PATERICUL MARE (organizat tematic): LUMEA ca RISIPIRE în deșertăciune și SOLUȚIA DUMNEZEIASCĂ (video cu PR. CONSTANTIN COMAN și recomandare de CARTE și AUDIOBOOK). De ce au plecat crestinii nevoitori din lume, “golind cetatile”, dupa incetarea persecutiilor?

26-04-2018 2 minute Sublinieri

Un film de Gabriel Achim, ca prefata a lansarii primului volum al Audiobook-ului “Patericul Mare. Apoftegmele Parintilor Pustiei”, in traducerea si lectura Parintelui profesor Constantin Coman.

***

Lansarea si prezentarea cartii in conferinta de la Timisoara (cu Pr. C-tin Jinga) si in “sezatoarea duhovniceasca” de la Man. Putna (cu Arhim. Melchisedec):

Fragment din Pateric:

Ce este lumea? a intrebat un frate pe Avva Isaia. si Batranul a raspuns:

Lumea este risipirea lucrurilor. Lumea este a lucra cele impotriva firii si a implini voirile tale dupa trup. Lumea este a cugeta cineva despre sine ca ramane in acest veac. Lumea este a se ingriji cineva de trup spre pagubirea sufletului si a se mandri cu ceea ce lasa in urma. Nu de la mine spun acestea, ci Ioan Apostolul este cel care zice: Nu iubiti lumea, nici toate cate sunt ale lumii” (1 Ioan 2, 15).

Raspunsul Avvei Isaia exprima intelesul pe care-l dau pustnicii lumii pe care o parasesc si impotriva careia se pozitioneaza. Nu este vorba, asadar, de lumea-creatie a lui Dumnezeu, ci este vorba, foarte clar, de perceptia pe care o au oamenii asupra acestei lumi si lumea care rezulta din vietuirea conforma cu aceasta perceptie. „Risipirea lucrurilor” trimite la perspectiva fragmentara asupra lumii, la neputinta omului de a se ridica la o masura care sa-i permita vederea unitara asupra fapturilor, coerenta lumii, sesizarea resorturilor ce leaga lucrurile functional intre ele si conduc la un sens unitar si la o finalitate unica. Lipsit de o astfel de perspectiva, omul va trai drama continua a vederii disociative, a perspectivei fragmentare, a dilemei, a scindarii, neputinta de a pune la un loc atata risipire de lucruri foarte frecvent contrare si presiunea de a alege intre ele. Aceasta risipire din afara se va proiecta ca atare inlauntrul omului, scindandu-i si fragmentandu-i fiinta si existenta.

„Lumea este a lucra cele impotriva firii”, spune Avva Isaia. Exista, asadar, o fire a lucrurilor, a tuturor lucrurilor, care are in sine o ratiune de a exista si un sens in care functioneaza, exista un adevar al firii.

***

Doxologia:

„Lumea Patericului nu este nimic altceva decât împlinirea dumnezeieștilor Evanghelii”

[…]

Cred că această carte va rodi în timp și că ea va fi un izvor de hrană duhovnicească pentru generațiile care vin de-acum încolo. Dacă privim din perspectiva noastră, vedem că lumea se grăbește și o judecăm probabil prea repede. Dacă privim însă din perspectiva Părinților pustiei, vedem însă că Dumnezeu nu se grăbește și așteaptă de fapt transfigurarea lumii, începând de la noi înșine. Acesta este mesajul Părinților pustiei: lumea nu se poate schimba decât dacă fiecare dintre noi se străduie să se schimbe prin cuvântul și harul lui Dumnezeu. Toate celălalte forme de schimbare sunt uneori riscante”, a spus pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa.

„Patericul este pentru toată lumea, nu numai pentru monahi, la fel cum Evanghelia este pentru toată lumea”

Părintele profesor Constantin Coman a subliniat în cadrul întâlnirii că lumea Părinților Patericului este una diferită de lumea noastră, dar că este identică cu perspectiva Evangheliei asupra lumii:

 „În seara aceasta am venit la Iași nu ca să prezint o carte, ci să fac o pledoarie pentru un univers cu care eu m-am întâlnit cu adevărat traducând această carte, un univers surprinzător, provocator. În mintea mea, lumea Patericului este într-o permanentă tensiune cu lumea noastră, inclusiv cu lumea în care ne desfășurăm noi activitatea și viața noastră creștinească. Ceea ce m-a surprins a fost că, atunci când m-am întors la dumnezeieștile Eavnghelii într-o lectură atentă, am întțlnit aceeași tensiune, la aceeași măsură, în aceeași parametri. Lumea Patericului, aveam să constat, nu este nimic altceva decât împlinirea, cu măsura deplinătății, a dumnezeieștilor Evanghelii, a cuvintelor Mântuitorului Hristos, a perspectivei descoperite lumii de Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Patericul este pentru toată lumea, nu numai pentru monahi, la fel cum Evanghelia este pentru toată lumea. Măsura Evangheliei este măsura Patericului, măsura deplinătății. Credința Părinților din Pateric este credința despre care vorbește Mântuitorul Hristos, care poate învia morții. Aceasta e lumea Evangheliei, lumea lui Dumnezeu – una în care faptele nu se înfăptuiesc cu puterea și cu înțelepciunea oamenilor, ci cu lucrarea lui Dumnezeu”.

Culegere de apoftegme (ziceri, sentințe, scurte istorisiri) ale monahilor din pustiul Egiptului în principal (trăitori în epoca de aur a monahismului egiptean, sec. IV-V), „Patericul Mare” face parte din patrimoniul universal al literaturii creștine, fiind una dintre cele mai răspândite lucrări în toată creștinătatea, dar mai ales în Răsăritul Ortodox. A circulat începând din secolul al V-lea și a stat la baza spiritualității creștine, în general, și monahale, în special. Se înscrie în genul sapiențial creștin ca o capodoperă a genului. Traducerea realizată de părintele Constantin Coman este realizată după textul original, în limba greacă veche, publicat la Tesalonic și este însoțită de un consistent studiu introductiv, note și indici (biblic, onomastic, tematic), realizate de traducător.

Puteti comanda online de la LIBRIS.RO

CARTEA Patericul Mare

AUDIOBOOK (vol. 1)

sau

Patericul Mare. Un cuvant pentru fiecare zi a anului din intelepciunea pustiei

LEGATURI:

 

“Tu ce esti dispus sa faci pentru Acest Iisus Hristos?” – CUVINTE ZGUDUITOARE ale Parintelui HRISOSTOM RADASANU la sarbatoarea SFANTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE (video, text): “Sa nu ne asteptam la ceva bun de la aceasta lume! Noi, crestinii, nu suntem din aceasta lume. Obisnuiti-va cu ideea! COMODITATEA NE INVATA SA FIM MICI, SA FIM SCLAVI SI EA VA AJUNGE SA NE UCIDA SUFLETUL!”

CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia?

MURIM INGHITITI DE LUMESC… Ce inseamna A FI (IN) BISERICA?

CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC: “Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese afara”

BOALA DUHULUI LUMESC

“Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii

“Oamenii sunt foarte trişti când nu reuşesc în proiectele lor, în programele lor. Ei bine, această tristeţe vine tocmai pentru că OMUL NU CONCEPE SĂ SE LEPEDE DE AMBIŢII”. “PROVOCAREA” LUI HRISTOS şi ÎNTRISTAREA BOGATULUI “NEPREGĂTIT” DIN NOI

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU

De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI

PR. CONSTANTIN COMAN – conferința de la Iași despre POCĂINȚĂ ca VEDERE ȘI ASUMARE A NEPUTINȚEI PROPRII vs. “LOGICA” ÎNDREPTĂȚIRII DE SINE: “Cei care au construit un edificiu personal în care să se simtă bine, în care să se justifice, se plasează într-o stare de nepregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu” (I)

“Cine cere celuilalt să-l iubească, îi ia dreptul respectivului să-l iubească cu adevărat”. ”VIRTUTEA” NEPUTINȚEI, SIMȚIREA PĂCĂTOȘENIEI și CERCETAREA ADEVĂRATELOR MOTIVE ALE REACȚIILOR NOASTRE. Cum să rezolvăm NEÎNȚELEGERILE DIN FAMILIE și LIPSA DE IUBIRE DINTRE SOȚI? Cum să depășim BLOCAJELE DUHOVNICEȘTI legate de REPETAREA UNOR PĂCATE și de robia unor PATIMI? Părintele CONSTANTIN COMAN – răspunsuri în conferința de la Iași

SA ALERGAM CU GANDUL LA IISUS! Parintele Coman – problematizari si solutii pentru “razboiul nuclear al gandurilor” (II). IPOCRIZIA SI VICLENIA NOASTRA prin care preferam sa ramanem la nivelul exterior, iar nu sa ne cercetam motivatiile adanci ale faptelor: SUNTEM NOI INTR-O STARE DE LUPTA?


Categorii

1. DIVERSE, Carti recomandate, Preot Constantin Coman, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

6 Commentarii la “PATERICUL MARE (organizat tematic): LUMEA ca RISIPIRE în deșertăciune și SOLUȚIA DUMNEZEIASCĂ (video cu PR. CONSTANTIN COMAN și recomandare de CARTE și AUDIOBOOK). De ce au plecat crestinii nevoitori din lume, “golind cetatile”, dupa incetarea persecutiilor?

  1. Foarte, foarte binevenit! Multumim fratilor!

    “LUMEA ca RISIPIRE în deșertăciune și SOLUȚIA DUMNEZEIASCĂ. De ce au plecat crestinii nevoitori din lume, “golind cetatile”, dupa incetarea persecutiilor?”

  2. @ Lucian:

    Comparati cu raspunsul acestui parinte de aici: https://youtu.be/AHa5H-Y6ymY?t=44m5s

  3. ‘Lumea este risipirea lucrurilor. Lumea este a lucra cele impotriva firii si a implini voirile tale dupa trup. Lumea este a cugeta cineva despre sine ca ramane in acest veac. Lumea este a se ingriji cineva de trup spre pagubirea sufletului si a se mandri cu ceea ce lasa in urma. ‘

    Problema celor care vad solutia in ‘enclavizarea’ ortodocsilor si parasirea fizica a ‘cetatii’ este aceea ca inteleg prin ‘lume’ – oamenii/semenii/fratii. Or, asa cum arata perfect citatul din Pateric, ‘lumea’ nu sunt ‘ceilalti’ (fie ei si necredinciosi), ci propria impatimire, felul gresit de a-mi structura valorile, cum spunea si par. Coman de altfel in filmul de mai sus (pe la min 19, cred). Or de astfel de patimi nu scap fugind, la propriu (pt unii f impatimiti poate fi, ce-i drept, si asta o solutie), pt ca ma va urmari oriunde m-as duce. Ba daca si interpretez o astfel de abdicare prin patimile altora, care, chipurile, imi ofenseaza mie spiritul crestin, adaug la asta si trufia si judecata, iesind de aici un cocktail perfect ca sa isi rada vrajmasul de noi cum stie el mai bine. Luptatorul se caleste in lupta, nu in afara ei. In plina ispita ne putem da seama cu adevarat cat suntem de capabili sa nu ne pierdem masura si busola (apropo, de pilda, de exemplul par. Coman cu evreii care simteau nevoia de provizii/economii, in loc sa si puna nadejdea in Domnul). Oamenii cu vocatie monahala sunt altceva. E si aceea o cale – grea, nu gluma. Dar Domnul iubeste si familia, or familia nu isi permite fuga in pustie sau ‘ghetto-izarea’, cum spunea par. Alexa Visarion. Astfel de experimente sfarsesc prost, le au mai incercat si altii tot in numele credintei si puritatii – si au sfarsit prin apostazie si impuritate. Biserica lui Hristos a luptat prin mireni si preotii de mir IN lume, si prin monahi direct cu diavolul, in pustie.

    Cum spunea Sfantul Par. Porfirie: poti sa te mantuiesti si in Piata Omonia daca vrei. ‘Lumea’ e propria impatimire. Cea care imi rastoarna randuiala lucrurilor, facandu ma sa iubesc mai mult mijloacele pe care Domnul mi le a pus la dispozitie ca sa ma mantuiesc, decat pe Domnul Insusi. Asta e ‘lumea vrajita’, cum spunea Steinhardt, pe care el o asemuia desenelor gresit colorate din cartile de copii. Nu desenul, matricea, e gresita, ci felul in care il colorez, depasind cadrul.

  4. Ca sa nu mai vorbesc ca enclavizarea inseamna, in esenta, dezbinarea. Domnul ii vrea si pe necredinciosi la El, ca nu degeaba a chemat o pe samarineanca, a laudat o pe canaaneanca si a ilustrat cea mai mare porunca prin exemplul unui necredincios. A-ti pastra si trai credinta nu inseamna a fugi de pacatosi, ci a nu trai ca ei, atat.

  5. Pingback: “Ești ceea ce trăiești”: RĂZBOIUL NEVĂZUT ÎN SOCIETATEA SPECTACOLULUI. “Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare