“Ești ceea ce trăiești”: RĂZBOIUL NEVĂZUT ÎN SOCIETATEA SPECTACOLULUI. “Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului”

16-05-2018 Sublinieri

Diacon Adrian Sorin Mihalache, “Ești ceea ce trăiești: Câteva date recente din neuroştiinţe şi experientele duhovniceşti ale Filocaliei”:

Războiul nevăzut în societatea spectacolului

Chiar dacă nu e îndeobşte reţinut ca un fapt de viaţă, lumea, lucrurile ei, întreg capitalul simbolic pe care ea ni-l oferă în fiecare zi constituie, în bună măsură, un fel de hrană pentru simţuri, un material consistent pentru gândurile şi dorinţele noastre. Și, prin aceasta, lumea ne determină să fim într-un anumit fel. La întâlnirea cu ea, şi în relaţie cu ea, în om se conturează dispoziţia de a o privi, fie pătimaş, fie duhovniceşte, cu ochiul unui artist interesat de frumusețile ei sau cu privirea celui celui preocupat să-i exploateze resursele… De aceea, s-ar putea aminti afirmaţia părintelui Dumitru Stăniloae că omul, lucrând cu lucrurile lumii, se face şi pe sine însuși într-un anumit fel, după modul în care săvârşeşte fiecare lucrare, şi potrivit stării cu care o săvârșește. Iar lucrurile se petrec așa, chiar dacă noi nu sesizăm această transformare.

În marile oraşe mai ales, panourile stradale sau suprafeţe întinse din faţadele clădirilor sunt acoperite, aproape inevitabil, cu reclame. Înţesate de imagini colorate şi mesaje persuasive, reclamele pledează elogios pentru produse şi servicii, invitându-ne, fără tăgadă, să întocmim grabnic un contract, să facem o achiziţie, să consumăm, să experiem urgent ceva nou. Pereții și panourile din staţiile de metrou, vitrinele strâmte ale chioşcurilor înghesuite pe trotuare, chiar ecranele televizoarelor din mijloacele de transport, sunt folosite, de mai multă vreme, de marketeri, ca suprafețe destinate să atragă atenția, propunând mărfuri, servicii, evenimente de tot felul. Ploaia aceasta abundentă de stimuli şi mesaje dă buzna şi în locuinţele noastre, prin intermediul radioului, al presei tipărite, al televiziunii şi internetului. Publicitatea poate fi făcută acum şi la domiciliu, direct în intimitatea vieţii personale, putând pătrunde în gândurile şi emoţiile mele, la orice oră, de dimineaţă şi până seara târziu, prin spoturile publicitare, prin tipărituri. Inevitabil, aşa cum o putem constata în viaţa de fiecare zi, fie că suntem în locuință sau că petrecem câteva ore în spaţiul public, e greu să ne desprindem de zarva promoţiilor şi a ofertelor publicitare.

Pe lângă acestea, studiile culturale şi statisticile ce privesc industria de divertisment pun în lumină, fără echivoc, extinderea fără precedent a activităţilor culturale, artistice și de divertisment. Datele din a doua jumătate a secolului trecut indicau o creştere a numărului de cărţi tipărite, un număr tot mai mare de filme, de clipuri muzicale și de producții artistice. Gilles Lipovetsky menţionează, în legătură cu acestea, financiarizarea industriilor culturale, proces care a accelerat ritmul investiţiilor, sporind volumul producţiilor de gen. Numărul cărţilor publicate, de exemplu, a crescut vertiginos, dublându-se în unele ţări, în raport cu acela al volumelor apărute cu un deceniu în urmă 1.

Impactul acestor mijloace de comunicare (televiziune, internet, telefonie) asupra culturii este imens, provocând o adevărată revoluţie a globalizării și digitalizării. Fiecare utilizator are deja posibilitatea de a pune în circulaţie, prin spaţiul virtual, în întreaga lume, propriile gânduri, propria creaţie artistică. Această “privatizare generalizată” a comunicării publice oferă astăzi oricărei persoane care are acces la internet posibilitatea să difuzeze imagini, clipuri sau texte accelerând creşterea şi mişcarea globalizantă a informației, printr-o editare fără constrângeri printr-o emisie fără frontiere a mesajelor.

În graba zilei sau în firescul obișnuinței, putem uita adesea ce multă putere e pusă astăzi la dispoziția degetelor noastre, de către tehnologia comunicării la distanță. Nu putem omite faptul că posibilitatea tehnică de a difuza un mesaj către tot mai mulţi semeni, prin internet, în câteva secunde, ne lărgeşte de fapt aria de exercitare a influenţei asupra stării semenilor noştri. Fiecare cuvânt pe care îl tastez şi îl trimit departe, fiecare fotografie pe care o postez undeva, pe o reţea de socializare, împrăştie o parte din lumina sau din întunericul sufletului meu. Prin ele, ceva din mine pleacă înspre semenii mei. Interlocutorii mei primesc, odată cu rândurile şi fotografiile postate de mine, influenţa, mare sau mică, bună sau rea, pe care o exercit cu intenţie asupra lor. Un impuls care se adaugă fluxului gigantic de biţi care scaldă minţile semenilor de pretutindeni. Şi cu mine, când mă găsesc în postura de receptor, se petrec lucrurile la fel. Aşadar, prin internet nu doar ne comunicăm. Ne şi deschidem influenţei exercitate de semenii noştri. Gândurile, lumina sau obsesiile întunecate ale unui semen îndepărtat pot deveni, într-o fracţiune de secundă, conţinuturi ale propriilor mele gânduri, temeri sau bucurii ale mele. De cele mai multe ori, s-ar putea să ştiu prea puţin despre acest necunoscut îndepărtat, dar, cu toate acestea, din văzduhul fără graniţe al lumii virtuale, gândurile lui să devină parte a gândurilor mele.

La rândul meu, eu îi influenţez pe mulţi alţii, prin reacţiile mele la aceste conţinuturi, când aleg să le exprim. […] De aceea, spaţiul virtual, reţelele de socializare asigură mediul unei influenţe generalizate a oamenilor unii asupra altora, a oricărei persoane asupra oricăruia dintre semeni şi a tuturor asupra tuturor. Ele permit şi cultivă o expunere la nivel global a interiorităţii subiectului şi o intruziune a mulţimii în noi. Și, spre deosebire de situaţia în care vorbesc pur şi simplu cu cineva, într-o împrejurare obişnuită de viaţă, când transmit cuvinte sau gânduri, ceea ce postez în spaţiul virtual, cuvânt sau imagine, rămâne fixat pentru multă vreme în memoria digitală a lumii virtuale, imprimând în sufletul fiecărui privitor conţinuturi benefice sau dăunătoare. Internetul ajută ca expresia mea să dureze. Răul sau cuvintele ziditoare trimise de mine cuiva au viaţă lungă şi capătă, amplificate de alţii care le trimit mai departe, puteri sporite.

Pe de altă parte, psihologi şi ingineri, specialişti în mecanismele neuronale ale creierului uman, experţii în imagine şi sunet, slujiţi de tehnologii tot mai rafinate de digitalizare, prepară mult şi bine jocurile, filmele, spectacolele, culturale şi de divertisment. Ofertele sunt, de aceea, tot mai seducătoare, tot mai eficiente în cucerirea psihismului. Spectatorul capitulează din ce în ce mai repede. Uneori, este cucerit înainte de începerea reprezentaţiei, intrat sub puterea de atracţie a publicității. În faţa show-ului total de lumină şi culoare, el rămâne adesea fără cuvânt, uimit de forţa spot-urilor de promovare, convins că merită să-și încredinţeze o parte din timpul liber experienţelor de acest gen.

Paleta cu situații de acest fel este tot mai bogată. Numeroase spectacole, concerte, competiţii sportive, producţii de divertisment, filme şi jocuri, parcuri de distracţii şi reprezentaţii de tot felul ocupă timpul și spaţiul comunitar, autopropunându-se ca experienţe atractive, provocatoare pentru publicul larg. Concerte, spectacole de teatru, expoziţii, show-uri presează agenda timpului liber, alături de numeroasele programe şi emisiuni de televiziune, de noi versiuni ale jocurilor computerizate, de ofertele turistice în destinaţii exotice. Fiecare în parte şi toate la un loc îşi revendică dreptul de a ocupa atenția noastră, dreptul asupra orelor libere din timpul zilei, asupra zilelor libere de la sfârşitul săptămânii, asupra săptămânilor libere din perioada concediilor. Încât, adesea, întâmpinăm multe dificultăți de gestionare a timpului liber.

Într-un alt plan, se poate constata extinderea spaţiilor comerciale. Asistăm, scrie Lipovetschi, la o “transformare progresivă a spaţiilor non-funcţionale […] în arii hipercomerciale polifuncţionale2. Este cazul spațiilor din stațiile de tren și de metrou, din trenuri, din aeroporturi, toate acestea devenind breșe pentru shopping, menite să producă, în timpul călătoriei noastre sau în răgazul pe care îl avem între două puncte de parcurs, o adevărată imersiune în universul divertismentului şi al cumpărăturilor.

Dominanţa experienţelor senzoriale exclude dispoziţia reflexivă

Desigur, deconectarea sau relaxarea nu pot fi neglijate, mai ales că, aşa cum constată studiile din ultimele decenii, volu­mul de muncă, responsabilităţile profesionale, cerinţele pie­ţei, diferitele obligaţii contractuale, presiunea competiţională măresc îngrijorător de mult stresul pentru majoritatea angajaţilor. Totuşi, foarte adesea, prea multe dintre ofertele culturale şi de divertisment propun doar postura de spectator. În acest sens, unele rezultate din câmpul neuroştiinţelor avertizează asu­pra faptului că este riscant să ne încredinţăm, în mod repetat şi prelungit, unor experienţe de joc şi divertisment, mai ales dacă abandonăm celelalte aspecte ale vieţii. Cu mai bine de zece ani în urmă, un studiu extrem de grăitor a arătat că experienţele senzoriale intense diminuează dispoziţia spre reflecţie asupra propriei persoane. După un experiment în cadrul căruia mai mulţi subiecţi fuseseră investigaţi cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională3, în timpul unor experienţe senzoriale şi în momente de reflecţie bine alese, cercetătorii au concluzionat că, atunci când ne încredinţăm simţurilor (unor experienţe sen­zoriale intense), ne pierdem pe noi înşine (pierzând de fapt disponibilitatea de a reflecta la noi înşine).4 Relativ la acest aspect, vom face câteva consideraţii ceva mai încolo.

Pe de altă parte, s-ar putea spune şi că fluxul de imagini, de conţinuturi de divertisment transmise de canalele de televiziune şi de internet ar putea prinde telespectatorul într-o plasă con­fortabilă, dar adesea primejdioasă. Participarea vie la realitatea vieţii noastre şi a semenilor ar putea fi înlocuită, treptat, de o cvasi- sau pseudorealitate. Invitaţi adesea în postura telespecta­torului, vom avea tot mai des tentaţia să privim pasiv un specta­col a cărui naraţiune se oferă automat, fără niciun efort din par­tea noastră, ameninţându-ne putinţa de a exersa agerimea minţii, puterea raţiunii de a pătrunde, de a înţelege şi de a explica lumea. Televiziunea, de exemplu, scrie Giovanni Sartori, îi oferă omului privilegiul de a vedea totul fără să se deplaseze propriu-zis în alt loc, fără deci să fie necesară experierea propriu-zisă a realităţii.5 Există, prin urmare, în spatele acestor experienţe intense, un deficit de experiere directă a realităţii şi a relaţiei cu semenii, cu tot ceea ce antrenează acesta.

Cultura condiţionează subliminal

O cercetare mai veche constata că o experienţă, chiar dacă este trăită mai puţin intens, sau este abia sesizată, fiind situată la graniţa atenţiei, ne poate totuşi condiţiona.6 Cu alte cuvinte, situaţiile de viaţă prin care trecem şi modul cum ni le asumăm pot să ne schimbe maniera de a recepta lumea şi de a acţiona în ea, provocând o modificare a dispoziţiilor interi­oare şi a atitudinilor noastre pe termen lung. Condiţionarea subliminală a putut fi pusă în valoare, indicându-se de fapt că situaţii pe care uneori le considerăm nesemnificative pot să modifice starea noastră interioară şi deciziile pe care urmează să le luăm. Aceasta înseamnă că influenţa va fi şi mai puternică dacă implicarea noastră într-o anumită situaţie de viaţă este intensă şi repetată. Dispoziţia interioară s-ar putea schimba mai mult şi mai profund, pentru o perioadă mai lungă.7 Avem de-a face, în situaţii în care experienţele sunt intense şi repe­tate, cu procese de neuroplasticitate, care presupun forma­rea unor noi conexiuni neuronale (!).8 Acestea sunt adevărate indicii, urme fiziologice ce confirmă configurarea unor noi reţele ca semn al apariţiei unei alte perspective cognitive, a unei noi modalităţi de receptare şi înţelegere a realităţii. (Prin conexiunile pe care le fac axonii neuronilor stimulaţi, se for­mează legături noi cu alţi neuroni.)

Faptul că experienţele intense şi repetate pot contribui la astfel de forme de neuroplasticitate, indicând modificarea felului de a vedea lumea, arată cât de importante sunt expe­rienţele culturale sau de divertisment cărora ne încredinţăm. Suntem, prin aceasta, avertizaţi asupra gândurilor şi obişnu­inţelor comportamentale cotidiene. Iar aceasta include, desi­gur, şi ambientul cultural al spaţiului urban, şi producţiile culturale, şi reclamele publicitare cu care ne întâlnim la tot pasul. Pentru că fiecare în parte, în felul ei, ne solicită percepţia şi judecăţile, exersându-le şi antrenându-ne dispoziţia în acord cu conţinutul lor. Suntem invitaţi să judecăm, să facem cal­cule, să gustăm, să privim, să zăbovim să ascultăm, să atin­gem, încât interioritatea propriei persoane sau a semenilor va sta cu o dificultate tot mai mare în atenţia noastră. Fiind tot mai mult cantonaţi la suprafaţa lumii şi a lucrurilor, privirea va fi tot mai mult fixată în reclamele televizate şi în vitrinele colorate ale spaţiilor comerciale, iar mintea va fi tot mai mult atrasă în lumea din afară, invitată să se hrănească cu forme sensibile. Exersat în felul acesta, spiritul va instaura tot mai temeinic un anumit stil de viaţă, o manieră de gândire, un fel de afectivitate ataşată de lucrurile lumii. Iar acestea ar putea da, în ultimă instanţă, printr-o insesizabilă dar neîntreruptă condiţionare subliminală, un anumit fel de a fi.

Încătuşarea simţurilor şi eliberarea sufletului 

Câteva decenii la rând, voci cunoscute din psihologie au subliniat importanţa inteligenţei academice (sau a inteligenţei de calcul), a celei căreia îi corespunde coeficientul de inte­ligenţă (IQ) binecunoscut astăzi. Între timp însă, s-au strâns dovezi potrivit cărora există mai multe tipuri de inteligenţă, mai multe faţete în care putem excela. Inteligenţa de calcul este doar una dintre ele. Avem de-a face cu inteligenţa muzi­cală, inteligenţa lingvistică, inteligenţa spaţială sau emoţio­nală, inteligenţa socială sau personală, inteligenţa naturalistă sau culturală. Dezvoltarea acestor forme de inteligenţă este posibilă până la vârste înaintate, prin activităţi adecvate. Toate acestea indică, pe un alt drum, necesitatea de a petrece timpul în experienţe ziditoare, care să cultive toate puterile sufleteşti.

Este edificator faptul că în reflecţia patristică găsim numeroase avertismente privind modul în care folosim, zi de zi, ceas de ceas, gândurile şi puterile sufleteşti, mintea, simţurile şi sensibilitatea noastră. Numeroase locuri din scrierile filocalice ne conving de importanţa unei atente supravegheri a vieţii, a gândurilor, cuvintelor şi acţiunilor noastre. Autorii filocalici for­mulează şi observaţii care ne indică de ce anume acest lucru este necesar. Iat-o pe una dintre ele, aparţinându-i lui Teolipt al Filadelfîei: „Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului9. Ceea ce înseamnă că modul în care ne obişnuim să întrebuinţăm lucru­rile lumii şi felul în care alegem să trăim viaţa de fiecare zi se imprimă în noi ca dispoziţie de a recepta lumea şi lucrurile ei şi pe semenii noştri. Şi nu e puţin lucru, pentru că dispoziţia e o stare lăuntrică ce va influenţa coloratura percepţiilor şi a gândurilor noastre, felul în care înţelegem situaţiile de viaţă şi în care relaţionăm cu semenii.

Reflecţia filocalică avertizează asupra acestui fapt, ară­tând că însăşi firea lucrurilor pare alta în ochii noştri, după modul cum privirea are obişnuinţa unei perspective pătimaşe sau curăţite asupra realităţii:

„Însăşi firea lucrurilor obişnu­ieşte să se schimbe după starea dinlăuntrul sufletului. Când, deci, simţurile omului se află în starea cea după fire şi mintea se mişcă fără rătăciri în jurul raţiunilor lucrurilor, raţiunea lămurindu-i firea şi mişcările, sufletul vede şi lucrurile, şi persoanele, şi toată firea corpurilor materiale potrivit cu firea, neavând în ele ascunsă vreo pricină de întinare sau de vătămare. Dar când puterile sufletului se mişcă împotriva firii, răzvrătindu-se împotriva lor înseşi, le vede şi pe acelea contrar firii lor.”10

Omul, comentează aici părintele Dumitru Stăniloae, vede lumea potrivit cu starea lui. Starea omului influenţează vederea ochilor, auzul urechilor, care proiectează peste lucruri înfățișări ce răspund stării lui sufleteşti. Dacă el se face mărginit prin preocuparea de plăceri, vede lucrurile în mărginirea lor şi nu vede prin ele raţiunile lor indefinite în Dumnezeu cel infinit.11

Aşadar, lumea, într-o măsură considerabilă, ni se prezintă nu cum este ea însăşi, ci cum suntem noi. Noi nu vedem în lume ceea ce ea ne oferă, ci mai ales ceea ce căutăm noi, ceea ce punem în ea prin intenţiile noastre. Aşteptările mele, la fel ca şi prejudecăţile pe care le am, îmi influenţează atenţia şi îmi orga­nizează decisiv percepţia asupra lumii. În felul acesta, lumea este tot mai mult un loc al căderii, pentru cel pătimaş, şi tot mai evident o scară către cer, pentru cel despătimit, obişnuit să vadă cele duhovniceşti în ea.

Două locuri filocalice exprimă convingător şi edificator acest lucru. Sfântul Maxim Mărturisitorul formulează observa­ţia că omul virtuos „preface prin imitare legile făpturilor în lege proprie […], umplând de raţiune mişcarea celor lipsite de raţi­une. Dimpotrivă, cel pătimaş „preface, tot prin imitare, legea sa în legi de-ale făpturilor, […] făcând neraţional ceea ce e raţional.12 În lucrurile lumii, noi ne întâlnim nu cu ceea ce sunt ele, cu ceea ce ne oferă ele ca lecţie, ca hrană pentru minte, ca material pentru reflecţia noastră. Nu. Întâlnim în lucruri mai ales ceea ce punem noi în ele, prin aşteptările şi proiecţiile noastre. Lumea şi lucrurile ei nu au înţelesuri privilegiate, care să iasă la iveală oricum, indiferent de starea mea, într-un mod automat, care să rămână neafectat de starea pe care o am când receptez formele ei şi pe ale lor. Ceea ce sesizez în ele depinde de starea mea interioară. În lectura atentă a Sfântului Isaac Sirul, Părintele Stăniloae observă că acest autor a sesizat rolul cunoscător al simţirii, ceea ce înseamnă o recunoaştere a contribuţiei cognitive pe care o are starea lăuntrică.13

Desigur, felul de a vedea lumea, pătimaş sau despătimit, se regăseşte şi în raporturile noastre cu semenii. Duşmănind pe cineva, de exemplu, îl voi vedea mai tot timpul ca duşman al meu, văzând tot mai des pe chipul şi în viaţa lui expresii şi lucruri vrednice de dispreţ. Nu omul este vrednic de dispreţ, ci starea mea spirituală, marcată de ură, îmi deformează întreaga percepţie referitoare la persoana aceluia. Pe acelaşi drum, dar în sens opus, iubind pe cineva îl văd tot mai frumos, tot mai bun, resimţind în acestea şi necesitatea de a mă îmbu­nătăţi pentru a-i răspunde pe măsura bunătăţii lui. Însă rău­tatea şi bunătatea cuiva sunt sesizate în strânsă legătură cu starea lăuntrică din care se pot revărsa lumina sau întunericul. De aceea, punându-L în centrul atenţiei mele pe Hristos, fap­tele şi Jertfa iubirii Sale de oameni, pilda pe care El o dă lumii cu însăşi viaţa Lui, sunt mişcat de lucrarea Lui spre un mod de a vedea oamenii în felul în care El i-a văzut, către a-i sluji pe semeni aşa cum a făcut-o El.

În felul acesta putem înţelege cum cei îmbunătăţiţi duhovniceşte ajung să vadă pretutindeni lucrarea plină de bunătate a lui Dumnezeu, în timp ce alţii, fără vedere, nu reuşesc să sesizeze nimic din cele ce ar putea măcar să sugereze exis­tenţa Lui. Sfântul Simeon Noul Teolog observă aceasta, aici găsindu-se un al doilea loc din Filocalie care întăreşte această înţelegere. El afirmă că

Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte este pretutindeni; căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate. El este în toate şi aproape de cei ce se tem de El (Psalmii 84,10), dar mântuirea Lui e departe de cei păcătoşi (Psalmii 68,155).”14

În fine, să concluzionăm printr-o menţiune pe care o găsim într-un alt loc. Lumea de care trebuie să fugim, în efortul de despătimire, scrie Teolipt al Filadelfiei, nu ţine de amplasa­mentul geografic, de structura sitului urban sau rural, de tipo­logia conglomeratului de imobile ce alcătuiesc oraşele şi comu­nităţile umane. Lumea pe care trebuie să o lepădăm ţine de maniera noastră de a recepta toate acestea. Aşadar, trebuie să fugim de un fel de a privi care ţine de obişnuinţele noas­tre păcătoase.

Depărtarea de lume aduce adăpostirea lângă Hristos, iar lume, scrie Teolipt al Filadelfiei, numesc alipirea de lucrurile supuse simţurilor şi de trup.15

Lumea, comentează aici părintele Dumitru Stăniloae, nu e numită realitatea celor din afară, ci o stare lăuntrică, de alipire pătimaşă de „lucrurile supuse simţurilor şi de trup16. Prin urmare, putem rămâne în lume şi ne putem bucura de toate cele bune din ea, dacă această bucurie este însoţită de cumpătare şi de o adecvată folosinţă a lucrurilor ei.

Note: 

1 Gilles Lipovetschi, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, Editura Polirom, Iaşi, 2009, pp. 74-75.

2 Ibidem, p. 91.

3 Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf) – este un procedeu în care câmpuri magnetice și unde radio de intensitate foarte slabă sunt folosite pentru a evidenția fluxul sanguin din porțiunile scanate, care se traduce prin nivelul de intensitate al activității acelei zone.

4 Cf. Ilan I. Goldberg, Michal Harel and Rafael Malach, “When the Brain Loses Its Self: Prefrontal Inactivation during Sensorimotor Processing”, în rev. Neuron; apr. 2006, vol. 50, nr. 2, pp. 329-339.

5 Homo videns: imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 34.

6 Jon A. Krosnick, Andrew L. Betz ş.a., “Subliminal Conditioning of Attitudes”, în rev. Personality Social Psychology Bulletin, April 1992, vol. 18, nr. 2, pp. 152-162.

7 Mario Mikulincer, Omri Gillath, “Attachment Theory and Reactions to Othersâ Needs: Evidence That Activation of the Sense of Attachment Security Promotes Empathic Responses”, în rev. Journal of Personality and Social Psychology, 2001, vol. 81, nr. 6, pp. 1205-1224.

8 Yoshii A, Constantine-Paton M, “BDNF induces transport of PSD-95 to dendrites through PI3K-AKT signaling after NMDA receptor activation”, în rev. Nature Neuroscience, iunie 2007, 10(6), pp. 702-711.

9 Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieţii călugăreşti, în Filocalia 7, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 50.

10 Cuviosul Nichita Stithatul, “Cele 300 de capete despre făptuire”, în Filocalia 6, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 223.

11 Nota 47, Ibidem.

12  Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Răspunsul 51, scolia 20, în: col. Filocalia, 3, p. 210.

13 Pr. Dumitru Stăniloae, „Sfântul Isaac Sirul şi opera sa“, în: col. Filocalia, 10, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 8.

14  Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, cap. 1, în: col. Filocalia, 6, Ed. IBMO, Bucureşti, 2011, p. 21.

15  Teolipt al Filadelfiei, „Despre ostenelile vieţii călugăreşti”, pp. 45-46

16 Teolipt al Filadelfiei, „Despre ostenelile vieţii călugăreşti”, pp. 45-46.

(Diacon Adrian Sorin Mihalache, “Ești ceea ce trăiești: Câteva date recente din neuroştiinţe şi experientele duhovniceşti ale Filocaliei”, Editura Trinitas, București, 2017)

“Ce faci, te face” (I). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Ceea ce faci, gândești și simți TE TRANSFORMĂ: “Sufletul lasă urme în trup… SUNTEM CONSUMAȚI de o cultură exterioară şi exteriorizantă şi pierdem legătura cu INTERIORITATEA pe care, dacă o vizităm tot mai rar, devine tot mai subțire și mai săracă” (text și conferință VIDEO cu diaconul SORIN MIHALACHE)

FILOCALIA ȘI NEUROȘTIINȚELE APLICATE LA VIAȚA NOASTRĂ. Provocare duhovnicească la TRĂIREA ȘI LUCRAREA INTERIOARĂ DE ADÂNCIME, prin LINIȘTIRE și RESTRÂNGEREA experiențelor și stimulărilor informaționale. CONFERINȚA Părintelui Diacon SORIN MIHALACHE, “Ești ceea ce trăiești” (VIDEO, TEXT)

ATENȚIE sau DISTRACȚIE? CONCENTRARE sau RISIPIRE? “Să fim cu toată ființa noastră într-un loc și tot trupul să tacă, toate lucrurile omenești să tacă”. CUM SĂ CITIM, CUM SĂ STĂM LA SLUJBELE BISERICII? PS Sofian și Diaconul Adrian Sorin Mihalache despre importanța ÎNSINGURĂRII IMPUSE pentru cele duhovnicești, dar și despre FORȚA UNEI COMUNITĂȚI CU ADEVĂRAT RUGĂTOARE (video, text)

VIAȚA 2.0. sau ALTFEL despre SENSUL PROFUND AL POSTIRII, BENEFICIILE ÎNFRÂNĂRII, ELIBERAREA DE DEPENDENȚELE PĂTIMAȘE: “Omule, fii atent la viaţa ta lăuntrică, fii atent la interioritatea ta, vezi ce se varsă într-însa de-a lungul unei zile, să nu torni în ea orice”. Conferința PĂRINTELUI SORIN MIHALACHE, “Viața creștină în Postul Mare. Convalescența ființei” (VIDEO și transcriere integrală)

DACA TOTUL NE MERGE PE DOS SI PUTERILE SUNT PE SFARSITE…

Părintele PANTELIMON de la Oașa despre FRUMUSEȚEA CU SENS vs. PRAGMATISMUL SĂRĂCITOR în relațiile dintre oameni: “Dacă nu ai relații frumoase, ai nevoie de lucruri. Faptul că în ziua de astăzi ne trebuie atâta materie reflectă tocmai această sărăcie sufletească a noastră” (VIDEO)

BUCURIA VIETII intre implinire launtrica si placere, intre frumusete si senzualitate. Parintele Pantelimon si Parintele Iustin de la Man. Oaşa ne cheama SA NE RECUPERAM VIATA CARE NE E CONFISCATA DE LUME (video)

PARINTELE PANTELIMON DE LA OAȘA despre galagia Imediatului invaziv si agresiv VS. soapta discreta si delicata a Vesniciei: “CAND NI SE FURA VIATA, NI SE FURA CLIPA CU CLIPA!” (video – conferinta la Cluj, martie 2016)

OAMENII SUNT CEI CARE CER SA FIE MANIPULATI! Cliseele mediatice si ideologia din spatele divertismentului. NECREDINTA CONVENABILA si DISCONFORTUL SINCERITATII: “Omul efectiv suspenda gandirea, ca sa nu fie scos din confortul propriilor patimi” (Din conferinta de la Bucuresti a Parintelui Pantelimon, VIDEO)

“Sa fii prezent si cu sufletul in viata ta”: Parintele Pantelimon Șușnea despre LIBERTATI, INGRADIRI si DEPENDENTE, COMPROMISURI si (NE)IMPLINIRE, FRUMUSETE si (IN)SENSIBILITATE. Lucrarea seducatoare si inteligenta a Raului, COSTURILE ASCUNSE ALE PACATULUI si constrangerea depersonalizanta a patimilor. POSTUL CA EXERCITIU DE LIBERTATE si de redescoperire (VIDEO)

“In primul rand, sa nu fugim de Cruce, sa iesim din zona facilului”. Parintele Pantelimon de la Oașa despre CE INSEAMNA SA FII TU INSUTI – intre “GARDEROBA DE IDENTITATI” false ale lumii, dependenta fricoasa de PAREREA CELORLALTI si REGASIREA SINELUI AUTENTIC, ELIBERAT DE INTERESE SI DE CLISEE

“Tu ce esti dispus sa faci pentru Acest Iisus Hristos?” – CUVINTE ZGUDUITOARE ale Parintelui HRISOSTOM RADASANU la sarbatoarea SFANTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE (video, text): “Sa nu ne asteptam la ceva bun de la aceasta lume! Noi, crestinii, nu suntem din aceasta lume. Obisnuiti-va cu ideea! COMODITATEA NE INVATA SA FIM MICI, SA FIM SCLAVI SI EA VA AJUNGE SA NE UCIDA SUFLETUL!”

“TU SĂ FII ATENT LA TINE ÎNSUȚI!” – Care sunt consecințele NEGLIJENȚEI și SUPERFICIALITĂȚII ÎMPRĂȘTIATE în viața duhovnicească? “Cu adevărat, lumea modernă nu a ajuns altceva decât o sită gigantică prin care Satana ne cerne”

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare”. LUCRAREA LUI DUMNEZEU in fata BÂLCIULUI MINTII NOASTRE

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie) despre OBICEIURILE care devin PATIMI si despre LUPTA cu ele: “Implinirea poftei ii mareste acesteia pretentiile… Pacatele pe care ne-am obisnuit sa le savarsim ne par usoare”

PATERICUL MARE (organizat tematic): LUMEA ca RISIPIRE în deșertăciune și SOLUȚIA DUMNEZEIASCĂ (video cu PR. CONSTANTIN COMAN și recomandare de CARTE și AUDIOBOOK). De ce au plecat crestinii nevoitori din lume, “golind cetatile”, dupa incetarea persecutiilor?


Categorii

Crestinul in lume, Diaconul Sorin Mihalache, Noile tehnologii, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la ““Ești ceea ce trăiești”: RĂZBOIUL NEVĂZUT ÎN SOCIETATEA SPECTACOLULUI. “Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului”

  1. Mulți infractori sunt incapabili să își controleze agresivitatea deoarece lobii lor frontali fie nu au fost niciodată antrenați în procesul amânării satisfacțiilor și al controlului impulsurilor, fie sunt afectați de vreo disfuncționalitate. Eagleman dă exemple de oameni care acum 100 de ani au fost condamnați pentru anumite fapte și astăzi, cu cunoștințele de acum, n-ar mai fi primit aceeași pedeapsă, pentru că se iau în calcul în sistemul judiciar suferințele cerebrale, fizice și psihice ce pot fi probate.
    „… atunci când înțelegem cum operează de fapt creierul și de ce controlul impulsurilor eșuează la unele persoane, putem dezvolta noi strategii pentru a îmbunătăți procesul de luare a deciziilor pe termen lung și pentru a înclina balanța în favoarea acestuia.”
    Eagleman vorbește și despre mitul egalității care spune că toți suntem capabili în mod egal să luăm decizii, să avem control asupra impulsurilor și să înțelegem consecințele faptelor noastre. El subliniază că ne naștem cu creiere diferite, cu posibilități diferite și nu se poate face o ierarhie în care să îi clasificăm pe oameni după niște criterii fixe.
    „… dacă creierul nostru ar fi într-atât de simplu, încât să fie înțeles, nu am fi suficient de inteligenți ca să-l înțelegem.”
    http://fymaaa.blogspot.ro/2016/05/creierul-cu-david-eagleman-18052016.html

    Neurolaw is an emerging field that determines how modern brain science should affect the way we make laws, punish criminals, and invent new methods for rehabilitation. Eagleman is the founder and director of the Center for Science and Law.
    https://en.wikipedia.org/wiki/David_Eagleman

    „Percepem realitatea”… spune neurologul David Eagleman, „constrânși de biologia noastră”. El vrea să schimbe asta. Studiind procesele cerebrale, a reușit să creeze interfețe noi — de pildă o vestă senzorială — care recepționează informații din mediu insesizabile omului.
    https://www.ted.com/talks/david_eagleman_can_we_create_new_senses_for_humans?language=ro

  2. Pingback: “Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diacon Prof. Dr. SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. De
  3. Pingback: CAPTIVI ÎN INTERNET. Jean Claude-Larchet despre NOILE TEHNOLOGII, MODIFICAREA NATURII UMANE și DISTRUGEREA RELAȚIILOR INTERPERSONALE. Singurătatea omului în lumea HIPERCOMUNICĂRII (I) | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Jean-Claude Larchet: CAPTIVI ÎN INTERNET. Noile medii de falsă socializare, lumea VIRTUALĂ și sărăcirea relațiilor personale REALE (II) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate