PUTIN SI IMPERIUL EURASIATIC – VISUL ELECTORAL DE IARNA AL URSULUI DE LA RASARIT

18-10-2011 21 minute Sublinieri

Acelasi Putin, referindu-se la proiectul Eurasia: UE are un nivel de INTEGRARE la care UNIUNEA SOVIETICA ar fi putut visa

ORIGINILE SI SENSUL IDEOLOGIEI EURASIANISMULUI. DE CE EURASIA LUI PUTIN CONTRAZICE PROFETIA LUI DOSTOIEVSKI?


  • Romania Libera (Alex Tocilescu):

Strategie. Modernizare silită pentru serviciile secrete ale Moscovei. Putin schimbă ţintele spionajului rusesc. Prioritatea: Europa de Est

Una dintre priorităţile premierului rus este reforma serviciului secret ale armatei, GRU, a cărui operativitate este îngreunată de structurile învechite şi eterne certuri pe competenţă cu celelalte agenţii de spionaj ale Rusiei. Forma şi misiunea GRU au fost modificate pentru a reflecta noile priorităţi ale elitelor politice şi militare, iar Europa de Est şi ţările din Asia Centrală vor fi printre obiectivele sale principale.

Directoratul Principal de Spionaj al Statului Major al Armatei (GRU) este cea mai mare agenţie de spionaj extern a Rusiei: în 1997, GRU avea de şase ori mai mulţi spioni în afara graniţelor ţării decât succesorul KGBului, Serviciul Străin de Informaţii (SVR). Creat în 1918 de către Leon Trotsky, primul comandant al Armatei Roşii, GRU a fost însărcinat cu colectarea de informaţii importante din punct de vedere economic sau militar din surse din afara Uniunii Sovietice. GRU şi-a păstrat importanţa şi după anii ’90, nu în ultimul rând din cauză că, spre deosebire de KGB, nu a fost niciodată divizat.

Cu toate acestea, numirea lui Aleksandr Şliahturov în 2009 în fruntea GRU a adus cu sine o serie de schimbări – percepute drept negative de „veteranii” agenţiei de spionaj. Astfel, personalul a fost redus cu circa 1.000 de oameni prin trasferul angajaţilor către comandamente militare teritoriale şi prin impunerea pensionării celor care au atins vârsta potrivită; totodată, numărul generalilor din cadrul GRU a fost redus de la 100 la 20, iar trei dintre cele opt brigăzi ale forţelor speciale Spetsnaz au fost desfiinţate, membii acestora fiind transferaţi sub alte comenzi. De asemenea, Şliahturov a redus dramatic numărul operaţiunilor de spionaj din afara zonei de influenţă a Rusiei – şi anume statele învecinate care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică.

Totuşi, zilele lui Şliahturov la conducerea serviciilor secrete militare par să fie numărate; conform agenţiei de ştiri AFP, restructurările au dus la controverse majore în interiorul GRU, iar din luna august, Şliahturov (a cărui identitate este atât de secretă încât nici o fotografie a sa nu a fost vreodată făcută publică) este internat în spital – o practică obişnuită în cazurile înalţilor oficiali aflaţi în pragul pensionării, conform cotidianului guvernamental Rossiiskaya Gazeta. Pe de altă parte, analiştii firmei de consultanţă şi analiză strategică Oxford Analytica sunt de părere că misiunea lui Şliahturov – şi anume reforma agenţiei împotriva tuturor rezistenţelor interne – a fost încheiată, şi că schimbările din cadrul GRU reflectă o „raţionalizare” a activităţilor de spionaj care se va extinde probabil şi asupra celorlalte agenţii după reîntoarcerea, în 2012, a lui Vladimir Putin la Kremlin.

Raţionalizarea spionajului rus

Conform Oxford Analytica, ale trei procese au fost deja demarate. Primul dintre ele este rezolvarea problemelor existente dintre Serviciul Federal de Securitate (FSB) şi Serviciul Străin de Informaţii (SVR) – ambele create după divizarea KGBului. Aceste două agenţii sunt antrenate într-o dispută veche în centrul căreia se află încercările FSB de a domina SVR. Premierul Putin a lăsat să se înţeleagă că SVR îşi va păstra independenţa, dar că va trebui să susţină misiunile FSB de urmărire a suspecţilor în străinătate.

O altă prioritate este, pentru Putin, îmbunătăţirea coordonării şi vitezei de răspuns a serviciilor. O plângere mai veche a veteranilor din GRU este că repartizarea adunării de informaţii – mai ales cele obţinute din interceptări electronice şi prin satelit – este efectuată de către comandamentele militare teritoriale din afara agenţiei. Acest lucru reflectă însă încercarea de a face ca analizele să aibă loc mai rapid – şi de a se ţine cont de nevoile „consumatorilor”. Ca şi rezolvarea certurilor dintre SVR şi FSB, şi această problemă împiedică fluiditatea schimbului de informaţii între agenţii.

De asemenea, Vladimir Putin doreşte accelerarea schimbării de generaţie la vârful tuturor serviciilor secrete. Liderii tineri, care nu au fost marcaţi de luptele interne rezultate din divizarea KGBului, îşi aşteaptă cu nerăbdare promovarea – care implică nu numai o mai mare posibilitate de a decide modul de operare din cadrul instituţiilor, dar şi, adeseori, un avantaj financiar. Actualii conducători ai serviciilor secrete fie se apropie de vârsta pensionării – fie au depăşit-o deja. Şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, are 60 de ani, cel al SVR, Mihail Fradkov, 61, iar directorul Serviciilor Federale de Protecţie, Evgheni Murov, 66.

Însă Putin se confruntă nu numai cu rezolvarea unor probleme interne mai vechi, ci şi cu schimbarea strategiei generale a serviciilor secrete ale Rusiei – a căror muncă s-ar putea concentra în viitor pe un număr mult mai restrâns de operaţiuni.

Contraspionajul revine în forţă

Analiştii de la Oxford Analytica sunt de părere că asasinarea a trei rebeli ceceni la Istanbul în 16 septembrie de către un presupus ofiţer de informaţii rus a scos în evidenţă rolul agenţiilor de securitate în urmărirea unor presupuşi duşmani în afara graniţelor ţării. Deşi „munca murdară” reprezintă doar o mică fracţiune a acestei activităţi, serviciile secrete vestice sunt de părere că FSB şi SVR au început să coopereze atât în privinţa monitorizării numeroşilor emigranţi ruşi (de la simpatizanţii cauzei cecene la oameni de afaceri), cât şi, ocazional, în exercitarea anumitor presiuni asupra acestora – şi în perturbarea activităţilor lor dacă acestea sunt considerate dăunătoare interesului naţional.

Una dintre priorităţile premierului rus este reforma serviciului secret ale armatei, GRU, a cărui operativitate este îngreunată de structurile învechite şi eterne certuri pe competenţă cu celelalte agenţii de spionaj ale Rusiei. Forma şi misiunea GRU au fost modificate pentru a reflecta noile priorităţi ale elitelor politice şi militare, iar Europa de Est şi ţările din Asia Centrală vor fi printre obiectivele sale principale.

Însă mult mai îngrijorătoare pentru Rusia au devenit în ultimii ani activităţile politice, economie şi militare ale Chinei şi Statelor Unite în Asia Centrală; „primăvara arabă” a arătat că regimurile autoritare pot fi mult mai instabile decât par, iar agenţiile de spionaj ruseşti au început deja să monitorizeze atât grupurile de opoziţie cât şi potenţialii lideri din statele asiatice care fac parte din zona de influenţă a Moscovei.

Totodată, deşi serviciile secrete ale Rusiei au observat o reducere majoră a operaţiunilor vestice de spionaj din ţara lor, China pare să devină o ameninţare din acest punct de vedere. Recenta dezvăluire a arestării unui spion chinez care a avut loc anul trecut, precum şi punerea sub acuzare a doi oameni de ştiinţă de la o facultate din St. Petersburg, care ar fi vândut Beijingului documente confidenţiale, reflectă o activitate crescută a noii puteri economice şi militare în Rusia. Drept rezultat, SVR şi GRU au fost însărcinate să susţină misiunile de contraspionaj ale FSB.

Perspective neclare pentru GRU

Plecarea lui Şliahturov pune agenţia acestuia într-o poziţie complicată; conform siteului The Moscow Times, încă nu a fost găsit un succesor pentru acesta, deşi Ministerul Apărării a început de multă vreme căutarea. În absenţa unui conducător puternic – Şliahturov era considerat drept un protejat al ministrului Apărării, Anatoli Serdiukov – agenţia şi-ar putea pierde poziţia privilegiată şi oarecum independentă. Analiştii de la Oxford Analytica sunt de părere că GRU a trecut deja parţial în subordinea şefului Statului Major Nikolai Makarov – iar o posibilă relocare a personalului agenţiei în clădirea Statului Major ar sublinia şi mai clar dependenţa GRU de conducătorii militari.

La toate aceste probleme ale serviciilor secrete ale armatei se adaugă, conform unei analize a siteului EurasiaReview, şi relaţiile reci cu FSB, care a fost acuzat în repetate rânduri de către Serdiukov şi apropiaţi ai acestuia că s-ar amesteca în treburile interne ale armatei. Vladimir Putin va avea, aşadar, mult de lucru pentru  descurca iţele comunităţii spionilor ruşi – însă el este totodată parţial responsabil pentru încurcarea acestora. Cu câţiva ani în urmă, Putin a încurajat competiţia dintre diferitele agenţii, permiţându-le acestora să îşi suprapună competenţele, însă rezultatele nu au fost cele scontate. Acum, crearea unor structuri clare şi a unor unităţi operaţionale care să acţioneze rapid şi cu precizie are din nou prioritate.

Vladimir Putin promite o politică externă “echilibrată” şi critică Occidentul

Premierul rus, Vladimir Putin, a promis luni, într-un interviu televizat, că va continua o politică externă “echilibrată” în vederea revenirii sale preconizate la Kremlin, în 2012, şi a criticat Occidentul, acuzat că atribuie în mod eronat Rusiei “ambiţii imperialiste”, relatează AFP, potrivit Mediafax. Întrebat despre epitetul de “şoim” care este asociat adesea persoanei sale, Putin a răspuns laconic că acesta este o “pasăre bună” şi a adăugat că Rusia “va continua să ducă o politică externă echilibrată ca în trecut”.

“Acest lucru înseamnă că vrem să avem relaţii de bună vecinătate, relaţii amicale cu toţi partenerii noştri”, a adăugat el, în acest interviu difuzat de principalele trei canale de televiziune ruse. Intrebat despre propunerea sa de a crea o uniune eurasiatică menită să reunească unele state ale fostei Uniuni Sovietice şi despre acuzaţiile de “imperialism” vizând Rusia, Putin a criticat Europa şi Statele Unite.

“Nu vorbim despre restaurarea Uniunii Sovietice: Rusia nu-i vede interesul astăzi”, a subliniat el. Uniunea Europeană are un nivel de integrare “la care Uniunea Sovietică ar fi putut să viseze” şi un proces de integrare este în curs în jurul Statelor Unite, a precizat Putin. Ei pot face orice şi nu sunt probleme, dar când este vorba despre noi, se numesc ambiţii imperialiste”.

“Le pot spune acestor critici, evident necinstiţi: ocupaţi-vă de problemele voastre, luptaţi împotriva inflaţiei, împotriva datoriilor, împotriva obezităţii”, a adăugat el. Putin a criticat de asemenea politica Statelor Unite, fără a menţiona explicit ţara. “Noi nu vrem să pară că suntem jandarmul lumii, dar dacă sunt unii cărora le place asta, să o facă”.

Vladimir Putin a anunţat, la congresul partidului său Rusia Unită, la 24 septembrie, că intenţionează să redevină preşedinte după scrutinul din martie 2012. Analiştii au apreciat că “resetarea” relaţiilor dintre Washington şi Moscova riscă să fie pusă sub semnul întrebării după revenirea lui Putin la preşedinţie.

Moscova. Premierul rus se pregăteşte să revină la Kremlin. Putin vrea o nouă URSS

Prim-ministrul rus, Vladimir Putin a dezvăluit un proiect de creare a unei „Uniuni euroasiatice” care ar reuni foste republici sovietice, dar a negat că ar vrea resuscitarea URSS. Într-un articol apărut în Izvestia şi intitulat „Un nou proiect de integrare pentru Eurasia, un viitor care se naşte astăzi”, premierul Putin a dezvoltat prima sa iniţiativă în materie de politică externă după ce a anunţat că va candida la alegerile prezidenţiale de anul viitor, fiind practic asigurat că va reveni la Kremlin. El a precizat că este vorba despre întărirea uniunii vamale – existentă deja – între Rusia, Belorusia şi Kazah­kstan în ianuarie 2012, o „etapă istorică”.

„Nu ne vom opri aici şi ne fixăm un obiectiv ambiţios – ajungerea la un grad de integrare mai ridicat în cadrul Uniunii euroasiatice. Un model de unificare puternică şi supranaţională, capabilă să devină unul din polii lumii contemporane servind drept liant eficace între Europa şi regiunea dinamică Asia-Pacific”. Putin, care a calificat public prăbuşirea URSS în 1991 drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX” asigură că Uniunea euroasiatică nu va semăna cu defuncta Uniune Sovietică. „Ar fi naiv să dorim restaurarea sau copierea unui lucru ce aparţine trecutului. Acum, o integrare mai puternică pe baze politice şi economice ca şi un nou sistem de valori reprezintă un imperativ al epocii noastre”. Uniunea euroasiatică, în visele lui Putin, va funcţiona ca o entitate supranaţională de coordonare a politicilor economice şi monetare şi va fi deschisă şi altor parteneri în afara trioului Rusia-Belarus-Kazakhstan, în primul rând ţărilor din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Rusia încearcă de mai mulţi ani să întărească legăturile, în special cele economice, cu foştii parteneri sovietici.

„Nu dorim să ne izolăm sau să fim luaţi prin surprindere de orice se va întâmpla. Uniunea euroasiatică va fi creată pe principiile integraţioniste universale, ca parte a Marii Europe, unită de valorile comune ale libertăţii, democraţiei şi de legile pieţei”, arată Putin.  În 2003, Rusia şi UE au decis punerea în funcţiune a unui spaţiu economic comun şi de coordonare a regulilor economice fără a crea structuri supranaţionale. În Izvestia, Putin  subliniază că Rusia a propus „reflectarea împreună a creării unei comunităţi economice armonioase care s-ar întinde de la Lisabona la Vladivostok”, dar totul a rămas în suspans. Revenind la Uniunea euroasiatică, el a asigurat că în afara avantajelor economice evidente, aderarea la această uniune va permite fiecărui membru să se integreze mai rapid în Europa de pe poziţii mai puternice.

Direcţiile externe

Premierul rus se interesează mai mult de Europa decât actualul şef al statului şi analiştii nu estimează o schimbare a atitudinii faţă de Vechiul Continent pe măsură ce politica inter­naţională se deplasează spre Pacific. În ce priveşte Asia, Vladimir Putin va acorda mai multă atenţie decât Dmitri Medvedev riscurilor legate de dezvoltarea accelerată a acestei regiuni, în special a Chinei. În relaţiile cu SUA, faimosul reset, care a constat din ieşirea din impas a dialogului bilateral, a funcţionat fără a duce prea departe. Politica externă a lui Putin se va axa pe două direcţii. Prima, asigurarea dezvoltării Rusiei. A doua, evitarea acumulării de prea multe obligaţii – în special cele care constau în aderarea la diverse organizaţii –  deoarece caracterul total imprevizibil al evenimentelor interna­ţionale va impune ca el să aibă mâinile libere pentru a para orice eventualitate. Ceea ce a subliniat concret Putin în Izvestia.

  • Octavian Racu:

Uniunea Eurasiatică – proiect geopolitic sau “vis electoral”?

Lansarea idee formării unei Uniuni Eurasiatice de către Vladimir Putin, prin intermediul unui articol publicat în ziarul “Izvestia”[1] trebuie privit în contextul alegerilor prezidențiale în Federația Rusă.

Premierul rus reanimează ideea mai veche de transformarea Uniunii Vamale într-o Uniune Eurasiatică după modelul Uniunii Europene, în care s-ar integra statele CSI. În viziunea lui, această nouă organizație supranațională ar urma să devină un spațiu de legătură dintre UE și Asia. În perspectivă, Putin vede în Uniunea Eurasiatică un mijloc de creare a unei comuniuni europene de liber comerț de la Lisabona până la Vladivostok, ceea ce ar presupune și integrarea spațiului UE în Uniunea Eurasiatică.

Este greu să ne imaginăm o Uniune Eurasiatică în contextul în care Bielorusiași Kazahstan deja se confruntă cu mari probleme din cauza participării lor la Uniunea Vamală. Bielorusia a fost nevoită să ridice taxele de import la nivelul celor din Rusia, sperând că vă putea achiziționa gaz și petrol la prețurile interne din Federația Rusă însă acest lucru nu s-a întâmplat. În Kazahstan taxele de import la produsele electrocasnice au crescut de 3-4 ori, iar la automobile de 30-40 de ori, au fost introduse taxe de import la produse alimentare (inexistente anterior), ceea ce a determinat o creștere catastrofală a prețurilor și scăderea nivelului de trai. Ucraina și Republica Moldova riscă să între într-un colaps energetic în cazul lansării în 2015 a proiectului SouthStream și reducerea a cantității de gaze livrate. Gazprom a respins propunerea președintelui Viktor Ianukovici de construcție a gazoductului pe țărmul ucrainean, ceea ce ar determina Kievul să respingă pe viitor ideea oricăror „uniuni” ale Kremlinului, care nu au nici un fundament economic reciproc avantajos. Așa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, în relația sa cu Rusia, Republica Moldova este nevoită să se alinieze politicii externe a Ucrainei. În aceste condiții, mai reală ar părea o „uniune intergalactică” decât o Uniune Eurasiatică.

Conform sondajelor sociologice, majoritatea cetățenilor regretă destrămarea URSS. În același duh fiind și “rușii de pretutindeni” sau “compatrioții ruși” din spațiul ex-sovietic. Iată de ce idea “restabilirii unui Imperiu măreț” poate servi perfect în calitate de locomotivă electorală. Aici am putea face o paralelă cu “unionismul” lui Traian Băsescu, care a atras voturile românilor din afara țării, fiind deplin conștient că nu poate realiza ceea ce a promis. În cele din urmă, asa este antura electoratului: el nu are nevoie de soluții la problemele socio-economice, ci de „vise”. Să nu uităm că Putin, Băsescu sau Voronin sunt doar niște furnizori de „vise politice”. Astăzi, potrivit Centrului sociologic Levada din Federația Rusă, 60 la sută din ruși regretă destrămarea URSS. Sociologii explică acest fenomen prin dorința de stabilitate și neîncredere în viitor. În acest context, mesajul lansat de Putin are un caracter pronunțat electoral. Același lucru evidențiază și Aleksand Dughin, în cadrul unui interviu.

Vladimir Putin are nevoie de o revenire spectaculoasă la tron. Cu toate astea, atmosfera din Rusia nu mai este cea care a fost în 2000, după plecarea lui Elțin. După eșuarea așa-numitului “Front popular”, Vladimir Putin are nevoie de un vis care ar scoate rușii din plictiseală și pesimism, de un val de entuziasm care l-ar legitima nu atât în calitate de “lider național”, cât în calitate de “Împărat al Eurasiei”. Totuși, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Conform ultimelor sondaje de opinie din Rusia, 29 la sută din ruși ar dori revenirea lui Putin, 11 la sută – ar dori ca Medvedev să rămână președinte, iar 27 la sută nu ar dori nici pe unul, nici pe altul – această categorie de cetățeni ar putea crea mari probleme pe viitor. Rușii s-au plictisit, vor și ei o schimbare.

În pofida mesajelor „de uz intern”, Federația Rusă vrea să se integrează în spațiul economic european, iar statele din fosta URSS nu mai reprezintă o prioritate. Rusia are de rezolvat propriile probleme economice și socio-demografice.

Eurasianimul rusesc – originile și ideile

Eurasianismul reprezintă o doctrină dezvoltată în perioada interbelică, în special de către intelectualitatea rusă din exil care încearcă astfel să definească rolul Rusiei în noul context internațional. Ideea centrală a noului curent constă în respingerea exclusivismului etnic rusesc în favoarea intereselor întregului spațiu eurasiatic, care ar include și popoarele neruse. Utilizând noțiunile geografului și etnologului eurasianist  Lev Gumilev, rușii trebuie să evolueze de la statutul de etnos spre cel de supraetnos, cuprinzând popoarele din zona fostului imperiu rus. În opinia lui, rușii nu reprezintă exclusiv urmașii slavilor de est, ci o sinteză dintre popoarele slave (civilizația pădurilor) și popoarele turanice (civilizația stepelor). Astfel, tezaurului etno-cultural al Rusiei devine nu unul etnic, ci civilizațional, capabil să definească, potrivit eurasianiștilor, o identitate unică a Eurasiei. Forma politică pe care o poate lua Eurasia, în opinia eurasianiștilor, este imperiul – unica formă care răspunde ideii de “unitate în diversitate”. Identitatea de “rus” nu mai presupune o identitate etnică, ci una civilizațională, consideră eurasianiștii. Nașterea ideilor eurasianiste poate fi considerată publicarea la Sofia (Bulgaria), în 1920, a lucrării kneazului Nikolai Trubețkoi “Europa și umanitatea”, discuțiile în jurul căreia au dus ulterior la sintetizarea a ideilor mișcării eurasianiste. În lucrarea sa, Trubețkoi prezintă civilizația europeană drept un produs al culturii romano-germane, a cărui trăsătură esențială este ura și disprețul față de reprezentanții popoarelor din afara civilizației sale. “Cosmopolitismul european”, așa-numitele “valorile europene” sau “ valorile universale”, nu sunt altceva decât o manifestare a șovinismului romano-german, consideră Trubețkoi. În pofida “universalismului” la care ei pretind, în realitate ei nu sunt decât o continuare a culturii etnice ale popoarelor latine și germane. Pornind de la aceste idei, în lucrarea sa, Trubețkoi propune cinci întrebări la care urmează să răspundă intelectualitatea rusă: 1) Poate fi obiectiv demonstrată superioritatea culturii romano-germane față de toate culturile de pe glob, care au existat pe parcursul întregii istorii? 2.) Poate un popor să adere la cultura unui alt popor fără un amestec antropologic? 3.) Este adeziunea la cultura europeană un lucru bun sau rău? 4.) Este europenizarea inevitabilă? 5.) Cum pot fi combătute influențele sale nefaste?

Structurând lucrarea sa în cinci puncte, care corespund celor cinci întrebări, Trubețkoi încearcă să ofere propriile răspunsuri, trezind un val de discuții aprinse în sânul exilului rusesc. Discuțiile în jurul acestora au condus ulterior la cristalizarea unei mișcări eurasianiste în sânul intelectualității ruse.

Pentru a înțelege esența eurasianismului, trebuie să luăm în considerație faptul că acesta apare drept reacție a intelectualității ruse din exil la revoluția bolșevică din 1917, ca tentativă de a înțelege rațiunea proceselor istorice prin care a trecut Rusia. Printre promotorii ideii eurasianiste sunt filologul și culturologul cneazul Nicolai Sergheevici Trubețkoi (1890-1938), istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976). Într-o anumită măsură, printre ei poate fi inclus și marele scriitor Feodor Dostoievski.

Viziunile acestora pot fi rezumate la următoare idee: Rusia nu este o țară europeană, nici asiatică, ci o entitate separată, în care elementul cultural esențial este cel turanic și ortodoxia.

Din aceste considerente, ideile democratice și socialiste sunt străine pentru Rusia, afirmă eurasianiștii. Forma politică pentru care pledează eurasianiștii din perioada interbelică este “ideocrația” – domnia unei doctrine care ar unifica elita națională a Rusiei. Această ideea, în opinia eurasianiștilor, nu era nicidecum marxism-leninismul, ci tradiționalismul ortodox.

“Acel model de selecție, care potrivit doctrinei eurasianiste, urmează să se instaureze în lume, în special în Rusia-Eurasia, se numește ideocrație. Caracteristica acestei orânduiri constă în unificarea membrilor clasei conducătoare în jurul unei singure idei” , scria Trubețkoi. Anume unitatea de idei a fost secretul succesul bolșevicilor, considerau eurasianiștii, care reproșau puterii comuniste înlocuirea ortodoxiei cu ideile marxist-leniniste, străine “spiritului rusesc”. Poziția față de regimul comunist a provocat, în cele din urmă, o dezbinare în rândul mișcării eurasianiste. După apariția unor articole probolșevice în organul oficial “Eurasia”, tabăra care se poziționa drept una de dreapta (conservatorii), părăsește mișcarea. Printre ei se află inclusiv și fondatorii eurasianismului: Nicolai Trubețkoi, Piotr Savițki. La rândul său, aripa de stânga a eurasianismului (socialiștii) părăsește și ea rândurile mișcării, revenind în Uniunea Sovietică, unde sunt represați de regimul stalinist.

“Eurasia de la Vladivostok până la Dublin” a lui Jean-François Thiriart și geopolitica „Noii Drepte”

Elementele importante care au avut o influență crucială pentru evoluția eurasianismului rusesc a fost activitatea mișcării paneuropene “Jeune Europe” a belgianului Jean- François Thiriart, precum și continuarea ideii eurasianiste prin școala geopolitică a Noii Drepte europene.

Născându-se într-o familie de stângiști,  Jean- François Thiriart îmbrățișează ideile socialiste, activând în cadrul mișcărilor antifasciste. În timpul celui de-al doilea război mondial, se convertește la național-bolșevism, făcând parte din „Fichte Bund”(“Frontul Negru”), formațiune de extremă dreaptă care reunea foști socialiști și comuniști, convertiți la naționalism. După sfârșitul războiului, Thiriart  este învinuit de colaboraționism și condamnat la închisoare.

Revine în politica belgiană în anii 60, după declararea independenței Congo (fosta colonie belgiană), fiind convins că europenii trebuie să se opună procesului de destrămare a sistemului colonial. Stabilind relații cu naționaliști francezi, el devine tot mai mult convins de necesitatea unificării Europei, promovând ideea “naționalismului paneuropean”. Înființează mișcarea “Jeaune Europe” (“Europa Tânără”), care își propune “eliberarea Europei de sub ocupația americană”. Instituind filiale organizației în mai multe state ale Europei (Italia, Spania, Franța) el își propune nu doar desfășuarea unei lupte solidare a naționaliștilor europeni, dar și identificarea unei platforme comune care ar uni forțele de extremă dreapta și extrema stângă din Europa. Cât nu ar părea de straniu, Jean- François Thiriart a susținut lupta negrilor din SUA pentru echitate socială și revoluționarii de stânga din America Latină, a admirat pe Nicolae Ceaușescu și a purtat tratative cu conducerea Chinei comuniste și autoritățile palestiniene pentru o eventuală susținere a unei “revoluții antiamericane” în Europa.

După eșecul proiectelor sale și scoatere în afara legii a mișcării “Jeune Europe” în anii 70, Thiriart își schimbă viziunile politice, înțelegând că Europa nu este capabilă să se elibereze de una singură de hegemonia atlantistă. El devine convins că, Europa nu mai este un spațiu dintre SUA și URSS, ci formează, împreună cu Uniunea Sovietică, un singur spațiu eurasiatic. Acest lucru presupune că eliberarea continentului european este posibilă doar în alianță cu URSS. La începutul anilor 80, acesta publică mai multe lucrări în care propune o “A Treia Cale” – crearea unui imperiu eurasiatic din Islanda până la Oceanul Pacific. Această viziune este expusă în lucrarea sa “Imperiul Euro-Sovietic de la Vladivostok până la Dublin”, apărută în 1984.

Jean Thiriart a construit teoria sa politică pe principiul “autarhiei marilor spații”. Dezvoltată la mijlocul secolul XX de economistul german Friedrich List, această teorie confirmă că o dezvoltare strategic  și economic integrală a statului este posibilă doar în cazul în care acesta are suficiente dimensiuni geopolitice și mari posibilități teritoriale. Thiriart a aplicat acest principiu la situația actual și a ajuns la concluzia că importanța mondială a statelor Europei  se va pierde definitive dacă nu se vor uni într-un singur Imperiu, opus SUA. Totodată, Thiriart credea că un asemenea nu trebuie să fie “federal” și “orientat regional”, ci unificat la maximum, centralist, care să corespundă modelului iacobin. Acesta trebuie să devină un stat-națiune continental, puternic și unitar.

Fundamentul socio-economic al Imperiului Eurasiatic, în viziunea lui, urma să devină comunotarismul, care presupune primatul politicului asupra economicului, susținerea micului întreprinzător și suprimarea capitalului financiar. Spre sfârșitul vieții sale, Thiriart ajunge la ideile de la care a pornit: la principiile național-bolșevice. În lucrarea sa “Comunismul suprauman”, Jean Thiriart afirmă că în lupta împotriva mondialismului este nevoie de  „o sinteză ideologică dintre comunismul purificat de marxism și național-socialismul purificat de rasism”.

O altă influență asupra neoeurasianismului rus l-a avut Noua Dreaptă franceză a lui Alain de Benoist apărută la începutul anilor 70 ai secolului XX. Spre deosebire de dreapta tradițională (monarhistă, catolică, șovină, germanofobă, anticomunistă, conservatoare), cei de la “Noua Dreaptă” erau adepții democrației organice, eretici, germanofili, socialiști, moderniști.

Unul din principiile fundamentale ale ideologiei “noii drepte”, a cărei analogie a apărut într-un timp foarte scurt și în alte țări europene, a fost cel al “geopoliticii continentale”. Spre deosebire de “vechea dreaptă” și de naționaliștii clasici, de Benoist considera că principiul statului-națiune (etat-nation) este epuizat istoricește și că viitorul aparține “marilor spații”. Totodată, baza unor asemenea “mari spații” trebuie să devină nu atât unificarea diferitor state într-un bloc politic pragmatic, ci intrarea pe baze egale a grupurilor etnice de diferite proporții într-un  “Imperiu Federal” unic. Un asemenea “Imperiu Federal” trebuie să fie unic din punct de vedere strategic și diferențiat din punct de vedere etnic. Totodată unitatea strategică trebuie să se întărească prin unitatea culturii inițiale.

Referitor la la URSS (mai târziu Rusia), poziția Noii Drepte a evoluat, începând cu teza clasică “nici Occidentul, nici Orientul, nici Europa”, până la teza “mai întâi de toate Europa, dar mai bine cu Orientul decât cu Occidentul”. La nivel practic, interesul față de China, pentru contracararea imperialismului american, cât și a celui sovietic, s-a schimbat în „sovietofilie” moderată și ideea uniunii Europei cu Rusia.

Talasocrația vs de telurocrație

După căderea URSS, ideile eurasianiste din Rusia au fost influențate simțitor de viziunile politice și geopolitice a lui Jean Thiriart, care a vizitat Moscova în anul 1992.  Dacă în eurasianismul interbelic dihotomia ideologică și geopolitică dintre Europa și Eurasia, în cadrul neoeurasianismului abordarea devine una absolut diferită. Spațiul eurasiatic este privit ca un tot întreg, indivizibil. Această abordare a continuat în cadrul neoeurasianismului rusesc.

Din perspectiva fondatorului neoeurasianismului rusesc și continuator ideologic al lui Jean Thiriart, Alexandr Dughin abordează spațiul eurasiatic din perspectiva unui conflict ireconciliabil dintre civilizația maritimă – “talasocrație”, în fruntea căreia se află Statele Unite ale Americii și civilizația uscatului – “telurocrație”, în fruntea căreia se află Eurasia. Această dihotomie nu este văzută doar ca una geopolitică, dar și ideologică. Cele două mari blocuri sunt purtătoare a unor viziuni asupra lumii radical opuse: atlantismul talasocratic este purtător al liberalismului globalist, în timp ce eurasianismul telurocratic al conservatorismului tradiționalist. În acest fel, poporul rus are “măreața misiune” de a se opune expansiunii atlantismului și instaurării unei lumi multipolare.

Pentru a explica poziția țării sale, eurasianiștii utilizează concepțiile școlii geopolitice germane. Astfel, Rusia, în viziunea lui Dughin, reprezintă un “heartland” – spațiul intracontinental, care păstrează neschimbat caracterul civilizației telurocratice,  iar zona de țărm reprezintă un “rimland” – spațiul dezvoltării culturale intensive.

De la național-bolșevism la conservatorism

La începutul anilor 90, eurasianiștii ruși, în frunte cu Aleksandr Dughin, continuând direcția ideologică a lui Jean Thiriart, se declară adepți ai național-bolșevismului în versiunea lui Nikolai Ustrealov. Aici trebuie de evidențiat că în pofida particulei “bolșevism”, curentul politic are puține lucruri în comun  leninismul și Rusia Sovietică. Termenul este împrumutat de la germanul Ernst Niekisch, care înlocuiește idea marxistă de clasă socială cu națiunea. În opinia lui Niekish, revoluția socială nu poate fi separată de revoluția națională, iar rezultatul luptei trebuie să devină instaurarea unui nou model al statului. Național-bolșevismul se pronunța împotriva individualismului, capitalismului, marxismului, parlamentarismului, precum și împotriva civilizației occidentale, ca patrie a bolșevismului asiatic. O caracteristică esențială a național-bolșevicilor era simpatia față de Rusia Sovietică, care era privită ca un potențial aliat al Germaniei împotriva Apusului. În același timp, Niekisch se opunea nazismului hitlerist, pe care îl considera “un rău absolut” datorită isteriei anticomuniste și rasismului antislav de care a dat dovadă.

Anume în național-bolșevism se regăsesc eurasianiștii de la începutul anilor 90, care în opinia lui Aleksandr Dughin, reprezintă “o sinteză perfectă dintre bolșevism și fascism”. În realitate, eurasianiștii nu încercau decât să identifice o platformă comună pentru cele două tabere: naționaliștii-imperialiști și comuniștii-nostalgici, care au suferit eșec în lupta cu elita liberală ca urmare a loviturii de stat înfăptuită de Boris Elțin în 1993.

În 1998, Alexandr Dughin “divorțează” de Partidul Național-Bolșevic condus de Eduard Limonov. În urma venirii la putere a lui Vladimir Putin, eurasianiștii se revigorează devenind apropiați noii administrații prezidențiale. Ulterior, prin contactele sale cu Noua Dreaptă franceză a lui Alain de Benoist, eurasianiștii evoluează spre conservatorism – “cea de a patra teorie politică”, renunțând, în mare parte, la național-bolșevism. Continuând ideea lui Benoist, eurasianiștii deosebesc trei teorii politice a epocii moderne: liberalismul, comunismul și fascismul. Cele două din urmă au pierdut războiul și au ieșit de pe scena istoriei, în timp ce liberalismul a devenit unica ideologice. Mai mult decât atât, dizolvându-se în realitatea socială, el a obținut un caracter dogmatic, încetând a mai fi o construcție academică. Această noua formă pe care obține liberalismul după “moartea ideologiilor” Dughin o numește „postliberalism”.

Cea de a treia teorie politică, pe care o sintetizează eurasianiștii – conservatorismul postmodern, devine o formă de opoziție față de dogmatismul postliberal, o antinomie care servește în calitate de nucleu ideologic al neoeurasianismului, “absordind” tot ce înseamnă fascism italian, bolșevism, național-bolșevism, legionarism românesc și tradiționalismul european.

Critica românească a eurasianismului lui Aleksandr Dughin

În anul 2011 apare prima traducere în română a lucrării lui Aleksandr Dughin – “Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, al cărei postfață este semnată de profesorul Ilie Bădescu, doctor în sociologie, geopolitician român, profesor universitar și șef al catedrei de sociologie al Universității din București.

În primul rând, profesorul Bădescu critică tentativa lui Dughin de a interpreta leninismul și revoluția socialistă drept o “cruciadă rusească” împotriva invaziei Vestului. “Chiar dacă burghezia continentală ar vădi mentalități subalterne față de sistemul talasocratic, de care se leagă radical prosperitatea ei, metoda lichidatoristă a lui Lenin încă nu poate fi aliniată ideii de cruciadă a popoarelor uscatului pentru drepturile lor. Mai apoi, concepția leninistă a distrugerii culacilor ca agenți ai capitalismului în mediul țărănesc, așa cum reiese deopotrivă din polemica lui cu Buharin și din doctrina colectivizării forțate, sunt tot ce poate fi mai potrivnic ideii unei cruciade a popoarelor bazate pe civilizația pământului contra puterii maritime invadatoare. Acest tip de soteriologie cum este cea leninistă se izbește tocmai de faptul elementar că Lenin și toată doctrina bolșevică erau îndreptate împotriva tocmai a oamenilor pământului, adică a țăranilor”.

Profesorul Bădescu observă că există și unele deficiență în ceea ce privește abordarea de către Dughin a geopoliticii României: latinismul nu este un element al uniației, ortodoxia nu înseamnă gravitare spre Moscova, așa cum afirmă eurasianiștii ruși, iar naționalismul românesc nu poate fi decât unul creștin, fiind exclusă orice versiune național-comunistă.

NOTA: RUSIA INTRE VISUL EURASIATIC SI PROFETIA LUI DOSTOIEVSKI

De cand puterea imperiala rusa s-a restabilit, cat de cat, odata cu venirea lui Putin la putere, dupa “era” Eltin, Rusia a mers pe cartea viziunii multipolare a lumii, ca o combatere discursiva si nu numai a hegemoniei SUA – atat hegemonie militara, cat si hegemonia ideologica si culturala. Acest lucru avea si conotatii geopolitice concrete – insemna ca Rusia sa se opuna, in masura in care si putea sa o faca, politicii de interventionism mascat sub discursul “democratiei” prin care SUA a invadat Irakul, a sustinut sirul de revolutii colorate din tarile limitrofe Rusiei si spinul georgian din coasta ursului.

Odata cu venirea presedintelui Obama, s-a jucat multa vreme teatrul “resetarii” relatiilor dintre cele doua puteri, avand in vedere alura mesianic-impaciuitorista (”lupta pentru pace”) cu care noul presedinte american a succedat alurii mesianic-razboinice intrupata de G. Bush (”lupta pentru democratie”). Problema, pentru rusi, a fost ca impaciutorismul a fost doar la nivel de discurs – politica externa a SUA continuand in exact aceleasi linii ca in anii precedenti. Mai mult decat atat, SUA deschide noi fronturi in zonele limitrofe ale imperiului rus, cum ar fi in Rep. Moldova, si decide sa desfasoare programul scutului antiracheta, despre care administratia americana afirma, fatis, ca nu incape discutie sa dea garantii juridice ca nu ar fi indreptat asupra Rusiei. ExistA, totusi, si un punct anume din ideologia SUA care convine de minune Rusiei – amenintarea terorista. Sub pretextul terorismului, Rusia desfasoara, ca si SUA, operatiuni militare, restrange drepturi civile si viseaza la control global…

Contextul international este tot mai incins si dat peste cap. Dupa interventia din Libia se preseaza pentru o prabusire a regimului Al Assad din Siria. Dosarul iranian, deja motiv de disputa intre Rusia si Occident, este si el, iarasi, revenit in actualitate prin acuzele aduse de SUA legate de pretinsul complot indreptat impotriva ambasadorului saudit de la Washington. Prin urmare, mincinoasa era a resetarii se sfarseste cu exact opusul: o adversitate crescuta intre Rusia si SUA si o vizibila concurenta geopolitica.

Rusia intra in joc si poate ca schimbarea tandemului Medvedev-Putin face parte din adaptarea la noua situatie, in care Moscova trebuie sa schimbe, fata de exterior, fata mai europeana si moderna a lui Medvedev cu fata mai ruseasca si mai dura a lui Putin. Declaratia despre Eurasia pare a avea acelasi sens: Rusia isi declara, mai fatis, pretentiile de hegemonie cel putin in zona sa de influenta si isi orienteaza activitatea serviciilor secrete catre tintele strategice printre care, evident, Europa de Est. Este o situatie in care se reediteaza perioada dinaintea primului razboi mondial, cand fiecare imperiu incerca sa isi maximizeze pozitia geostrategica, facand acest lucru printr-o acerba competitie cu celelalte imperii. Ambitia Rusiei putiniene ar fi de a genera o regiune similara Uniunii Europene, fondata, zice-se, pe aceleasi princii “integrationiste universale”. Proiectul parca ar contine si niscaiva frustari de KGBist care vede ca UE a reusit ce nu a reusit URSS…

Eurasianismul este un fel de ideologie care s-ar presupune ca se opune atlantismului, intruchipat de SUA si NATO, in special. Pana la urma, avem aici o definire tot mai accentuata a Rusiei ca o putere opusa puterilor occidentale.

Cum ne influenteaza pe noi acest lucru? Pe langa faptul ca am devenit tinta de razboi, si pana la izbucnirea previzibilului razboi, tara noastra a devenit teatru de operatii pentru serviciile secrete. Recentul scandal legat de centrul strategic rusesc din Serbia, banuit a face servicii de spionaj fata de scutul de la Deveselu, este relevant in aceasta privinta.

In realitate, toate aceste re-pozitionari nu revolutioneaza scena internationala si nici nu reprezeinta o schimbare fundamentala a politicii Rusiei sau a SUA. Evident ca zona Asiei centrale si Europa de Est a fost intotdeauna zona de interes strategic pentru rusi. Ce se schimba este starea de fapt si, pornind de aici, orientarea oficiala. Starea de conflict, existenta si pana acum, este tot mai mult recunoscuta si asumata. Operational, SUA isi desfasoara scut in Europa de Est si Orientul Mijlociu, Rusia vrea Eurasia… Discursiv, Rusia cauta sa se pozitioneze ca o putere alternativa la cea reprezentata de SUA-NATO. Nu doar militar, ci si financiar, daca ne gandim la atacurile repetate ale lui Putin la adresa Federal Reserve si la teoria pe care a emis-o cu privire la inscenarea arestarii lui Dominique Strauss-Kahn. Sigur, o alternativa slaba, palida, lipsita de consistenta, de vreme ce este contestat doar rolul SUA – si inca doar anumite politici urmate de administratia SUA – Rusiei lipsindu-i forta economica si de orice natura (mai ales de natura… spirituala!) de a putea schimba “regulile jocului” international si neavand capacitatea decat de a imita marile puteri – inclusiv prin intentia de a copia UE la nivelul Eurasiei. Patriarhia Moscovei este implicata si ea in aceasta palida alternativa, implicandu-se in crearea a tot felul de organisme internationale si inter-religioase, pe modelul protestantelor de tip CMB, in care sa se promoveze, subtil, o influenta ruseasca prin intermediul ideologiei, opusa celei a “drepturilor omului“, “pericolului demografic”, “drepturilor copilului” etc., pozitii corecte din punct de vedere traditional dar subminate tocmai de metamorfoza ideologica la care sunt supuse.

Unul din consilierii lui Putin este Al. Dughin, mentionat si citat mai sus, sociolog si emitent al unor teorii mai bizare despre geopolitica. Dughin preia multe observatii ale lui Dostoievski despre menirea Imperiului Tarist de a crea o zona de “fratietate” in Estul Europei si Balcani, pornind de la elementul de unitate dat de ortodoxie. Dostoievski vedea insa mult mai departe de atat, crezand ca Rusia poate avea rolul mesianic de a rosti acel “ultim cuvant” omenirii zbuciumate si framantate, cuvantul Evangheliei. Tot el considera ca Rusia trebuie, in virtutea acestui rol mesianic, sa cucereasca Imperiul Otoman si orasul Constantinopol.

Din toate aceste viziuni ale lui Dostoievski, Rusia putiniana a preluat doar ideile de exercitare a unei influente imperialiste asupra zonelor mentionate. In mod cert, Europa de Est, Balcanii, Constantinopolul si Turcia sunt si acum zone de interes strategic pentru imperiul de la rasarit. Problema Rusiei este ca motivatiile sunt cu totul opuse celor cerute de Dostoievski – care respingea ideea unei uniuni politice fortate in zona. De aceea, imperiul de la rasarit nici nu poate dainui, cel putin in forma aceasta, pentru ca picioarele – fundatiile sale, motivatiile primare – sunt de lut. Pana la urma, tot ceea ce pare ca doreste Rusia lui Putin este doar un loc de onoare intr-o noua ordine mondiala, in care sa ii fie recunoscuta influenta si marirea.

Principala slabiciune a visului eurasiatic este tocmai ideologia eteroclita care ii sta in spate precum si liderul care o promoveaza pe agenda politica – Vladimir Putin, reprezentantul structurilor de putere sovietica nationaliste.

Daca ar fi ca Rusia sa joace un rol mesianic, nu o va putea face decat urmand visul profetic al lui Dostoievski, renuntand adica la pretentiile unioniste politice, la imperialism, la scopul de a ocupa un loc intre marile puteri ale lumii si dand lumii doar marturia Evangheliei.

Ca acest lucru sa se intample este nevoie de un lucru mai profund, mai sincer si total in raspar cu gandurile lumesti despre putere: CAINTA.

Legaturi:

NATO trece, conform revistei The Economist, printr-o revoluţie. Strategii militari fac, pentru prima oară, planurile pentru apărarea Europei de Est de eventuale atacuri din partea Rusiei. În acelaşi timp, se înmulţesc vocile care pledează pentru aderarea Rusiei la NATO. (…) Nu este pentru prima oară când Valasek evocă posibilitatea aderării Rusiei la NATO. A mai facut-o într-un studiu publicat anul trecut, care se bucură de apreciere în mai multe capitale europene. Noua propunere intervine însă în momentul în care NATO, la iniţiativa Casei Albe, a început să elaboreze planurile pentru apărarea statelor din Europa de Est de un posibil atac din partea Rusiei, o eventualitate considerată tabu chiar şi pe vremea lui George W. Bush.

 

Administraţia Obama pare să însoţească „resetarea” şi deschiderea faţă de Moscova cu măsuri de întărire a NATO. Această politică corespunde punctelor de vedere ale principalului consilier pentru Rusia al preşedintelui Obama, Michael McFaul. Într-o depoziţie în faţa Comisiei de Politică Externă a Camerei Reprezentanţilor, imediat după războiul din Georgia, în septembrie 2008, McFaul a propus un plan în 12 paşi pentru relaţia cu Rusia. Ultimele două puncte sună astfel: „…Dacă facem toate lucrurile acestea nu înseamnă să nu discutăm direct cu ruşii despre interesele noastre şi lucrurile de care ne pasă. Vom vorbi cu ei despre reducerea arsenalelor nucleare, nonproliferare şi Iran. Dar nu o facem ca o favoare făcută ruşilor. Nu o să le cerem să ne facă o favoare pentru că ei nu gândesc în felul acesta. Dacă impunem un asemenea mod de a gândi, suntem naivi. (…) În final, ar trebui să ţinem uşa deschisă pentru un răspuns diferit din partea Rusiei. Avem un interes de securitate naţională ca Rusia să facă parte din instituţiile occidentale. Şi aş spune, aşa cum am spus-o de nenumărate ori, unei Rusii democratice ar trebui să i se permită accesul în NATO. Aş vrea să subliniez adjectivul – o Rusie democratică, nu Rusia actuală. Dar trebuie să păstrăm uşa deschisă”.


Categorii

Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Rusia, SUA versus Rusia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “PUTIN SI IMPERIUL EURASIATIC – VISUL ELECTORAL DE IARNA AL URSULUI DE LA RASARIT

  1. Rusia are astazi o sansa unica,care ar transcede vremurile,aceea de a-L propovadui ortodox pe Domnul nostru Iisus Hristos,de a face cunoscut Adevarul ,de a promova valorile si modul de viata dumnezeiesc ( Biserica ) in intreaga lume…luind-o putin inainte lui Ilie si Enoh.Daca printr-o minune dumnezeiasca,ar scapa de patriarhii si ierarhii ecumenisti ( lumesti,atei si pro evrei ),si ar pune la conducerea bisericii ierarhi crestini,purtatori de Hristos,cum ar fi si firesc,asceti,mistici,oameni ai rugaciunii si aparatori ai dreptei credinte,apologeti si misionari ( daca or mai fi ),daca Putin si Medvedeev ar deveni precum tarul Nicolae sau domnitorii crestini,daca mass media ruseasca ar promova macar valorile si oamenii lui Hristos ar avea voie sa vorbeasca si sa le explice oamenilor ce sint patimile,cum le afecteaza viata,cum se lupta impotriva lor,ce este rugaciunea,cine este Iisus Hristos,unde traieste El,unde traieste Duhul Sfint,ce este Biserica,ce este moartea,ce este viata vesnica,cum se dobindeste ea…dar sa vorbeasca si despre situatia actuala in lume,despre cine o conduce,care sint scopurile lor ( cam ca la Razboiintrucuvint,dar la scala nationala ) ,daca o buna parte a poporului rus ar deveni precum Israel,cel din vechiul testament,calauzit de Iisus Hristos Dumnezeu prin tot felul de pustiuri,ferit de atitea primejdii,etc…atunci chiar ca nu ar trebui sa se teama nici de sionisti,nici de americani,nici de chinezi sau alte neamuri,nici de ce maninca si beau,nici de bani,nici de bunuri,nici de situatie economica,nici de crize financiare,nici de stress,nici de boli…evident pastrind simtul proportiilor.

    Daca ar crea un mediu cit de cit crestinesc in tara lor,cred ca s-ar inversa fenomenul imigratiei…multi crestini,oameni de stiinta ar pleca din tarile lor ( unde sint si vor deveni din ce in ce mai persecutati ) si se vor stabili in Rusia.Macar sa nu mai vada copiii lor ororile care se invata in scoli,paradele de homosexuali,acum si olimpiade,si filme…evolutionism mincinos,terorism mincinos,ecumenism mincinos,mass media mincinoasa,politicieni mincinosi,etc,in occident a spune adevarul devine un act de curaj deja.

    Cred ca mai sint destul de multi oameni in lume,care vor sa traiasca crestineste,sau macar firesc,din nefericire nu mai exista astazi tari care sa-i accepte sau sa-i faca cunoscuti.Cum spunea parintele Iustin,astazi mintuirea este posibila numai pe furis.Si Adevarul se marturiseste tot pe furis,in cercuri restrinse,in unele Biserici,intorcindu-ne la Rusia,DACA….

  2. Pingback: Seful Statului Major al Armatei Ruse despre RISCUL CRESCUT al unui RAZBOI NUCLEAR la granitele fostei URSS
  3. Pingback: Rusia Unita sau... nu prea? ”PRIMAVARA ARABA” si ”REVOLUTIE FACEBOOK” IN IMPERIUL RUSESC? Divizii de trupe speciale scoase pe strazile Moscovei si ale Sankt Petersburgului
  4. Pingback: Cum va fi 2012? (I) ANUL DECISIV IN VEDEREA ATINGERII PLANURILOR ANTIHRISTICE? - Razboi întru Cuvânt
  5. Pingback: Previziuni eurasiatice pentru 2012: TURCIA VA INCEPE RAZBOIUL IN VARA, UNIUNEA EUROPEANA VA FI AL PATRULEA REICH, APARITIA BLOCULUI TARILOR ORTODOXE - Razboi întru Cuvânt
  6. Pingback: CUM VA FI ANUL 2012? (II) Stratfor: 2012 va fi ANUL UNUI NOU INCEPUT SI AL REDEFINIRII ORDINII INTERNATIONALE - Razboi întru Cuvânt
  7. Pingback: PROTESTE IN RUSIA: ce spera opozitia anti-Putin? NEOLIBERALISMUL a la russe si spectrul unor SCHIMBARI DRAMATICE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: Cand PUTIN il citeaza pe Lermontov. Mobilizare electorala AGRESIVA sub semnul “BATALIEI PENTRU RUSIA” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: Alegeri in Rusia si scenariul PARTENERIATULUI RUSIA-GERMANIA. E credibila ipoteza? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Medvedev ameninta Republica Moldova pentru ca nu intra in Uniunea Eurasiatica. ROGOZIN, NUMIT EMISAR RUS PENTRU TRANSNISTRIA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: MARSUL UNIRII Basarabiei cu Romania de la Chisinau, marcat de ALTERCATII [video]. Scurte observatii asupra CHESTIUNII BASARABENE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Rogozin flutura SCENARIUL MILITAR in chestiunea Transnistriei. Raport american care arata ca sunt PROBLEME LA SCUTUL ANTIRACHETA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Presedintele Nicolae Timofti: TRUPELE RUSESTI din Transnistria reprezinta un PERICOL MAJOR. Liderul moldovean viziteaza Romania, pe care o considera “cea mai apropiata tara” de Moldova dar sustine si adoptarea LEGII DISCRIMINARII - Razboi înt
  14. Pingback: 7000 de basarabeni au demonstrat pentru UNIREA CU ROMANIA. 200 de ani de la anexarea BASARABIEI de catre Rusia. NICOLAE IORGA: FARA LACRIMI DIN PRISOSUL DURERII, NU SE MANTUIE DIN ROBIE UN NEAM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: Basarabia si legea antidiscriminarii. Ipocrizia politicienilor si eurocratilor, biciuita de Pavel Paduraru. DEZICANDU-NE DE SUFLET, NE VOM SINUCIDE IN CORPORE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: GERMANIA SI RUSIA FEDERALIZEAZA REPUBLICA MOLDOVA? Al doilea plan Ribbentrop-Molotov, pus la cale de un “aliat” EURO-ATLANTIC - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: PLANUL PENTRU O NOUA ORDINE MONDIALA prin strategia ”HAOSULUI CONSTRUCTIV”. Imperativul energetic si subminarea suveranitatilor nationale. CE CAUTA AMERICANUL IN SIRIA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: GEORGE FRIEDMAN, ANALISTUL CIA trimis in Romania ca "SOL DE RAZBOI". Interviu foarte important al sefului STRATFOR despre posibilitatea unei INVAZII RUSESTI pe teritoriul Romaniei si rolul tarii noastre de AVANPOST AMERICAN intre GERMANIA si RUS
  19. Pingback: The russians are coming? Dughin, ideologul Eurasiei, vrea sa “SALVEZE” ROMANIA de UE prin Rep. Moldova/ Pacepa reactivat mediatic. Vreo legatura cu LARRY WATTS?/ SUA taraste lumea catre RAZBOIUL FINAL - Recomandari
  20. Pingback: Putin, Eurasia si ortodoxia moscovita. CE OPTIUNI (NU) ARE ROMANIA? - Recomandari
  21. Pingback: Poate fi Rusia centrul lumii crestine? Ce inseamna “A TREIA ROMA”? - Recomandari
  22. Pingback: Republica Moldova in pragul unor TULBURARI INTERNE? Comunistii se RADICALIZEAZA periculos, Transnistria, ca si ANEXATA - Recomandari
  23. Pingback: Ce pregateste Rusia Moldovei? Rogozin a luptat, in 1992, IMPOTRIVA “FASCISTILOR” ROMANI, in razboiul civil al Transinistriei - Recomandari
  24. Pingback: POLITICA PAMANTULUI PARJOLIT: strategia IMPERIULUI ATLANTIST fata de ROMANIA. Motivatii geopolitice pentru tratamentul de NEMILOASA EXPLOATARE COLONIALISTA la care este supusa tara noastra de “PARTENERII STRATEGICI” - Recomandari
  25. Pingback: Patriarhul Kirill, mesaj de Pasti: “NIMENI NU POATE DISTRUGE SFANTA RUSIE”. Se poate vorbi despre o “OFENSIVA ORTODOXA” a Rusiei?/ SUA si Rusia se ACUZA RECIPROC de neaplicarea acordului de la GENEVA/ NATO ar putea ACCELERA constru
  26. Pingback: DUGHIN a vizitat Romania si s-ar fi intalnit si cu “fete bisericesti”/ OMV semneaza pentru SOUTH STREAM - Recomandari
  27. Pingback: CARE ESTE RELEVANTA REALA A LUI ALEXANDR DUGHIN? De ce propaganda euroatlantica are nevoie de mitul fals al IDEOLOGULUI ORTODOXIST “DIN UMBRA”? - Recomandari
  28. Pingback: DUGHINISMUL – CONSIDERAT SECTA SATANICA DE BISERICA RUSIEI IN 2002. Lamuriri si puneri la punct intr-o polemica intretinuta superficial - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare