Parintele Dosoftei de la Manastirea Putna despre CUTREMURUL DUHOVNICESC PE CARE IL TRAIM, ca urmare a NIHILISMULUI care ataca credinta si temeliile vietii (VIDEO, TVR)

Părintele Dosoftei de la Mănăstirea Putna despre provocările lumii actuale

“Noi acum trăim din punct de vedere duhovnicesc ca şi cum am trăi într-un spaţiu, într-un loc unde este un cutremur continuu. Cutremurele ne sperie foarte tare dacă durează 7 secunde, 10 secunde… Deja, dacă durează un cutremur două minute şi cutremurul are mare intensitate, nu mai rămâne aproape nicio clădire în picioare. Din păcate, în vremea noastră, din punct de vedere duhovnicesc, este un cutremur care durează de multe decenii şi cunoaşte grade de intensitate din ce în ce mai ridicate. Cu toate că atât de greu ne ţinem echilibrul într-un cutremur fizic, dar şi mai greu ne ţinem echilibrul într-un cutremur din acesta duhovnicesc, adică în care temeliile pe care strămoşii noştri şi-au clădit viaţa au fost negate, au fost răstălmăcite, au fost atacate, au fost ponegrite. Pentru că un tânăr, dacă aude că Biserica este ponegrită, el nu cunoaşte istoria Bisericii, ca să se uite cât a făcut Biserica pentru istorie, cât a făcut Biserica pentru a apăra ţara, cât a făcut Biserica pentru educaţie…”

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”, spunea Apostolul Pavel. Aceasta înseamnă că suntem liberi, că putem discerne, chiar dacă fascinaţia şi mirajul lumii pot răstălmăci sensul ei prin privirea piezişă pe care o dă păcatului. Avem, oare, în orice moment forţa să ne încredinţăm adevărurilor propovăduite de Apostolul Pavel?

“În momentul în care credinţa este atacată şi se încearcă extirparea ei din sânul unei comunităţi, atunci şi cultura acelei comunităţi va cunoaşte o dezagregare foarte puternică. Se vor pierde repere, se vor distruge repere, va fi un fel de talmeş-balmeş în care nu va mai putea spune nimeni că este mai importantă o statuie sau cel care a luat un ciocan şi a sfărâmat-o în bucăţi. Pentru că dacă omul nu mai crede în relaţia cu Dumnezeu ca un absolut al vieţii, atunci tot ce ţine de normă, de reper, de model, va dispărea. Totul va deveni posibil, aşa cum spunea şi Dostoievski. Pentru cine nu crede în Dumnezeu, totul devine posibil, pentru că nu mai are noţiunea de bine şi de rău”.

Cea mai mare problemă a omului contemporan, spunea părintele Serafim Rose, pare să fie nihilismul – înlocuirea credinţei în Hristos-Dumnezeu cu adevăruri prefabricate şi relative. Un curent subteran al vremurilor noastre care ia, însă, multe forme şi ne bombardează în feluri în care poate doar cei mai înduhovniciţi oameni ai credinţei le sesizează. Subminarea credinţei în Hristos într-un mod subtil prin relativizarea ei – asta pare să fie religia vremurilor noastre.

“Cine se leagă de Hristos ca Dumnezeu adevărat, ca Om adevărat, ca Cel după Care a fost făcut omul, ca Cel Care a creat omul, acela are tot timpul în faţa ochilor cum se poate să fii om cu adevărat. Fără de El noi nu putem să ştim cum arată un om. Constantin Noica spunea că nu se vorbeşte niciunde despre om mai mult decât acolo unde se vorbeşte despre Dumnezeu, pentru că omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. Dacă nu mai are în vedere acest chip al lui Dumnezeu şi crede, bunăoară, că se trage din maimuţă, se va comporta în chip firesc ca o maimuţă. Or omul nu este făcut nicidecum pentru aşa ceva; omul este făcut pentru a cunoaşte slava lui Dumnezeu“.

Omul este făcut pentru a cunoaşte chipul lui Dumnezeu. Omul se află astăzi la o răscruce: în societatea secularizată actuală, apărarea valorilor fundamentale ale vieţii, precum familia, şi consolidarea lor pe temelia adevărurilor evanghelice a devenit piatra de încercare a noastră, a tuturor. Conştienţi sau nu, nihilismul ne pândeşte. Şi poate, fără să ştim, o parte din el este deja în noi. Spunea tot părintele Serafim Rose:

„Suntem bombardaţi neincetat de ideologii care caută să ne erodeze credinţa în Hristos.”

“Cred că aceasta este ceea ce avem noi de făcut astăzi: să ne uităm către Hristos. Ce-a făcut El să încercăm să urmăm, ce ne-a spus să facem să încercăm să facem. Şi atunci vom simţi noi înşine acel cuvânt: că „adevărul ne va face liberi”.”

Legaturi: