TAINE SI IERURGII COMUNE CU CATOLICII LA BOCSA MONTANA SI SIRET! Dar atentie si la glasurile de sirena ale celor care vor profita de aceste abateri pentru a rupe Biserica!

27-09-2010 8 minute ~~Sublinieri~~

Preoţi români ortodocşi şi romano-catolici slujesc Sfânta Liturghie în România

Marţi, 21 septembrie 2010

Vassula Ryden, o vizionară cunoscută pentru „revelaţiile sale personale” care promovează indiferentismul şi care continuă să fie sprijinite cu entuziasm de o mare parte din clerul şi ierarhii catolici şi ortodocşi, în ciuda avertismentelor ocazionale de la Vatican (şi câteva din partea Bisericilor Ortodoxe), relatează cu entuziasm în ultima postare de pe site-ul ei, că în cadrul misiunii sale în România din luna mai 2010 [23 mai, n.n.], un preot român ortodox a invitat un preot romano-catolic să slujească Sfânta Liturghie de Rusalii.

Preotul român este părintele Daniel Crecan, recunoscut ca preot român ORTODOX (nu greco-catolic), preot paroh în Bocşa Mantana din Episcopia Ortodoxă a Caransebeşului. Preotul romano-catolic se numeşte Rolf Philip Schoenenberg.

În postare se mai afirmă că s-a dat Sfânta Împărtăşanie credincioşilor catolici prezenţi, şi se pretinde că în călătoria sa misionară, Vassula a avut sprijinul Mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu, care a fost în centrul atenţiei în 2008, când s-a împărtăşit în cadrul unei liturghii greco-catolice.

De asemenea, se face afirmaţia eronată că Patriarhul Kirill l-a invitat pe Papa Benedict al XVI-lea să viziteze Rusia, şi se citează declaraţia Vassulei, că

„Un ortodox nu va deveni catolic, şi nici nu e nevoie ca un catolic să devină ortodox. Nu trebuie să facem diferenţe între noi, ci să respectăm tradiţiile celuilalt şi să slujim la un singur altar. Împărtăşania trebuie dată tuturor”.

Note Razboi intru Cuvant:

1. Preotul Daniel Crecan face parte si din adunarea eparhiala a Episcopiei Caransebesului, condusa de PS Lucian Mic, din care mai face parte si masonul declarat Sorin Frunzaverde, membru marcant PD-L.

2. In urma discutarii cazurilor episcopilor Corneanu si Drincec in iulie 2008, Sinodul BOR a formulat atunci urmatorul comunicat de presa:

“În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE”

Ce decurge de aici in privinta preotului ortodox respectiv este lipsit de orice echivoc. De altfel, insa fara sa existe probe, unii credinciosi din Banat, din Ardeal, dar si unii din Diaspora, reclama repetarea si in alte zone a “gesturilor” ecumeniste (apostate) ale Mitropolitului Nicolae Corneanu si ale Episcopului Sofronie Drincec.

3. Grava este in acest caz si “recidiva” Mitropolitului Corneanu, care, de aceasta data cheama la noi in tara o “profetesa” ratacita a New Age-ului, care speculeaza din plin confuzia spirituala a maselor, vanzandu-le cu spor “viziunile” sale mincinoase in zeci de carti si sute de conferinte in toata lumea, o femeie modernista plina de obraznicie si lipsita de orice evlavie (se impartaseste – foarte probabil – fara spovedanie, neacoperita, despletita si vopsita, imbracata foarte la moda si avand mereu o atitudine sfidatoare) , despre care se spune ca ar fi deja afurisita de Biserica Greciei; asta dupa ce, tot in 2008, Corneanu il invitase si pe pastorul baptist Billy Graham să susţină “o cruciadă evanghelistică (sic!) în Timişoara, pe stadion (!).

Vassula Ryden a mai fost in Romania, la Iasi, in 1994, unde a vorbit la Congresul Consiliului Mondial Bisericilor si a fost primita de (pe atunci) Mitropolitul Daniel, iar in 1998 a fost invitata la Bucuresti de… parintele Galeriu 🙁 Asupra acestei persoane si a ideilor sale urmeaza sa revenim.

***

IERURGIE (Sfintirea Aghiazmei Mari de Boboteaza) ECUMENISTA SI IN ORASUL SIRET

Siteul Episcopiei Romano-Catolice de Iasi, ianuarie 2010

Siret: Sărbătoarea Epifaniei între fraţi în credinţă

“Să ne unim astăzi cu magii pentru a ne închina lui Cristos şi a-i aduce daruri”. Sub acest moto, putem spune noi, cei din Parohia “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” din oraşul Siret, că s-a desfăşurat ziua de 6 ianuarie 2010, Epifania Domnului sau în cazul fraţilor ortodocşi, Botezul Domnului. Programul zilei a fost împărţit în trei momente principale: Liturghia de binecuvântare a apei în biserică, procesiunea şi ceremonia de binecuvântare a apei râului Siret şi concertul.

Sărbătoarea, pentru noi, a început cu sfânta Liturghie în cadrul căreia părintele paroh a binecuvântat apa, apoi a stropit cu apa binecuvântată poporul. La ora douăsprezece, după celebrarea sfintei Liturghii, păstrând tradiţia noastră locală, toţi credincioşii (catolici, greco-catolici şi ortodocşi) ne întâlnim în centrul oraşului de unde plecăm împreună, în procesiune, spre râul Siret.

Acesta este momentul ce ne surprinde împreună an de an şi care ne face să ne simţim mai apropiaţi unii de alţii.

Odată ajunşi pe malul râului ne oprim pentru a asculta Cuvântul Domnului. Lecturile şi evanghelia sunt citite pe rând de preoţii prezenţi la celebrare. În acest an părintele catolic este cel care spune câteva cuvinte referitoare la semnificaţia sărbătorii de astăzi, legătura, dar mai ales importanţa pe care o are aceasta asupra lumii expuse pericolului secularizării. După binecuvântarea apei râului, cu toţii pornim spre monumentul eroilor loc în care timp de câteva momente rămânem în rugăciune şi meditaţie cu gândul la cei care s-au luptat pentru libertatea noastră. Ajunşi la locul în care ne întâlnisem cu câteva ore în urmă ne despărţim pentru a merge fiecare la casele lor.

Spre seară, credincioşii bisericii noastre au găzduit un concert organizat cu ocazia vizitei domnului Ed Weber, preşedintele Asociaţiei Oraşelor, în perioada 5-7 ianuarie 2010. După Liturghia de la ora 18.00, corul parohiei şi un grup de seminarişti ortodocşi au prezentat un frumos concert de colinde. Acest concert ne-a unit pe toţi indiferent de confesiunea pe care o are fiecare, de altfel fiind prezent şi părintele Vasile Merlă, paroh al uneia dintre bisericile ortodoxe din oraş. De asemenea, ne-am bucurat şi de prezenţa domnului primar Adrian Popoiu şi a domnului viceprimar Leonard Cristian Mocrei.

(…)

Aceste momente ne introduc în momentele de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Să ne unim aşadar împreună cu toţii în rugăciune pentru a fi cu toţii o singură Biserică.

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 ianuarie: Siret: Sărbătoarea Epifaniei între fraţi în credinţă [fotografiile nu mai sunt disponibile online!, n.n.]

Note Razboi intru Cuvant:

Fratele care ne-a semnalat aceasta stire ne-a relatat ca preotii ortodocsi (2 la număr) participanti la slujba comuna de Boboteaza de la Siret (jud. Suceava, Eparhia Sucevei si Radautilor, la granita cu Ucraina) sunt cei cu cele mai mari parohii din acest oras, pr. Vasile Mierla, parohul de la biserica din centru, cu hramul Nasterea Sfantul Ioan Botezatorul si cel de la Biserica Sfanta Treime, cea mai veche din oras, pr. Ioan Hapenciuc, preoti care, ne spun fratii ortodocsi din Siret, timp de 20 de ani au organizat aceste procesiuni, culminând cu Slujba de sfințire a Agheasmei Mari pe malul râului Siret. De retinut, asadar, ca sunt slujbe care s-au savarsit impreuna cu preoti romano-catolici si greco-catolici si in 2009 si in 2010, chiar dupa ce Sinodul a hotărat ceea ce am reamintit mai sus.

Pe langa aceasta, fratele care ne-a scris – si ale carui informatii trebuie verificate de cei indrituiti sau de oamenii locului – semnaleaza si: participari reciproce la hramul bisericilor romano-catolica si la cea greco-catolica (Schimbarea la Fata) precum si la cea a Nasterii Sf. Ioan Botezatorul si la Sf Treime (ortodoxe), saptamana ecumenica – impreuna-prezenta e obligatorie in fiecare an -, slujirea comuna in seara Praznicului Invierii, precum si la a doua Inviere – Vecernia din prima zi de Pasti – cu preotul romano catolic, cu maici catolice care au citit evangheliile in alte limbi; cununii mixte, botezuri cu nasi de alte confesiuni, etc.

Si in acest caz este limpede ca avem de a face cu o reeditare (repetata) a ierurgiilor comune de la Oradea, din 2008, tot de Boboteaza, si se impune interventia ierarhului locului (IPS Pimen).

***

Important:

Unii se intreaba, prin alte locuri, ceva ce este important de clarificat:

RUGACIUNEA COMUNA cu CATOLICII (sau alti eretici) este ASPRU PEDEPSITA de canoane. Dar pare ca la putini le pasa… Propunere de dezbatere: CE-I DE FACUT?

Rugaciunile comune sunt abateri canonice grave, categoric ele trebuie curmate, dar nu mai sunt nicio noutate, din pacate. Se fac de mult (si asta nu e o scuza, bineinteles), fara ca asta sa fi determinat totusi pe vreunul macar dintre sfintii contemporani cu noi si cu “miscarea ecumenica” sau dintre duhovnicii nostri cu viata sfanta sa considere ca este un motiv pentru a iesi din biserica sau pentru a opri pomenirea ierarhilor, asa cum exista “trendul” acum. Nici “iertarea” nejustificata a episcopilor Nicolae si Sofronie de catre Sinod, desi incorecta canonic, nu a insemnat caderea Bisericii.

Asadar, si rugaciunile comune, si cu atat mai mult concelebrarile de Taine si Ierurgii trebuie respinse fara echivoc, combatute ferm, semnalate membrilor Sfantului Sinod spre sanctionarea dupa canoane, dar – atentie! – trebuie sa respingem, in acelasi timp, si cantecele de sirena ale schismaticilor care cauta astfel de pretexte pentru a decreta “caderea” Bisericii... Aceste “cantece” ademenitoare, se aud din ce in ce mai frecvent in ultima perioada, sub forme diferite, fie mai directe, fie mai acoperite; despre una dintre directiile si posibilele “retele” unde “se coc” strategii, atat pentru Moldova de peste Prut, cat si pentru Romania am scris AICI.

In perioada de haos, confuzie si “invalmaseala” care va urma, atat pe plan social, cat si pe plan eclezial in vremurile din urma in care deja am intrat, atat manifestarile ecumeniste, cat si cele opuse, stiliste, si, mai general, tendintele de radicalizare si de apucare a cailor extreme de catre oameni – fie de-a stanga, fie de-a dreapta – vor prolifera si vor fi din ce in ce mai accentuate. Ce este de facut? Este de facut ceea ce ne invata Sfintii nostri contemporani, plini de discernamant, iar nu ceea ce ne poate indemna ravna firiii noastre cazute, a trupului si a sangelui, sau, dimpotriva, nepasarea, comoditatea si oportunismul de a ne conforma cu “tendintele” momentului. Faptul ca ii combatem deopotriva pe ecumenisti si tendintele masonice sinodale, dar si pe extremistii “revolutionari”, pe stilisti si pe simpatizantii lor ascunsi sub masca “traditionalista” de la noi (care abia asteapta caderea ierarhilor si le vaneaza cu satisfactie nedisimulata, iar nu cu durere, ratacirile), ne atrage o hartuire neintrerupta si lovituri inversunate din ambele parti. De aceea si multi dintre fratii si parintii care tineau linia echilibrata si duhovniceasca a marturisirii, scarbiti sau speriati de razboaiele marsave, de atacurile imunde si parsive, de calomniile de tip securistic care inunda internetul si nu numai, au preferat sa se retraga, sa faca anumiti pasi in spate. Este un asediu mai ales psihologic, un razboi informational purtat cu mijloace inegale, la care nu este usor de rezistat. Dar… cu noi este Dumnezeu.

Calea de mijloc, imparateasca, va deveni din ce in ce mai ingusta si mai greu de urmat si de rezistat pe ea, pentru ca ea necesita multa credinta si rabdare a prigoanelor acerbe declansate dinspre ambele extreme, insa… nu este o alta care sa duca la mantuire.

Iata deci ce ne invata Parintii Bisericii:

De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.

În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patriarh cred că este un lucru iraţional.

Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă[4].Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură”.

(In: EPISTOLA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL – DE MARE ACTUALITATE SI DUPA 40 DE ANI!)

***

CUVIOSUL SELAFIIL CEL ORB (de la Noul Neamt): “O sa inceapa mare invalmaseala in Biserica”

“Părintele spunea că vremea este aproape. ‘O să înceapă mare învălmăşeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeţi‘. Mai spunea că e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă. Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face. Dreapta credinţa va fi păstrată prin epistole răspîndite printre credincioşi, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi“.