mulți dintre copiii noștri niște adulți cvasi-iresponsabili și egoiști? De ce fug de ceea ce presupune însăși esența vieții de adult – alegerea partenerului, întemeierea familiei, facerea de copii și creșterea lor? Amânarea luării acestor decizii indică ambivalență, frica de răspunderi, dar mai ales teama de a accepta că, odată ce ai făcut niște alegeri, trebuie să trăiești cu ele, pentru că viața nu este un joc video: dacă ai greșit și ai pierdut, dai „restart” și iei jocul de la capăt. Teama de real, de asumare a deciziilor și egoismul tradus prin refuzul de a da mai mult decât de a primi (când ai grijă de un copil oferi îngrijire, iar copilul primește îngrijire) îi împiedică pe adulți să își accepte vârsta din buletin și îndatoririle specifice.
În general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională. Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți. Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok” decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile. Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut de cultură. […] internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă, dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.
În mod absolut inexplicabil, acest Mircea Dumitru este membru corespondent al Academiei Române, deşi a publicat doar 3 cărţi, dintre care una este un manual de liceu! Întrebarea este: ce mecanism de gîndire are profesorul de logică Mircea Dumitru dacă a putut afirma în spaţiul public că „Există traduceri foarte bune făcute de români, din chineză sau sanscrită, fără ca respectivii traducători să fi cunoscut acea limbă”? Ce logică este asta? Din banala existenţă de fiecare zi, oricine ştie că dacă nu cunoşti, de pildă, limba franceză, nu te poţi înţelege în Franţa nici măcar cu un birjar decît prin semne, adică prin prin datul din mîini! Darămite să faci o traducere, şi încă una „foarte bună” din sanskrită?
Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent.
Arhimandritul Mihail Daniliuc/ Doxologia: Eminescu: „educația e cultura caracterului, cultura e educația minții” Ca în fiecare an, mijlocul lui iunie ne oferă binecuvântatul prilej de a ne reîntâlni cu Eminescu, comemorându-l la data mutării la cele veșnice. În amintirea poetului, …
Traiectoriile care au dus Norvegia la stadiul in care se afla astazi au fost trasate devreme. Mai precis, in 1992 cind a adoptat legea bunastarii copilului, cunoscuta in traducerea engleza ca Child Welfare Act. Ea legifereaza idei radicale si ciudate privind metodele pe care le propune pentru asigurarea bunastarii copiilor. Ideile si metodele au fost radicale in 1992 si continua sa fie radicale si controversate azi. Astazi discutam inca citeva aspecte ale sistemului cu totul bizar de protejare a copiilor schitat in legea din 1992. Ne concentram in special pe datele statistice pe anul 2014 privind dimensiunile ingrozitoare ale politicii de confiscare a copiilor de catre Barnevernet, agentia de protectie a copiilor din Norvegia. Adaugam ca auzim voci pe culoarele Parlamentului Romaniei care, avansind notiunea de Avocat al Copilului in Romania, se inspira din legile inumane si antifamilie ale Norvegiei. Nadajduim ca materialul nostru de astazi sa fie citit si de ei si sa isi schimbe pararea. La vremea potivita vom publica lista parlamentarilor care au semnat initiativa acesata legislativa. Printre initiatori se afla si dl Remus Cernea.
Incepe o persecutie teribila si crunta a constiintei umane, a valorilor morale si a spiritualitatii. Dar de ce au nevoie de aceasta politicienii lumii? De ce nu economisesc niciun ban, cheltuind sume enorme pentru a cumpara atat constiinta parintilor, cat si a copiilor? Pentru ca acum, in lume, se desfasoara o munca activa pentru pregatirea venirii antihristului, iar la conducerea acestor programe se afla chiar stapanii intunericului. Acestia considera de o importanta colosala prestabilirea unei ordini generale mondiale, prin pregatirea oamenilor pentru avea toti aceleasi interese, aceleasi dorinte, aceleasi nevoi – pentru ca numai atunci va fi posibila introducerea unui conducator mondial si detinerea controlului asupra intregii umanitati. Numai atunci diavolul isi va putea aduce la indeplinire visul arhaic: acela ca toata omenirea sa il venereze ca pe un dumnezeu.
„Ca Președinte al Colegiului American al Pediatrilor, sunt profund îngrijorată în legătură cu Educația Sexuală Comprehensivă. În primul rând, sexualizează copiii. În al doilea rând, reprezintă un risc pentru sănătatea lor. În al treilea rând, promovează o ideologie sexuală periculoasă. În plus, subminează relația copilului cu părintele, ceea ce încalcă drepturile părintelui.”
Ironic, acest tip de planificare este susținut și îmbrățișat fără rezerve de ONG-urile seculariste prezente la dezbateri (vezi prima parte a relatării) care, la fel ca și guvernul, practică același discurs găunos despre abandonarea etatismului și împuternicirea cetățeanului. Asta însă doar atunci când individualismul și independența în decizii pot fi canalizate contra autorității acelor instituții care constituie, de secole, nucleul tare al societății: familia și Biserica. Dacă vine vorba de instituțiile internaționale, ordinele lor trebuie executate necondiționat, iar orice revoltă sau critică, blocată.
Edu.ro: Comunicat de presa, Consultare publică pe tema disciplinelor opţionale şi a rolului şcolii în formarea tinerilor cetăţeni, organizată de Ministerul Educaţiei şi Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (MENCS) şi Ministerul pentru …
Mărturisesc că nu înţeleg această frenezie a schimbării. Nu pricep de ce modelul de acum 50 de ani, conform căruia şcoala trebuie să ofere cunoştinţe – multe şi temeinice – n-ar mai fi valabil. De ce, pe vremea aceea, un absolvent bine pregătit, cu o mulţime de cunoştinţe bine însuşite, despre care nu ştia – nu putea şti – care-i vor fi direct folositoare în viitoarea carieră, avea o probabilitate mare de succes, iar acum – nu. Cum se face că au ajuns balast cunoştinţele temeinice? Nu pricep. Nu doar că nu pricep, dar mă tem că jindul ăsta iresponsabil, după o şcoală mai uşoară, mai plăcută, mai la îndemînă, cu multe discipline opţionale, va duce la un rezultat opus celui trîmbiţat. (…) De fapt, schimbări ca acestea discutate ne îndreaptă către un învăţămînt de masă care să scoată analfabeţi fericiţi, numai buni să producă (aşa cred că se traduce vestita „adaptare la piaţa muncii”), pătura conducătoare urmînd să fie pregătită în cîteva şcoli de elită, eventual private.
Presa a salutat aceste evoluții ca pe o victorie, dar se pare că legea nu a fost bine înțeleasă de oponenții ei. Nu mai spunem că nu e vorba aici de autoritarismul FSN din anii 90 (aici Liviu Dragnea are dreptate), dar chiar și cei care au înțeles sensul real al legii au tins să exagereze amenințarea legată de presă. Mult mai importantă și cu efecte de profunzime este o altă componentă și anume controlul care va fi instituit asupra educației.
…Articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.
Reforma experţilor lui Curaj pare că ne pregăteşte pentru statutul de căpşunari perpetui, de peoni ai globalizării. Altminteri nu se explică de ce vor să cultive în elevi, încă de pe băncile gimnaziului, ideea că vor trebui să-şi schimbe domeniul de activitate de mai multe ori pe parcursul vieţii active. Un adult îşi poate schimba domeniul de activitate de mai multe ori în cursul vieţii dacă a primit o educaţie solidă în gimnaziu şi liceu, prin educaţie solidă înţelegând atât o cultură generală bine sistematizată, cât şi deprinderi intelectuale şi reflexele de comportament – precizie, seriozitate, punctualitate, gândire analitico-sintetică etc. – care să-i permită să-şi extindă domeniile de competenţă. Or, planurile experţilor lui Curaj par a avea drept scop nu educarea românilor pentru independenţa pe care ţi-o îngăduie competenţa, cât propaganda, răspândirea ideologiei conform căreia românii trebuie să fie de plastilină în mâinile corporaţiilor care au nevoie de piese de schimb umane pe care vor să le plătească, după cum ne spunea un alt ministru al guvernului Cioloş, cu doi sfanţi pe oră.
“Vremea când un profesor va fi asasinat de elevi e mai aproape decât credeți! Adevărul e că nu se dorește normalitate, nici în învățământ, nici în celelalte sectoare”.
HotNews: Mircea Toplean, psiholog clinician: Sa separi copiii de parinti in urma unor marturisiri facute chiar de copii are un efect devastator IN PRIMUL RAND asupra copiilor denuntatori Să zicem că lucrezi la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția …
Ca să vrei să scoți religia înseamnă că vrei să desrădăcinezi acest popor și în substanța lui, care o definește, și asta se numește crimă. Dacă ați venit să ne luați ca aliați, respectați-ne valorile. Noi nu mai avem oameni de stat, ci niște politruci care aleargă pe post de slugi”, a adăugat Puric.
În România sunt finanțate și subvenționate public, ilicit din punct de vedere moral, două intervenții medicale non-terapeutice care suprimă viața umană: avortul și fertilizarea in vitro. În jurul lor este tăcere deplină; cu puține excepții, nimeni nu invocă eroarea fundamentală a creditării și legitimării acestora de către autoritatea publică. Numai că, în cazul creștinilor majoritari, dar tăcuți, conștiința nu contează – singura conștiință care există fiind a panglicarilor „reprezentanți ai societății civile”.
Este o lume a fricii, a trădării, a chinurilor, o lume în care calci în picioare și eşti călcat în picioare, o lume care, pe măsură ce se va perfecţiona, va deveni nu mai omenoasă, ci mai puţin omenoasă. În lumea asta, progresul va însemna progresul durerii.
ActiveNews/ Eduard Dumitrache: UPDATE: Dezbaterea „Educație pentru sănătate” sub patronajul Președintelui Klaus Iohannis Joi, 26 noiembrie, a avut loc la Palatul Cotroceni dezbaterea „Educație pentru sănătate” inițiată de Administrația Prezidențială. S-a vorbit despre situația actuală din România, despre igienă și …
Trei cadre didactice, trei opinii, dintre care doar una, incerta, este flagrant derapaj. Cati profesori de religie, sunt, insa, in Bucuresti? In schimb, cate articole in online si cate postari furioase pe Facebook au generat aceste trei “performari” didactice? Derapaje, reale sau inchipuite, insa evident minore, care sunt folosite pentru a crea o stare de timorare a religiosilor, de autocenzurare a opiniilor lor si de cedare completa in fata cerintelor noii corectitudini politice care, iata, se va manifesta si in privinta stilurilor de viata.
Asadar, din cauza prejudecatilor adultilor, a moralitatii lor depasite, de pe vremea bunicilor, bietilor copii li se induce rusinea care inhiba latura sexuala, sexul devenind, astfel un lucru “scarbavnic” (alo, mai desteptilor de la PRO TV, mai adaptati oleaca si voi propaganda americana la local. Scarbavnic o fi pentru neoprotestantii vostri puritani, pe aici relatia trupeasca nu a fost niciodata asa). Pe acest fond si exact din aceasta cauza (nu din alta!), deci din cauza miturilor inhibitorii despre sex, se intampla in tara asta abuzurile sexuale pedofile, avorturile si nasterea de copii la varste prea fragede.
Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.
Întindeți doliul vostru peste toți morții, ca jertfa voastră să fie primită. Nici un mort nu e mai mort ca altul. Cel care ieri te veseleai, astăzi ești tulburat de parcă ceva nou s-a întîmplat în lume și care mîine nu va mai fi. Aduceți-vă aminte că peste o vreme iar veți rîde, cum ați mai rîs și veți uita de moarte, croindu-vă o viață care întotdeauna vă va părea nouă și fără de sfîrșit.
Dacă mor, să mă îngropați într-o morișcă de vînt, spunea Garcia Lorca, probabil pentru a nu admite mitinguri la moartea sa. Nici zile de doliu. Moartea, ca și viața, întotdeauna e ceva mai mult.
