SAMAVOLNICIA numita ”Biserica” GRECO-CATOLICA din Ardeal (in Adevarul)/ PROPAGANDA NEOPROTESTANTA pe site-ul Antena 3, unde sectantul Dumitru Cornilescu este celebrat ca ”Luther al Romaniei”

5-09-2012 13 minute Sublinieri

Tradatorul Atanasie Anghel

 

Biserica Unită cu Roma suscită şi acum interesul ortodocşilor care susţin că, în urmă cu mai bine de trei secole, au fost păcăliţi să renunţe la obiceiurile lor religioase.

Mitropolitul Anastasie Anghel, primul care a trădat ortodoxia

În vara anului 1697, Mitropolitul Teofil al Transilvaniei a murit, iar în locul acestuia a fost numit Anastasie Anghel, care care a fost hirotonit în iarna anului 1698 de către Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Cu acest prilej, Atanasie Anghel semnează o mărturisire de credinţă ortodoxă, în 22 de puncte, prin care se obliga faţă de patriarhul Dositei al Ierusalimului, să păzească toate rânduielile dogmatice, cultice şi canonice ale credinţei strămoşeşti, scrie historia.ro.

Odată cu hirotonirea sa ca mitropolit, Anastasie Anghel a primit din partea domnitorului Constantin Brâncoveanu bani, cărţi şi veşminte arhiereşti.

Presiunile Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei s-au resimţit şi în domeniul religios. Astfel, Atanasie Anghel a răspuns, în cele din urmă, dorinţei Curţii Imperiale din Viena de a întrerupe legăturile cu Ţara Românească.

La 14 aprilie 1698, împăratul de la Viena emite o diplomă prin care arată că românii ortodocşi erau liberi să rămână în credinţa lor sau să facă unirea cu una dintre religiile „recepte”. Erau considerate religii recepte cea romano-catolică, cea luterană, cea calvină şi cea unitariană.Prin acelaşi act, Împăratul Leopold I acorda priviligii ungurilor, saşilor şi secuilor, deşi populaţia majoritată în Transilvania era reprezentată de români.

Un an mai târziu, acelaşi împărat confirmă preoţilor ortodocşi, care acceptă unirea cu Roma, aceleaşi drepturi de care se bucura clerul romano-catolic. Perspectiva dispariţiei persecuţiilor pe care le trăiseră până atunci ortodocşii ardeleni a fost prilej de mari speranţe, în contextul în care majoritatea dintre ei erau convinşi că-şi vor păstra credinţa răsăriteană. La 2 iunie 1698, arhiepiscopul de Esztergom (Ungaria), Leopold Kolonici, clarifică lucrurile printr-un manifest adresat preoţilor români.

Privilegiile de care se bucurau prelaţii catolici urmau a reveni doar ortodocşilor care acceptau patru puncte din învăţătura Bisericii Romei şi anume: papa este capul întregii Biserici; Sfânta Împărtăşanie se poate face şi cu pâine nedospită (azimă); Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul; existenţa Purgatoriului.

Manifestul “buclucaş”. Cum au fost păcăliţi preoţii ortodocşi

La 7 octombrie 1698, 38 de protopopi ortodocşi au semnat un act denumit „Manifest de unire” şi redactat în limba română. Documentul avea şase pagini, pe prima dintre acestea semnatarii declarând că se unesc cu „Biserica Romei cea catolicească” şi că doreau să beneficieze de privilegiile prelaţilor romano-catolici. De asemenea, protopopii au semnalat că doresc să-şi păstreze obiceiurile ortodoxe, iar numirea unui nou cap al Bisericii să se facă de către un sobor, urmând ca acesta să fie confirmat de papă.

Pagina a doua a manifestului este cea care ridică probleme şi care încă suscită pasiuni şi iscă certuri între practicanţii celor două religii.

Ortodocşii susţin că pagina a doua a manifestului, rămasă liberă, a fost completată ulterior de iezuiţi, un ordin catholic, în limba latină. Potrivit acestei ipoteze, iezuiţii au tradus numai partea întâi a actului, prin care se accepta unirea, adăugându-se că protopopii primesc întreaga învăţătură romano-catolică, inclusiv cele patru puncte amintite.

Pe paginile a treia, a patra şi a cincea erau semnăturile celor 38 de protopopi, astfel încât se părea că acceptau şi cele scrise pe pagina a doua, în latineşte. După semnături, pe pagina a cincea, era un nou adaos, scris de Mitropolitul Atanasie: „Şi aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii, liturghia şi posturile şi calendarul nostru să stea pe loc, iar de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceţi să n-aibă nicio tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie să fie în cap şi nimeni să nu l hărbutăluiască”.

Greco-catolicii afirmă că expresia „din bunăvoia noastră” nu este una formală, lipsind orice act de presiune, deoarece românii au putut alege să se unească cu oricare din cele patru „religii recepte” din Transilvania sau cu nici una şi să rămână în continuare în credinţa lor, conform Diplomei imperiale din 14 aprilie 1698.

Generalul Bukow, al doilea întemeietor al Bisericii Unite

Iar disputa dintre uniţi şi ortocşi nu se opreşte aici. Între anii 1759-1761 s-a desfăşurat o adevărată răscoală religoasă, sub conducerea ieromonahului Sofronie de la Cioara. Răscoala a degenerat, iar tot ce au clădit autorităţile şi Biserica Unită timp de şase decenii a fost distrus.

În aceste circumstanţe, împărăteasa Maria Tereza a decis să-l trimită pe generalul Nicolae Adolf von Bukow, cu numeroase unităţi de cavalerie şi infanterie, pentru a reprima orice mişcări împotriva uniaţiei.

De asemenea, între anii 1761-1762 s-a făcut un recensământ, în urma căruia s-a concluzionat că în Transilvania existau la acel moment 128.635 familii cu 1365 de preoţi şi 1362 biserici ortodoxe, faţă de 25.223 familii unite, dar cu 2.250 de preoti şi 515 biserici. Acest recensământ, menit să sporească numărul uniţilor în Transilvania, a falsificat date, atribuind arbitrar 47 de sate din zona Bistriţei religiei unite. Toate cele 515 biserici unite erau zidite de ortodocşi. De asemenea, unele locaşuri de cult au fost preluate abuziv de trupele lui Bukow. De exemplu, la Cuzdrioara, lângă Dej, doi credincioşi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare, iar alţi doi la serviciu militar pe viaţă.

Cea mai mare barbarie comisă de generalul Bukow a fost, însă, distrugerea a zeci de schituri şi mănăstiri româneşti din Transilvania (aproape două sute la număr), cele din lemn fiind arse, iar cele din piatră şi cărămidă distruse cu tunurile, mai ales în părţile Sibiului şi Făgăraşului. Cele rămase au fost trecute în stăpânirea Bisericii unite, dar la scurt timp au fost desfiinţate, din lipsă de călugări. Din această cauză, Biserica ortodoxă din Transilvania n-a mai avut nici o mănăstire până după 1918.

Practic, am putea spune că generalul Bukow este un al doilea întemeietor al Bisericii Unite, deoarece puterea acestui cult în Transilvania şi potenţarea influenţei unite au fost posibile doar cu ajutorul militarilor.

Altfel, toate încercările de unirea cu Roma ar fi fost zadarnice.

Nota noastra:

Dupa ce Adevarul ne-a obisnuit cu o serie de articole, pe teme religioase, in cel mai bun caz neinformate, in cel mai rau, dezinformatoare, de aceasta data, in mod surprinzator, trateaza aproape curajos subiectul greco-catolicismului din Ardeal, avand in vedere sustinerea de care se bucura acest cult din partea ambasadei si administratiei SUA, ca sa dam doar un exemplu, sau chiar promovarea asidua, de catre editura trustului, a unei Apocalipse traduse de greco-catolicul recent Badilita.

Curajos, adica spunand adevarul despre metodele iezuito-militare prin care s-a facut trecerea la greco-catolicism a unei parti a romanilor ortodocsi: tradare (apostazie), falsificarea actelor (recensamantul si “manifestul”), tunurile lui Bukow. Si concluzia e foarte corecta: fara aceste metode, “toate încercările de unirea cu Roma ar fi fost zadarnice.”

***

In schimb, urmatorul articol este o reclama fatista unui cunoscut cleric apostat neoprotestant publicata pe siteul antena3.ro:

Este cartea care a fost vândută în milioane de exemplare în întreaga lume şi a schimbat destinele oamenilor pentru care se credea că nu mai există salvare.

Este cartea care îmbină cu succes istoria unui trecut îndepărtat cu realitatea covârşitoare a “zilelor de pe urmă”, iar această carte a intrat în viaţa noastră, a românilor, datorită unui om care s-a dedicat trup şi suflet timp de patru ani traducerii ei din limbilie greacă şi ebraică.

Dumitru Cornilescu s-a născut ortodox, pe 4 aprilie 1891, în familia unui învăţător. Bunicii lui erau preoţi ortodocşi. El însuşi a urmat Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, fiind numit diacon şi apoi ierodiacon (diacon călugăr) la Mănăstirea Dobrovaţ (Huşi). Nu a fost preot, căci ar fi trebuit să se căsătorească, iar el voia să se dedice traducerilor. Aşadar a îmbrăcat haina călugărilor.

Era un om citit şi extrem de inteligent pentru acea vreme, fiind pasionat de ebraica şi greaca veche şi avea un mare talent la traduceri. Astfel, Cornilescu şi-a pus în minte foarte devreme să traducă Biblia. Asta se întâmpla în 1916, la capătul a patru an în care tradusese şi publicase mai multe cărţi de “viaţă şi conduită creştină”, prin care încerca să popularizeze doctrina creştină pe înţelesul oamenilor de rând şi a generaţiei noi care venea din urmă.

Deşi în acea perioadă literatura laică luase avânt datorită marilor clasici români, cea religioasă rămăsese într-un con de umbră, de-a dreptul îngropată într-o limbă arhaică, neînţeleasă de masele de oameni. Publicul urban pur şi simplu nu avea Biblia în casă, căci în acea perioadă se vindeau cam 500-1000 de Biblii pe an – erau traduceri vechi de 60 de ani, dintr-o perioadă în care BOR era înca sub pulpana Bisericii Ortodoxe Ruse.

Călugarul ortodox Cornilescu începe traducerea Bibliei într-o limba românească modernă, dar asta numai datorită întâlnirii sale cu o prinţesă – Rallu Calimachi, soţia preşedintelui Camerei Conservatoare a României, prinţul Cantacuzino Paşcani. Bătrâna doamnă îi oferea găzduire şi întreţinere tânărului călugar la moşia de lângă Botosani, cu condiţia de a face o traducere prin care să se poată alfabetiza sutele de mii de ţărani aflaţi încă în Evul Mediu.

Patru ani mai tarziu, în 1920, Cornilescu anunţă finalizarea traducerii Bibliei, iar în 1921 lucrarea este publicată pe spezele Societăţii pentru Răspândirea Bibliei în Anglia şi Strainatate – cea mai mare editura biblica din lume.  Cornilescu devine astfel un traducator de aceeaşi anvergură cu marii traducători în limbile naţionale ale celorlalte naţiuni europene – e un cerc foarte restrans, pentru ca nu e de colo sa traduci de unul singur, in doar patru ani, din limbile originale si nu din slavona, o lucrare monumentala si grea cum este Biblia!

Nota noastra:

Articolul este pura propaganda neoprotestanta, plina de minciuni. Poate singurele informatii reale – dar partiale – sunt cele legate de biografia lui Dumitru Cornilescu. Insa care sunt minciunile?

1.

iar această carte a intrat în viaţa noastră, a românilor, datorită unui om care s-a dedicat trup şi suflet timp de patru ani traducerii ei din limbilie greacă şi ebraică.

FALS. Afirmatia vrea sa induca ideea ca romanii au citit NT numai pentru ca s-a ocupat Cornilescu de traducerea sa. Asemenea minciuna mai rar. Chiar si din punct de vedere strict tehnic, fara a ne referi la calitatea traducerii in sine, in mod cert romanii au avut acces – in masa – la Noul Testament prin traducerile Sfantului Sinod BOR, publicate separat, alaturi de psalmi, in editii “de buzunar”. Traducerile Cornilescu au avut mereu o circulatie restransa, neputand fi vorba sa faca vreo diferenta notabila in popularizarea sau cunoasterea NT de publicul larg.

2.

Publicul urban pur şi simplu nu avea Biblia în casă, căci în acea perioadă se vindeau cam 500-1000 de Biblii pe an – erau traduceri vechi de 60 de ani, dintr-o perioadă în care BOR era înca sub pulpana Bisericii Ortodoxe Ruse.

FALS. Chiar 1916, anul in care isi pusese in minte Cornilescu sa traduca Biblia, era foarte aproape de anul 1914 in care a aparut o noua editie tradusa de Sinodul BOR a Bibliei, dupa Septuaginta, o realizare de exceptie care a ramas de referinta si care a fost folosita de teologi ca pr. Dumitru Staniloae inclusiv decenii mai tarziu, cand erau disponibile si alte traduceri. 2 ani nu sunt chiar egali cu 60, nu?

Un alt FALS este ideea ca BOR se afla sub pulpana Bisericii Ruse. BOR nu s-a aflat niciodata sub acea pulpana, ci sub autoritatea Constantinopolului. Existenta alfabetului chirilic inseamna cu totul altceva, este legat de limba si alfabetul folosit in cult, nici macar, neaparat, de continutul cartilor de cult sau a scrierilor ortodoxe.

Asadar, in mod obiectiv, nu exista nicio nevoie de o noua traducere sau de fapte revolutionare pe acest taram. Ambitia lui Cornilescu nu era sa “lumineze” poporul roman cu Evanghelia tradusa, ci sa faca o altfel de traducere.

3.

Patru ani mai tarziu, în 1920, Cornilescu anunţă finalizarea traducerii Bibliei, iar în 1921 lucrarea este publicată pe spezele Societăţii pentru Răspândirea Bibliei în Anglia şi Strainatate – cea mai mare editura biblica din lume.  Cornilescu devine astfel un traducator de aceeaşi anvergură cu marii traducători în limbile naţionale ale celorlalte naţiuni europene – e un cerc foarte restrans, pentru ca nu e de colo sa traduci de unul singur, in doar patru ani, din limbile originale si nu din slavona, o lucrare monumentala si grea cum este Biblia!

FALS. Chiar unul grosolan. Nu a existat vreodata traducere a scripturilor care sa se fi facut dupa slavona! Editia din 1688 este facuta dupa Septuaginta, spre exemplu, si multe alte traduceri din acel timp. Insa, asa cum spuneam, chiar in 1914, exista o traducere noua, tot dupa textul Septuagintei. In realitate, Cornilescu este cel care nu face apel la textele originale si la limbile vechi, ci … la editiile noi, protestante, in engleza sau franceza, ale Bibliei!

De ce toate aceste falsuri? Pentru ca ele sunt propaganda cu care a fost mereu promovat Cornilescu in Romania. Desigur, propaganda neoprotestanta. Cornilescu a depus o asidua activitate sectara, lucru care a fost demascat de Nae Ionescu, asa cum se arata si in acest articol semnat de Bogdan Mateciuc, unde sunt exemplificate si cateva din ereziile traducerilor sale:

(…) Între 1912-1916 frecventează biserica “Cuibul cu barză” din Bucuresti, unde preotul TudorPopescu începuse să propovăduiască idei religioase protestante. Prin “noutatea” oferită, Tudor Popescu devine un model pentru studentul Cornilescu, de la acesta învătând a predica.

Iată cum definea cunoscutul filosof si gazetar Nae Ionescu activitatea din acea perioadă a lui Cornilescu:

“De trei ani se continua stăruitor, la “Cuibul cu barza”, actiunea evanghelizatoare, eminamente neortodoxă, a preotilor T. Popescu si D. Cornilescu, prin predici si prin cărti pe a căror copertă sfânta cruce este încălecată de coroana bizantină a unei regine de sânge englez.”

Tudor Popescu [ulterior caterisit de Sfantul Sinod – n.n.] începuse să elimine pasaje din Sfânta Liturghie, potrivit cu ideile lui de “înnoire” a Bisericii. De pildă, nu mai spunea în cadrul slujbei “Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi” si nici “Pentru rugăciunile sfintilor părintilor nostri…”

Aceasta este perioada în care Cornilescu începe să traducă în limba română scrieri protestante considerate de el utile pentru trezirea religioasă a românilor ortodocsi.

De la această activitate până la ideea “necesitătii” unei noi traduceri a Sfintelor Scripturi nu a fost decât un pas. Cu o falsitate remarcabilă, Cornilescu avea să povestească ulterior cum si-a dat el seama că românii nu se pot întoarce la Dumnezeu din cauză că limba română folosită în Sfânta Scriptură era una greoaie. Relatările protestante care îl prezintă pe Cornilescu ca pe un mare teolog contin afirmatia absolut eronată că în acea perioadă, Bibliile românesti erau scrise cu caractere chirilice!

Imediat după absolvire începe “traducerea” Bibliei. Este sustinut în această actiune de printesa Rallu Calimachi, de religie protestantă, adeptă si ea a unei noi traduceri – moderne – a Scripturilor. Ea îi oferă găzduire în castelul ei de la Stâncesti, jud. Botosani, unde Cornilescu realizează, timp de patru ani, noua sa traducere, ajutându-se de traducerile protestante în limbile engleză, franceză si germană. Dincolo de erorile de traducere, pe care le vom prezenta mai jos – cauzate de necunoasterea suficientă a limbilor originalescripturale, dar si de anumite înclinatii protestante – Cornilescu preia din versiunile protestante însăsi structura pe cărti a Sfintelor Scripturi (eliminând cărtile deutero-canonice de la sfârsitul Vechiului Testament). [editiile protestante nu se bazeaza, in traducerea Vechiului Testament, pe Septuaginta, care este textul fidel al scripturilor, datand inainte de Hristos, ci pe textele masoretice, care dateaza mult dupa Hristos si in care rabinii au facut numeroase interventii fata de textul initial – n.n.]

Astfel, în 1920, el publică la Bucuresti “Cartea Psalmilor sau Psaltirea Împăratului David”, un an mai târziu văzând lumina tiparului întreaga Scriptură în versiunea Cornilescu.

Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre cele mai importante aspecte în care traducerea Cornilescu s-a îndepărtat de adevăr:

  • Mântuirea. O problemă majoră este felul în care redă Cornilescu versetele legate de mântuirea celor credincioşi (Mat. 24:13, Ioan 10:9, F.A. 2:40…). În timp ce în traducerea ortodoxă “mântuirea” are un sens  ce implică o priveghere, o luptă pe parcursul întregii vieţi, în traducerea lui Cornilescu citim despre creştini că “sunt mântuiţi” sau “sunt deja pe calea mântuirii”, în spiritul învăţăturii neoprotestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viaţa credinciosului şi că este sigură. Pe baza unei rugăciuni de acceptare a jertfei Mântuitorului, omul ar avea Raiul asigurat.

    “Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18) devine la Cornilescu “dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

    La fel şi citatul: “Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] şi între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15), devine le el “cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei care sunt pe calea pierzării.”

    Înţelesul cel adevărat al mântuirii îl dă chiar Hristos când spune: “Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc [olígoi hoi sozómenoi]? Iar El le-a zis: Nevoiţi-vă [agonízesthe] să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24)

    În zadar Cornilescu modifică pasajul: “Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” căci răspunsul: “Nevoiţi-vă să intraţi…” elimină orice idee de mântuire exterioară, raţională, automată, extrem de sigură, fără vreo conlucrare – prin nevoinţa, lupta şi osteneala faptelor – din partea celui ce caută poarta cea strâmtă.

    De aceea Scriptura ne vorbeşte despre o mântuire[hoi sozómenoi] care trece prin nevoinţă[agonízesthe], de o mântuire care cere o continuă înfrânare a trupului, de o mântuire care se poate strica şi pierde dacă faptele “trupului” nu mai oglindesc credinţa “sufletului”: “Iar tot cel ce se nevoieşte, de toate se înfrânează [pás dé ho agonizómenos pánta engrateúetai]. Şi aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă. Eu drept aceea aşa alerg, nu ca cum nu aş şti; aşa dau război, nu ca cum aş fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu [hypopiázo mou tó sóma] şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.” (1 Corinteni 9:25-27)

    În originalul grecesc, creştinii se mântuiesc [en toís sozoménois] în cadrul unui proces duhovnicesc prin care sufletele lor sunt încă supuse ispitirii, au nădejdea, nu siguranţa mântuirii, conform Apostolului: “Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă [katá skopón dióko], la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Filipeni 3:13,14) Traducerea eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradicţie faţă de cuvintele lui Pavel, prin care arată că nu este mântuit şi că încă aleargă după cunună.

    Aceeaşi înţelegere ortodoxă despre mântuire se regăseşte şi la Apostolul Petru: “Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte [δίκαιος μόλις σῴζεται], cel necredincios şi păcătos unde se va arăta?” (1 Petru 4:18) în opoziţie cu interpretarea protestantă care încearcă din nou diluarea textului: Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?”

  • Modificări în Vechiul Testament. “Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.” (Facere 3:15) “Acesta” [autós], adică Iisus Hristos, schimbă radical întregul înţeles, aducând mesajului un caracter profetic clar, fiind legat de vestirea de peste veacuri de la 1 Ioan 3:8. Cornilescu însă traduce: “aceasta [ea] îţi va zdrobi capul…”, pierzând cu totul latura mesianică a textului.

    Aceeaşi cenzură se constată şi asupra pasajului: “nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot Cuvântul [epí pantí rhémati] care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:3), care în varianta Cornilescu devine: “ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”, lipsa termenului cuvântul [rhéma] tăind orice legătură semantică şi profetică cu lógos – Logosul Întrupat – Iisus Hristos.

    Şi pentru a fi totul limpede, textul de mai sus se regăseşte şi la Matei 4.4, unde dialogul dintre Hristos şi diavolul este redat întocmai după Biblia ortodoxă Septuaginta şi nu după traducerea lui Cornilescu.

    Sau în alt loc în Septuaginta: “Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit [thysían kaí prosphorán ouk ethélesas, sóma dé katertíso moi]. (Psalmi 39:9) Traducerea lui Cornilescu prezintă denaturări majore: “Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile.” (Psalmi 40:6) Cenzurarea profeţiei nu este doar evidentă, ci şi lipsită de orice logică.

  • Tradiţia. O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Asadar, fratilor, rămâneti tari si tineti învăţăturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.”

    Cuvântul tradus aici “învătăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăti împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orală.

  • Preoţia. La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică.

  • Chipurile cioplite. Textul ortodox “rusinati cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “rusinati cei care se închina icoanei“. În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare.

  • Ultimul Adam. În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este mentionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM – în greacă, conform 1 Corinteni 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseste “al doilea Adam” pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.

  • Naşterea din nou. În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discutia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naste cineva de sus, nu poate să vadă împărătia lui Dumnezeu”. Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză si franceză ale Bibliei (neoprotestantii îl laudă totusi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naste cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nasterii din nou a crestinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii. Textul original grecesc – gennisi anothen – înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”.

  • Mia de ani. În cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbeşte despre “mii de ani”, Cornilescu traduce “o mie de ani”, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a “împărăţiei de o mie de ani”. Dacă el ar fi fost, aşa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanţii, un erudit în limbile ebraică şi greacă, în mod evident ar fi văzut şi înţeles originalul grecesc! (Interesant faptul că, la linkul indicat mai sus, deşi textul grecesc vorbeşte despre “mii” (“o mie” la plural), traducerea englezească foloseşte tot “o mie”.)

De asemenea, Cornilescu nu este constant în privinţa unor cifre din Vechiul Testament. La 2 Împăraţi 8:26, Ahazia are 22 de ani, iar la 2 Cronici 22:2, are 42 de ani. Există şi alte exemple.

Din cauza erorilor grosolane, noua traducere nu a întârziat să producă reactii. Asa cum am mentionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna întelesurilor duhovnicesti.

În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îsi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea si el parte dintr-o dizidentă din propria biserică si tinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-si propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel si mai mult pe panta rătăcirii sectare.

Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomandă lui Cornilescu să plece pentru o vreme din tară. Cornilescu îi urmează sfatul si pleacă în Elvetia, unde va rămâne până la sfârsitul vietii (survenit în anul 1975), sustinut fiind de printesa Calimachi si rupt complet de dreapta învătătură crestină.

Astăzi, protestantii si neoprotestantii din România îl prezintă pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate – “un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limbă accesibilă”. Relatările lor contin, pe lângă informatii eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba călugăr ortodox), si afirmatii tendentioase în genul “Cornilescu s-a pocăit si a fost dat afară din Biserica Ortodoxă”. Cititorul este făcut să înteleagă că în Biserica Ortodoxă nu sunt permise pocăinta si întoarcerea la Dumnezeu!

În ceea ce priveste calitatea de “teolog” a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus că nu orice posesor al unei licente în Teologie este si theologos. Numai cel ce cunoaste pe Dumnezeu este în măsură să vorbească drept despre El. Altfel, chiar si Florin Buhuceanu, liderul homosexualilor din România, trece tot drept “teolog”, având si el o diplomă în Teologie Ortodoxă.

După părerea părintelui Cleopa, prezentată în cartea “Pelerinul român” de pr. Gh. Băbut, Dumitru Cornilescu a fost o persoană ce a căutat să profite financiar de ajutorul sectantilor, traducerea sa nefiind decât o făcătură bună doar a sminti ortodocsii. (…)

Legaturi:


Categorii

Ecumenism, Greco-Catolici (Uniatia), Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “SAMAVOLNICIA numita ”Biserica” GRECO-CATOLICA din Ardeal (in Adevarul)/ PROPAGANDA NEOPROTESTANTA pe site-ul Antena 3, unde sectantul Dumitru Cornilescu este celebrat ca ”Luther al Romaniei”

  1. “metodele iezuito-militare prin care s-a facut trecerea la greco-catolicism a unei parti a romanilor ortodocsi: tradare (apostazie), falsificarea actelor (recensamantul si “manifestul”), tunurile lui Bukow.”

    Astazi metodele au ramas aceleasi. Lipsesc tunurile, dar din cate declara Traian Basescu sunt si ele pregatite. Ca doar din marea familie papista crestin(?)-democrata(?) sunt si pedeleii nostri, nemtenii si ungurenii, nu?

  2. Q: nu puteti trimite cuiva din A3 NOTA voastra, care-mi pare punct ochit-punct lovit ? Banuiesc ca sunt si acolo oameni cu simtul masurii.

  3. @c2:

    Cine opreste pe oricine sa o trimita acolo, daca stie vreo adresa?

  4. Acum câteva luni sora mea ( are 9 ani ) a primit o Biblie de la școală ce s-a vrut ortodoxă ( așa i-a spus și învățătoarea și anume că e ortodoxă ). Totuși Biblia respectivă nu e deloc ortodoxă ci protestantă. Are versetele protestante specifice, are Iisus scris Isus și este tipărită de ceva societate biblică internațională. Totuși unde a fost păcăleala încât învățătoarea ( care din câte știu e ortodoxă ) și sora mea să creadă că e ortodoxă? Avea Crezul ortodox scris la începutul respectivei Biblii. Am rămas profund dezamăgit de aceste încercări de prostire a românilor. Dăm Noul Testament cu Crezul ortodox să prostim românii. Trist… Astfel de lucruri îmi aduc aminte de anumite evenimente nefericite ce au pățit musulmanii de la niște pastori protestanți. Pastorii le spun la copiii musulmani: “Spuneți că Allah e Dumnezeu și poate să facă orice? Rugați-l să vă dea bomboane”. Copiii se rugau și nimic. Atunci pastorii le spun: “Rugați-vă acum lui Hristos să vă dea bomboane.” Copiii se roagă iar pastorii le dau bomboane. Ce s-a întâmplat cu acești oameni? În obsesia lor de a câștiga cât de mulți adepți au ajuns să încalce orice regulă și să apeleze la minciuni, manipulări și înșelări? Și ne considerăm creștini…

  5. @Sorin: e bine de verificat la Biblie daca pe primele pagini are mentionat Sinodul ortodox sau vreo binecuvantare de la un arhiereu al BOR. La fel si pentru celelalte carti ortodoxe, e bine de verificat cu ce binecuvantare a aparut, mai ales in vremurile noastre…

  6. Va multumesc! Am pe cineva din familie trecut la alt cult si nu aveam,din nestiinta, raspuns .Acum am.

  7. @admin, despre al doilea articol:

    Protestantii astia militanti is niste specimene curioase, care nu prea pot privi lucrurile in fata, cand nu le convin, si sustin cu naturalete idiotenii dupa cum li se pare lor convenabil, fara nici un suport, ba chiar impotriva evidentelor, dovezilor, etc., despre contrariu.

    E unu de prin america, Terry Mortenson, care a publicat un articol in revista lor creationista “Answers in Genesis”, despre cartea Pr. Serafim Rose, in care isi arata multumirea ca Sf. Parinti (fireste ca nu-i numeste asa, decat in ghilimele) au considerat totdeauna Cartea Facerii in acelasi fel, si ca erau pentru o lume de cateva milenii vechime. Articolul, din 2002, e la http://www.answersingenesis.org/articles/tj/v16/n3/orthodoxy
    si, dupa ce enumera “partile bune” ale cartii, ajunge la cele rele, care bucata debuteaza asa:

    “Weak points of the book

    The book does not go back quite far enough in history. But since Eastern Orthodoxy was born only in the 4th century (p. 567) and is based on the writings of the eastern ‘Holy Fathers’ since that time, this is not surprising. Thankfully, there are other studies of Christian writers from the second and third century (as well as from the post-Reformation period).”

    Dupa el, la pagina 567 a cartii (editia americana), Pr Serafim ar afirma, sau macar ar spune ceva in conformitate cu ideea ca Biserica a inceput in secolul 4!!! (asta e o gluma buna care nu merita discutie) Am auzit ca Pr. Damaschin, care s-a ingrijit de editarea cartii, i-ar fi trimis o sesizare acestui crestin cautator de adevar, dar n-a primit nici un raspuns… iar articolul lor sta in continuare fericit si neschimbat pe website!!! Dar dupa explicatiile (cred ca apartinand) Sf. Iustin Popovici, incep sa inteleg aceasta atitudine, ca dupa papa, care s-a descoperit infailibil in ideile lui, au venit protestantii care sunt toti infailibili, si deci nici ala nici ailalti n-au nevoie sa bage seama la adevar, fapte, Biserica, pur si simplu stipuleaza ce li se pare natural si asta ii satisface.

  8. Pai daca nu se amesteca otrava cu mierea, cum sa o inghita omul?
    Feriti-va de masoni…chiar cind aduc daruri.

    Cel mai mare rau care s-a intimplat poporului roman, in istoria sa, este greco-catolicismul.

  9. Pingback: GHERONDA NECTARIE - mesaj de "felicitare" pentru papa Francisc/ CINE SUNT IEZUITII si CINE ESTE "PAPA NEGRU"?/ Papa - asteptat cu nerabdare in Israel/ DOCUMENTAR TVR despre "Profetia Papilor" (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt -
  10. Pingback: Greco-catolicii si adventistii de ziua a 7-a contesta mentionarea nominala a BOR in Constitutie - Recomandari
  11. Admini!

    Cinste pentru aceast frumos si pertinent raspuns “apologetic” cu privire la faptul ca acest Dumitru Cornilescu ar fi adus Biblia in poporul roman…
    In poporul roman nu, dar in cultul crestinilor dupa Evanghelie, poate…
    In trecut am citit (nu imtegral, ci doar partial si comparativ…) si am inca in biblioteca si versiunea “Cornilescu” a Bibliei, dar am observat ca are si prezinta ATAT de multe “sensuri SLABE” si INEXACTE ale textului orginal biblic…nu numai inexacte, ci INFERIOARE si INCOMPOLETE ca densitate lingvistica si mai ales duhovniceasca in comparatie cu versiunile Bisericii noastre Ortodoxe.
    Versiunea Cornilescu se bazazeaza pe traducerea textului ebraic masoretic si nu pe SEPTUAGINTA, si din cauza aceasta este mult mai deficitara si inexacta in sensurile cuvintelor traduse…
    Mai ales PSALMII in versiunea Cornilescu parca sufera de o traducere DILUATA si lipsita de puterea haritoforica pe care o are textul Ortodox…
    La fel si CARTEA ESTEREI in versiunea Cornilescu este tradusa “ciuntit”. Spre exmplu in cap.3 din Cartea esterei NU ESTE REPRODUSA (ca In versiunea SEPTUAGINTA…) Scrisoarea Regelui Artaxerxe catre guvernatorii si satrapii celor 127 de provincii ale imperiului sau…(Scrisoarea aceasta parca este “profetica” pentru o alta vreme a Istoriei Lumii, si anume pentru situatia de prigoana in care se vor afla crestinii in vremurile din urma ale lui Antihrist…)
    Si ceea ce este cel mai grav este faptul ca asa cum s-a spus mai sus de catre admini, AU FOST traduse de catre Cornilescu IN MOD GRESIT, si intentionat si VOIT, cuvinte atat din Vechiul Testament cat si din Noul Testament si mai ales din Cartea Deuteronomului referitoare la “chipurile cioplite” cu intentia ca sa produca in sufletele cititorilor o falsa impresie ca “chipurile” la care se refera Scriptura si la care nu trebuie sa inchine Crestinii ar fi “Icoanele”…
    Parintele V. MIHOC, care este Profesor de noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, ne spunea la un curs de-al sau, ca “cine citeste” versiunea Cornilescu din obisnuinta si regulat, acela SE DESCALIFICA ca si crestin si mai ales ca teolog…
    Sa mai ierte Dumnezeu dar cand o vad in mainile unor oameni sau cand mai dau de ea in biblioteca mea, atunci cand caut alte carti (de scapat de ea nu am scapat de tot, fiindca o pastrez strategic ca sa ma mai folosesc uneori comparativ in discutii apologetice cu sectantii, insa rar…fiindca sectantii nu admit si nu primesc nici o alta versiune decat aceasta…si cred sarmanii ca textul nostru al Bisericii Ortodoxe ar fi cel gresit si inexact…), o socotesc un text IMPUR…
    Prin traducerea Bibliei de catre regretatul IPS Bartolomeu, poporul roman crestin ortodox si Biserica noastra Ortodoxa A INTRAT in posesia celei mai FRUMOASE si COMPLTE si TEMEINICE versiuni a Textului Biblic in limba romana…O adevarata BIJUTERIE si MONUMENT LITERAR si LINGVISTIC.
    Mie aceasta traducere imi place cel mai mult, si din ea ma adap mereu…
    Cred ca este foarte intelept pentru crestinii ortodocsi SA NU FOLOSEASCA aceasta versiune pentru hrana lor spirituala, caci nu contine un text sanatos si curat si chiar adanc in mod deplin…ci sa se adape si hraneasca numai din TEXTELE si VERSIUNILE OFICIALE AL Bisericii noastre Ortodoxe.
    Si de asemenea mai cred ca FARA CITIREA TALCUIRILOR Sfintilor Parinti la Cartile Scripturii, chiar si citirea TEXTULUI CURAT al Bibliei Ortodoxe, poate sa constituie un prilej de intelegere gresita a Invataturilor ei, daca mintea cititorului nu este lamurita in mod corect in pasajele mai greoaie, fie de catre Explicatiile Sfintilor Parinti, fie de catre explicatiile Preotilor sau ale duhovnicului…
    Am avut in viata marea sanasa sa ma bucur de pedagogia unui Parinte Duhovnic din Bucuresti (Parintele Alexandru Ristache), care punea atat de mult pret pe CITIREA SCRIPTURII si care mi-a dat “canon” ca sa citesc Scriptura. Datorita lui am devenit si eu un cititor al acestei minunate Carti a lui Dumnezeu…
    Cred de asemenea CA ESTE O MARE ISPITA DIAVOLEASCA ca oamenii SA NU CITEASCA SCRIPTURA amagindu-se pe ei ca ar fi periculos sa o citesti ca te poti rataci, si atunci mai bine sa nu o citesti deloc… NU! Nu este intelept sa nu o citesti..CI ESTE DE DORIT SA O CITESTI si ESTE UN MARE LUCRU SA FACI ASTA si chiar UN MARE PAS FACUT in viata crestina ortodoxa…ca si crestin ortodox, numai sa nu cumva sa incepi sa o interpretezi si explici si talcuiesti dupa mintea ta…ca atunci POTI sa ajungi sa gresesti, ci sa primesti cu smerenie si dragoste toata lamurirea Dascalilor lui Dumnezeu care au fost Sfintii Parinti, lamurire care in Biserica noastra EXISTA LA FIECARE CARTE A SFINTEI SCRIPTURI.
    “Nenorocirea tuturor nenorocirilor este NECUNOASTEREA SCRIPTURILOR” spunea Sf. Ioan Gura de Aur…Dar si nenorocire mare este sa nu ai TALCUIREA BISERICII TALE Ortodoxe in mintea ta…caci sectarii “se duc cu Biblia in mana in iad…”, spunea Parintele Arsenie BOCA!
    Asadar SA IUBIM Sfanta SCRIPTURA SI S-O CITIM, chiar cu asiduitate si consecventa si S-O CINSTIM cu GRIJA si ATENTIE prin implinirea povetelor si invataturilor ei mantutoare de suflet si mai ales cu INTELEGEREA EI intr-o forma curata si CORECTA, caci altfel in loc sa o cinstim, ajungem de o BATJOCORIM cu o gresita pricepere plina de inselare de sine spre a noastra pierzare…
    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti…!

  12. Pingback: SFINTII MARTURISITORI ARDELENI, pilda de rezistenta ortodoxa in fata tavalugului antihristic si indemn spre o constiinta dogmatica, la vreme de confuzie, de sminteala si tiranie a minciunii “Noului Veac” -
  13. Pingback: Se repeta istoria agresiunii uniate din Ardeal? CAZUL RETROCEDARII MANASTIRII BIXAD [video] - Recomandari
  14. Pingback: ICOANA MAICII DOMNULUI de la NICULA si MINUNILE ei | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare