„SFÂRȘITUL DEMOCRAȚIEI?” Mai mulți cercetători și profesori universitari belgieni critică STAREA DE URGENȚĂ și AUTORITARISMUL în numele combaterii Coronavirusului. „Noua telenovelă a cursei dintre vaccinare și răspândirea de noi tulpini e făcută să ne țină cu sufletul la gură”/ Studiu al epidemiologului John Ioannidis: CARANTINA nu aduce NICIUN BENEFICIU privind rata contaminărilor/ Efectele devastatoare ale izolării asupra tinerilor și adolescenților

10-02-2021 7 minute Sublinieri

Sursă foto: ibtimes.co.uk

Le Soir:

Coronavirus: legitimitatea democratică a puterii excepționale pusă sub semnul întrebării de către cercetători

28 ianuarie 2021

Cercetători din toate universitățile belgiene francofone ridică semne de întrebare în legătură cu efectele crizei asupra democrației și pun problema legitimității concentrării puterii în această situație excepțională.

Cu mai mult de zece luni în urmă, primele măsuri de izolare au fost luate în Belgia. Aceste dispoziții fără precedent și de neimaginat cu doar câteva săptămâni mai devreme ne-au schimbat viața și societatea. Au fost adoptate de urgență, în fața unui anumit fenomen – epidemia covid-19 – care era dificil de anticipat. Lipsa dezbaterii democratice ar fi putut fi înțeleasă la momentul respectiv, având în vedere urgența și caracterul excepțional al măsurilor. O coaliție largă de partide democratice crea atunci un consens în jurul unui guvern minoritar. Într-o situație fără precedent, reacții politice fără precedent.

Toamna trecută a primit mandatul un guvern definitiv. La mai puțin de o lună de la instalare, a fost instituită a doua carantină. Ea diferă fundamental de prima în două feluri. În primul rând, de acum este imposibil a mai invoca surpriza. Apoi, natura temporară și excepțională a carantinei nu mai este deloc clară.

Măsurile covid-19 au fost, prin urmare, menținute luni de zile pentru perioade determinate ce s-au succedat și care, de facto, se transformă într-o lungă perioadă nedeterminată. Recent, prelungirea până la 1 martie a măsurilor de izolare dă mărturie pentru o deteriorare îngrijorătoare a situației. Până în prezent, autoritățile se deranjau măcar a-și avertiza cetățenii cu privire la deciziile luate în cadrul unor conferințe de presă. Acum ele acționează pe ascuns. Astfel, nu mai suntem în cazul unei urgențe, ci al unui regim excepțional care se instalează pe o perioadă nedeterminată. La trei luni de la începerea celei de-a doua carantine, guvernul încă nu ne spune nimic despre vreo perspectivă de ieșire din această situație.

Considerabile daune economice, sociale și psihologice

În ciuda duratei crizei, comunicarea încă se face ca în cazul unei urgențe. Mass-media primesc doza zilnică de cifre Covid, fără nici o retrospectivă sau analiză sau, cu excepția unor cazuri rare, moderare critică. La fel, noua telenovelă a cursei dintre vaccinare și răspândirea de noi tulpini e făcută să ne țină cu sufletul la gură. Mai presus de toate, datele furnizate sunt incomplete pentru cei care doresc să-și facă o idee reală despre implicațiile carantinei. Cum rămâne cu sănătatea mintală, cu încercările de sinucidere, cu abandonul școlar, cu pauperizarea, cu creșterea violenței intra-familiale? În orice caz, se pare că aceste dimensiuni au doar o influență marginală asupra deciziilor luate. Probabil pentru că efectele concrete ale acestora sunt resimțite doar cu o întârziere, în timp ce contaminările sunt văzute în fiecare zi cu publicitate maximă. Dar este acesta un motiv serios pentru a nu lua în considerare aceste realități cel puțin la fel de importante?

Exact aici este urgența, a realiza această imagine generală a consecințelor gestionării acestei crize. Cu studenți sau adolescenți aflați într-un serios disconfort psihic, profesii în paragină și fără perspective, obișnuința limitării libertăților personale, puține evaluări făcute publice cu privire la eficacitatea anumitor măsuri liberticide… este mai mult decât necesar să ne punem problema vieții împreună în pandemie într-o societate în care riscul zero nu există.

În prezent, încercăm încă să reducem la minimum un risc dublu foarte limitat – saturația spitalelor cuplată cu decesele persoanelor vulnerabile – fără a ne pune, însă, problema echilibrului ce trebuie atins în raport cu alte riscuri și cu daunele cauzate altor categorii de cetățeni. Cu toate acestea, aceste riscuri se multiplică chiar în acest moment peste tot în jur, așa cum zeci de cercetători în științele umaniste și sociale anticipau de luni de zile, însă ale căror propuneri nu par a fi ascultate de autoritățile politice nici măcar azi.

Restricții masive asupra libertăților publice

Gestionarea covid-19 ridică, de asemenea, o problemă fundamentală de respectare a legalității și a statului de drept. De mai multe luni, constituționaliștii și politologii au denunțat gestionarea crizei printr-un simplu decret ministerial și au cerut o „lege Corona”. Dincolo de simplul respect pentru Constituție, statul de drept asigură limitarea acțiunii puterii publice față de cetățeni prin impunerea unui cadru legal și interzicându-i acțiunea arbitrară. Pe scurt: statul nu poate acționa după cum consideră potrivit, oricât de imperios și legitim pare să fie scopul pe care îl urmărește.

În fiecare zi putem vedea consecințele grave ale eroziunii acestui principiu. Lupta împotriva covid-19 salvează, fără îndoială, vieți. Dar ne înăbușă drepturile și libertățile. Starea de urgență care se impune permite poliției să intre în case noaptea, să urmărească telefoanele mobile fără ordinul unui judecător, să restricționeze dreptul de a manifesta, să suspende dreptul la muncă, să abuzeze de dreptul la educație, să pună mâna pe informațiile noastre medicale în scopuri de control, să ne limiteze deplasările, să ne elimine drepturile culturale … Această retrogradare are loc fără dezbateri sau decizii parlamentare și ocolind prea des autoritățile de control (secțiunea legislativă a Consiliului de stat, Autoritatea pentru protecția datelor).

Măsuri de control necontrolate

Democrația belgiană este astăzi prea lentă. Carantinarea și modalitățile în care aceasta are loc nu fac obiectul unei dezbateri publice, pluraliste și democratice deschise. Pozițiile și argumentele în contradicție cu versiunea oficială nu au drept de rezidență. După cum demonstrează Amartya Sen, dezbaterea publică este condiția esențială pentru orice decizie legitimă și rezonabilă, luată pe baza unor poziții care uneori par toate justificate, deși contradictorii (1).

Controlul aplicării regulilor de către cetățeni devine din ce în ce mai sever. În același timp, totuși, controlul respectării normelor de către autorități este tot mai neglijat. Pista este alunecoasă: nu cădem oare într-o gestionare autoritară a pandemiei?

Prin urmare, este esențial să avem o dezbatere democratică deschisă cu privire la cel puțin trei elemente. În primul rând, definiția obiectivului urmărit de aceste măsuri: este vorba despre evitarea saturării serviciilor spitalicești sau despre eradicarea virusului ignorând problema mijloacelor prin care se impun dispozițiile medicale? În al doilea rând, care este gradul de risc pe care suntem dispuși să-l acceptăm în raport cu toate celelalte riscuri. În al treilea rând, care sunt măsurile legitime și proporționale luate pentru atingerea acestor obiective.

O dezbatere informată necesită date fiabile și opinii diverse. Prin urmare, este necesar să se permită accesul la întreaga informație în mod deschis („opendata”) cât mai repede posibil, astfel încât orice cercetător să o poată verifica, completa, discuta și analiza. De asemenea, este necesar să se facă publice toate opiniile exprimate de diferitele grupuri de experți, astfel încât fiecare cetățean să poată fi informat și să înțeleagă măsurile.

Consecințe grave pe termen mediu și lung

Schimbarea pe care o observăm are consecințe grave pe termen mediu și lung pe care autoritățile nu le pot ignora: pierderea sprijinului pentru măsuri din partea cetățenilor, discreditarea liderilor aflați deja în declin, mișcări de revoltă civilă care pot duce la diviziuni și conflicte. Mai mult, crearea unui astfel de precedent este un pericol imediat în contextul creșterii pericolului populismului și al regimurilor autoritare, precum și în perspectiva preconizată științific a unor epidemii ulterioare. Cum ar putea democrații să oprească tendințele iliberale dacă chiar statul liberal le deschide ușa? Clasa politică actuală pregătește ea oare fără să vrea, prin lipsa sa de viziune și curaj, sfârșitul democrației? Mai este timp pentru o schimbare de macaz.

* Semnatari: Diane Bernard (USL-B), jurist și filozof; Anne-Emmanuelle Bourgaux (UMons), avocat; Marie-Sophie Devresse (UCLouvain), criminolog; Alain Finet (UMons), manager; François Gemenne (ULiège), politolog; Christine Guillain (USL-B), avocat; Chloé Harmel (UCLouvain), avocat; Vincent Laborderie (UCLouvain), politolog; Irène Mathy (USL-B), avocat; Anne Roekens, (UNamur), istoric; Damien Scalia (ULB), avocat; Olivier Servais (UCLouvain), antropolog și istoric; Dave Sinardet (VUB-USL-B), politolog; Nicolas Thirion (ULiège), avocat; Erik Van Den Haute (ULB), avocat.

(1) A. Sen, L’idée de justice, Flammarion, 2010 (pentru traducerea franceză), în special p. 141 și 417.

SmartRadio:

Izolarea nu aduce niciun beneficiu privind numărul de contaminări, arată un studiu realizat cu date din 10 țări

Un studiu publicat pe 5 ianuarie în European Journal of Clinical Investigation aprinde rețelele sociale – dacă nu publicul larg, cel puțin comunitatea epidemiologilor, virusologilor și a experților în gestionarea pandemiei.

Cercetarea este semnată de prof. John Ioannidis, o somitate in domeniul epidemiologic, profesor la Stanford – o autoritate în domeniu (este chiar unul dintre cei mai citați oameni de știință din lume). Ce sugerează studiul pe care tocmai l-a publicat? Că izolarea și închiderea locurilor culturale, a magazinelor și a restaurantelor nu contribuie într-o mai mare măsură la reducerea numărului de cazuri de contaminare decât simplele măsuri de prevenție, cum ar fi purtarea unei măști, spălarea mâinilor și distanțarea fizică.

Izolarea a favorizat contaminarea în interiorul caselor

Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa lui John Ioannidis a pus la punct un protocol care analizează 10 țări: Anglia, Franța, Germania, Iran, Italia, Olanda, Spania, Coreea de Sud, Suedia și SUA. Oamenii de știință au comparat numărul de contaminări din țările care au luat măsuri stricte de izolare, cu cel din țările în care blocajul nu a fost impus – de exemplu Suedia sau Coreea de Sud. Rezultatul este fără drept de apel. Efectul măsurilor restrictive nu a adus niciun beneficiu în ceea ce privește contaminarea.

Strasbourg| Secțiile de psihiatrie pediatrică au ajuns la saturație. Copiii sunt deosebit de afectați de restricțiile Covid

În departamentul de psihiatrie pedriatică al Spitalului Universitar din Strasbourg, medicii se confruntă cu ceea ce s-ar putea numi „al treilea val psihic” al Covid-19. Apelurile sunt numeroase, iar telefonul sună tot timpul. „Putem avea zece la rând și fiecare mai urgent decât altul”, explică Catherine, de la recepție. Tinerii sunt deosebit de afectați.

„Membrii familiilor plâng la telefon”, continuă Catherine. „Ultima a fost o mamă al cărei băiețel a venit acasă întrebând „trebuie să mă sinucid?”. Doctorii vorbesc despre „suferința fără precedent a copiilor și adolescenților”. Există de trei ori mai multe consultații pentru adolescenții anorexici și o creștere cu 20% a actelor sinucigașe.

„Efectul de oală sub presiune”

Izolarea, stingerea, învățământul la distanță, lipsa ieșirilor și singurătatea sunt principalele cauze. „Luni de zile au luat toată presiunea asupra lor și acum explodează”, spune psihiatrul pentru copii Julie Rolling, care vorbește despre un „efect de oală sub presiune”. Ea explică faptul că anumite tipuri de tentative de sinucidere, cum ar fi cea prin spânzurare, care sunt deosebit de grave, au crescut semnificativ: „De obicei, avem câteva pe an, dar acum există deja patru astfel de tentative de sinucidere de la începutul anului”.

Lipsa spațiilor spitalicești reprezintă, de asemenea, o sursă de îngrijorare pentru profesioniștii din domeniul sănătății. Julie Rolling discută cazul unei adolescente care a avut o a patra tentativă de sinucidere și a fost plimbată între diferite servicii, toate pline, înainte de a găsi un loc în spital. „A fost cea mai puțin catastrofală soluție”, spune ea. Secțiile de psihiatrie pediatrică sunt la saturație. Echipele solicită acum resurse și personal.

Tulburările mintale ating cote alarmante în rândul tinerilor americani. Restricțiile produc anxietate, depresie sau tendințe suicidale

Anxietate, depresie, auto-vătămare, chiar și sinucideri: odată cu pandemia, un număr din ce în ce mai mare de tineri americani suferă de tulburări psihice, determinându-i pe medici, părinți și educatori să tragă un semnal de alarmă.

Milioane de elevi și studenți, condamnați la cursuri online încă din martie anul trecut, sunt obligați să petreacă ore în șir în fața computerului, lipsiți de jocuri, interacțiuni fizice, lecții de sport, artă sau muzică.

„Sunt zile în care mă simt foarte trist, puțin deznădăjduit… Este ca un coșmar fără sfârșit”, spune Sarah Frank, 18 ani, din Tampa, Florida.

Provenind dintr-o familie foarte vulnerabilă, cu membri expuși riscului, a ieșit doar de câteva ori din casă începând cu luna martie 2020.

„Există multă singurătate, pentru mine și pentru ceilalți adolescenți”, spune eleva de liceu, care în vara anului 2020 a înființat Proiectul State of Mind, un site produs de adolescenți, care sprijină adolescenții.

Deanna Caputo, mamă a doi copii care din martie 2020 au făcut cursuri 100% online, la o școală publică din Arlington, Virginia, a obsercat că fiul de 10 ani dă semne tot mai evidente de depresie.

„Se trezea dimineața, dar dorea să lenevească până la prânz. A început să spună lucruri de tipul „nu sunt deștept”, „nu știu nimic”, „nu sunt bun de nimic”, mărturisește ea pentru AFP. „Întârzia cu temele, plângea tot timpul (…) În fiecare zi spunea „mi-e dor de prietenii mei”.

Urgențe psihiatrice

Unele cazuri sunt izbitoare: într-o regiune din statul Nevada, 19 studenți s-au sinucis începând din martie 2020, mai mult decât dublu față de cifra din 2019. Deși sinuciderile nu pot fi atribuite în mod direct pandemiei, autoritățile, sub presiune, au anunțat redeschiderea școlilor.

Carlos Arballo, terapeut la Colegiul Lawrence din Los Angeles, spune că „anxietatea și depresia sunt la cote enorme”.

„Dacă, pentru adulți, Covid a reprezentat o criză de sănătate, pentru copii este o criză psihologică”, explică Susan Duffy, profesor de pediatrie și medicină de urgență la Universitatea Brown.

Potrivit Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani care prezintă cazuri de urgență psihiatrică a crescut cu 31% între martie și octombrie 2020, comparativ cu aceeași perioadă din 2019, iar cel al tinerilor cu vârste cuprinse între 5 și 5 ani 11 a crescut cu 24%.

„Vedem mai mulți copii care doresc să își facă rău singuri sau încearcă să se sinucidă, ceea ce este foarte, foarte îngrijorător”, spune ea.

Lupta cu sindicatele

Studenții sunt lăsați „fără profesori sau adulți din afara cercului familial, care sunt adesea cei care detectează semne subtile de criză, depresie, anxietate”, spune Susan Duffy.

În Statele Unite, deschiderea școlilor depinde de fiecare district școlar. În prezent, 38% dintre școlile americane oferă doar educație online, în creștere cu 62% față de luna septembrie 2020, potrivit site-ului Burbio.

La sfârșitul lunii ianuarie, un raport CDC a încurajat redeschiderea, menționând că școlile care respectă distanțarea fizică, purtarea măștii și alte măsuri de precauție nu au înregistrat focare majore.

Dar sindicatele profesorale au o altă opinie. În Los Angeles, sindicatele cer ca toți profesorii să fie vaccinați înainte de redeschidere.

Studenții sunt „închiși de aproape un an, prizonieri ai sindicatelor”, reclamă Deanna Caputo, psiholog în Arlington.

Redeschiderea este cu atât mai urgentă cu cât stresul generat de pandemie, creșterea șomajului și nesiguranța au amplicat cazurile de abuz familial, potrivit CDC.

„Cei care ne alertează sunt adesea profesori”, spune Caputo. „Când părinții sunt disperati, există o tendință de comportament violent, alcoolism, violență fizică și mentală”.

LOCKDOWN-ul sau CARANTINA GENERALĂ nu e o metodă eficientă de control a Coronavirusului: 24 de studii o confirmă

CÂRDĂȘIA COVID. Editorial în British Medical Journal despre LIPSA DE TRANSPARENȚĂ și CONFLICTELE DE INTERESE flagrante ale experților consultați de guvernul Marii Britanii în gestionarea pandemiei. LOCKDOWN-ul, VACCINAREA, decise de oameni cu interese financiare/ Când vom avea o discuție despre conflictele de interese de la noi?

„UN COȘMAR FĂRĂ SFÂRȘIT”. LOCKDOWN-ul generalizat din Europa: o măsură extremă și absurdă, luată ÎN CIUDA științei adevărate și a datelor factuale, cu consecințe DEVASTATOARE. „Orice carantină universală este o crimă în masă”

REGIMUL COVIDO-FASCIST urmărește să te zdrobească – rezistă-i! (Opinie). „Zdrobiți cultura, zdrobiți creativitatea, zdrobiți-le umanitatea – asta e ideea!”

REBELII COVID. Epidemiologii Martin Kulldorff și Jay Bhattacharya, co-autori ai DECLARAȚIEI DE LA GREAT BARRINGTON, denunță tăios POLITICILE BLOCĂRII: încălcarea flagrantă a valorilor sănătății publice, inclusiv a preceptelor creștine, prin înfometarea celor săraci, prejudicierea bolnavilor non-Covid și denaturarea științei și dezbaterii

SCOTT ATLAS, consilierul Casei Albe pe Covid-19, despre susținătorii lockdown-urilor: AU UCIS OAMENI PRIN LIPSA LOR DE ÎNȚELEGERE. „Blocările prelungite sunt un dezastru complet”/ TWITTER cenzurează o postare a dr. Atlas în care punea la îndoială EFICIENȚA MĂȘTILOR/ Tucker Carlson: Masca obligatorie afară – „o insultă la adresa științei și a bunului simț”, un EXERCIȚIU DE DRESAJ (Video)

Martin Kulldorff, epidemiolog la Harvard și co-inițiator al Declarației de la Barrington: LOCKDOWNUL ESTE UN EXPERIMENT ÎNSPĂIMÂNTĂTOR. Actualele politici de blocare PRELUNGESC, de fapt, epidemia, și îi lovesc pe cei săraci

Lockdown-urile „pot UCIDE MAI MULT decât o face strategia de imunitate de turmă”. Studiu important al Universității din Edinburgh, care constată că și ÎNCHIDEREA ȘCOLILOR „duce la mai multe decese totale din cauza Covid-19” decât dacă ar fi lăsate deschise

LOCKDOWNISMUL, NOUL TOTALITARISM. „Nu este vorba de a face oamenii bine. Este vorba despre controlul întregii vieți”

Cu pași mari către DICTATURA HARD. Este rezistența inutilă?/ MAMĂ ÎNSĂRCINATĂ, ARESTATĂ ÎN FAȚA COPIIILOR pentru că a popularizat un PROTEST PAȘNIC față de restricțiile din Australia

TIRANIE POLIȚIENEASCĂ în Meblourne, Australia, după instituirea CARANTINEI TOTALE (Video, Foto). Cu armata pe străzi și panouri orwelliene: „A rămâne separați ne ține împreună!”

Studiu THE LANCET: carantina, închiderea granițelor și restricțiile NU SUNT ASOCIATE cu reducerea MORTALITĂȚII sau a cazurilor grave de Covid-19/ Epidemiologi Oxford: STRATEGIA 0 CAZURI NU ESTE VIABILĂ; Nu sunt dovezi că MĂȘTILE ar împiedica circulația virusului/ Mortalitatea generală din mai multe țări europene: NIMIC DEOSEBIT în vremea pandemiei/ The Times: nu e cunoscut NICIUN CAZ de profesor care să se infecteze de la elevi/ Și totuși, MODELUL SUEDEZ pare un succes

De reflectat la un punct de vedere: UN FIASCO AL SECOLULUI? În lupta contra pandemiei blocăm întreaga lume, riscând o CRIZĂ DE PROPORȚII, fără a avea date fiabile. ANALIZA lui John P.A. Ioannidis, director în cadrul Universității STANFORD


Categorii

Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Pandemia de coronavirus/ COVID-19

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare