Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.