Articole cu eticheta (tag): manipulare

“Deci, ca să înțeleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățenești sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituțiilor statului și se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriști monitorizați de autorități să se afle în același timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraș aflat în alertă maximă? Serios? Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă așa ceva!”

Are perfecta dreptate. Tot ce se întâmplă este o insultă la adresa inteligentei medii umane.

Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.

E o formă de manipulare. Dacă cei de la Accept ar fi dorit să facă un sondaj care să măsoare corect care este opinia minorităților sexuale, dacă sunt sau nu abuzate de către marea majoritate a celorlalți, ar fi apelat la un Institut care ar fi avut un criteriu de efectuare a sondajelor, păstrând mai multe criterii de reprezentativitate.

…Articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.

Mass-media cade adeseori sub controlul ideologiei globalismului liberal și devine promotoarea ideologiei de consum și a imoralității. Cazurile de tratament lipsit de respect, sau chiar de hulă, a valorilor religioase, provoacă discordie și revolte în societate, suscitând o îngrijorare particulară. Biserica avertizează credincioșii săi de pericolul manipulării conștiințelor prin intermediul mass-media, utilizarea lor nu pentru apropierea oamenilor și popoarelor, ci pentru manipularea lor.

Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, al cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

“Construirea de etichete lingvistice” este o expresie pretentioasa care inseamna, de fapt, STIGMATIZARE. Este vorba despre “teoria etichetarii”, pe care activistii LGBT o folosesc, dupa cum se vede si aici, din interese pur strategice. Nu este vorba ca ar fi interesati de continutul discursului sau de elemente reale de extremism in pozitia conservatorilor, ci pur si simplu de o idee de comunicare publica – pe “aia” trebuie sa ii demonizam si sa ii stigmatizam. De aceea ii facem “putinisti”, nu pentru ca ar avea vreo legatura cu Rusia, ci pentru ca ducem un jihad homosexualist.

„Până în momentul de faţă nicio iniţiativă de modificare a Constituţiei de acest fel nu a avut succes pentru că au fost blocate în Parlament din varii motive. Unele au îndeplinit condiţiile de fond şi de formă, dar Parlamentul ori nu le-a mai discutat, ori le-a amânat la infinit“, a precizat pentru „Adevărul“, profesorul de Drept constituţional Radu Carp.

Biserica va fi identificata drept un agresor manipulator si intimidant, preotii vor fi filmati cum vin dupa semnaturi, tineriifrumosi se vor filma cum resping eroic incercarile marsave ale “sutanistilor” de a oropsi bietii homosexuali. Cei care vor semna vor fi portretizati drept oamenii expirati ai Romaniei, “aia de la sate”, “mosii si babele”, “habotnicii”, iar cei care resping vor fi eroizati, aplaudati, vor fi unsi, botezati si afirmati in noua categorie sociala privilegiata, de elita, a Romaniei, adica integrati in absolutul #Colectiv.

Dacă încercăm să punem o etichetă peste anul 2015, atunci am spune că a fost ANUL „COLECTIV“. Totuşi, la acest moment, încă nu ştim ce a fost, de fapt, Fenomenul „COLECTIV“.

A fost cumva doar un teribil şi sângeros incendiu într-o speluncă ce funcţiona ilegal şi imoral, o dramă înfiorătoare care a declanşat o energică descărcare nervoasă a zeci de mii de oameni, având ca rezultat prăbuşirea guvernării PSD (deja compromisă de gruparea Ponta!) şi instalarea unui guvern tehnocrat, mult mai flexibil la anumite comenzi şi folositor forţelor politice aflate în competiţie cu PSD-ul, pentru controlul administrării resurselor naţiunii? A fost oare o macabră şi criminală manipulare politică operată de forţe rămase deocamdată necunoscute, care au folosit (au provocat?) drama din „Colectiv“ pentru a reaşeza România pe o anumită traiectorie, necesară lor în complicata şi complexa geopolitică a spaţiului est-european?

De ce este pus in evidenta anume acest raport? Pai pentru ca in mod vizibil, printre institutiile strategice vizate in ultima perioada, mai ales in urma campaniei din jurul tragediei de la Colectiv, de catre agitatorii in ape tulburi se numara presedentia si Biserica. Una in chip pozitiv, ca institutie menita sa capteze capital, simpatie, incredere, alta in chip negativ, ca tinta (vrem spitale, nu catedrale, vrem sa taiem finantarea bisericilor etc.). Se pare ca Biserica e o miza, la nivel de perceptii, chiar mai mult decat sistemul sanitar, de vreme ce acesta nu e inca evaluat, desi este o tinta evidenta a unor campanii si manipulari.

Adică s-au acuzat unul pe celălalt şi şi-au spus, cred, tot ce-au avut pe suflet. Cu alte cuvinte, după părerea mea, soarta lui Ceauşescu fusese mai dinainte hotărâtă. Dar atunci, în noaptea aceea de discuţii foarte aprinse, Ceauşescu i-a spus lui Gorbaciov de la obraz o mulţime de lucruri pe care el a considerat că trebuie să i le spună. Şi invers, aşa încât lucrurile cred că s-au lămurit atunci definitiv între cei doi. Întâlnirea de la Moscova a fost mai mult sau mai puţin o formalitate. Dar cred că prin acea exprimare, Gorbaciov a anunţat, de fapt, sentinţa de condamnare a lui Ceauşescu.

Aşa că, în loc să vă inflamaţi pentru o prevedere legală existentă în lege de cel puţin zece ani şi care oricum nu era luată în seamă ar trebui să deschideţi mai bine ochii şi să vedeţi că este în desfăşurare un program extrem de coerent de distrugere a sistemului public de sănătate. De ce? Pentru că miliardele colectate an de an de asigurările obligatorii de sănătate ar sta mult mai bine în buzunarele unor şacali care, de altfel, bagă bănişori frumoşi în propagandă.

A doua optiune e cea complicata. Reforma Bisericii Ortodoxe. Pentru orice institutie, reforma e o pacoste. Cu atit mai mult pentru o Biserica, orice Biserica. Aici, procesele si mecanismele interne curg dupa alte reguli decit in institutiile laice. Cu toate acestea, si Bisericile trec prin procese de innoire, pentru ca lumea se schimba. Or, Biserica Ortodoxa Romana are nevoie urgenta de reformarea pastoratiei: de la stilistica serviciului religios la fondul invataturilor transmise, de la incremenirea administrativa la optiunile sociale asumate.

Scopul “dezvaluirilor” fabricate “anonim” (e buna anonimitatea cand e vorba de denunturi si delatiuni, e proasta cand e vorba de argumente), precum si a prestatiei fervente a unor agenti de influenta ai sistemului de propaganda este sa provoace si sa prelucreze un nou val emotional post-Colectiv. Daca, atunci, era vorba despre o indignare transformata in ura anti-BOR si anti-guvern, acum este vorba despre zgandarirea resentimentelor, a frustrarilor, deci de provocare si prelucrare a celor mai toxice emotii posibile dupa un astfel de soc.

“Scopul propagandei a fost dividă republicile astfel încât să se separe de Iugoslavia. A trebuit să alegem un țap ișpășitor care putea fi acuzat pentru tot. Cineva trebuia să fie responsabil pentru război și violență. Serbia a fost aleasă pentru că în anumite feluri este succesoarea Iugoslaviei”, a zis el.

Fiindcă principii și mecanisme de acest fel au fost aplicate cu succes de atâția ani, unii dintre noi nu ridică fruntea, sufletul și steagul ca la o mare sărbătoare, de 1 decembrie. Alții poate ridică doar pahare, ca de mini-concediu. Printre multe altele, asta s-a și dorit. Să nu mai ai sentimentul că aparții unei națiuni, stăpână peste o țară. Să nu mai prețuiești ceea ce e al neamului tău, să nu mai sărbătorești ceea ce e important pentru nația ta, să nu mai speri. Să accepți blegit plecarea în pribegie, să îți fie cumpărat pământul de către “investitori străini”, să nu îți mai percepi valoarea, rostul sau importanța. Să te simți rușinat de tine sau să nici nu mai știi cine ești. În felul ăsta e mai ușor să fii folosit tu, cu neamul și cu țara ta cu tot.

Si in 2012, si acum, adevarata miza tine de privatizarea serviciilor medicale de urgenta, iar in spate se afla interese financiare enorme, impotriva grosului populatiei. Atunci nu le-a mers, stim de ce, iar azi spera sa le mearga sub acoperirea “Strazii”.

Nici nu vedem, în acest timp, că, după perdelele Puterii, cineva rîde în hohote de noi toţi, fie că sîntem de stînga, fie că sîntem de dreapta, căci Tirania nu are mîini, ci numai interese personale! Noi, oamenii ăştia mulţi, nu facem parte nici din familia celui Puternic, nici din clanul său de prieteni. Sîntem doar o permanentă masă de manevră, căreia, din cînd în cînd, i se dă cîte un cap de Moţoc.

Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

…deși n-am încă suficiente date pentru a accepta teza Diversiunii, amintirea celor peste 1.000 de oameni morți în decembrie 1989 pentru ca echipa gorbaciovistă a lui Ion Iliescu să rămînă la Putere, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie executat și pentru ca Armata, cea rămasă pînă la capăt credincioasă Dictatorului, să iasă basma curată, îmi spune, alături de amintirea altor fapte din Istorie, că Sistemul, interesat să-și rezolve interesele politico-mafiote, nu s-ar da în lături să aibă pe conștiință morții de la Colectiv.

Nimeni n-a iesit in strada pentru cei 44 de bebelusi arsi de la Maternitatea Giulesti – atunci se faceau, nu-i asa, marile reforme europene, inclusiv inchideri de spitale si amputari de salarii ale medicilor – dar azi se striga “vrem spitale, nu catedrale”. Poate spitale private, pentru cine-si permite.

Indiferent cine le instrumenteaza, “revolutiile” sunt facute pentru anumite categorii de cetateni si impotriva altor categorii de cetateni. Fie ei si in mare majoritate.

Credinţa ne-a ţinut de mii de ani în picioare în faţa barbarilor. Ierarhii au fost mai mult sau mai puţin reprezentativi, capabili, însă asta nu l-a făcut pe român să slăbească. Biserica şi credinţa nu pot fi disociate. În ultimii ani s-a întețit lupta împotriva Bisericii într-un mod instituționalizat, s-a înteţit lupta împotriva modelelor culturale, s-a votat o lege antiromânească, se atacă valorile tradiţionale, se atacă istoria. Mioriţa se învaţă juridic, trăim epoca cu drepturile hoţului, toţi derbedeii pot să aibă cerinţe în Piaţa Universităţii pe lângă oamenii de calitate. România a ajuns fără cap, e într-o improvizaţie continuă şi la mâna tuturor piraţilor din afară. Presiunile din afară sunt pentru avuţie, vor să ne transforme într-o colonie nenorocită.
Se mahalagește și se manelizează suferinţa oamenilor, e instrumentalizată, e manipulată. Există două Românii: cea strivită, mutilată, ordinărită și cea profundă – cei care au dat sânge, doctorii excepţionali, cei de la SMURD, jandarmii, poliţia, preoţii. Hai să ne axăm pe România profundă. Dar fără cap nu putem merge înainte.

Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.

Pe cadavrele celor arși la colectiv se cam cațără ”revoluția” neoliberală. Tehnocrații sunt vehiculați prin mass-media ca schimbare de paradgimă, schimbare radicală a sistemului, iar Klaus Iohannis își trage sub [fund], prin mișcarea cu consultarea societății civile și a străzii, asentimentul străzii față de politicile ce vizează tot mai grabnica demantelare a statului și retragerea din calea business-ului aducător de profit și prea puțin interesat de traiul celor pe care-i călărește.

Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.

Ramai stupefiat cand vezi cat de usor sunt de manipulat “tinerii frumosi si liberi”, categoria asta sociala care umple, cel mult, un stadion mediu, dar cu care serviciile si sistemul de propaganda isi face treburile atat de eficient… Cuvintele sunt neputincioase fata de magnitudinea prostiei, a pretentiozitatii gaunoase, a fariseismului orb, a credulitatii, dar si a cantitatii de frustrare, resentiment si ura ce zace in acest nou colectiv nascut din maruntaiele focului de vineri noaptea. Te si intrebi: daca sunt atat de frumosi, de liberi, cu joburi atat de respectabile, de unde atatea frustrari, maica? De unde atata nevoie de defulare, de circ, de sange?

Cititi si: *** Rezistența Urbană\ Facebook: La ora la care scriu asta PSD a retras susținerea lui Ponta cu o declarație că îl vor schimba “când vor găsi un înlocuitor”. Este o consecintă a protestelor de aseară. Și o demisie …

Combinatia de prejudecati si interese determina selectivitatea cu care sunt prezentate aspectele tragice ale evenimentelor, descrierile dramatice ale suferintelor victimelor, gradul de empatie cu acestea si, de asemenea, gradul in care sunt transformate in modele. Acest construct mediatico-internautic devine, ulterior, un adevarat mecanism de corectitudine emotionala: dictand ce anume e corect sa simti fata de eveniment, victime si fata de cine si cum sa te revolti.

”În aceste condiții nu mai poate exista rațiune. De fapt, omul modern nu se mai gândește la problemele actuale. El doar reacționează, dar nu le mai pricepe, ci doar își asumă responsabilitatea pentru ele. Este tot mai puțin capabil să identifice inconsistența dintre evenimente succesive; capacitatea de a uita a omului este nelimitată. Este unul dintre cele mai importante atuuri ale propagandiștilor, care pot fi mereu siguri că o temă de propagandă, o declarație, un eveniment vor fi uitate în cateva săptămâni”, scria profesorul Jacques Ellul.

Elena Solunca-Moise/ Ziarul Lumina: Omul fără sine […] Cu toate acestea, tehnologia a ajuns la o limită critică unde apar riscuri şi pericole peste care, un timp, trecem fără să observăm. Se cuvine să subliniem existenţa lor mai ales pentru …

Biserica Ortodoxă Română, fiind autocefală, cu centrul de conducere în România, apărătoare a identităţii şi unităţii naţionale, spre deosebire de alte culte din România, despre veniturile şi proprietăţile cărora nu se scrie niciodată nimic, nu este susţinută financiar sau politic de vreo confesiune religioasă sau organizaţie creştină din străinătate. Aceasta explică, în mare măsură, şi faptul de ce ea este permanent ţinta atacurilor comandate din presa românească, în special a celor de la publicaţia Adevărul.

In controversele legate de educatia sexuala pe care unele ONG-uri seculariste si anticlericale o vor cu tot dinadinsul introdusa in scoli, o atitudine comuna intalnita, ce-i drept, mai mult pe Facebook, surprinde prin ineptia sa. Astfel, pentru o serie de revoltati de ideea abstinentei, propunerea ONG-urilor crestine sau/si pro-viata nu ar insemna altceva decat interzicerea sexului! Dupa mintea acestor “tineri liberi si frumosi”, scolile din Romania s-ar transforma intr-un fel de loc al terorii si al politiei moravurilor intr-un mod similar unor tari musulmane.

În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.

În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.

De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.