SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria”

12-03-2010 Sublinieri

Cuvantul XXII

Despre mandria cea fara de minte (fara stapanire)

1. Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu[1], nascocirea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inainte-mergetoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, pricina luarii in stapanire (de draci), izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, pazitoarea pacatelor, contabila amarnica, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei.

2. Inceputul mandriei e sfarsitul slavei desarte. Mijlocul ei este dispretuirea aproapelui, vestirea nerusinata a ostenelilor proprii, lauda de sine in inima, ura mustrarii. Iar sfarsitul ei este tagaduirea ajutorului lui Dumnezeu, falire cu ravna sa, narav dracesc.

3. Sa ascultam toti cei ce voim sa scapam de groapa aceasta. Patimii acesteia ii place de multe ori sa-si ia hrana chiar din multumirea adusa lui Dumnezeu. Caci la inceput nu se gandeste sa tagaduiasca cu nerusinare pe Dumnezeu.

4. Am vazut un om multumind lui Dumnezeu cu gura si falindu-se cu cugetul. Marturiseste despre aceasta fariseul acela, care a spus in chip fatarnic: “Iti multumesc, Dumnezeule” (Luca XVIII, 11)

5. Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria. Al doilea lucru e vestitor al celei dintai.

6. Am auzit pe careva din cei cinstiti de mine:Gandeste ca douasprezece sunt patimile de necinste. De vei iubi cu voia pe una din ele, adica inchipuirea de sine, ea va umple locul celor unsprezece.[2]

7. Calugarul ce se inalta cu cugetul se impotriveste cu cuvantul. Dar cel smerit cu cugetul nu stie sa se impotriveasca nici macar cu privirea. Chiparosul nu-si pleaca ramurile ca sa se intinda pe pamant. Nici monahul cu inima mandra, ca sa faca ascultare.

8. Barbatul cu inima mandra doreste sa stapaneasca.[3] Astfel, nu poate sa nu se piarda pana la capat, precum se intampla de obicei; mai bine zis, nici nu voieste.

9. “Celor mandri Domnul le sta impotriva” (Prov. XVI, 5; I Petru V, 5). Si cine poate sa-i miluiasca pe ei? “Necurat este la domnul tot cel mandru cu inima” (Prov. XVI, 5). Si cine va putea sa-l curateasca pe unul ca acesta?

10. Pedeapsa celor mandri e caderea, iar imbolditor, dracul. Pedepsirea lor este iesirea din minti. De cele dintai au fost tamaduiti adeseori oamenii de catre oameni. Dar cea din urma nu poate fi vindecata de oameni.

11. Cel ce respinge mustrarea isi intipareste patima. Iar cel ce o primeste s-a dezlegat de legatura ei.

12. Daca un oarecare a cazut din ceruri numai prin aceasta patima, fara alta, trebuie vazut daca nu cumva se intampla ca cineva sa se suie la cer numai prin smerenie, fara virtute.

13. Mandria este pierderea bogatiei (duhovnicesti) si a sudorilor. “Strigat-a si nu era cine sa-l mantuiasca” (Ps. XVI, 4, 5), fara indoiala pentru ca a strigat cu mandrie “catre Domnul, si nu l-a auzit pe el”; fara indoiala pentru ca pricinile impotriva carora se ruga nu le curma.

14. Un batran foarte cunoscator il sfatuia duhovniceste pe un tanar ce se trufea. Iar acesta, orb find, zise: “Iarta-ma, parinte, nu sunt mandru”. Iar prea inteleptul batran zise catre el: “Si ce alta dovada mai vadita a patimei acesteia ne poti da, fiule, decat cuvantul pe care l-ai spus: nu sunt mandru[4] Mult le ajuta unora ca acestia supunerea, vietuirea mai ingreuiata si mai supusa necinstirilor si citirea nevointelor mai presus de fire ale parintilor. Poate macar asa vor avea o mica nadejde de mantuire cei ce bolesc de patima aceasta.

15. E rusine sa se mandreasca cineva cu podoaba straina[5], dar e nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu. Faleste-te numai cu infaptuirile tale dinainte de nastere.[6] Caci cele de dupa nastere Dumnezeu ti le-a daruit, ca si nasterea insasi.

16. Numai virtutile ce le-ai faptuit fara minte sunt ale tale. Caci mintea ti-a daruit-o Dumnezeu. Arata nevointele purtate fara trup, numai din sarguinta ta. Caci trupul nu e al tau, ci al lui Dumnezeu.

17. Nu te increde pana ce nu vei primi hotararea, vazand pe acela care, chiar dupa intrarea in camara de nunta, a fost legat de maini si de picioare si aruncat in intunericul cel mai din afara (Matei XXIII, 13).[7]

18. Nu-ti inalta grumazul odata ce esti pamantesc. Caci multi au cazut din ceruri macar ca erau sfinti si nematerialnici.

19. Cand dracul se salasluieste in lucratorii lui, atunci, aratandu-se in somn sau si in stare de veghe, ia chipul, zice-se, al unui sfant inger sau mucenic, ii impartaseste vreo descoperire de taina sau vreun dar (harisma), ca amagindu-se, nenorocitii sa-si iasa cu totul din minti.[8]

20. Chiar daca am suferit zeci de mii de morti pentru Hristos, tot n-am implini ceea ce sutem datori, caci altul e sangele lui Dumnezeu si altul sangele robilor; negresit, dupa vrednicie, si nu dupa fiinta.[9]

21. Sa nu incetam de a cerceta impreuna si de a patrunde pe luminatorii parinti dinainte de noi; si atunci ne vom afla pe noi neumbland in chip amanuntit pe urmele vietuirii lor, nici pazind in chip cuvios fagaduinta, ci petrecand inca in starea lumeasca.

22. Calugarul adevarat este cel care ochiul neimprastiat al sufletului si simtirea nemiscata a trupului.[10] Calugarul adevarat este cel ce cheama pe vrajmasi ca pe niste fiare, si-i biciuieste ca sa fuga de la el. Calugar este cel ce petrece intr-o iesire neantrerupta din sine.[11] Calugarul este asa de preschimbat prin virtuti, cum e altul prin placeri.[12] Calugarul (calugaria) este o lumina fara de sfarsit in ochiul inimii.[13] Calugarul este un adanc fara fund (un abis) al smereniei, in care s-a afundat si s-a inecat intreg duhul sau.

23. Trufia pricinuieste uitarea greselilor. Caci aducerea-aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei cugetari.[14]

24. Mandria este saracia cea mai de pe urma a sufeltului ce-si naluceste bogatia si socoteste intunericul lumina.[15] Nu numai ca nu ingaduie, necurata, o inaintare, ci si arunca de la inaltime pe cel stapanit de ea.[16]

25. Mandria este marul putred pe dinauntru, dar pe dinafara stralucitor de frumusete. Calugarul mandru nu va avea nevoie de drac. Caci el insusi isi este drac si vrajmas ce se razboieste cu sine.

26. Pe cat este intunericul de strain de lumina, pe atat este cel mandru de strain de virtute. In inimile celor mandri se vor naste cuvinte de hula; in sufletele celor smeriti, vederi ceresti. Furul uraste soarele, iar trufasul dispretuieste pe cei blanzi.[17]

27. Nu stiu cum, dar multi din cei mandri nu se cunosc pe ei si, socotind ca sunt nepatimasi, si-au vazut saracia (de virtute) in ceasul iesirii din viata. Cel stapanit de ea va avea nevoie de Domnul. Caci fara folos ii va fi ajutorul de la oameni.

28. Am prins odata pe aceasta amagitoare fara minte umbland in inima mea, purtata pe umerii maicii ei. Si legandu-le pe amandoua cu legatura ascultarii, le-am biciuit cu biciul smereniei si le-am silit sa-mi spuna cum au intrat in mine. Iar ele, biciuite, mi-au spus: “Noi nu avem inceput, nici nastere, caci suntem incepatoare si nascatoare ale tuturor patimilor. Nu putin ne razboieste zdrobirea inimii, nascuta din ascultare. Insa nu rabdam sa fim stapanite de nimeni. De aceea, voind sa ne facem stapane peste cele din ceruri, am fost departate de acolo. [18] Noi ne-am facut nascatoare, ca sa spunem pe scurt, ale tuturor celor ce lucreaza impotriva smeritei cugetari. Caci toate cele ce-o ajuta pe ea ni se impotrivesc noua. Dar noi am izbutit si in cer. Deci unde veti scapa de la fata noastra? [19] Noi ne-am obisnuit sa ne impotrivim ocararii, ascultarii, nemanierii, netinerii de minte a raului si slujirii. [20] Nepoatele noastre sunt caderile duhovnicesti: mania, clevetirea, amaraciunea, strigarea, hula, fatarnicia, ura, pizma, viata dupa o regula proprie, impotrivirea in cuvant, neascultarea. Un singur vrajmas avem, asupra caruia nu avem puterea. Ti-l spunem, ca suntem biciuite de el. El consta in a te defaima pe tine insuti in chip sincer inaintea Domnului. Atunci sa ne socotesti ca pe un paianjen. Deci, precum vezi, slava desarta e calul pe care calaresc eu, mandria.”

Dar cuvioasa smerenie si ocararea de sine vor rade de calul si de calaretul lui, cantand cu sarguinta cantarea de biruinta: “Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preamarit. Cal si calaret au fost aruncati in mare” si in adancul smereniei.

A fost treapta a doua zeci si doua. Cel ce s-a suit pe ea a biruit, daca s-a putut sui.

Scolii si notele Parintelui Dumitru Staniloae:

[1] “Caci cel ce socoteste ca infaptuieste ceva din sine, si nu cu ajutorul lui Dumnezeu, tagaduieste pe Dumnezeu si ajutorul Lui in toate. De aceea si cade, parasit fiind, din harul lui Dumnezeu, pe care l-a nesocotit.”

[2] “Un filozof oarecare a spus ca inchipuirea de sine este boala sacra”. Alta: “Am vazut o boala cumplita; de ea sufera cel ce pazeste la sine o bogatie spre raul lui”. Domnul a spus: “Vai, cei ce va imbogatiti, ca veti flamanzi; ca veti lua plata voastra” (Luca VI, 25). Inchipuirea de sine este o boala, pentru ca cel ce sufera de ea nu traieste in realitate. Bogatia pe care o pazeste e fum. Dar fum care nu va pieri numai lasandu-l gol, ci il va si face nemilos si urat de Dumnezeu si de oameni, fum care il intoxica. El iese din legatura cu Dumnezeu si cu oamenii, care sunt singura realitate ca-l tine si pe el de realitate.

[3] “Sa nu te grabesti sa te asezi in capul fratimii, ca sa nu iei sarcinile pacatelor straine pe umerii tai.”

[4] Scararul surprinde si aci aceeasi impletire a patimii cu nazuinta protivnica ei, ca si in alte locuri de mai inainte. Seva patimii urca in om din firea lui patata odata cu seva virtutii, ca in fructele unui om stricaciunea. E foarte greu de a inlatura pe ultima si a cruta pe primele. Cel ce se socoteste smerit nu e smerit. Mereu trebuie inlaturata de langa virtutea insasi umbra constiintei de a avea o virtute. Constiinta trebuie sa aiba de continut numai pe Dumnezeu si sinea proprie trebuie vazuta hranindu-se numai din Dumnezeu. Toate virtutile sunt puteri ale lui Dumnezeu in noi. Ridicarea spre aceasta constiinta e un efort continuu de distilare, de subtiere a firii, pentru a-L face pe Dumnezeu total transparent prin inlaturarea oricarei grosimi a ei, a vizibilitatii ei.

[5]Se arata ca nu trebuie sa se laude cineva si sa se faleasca pentru nimic din ceea ce a infaptuit prin cugetarea sau puterea sa, fara ajutorul lui Dumnezeu”. Alta: “Cel ce se infraneaza, se retine de la lacomia pantecelui; neagonisitorul, de la lacomie; cel ce se linisteste, de la vorbarie; cel curat, de la iubirea de placeri; cel rusinos, de la curvie; cel ce se multumeste cu ale sale, de la iubirea de arginti; cel bland, de la tulburare; ascultatorul ,de la sfada; cel primitor de mustrare, de la fatarnicie; cel ce se roaga, de la deznadejde; saracul, de la bogatie; marturisitorul, de la tagaduire; mucenicul, de la inchinarea la idoli. Vezi ca toata virtutea savarsita pana la moarte nu e nimic altceva decat infranarea de la pacat. Iar infranarea de la pacat e un lucru al firii, nu e un pret platit pentru Imparatia lui Dumnezeu”Ce departe suntem de teoria meritelor si suprameritelor din teologia catolica! La o nota urmatoare vom vedea ca Imparatia lui Dumnezeu e darul Duhului Sfant.

[6] O spune aceasta in ironie, ca si cele urmatoare.

[7] A lui Ioan Carpatiul: “Haina de nunta de care vorbesc cuvintele lui Hristos socoteste-o harul Duhului Sfant; caci cel ce nu s-a facut vrednic sa-l imbrace, nu se va face partas nuntii ceresti si cinei celei duhovnicesti”.

[8] Nici tainele descoperite nu sunt taine adevarate, nici harismele daruite de cel rau nu sunt harisme adevarate, ci contrafaceri aparente; sunt “taine” sau “harisme” de suprafata, si chiar minciuni nedate inca pe fata.

[9] Sangele lui Hristos varsat pentru noi este dupa fiinta sange omenesc, ca si al nostru, dar dupa vrednicie este nesfarsit mai de pret, pentru ca este sangele primit de Fiul lui Dumnezeu ca sange propriu si dat de El insusi pentru noi. Deci prin el ni se impartaseste iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu. De aceea, chiar daca de mii de ori am da prin moarte sangele nostru pentru El, nu I-am rasplati cu ceva egal si deci nu ne-am achita de datoria pe care o avem fata de El. Caci cand ti-a dat cineva ceva, te achiti de datorie numai cand ii intorci un lucru de pret egal. Dar si atat cat putem noi da lui Hristos e din puterea impartasita noua de El prin sangele Lui. Il iubim si noi putin luand putere din iubirea Lui nesfarsita. Unde este atunci temeiul mandriei noastre? Ba cel mandru nu-L iubeste pe Hristos nici macar asa putin, cat poate un om, in temeiul iubirii Lui.

[10] “Cand despartim mintea de Dumnezeu fie prin palavrageala, fie prin glume, fie prin altceva si o imprastiem, nu suntem calugari“.

[11] Intr-o iesire neintrerupta a mintii in Dumnezeu sau intr-un extaz neincetat.

[12] Firea lui si-a schimbat calitatea prin virtuti. El nu are virtutile, ci este ceea ce sunt virtutile.

[13] Pentru ca fiind neincetat atent la firea sa, vede prin ea neintrerupt lumina nesfarsita a lui Dumnezeu prin transparenta inimii, ca printr-un ochi in care se vede lumina lui Dumnezeu.

[14] Dar si invers: “Uitarea greselilor pricinuieste uneori inchipuirea de sine, alteori nesimtirea”. Sunt doua feluri de uitari: uitarea de sine din mandrie, care da aparenta unei cunoasteri de sine; si uitarea de sine (rapirea, extazul) din smerenie, care e o adevarata cunoastere de sine. Caci sinea cunoscuta prin mandrie e o sine de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cand sinea cunoscuta de smerenie e sinea afudata pentru veci in temeiul neclintit si adevarat care e Dumnezeu. Cel mandru, nestiind de pacatele sale, nu se deosebeste de Dumnezeu in inchipuirea sa si deci nu-si vede fundamentul sau. Cel smerit, stiind de greselile sale sau de micimea sa, isi vede fundamentul sau care-l sustine totusi pentru veci, iertandu-l.

[15] Rupta de realitate, mandria o contraface prin inchipuire. Traieste intr-o fantasmagorie, intr-o nalucire prelungita. Golit de toate, cel mandru isi naluceste ca e bogat; intunecat, isi inchipuie ca se afla in lumina; dar bogatia lui insasi e saraca si in lumina ei el nu vede nimic real, nimic consistent. De aceea si hrana lui spirituala a saraca, e inconsistenta.

[16] “Cel ce se mandreste e lasat sa cada in hula. Cel ce se faleste pentru virtutea cu fapta e lasat sa cada in curvie, iar cel ce se inalta intru intelepciunea lui e lasat sa cada in cursele intunecate ale nestiintei.

[17] “Mare si cinstit lucru socotesc ca este a birui slava desarta si a inainta in cunostinta lui Dumnezeu. Caci cel ce cade in uratenia acestei patimi viclene a slavei desarte se instraineaza de pace si-si inaspreste inima fata de sfinti. Si la capatul relelor lui cade in mandria cea vicleana si in grija de a minti“. Cel mandru nu cunoaste nici pe Dumnezeu si nu traieste in pace nici cu oamenii. El se impietreste cu inima chiar fata de oamenii blanzi si-i dispretuieste. Mai ales fata de acestia se poarta cu asprime, caci de cei tari se teme, si cand are nevoie de ei, ii linguseste.

[18] S-au facut stapanitoare peste unele fiinte ingeresti din ceruri si de aceea le-au coborat de acolo. Caci nu voiau ca acelea sa mai fie stapanite de altcineva decat de ele (de slava desarta si de mandrie). Mandria, nevrand sa aiba niciun stapan, nu cunoaste niciun cap, e doar cap. Omul mandru nu admite nicio capetenie, el e anarhic.

[19] Adica: daca am izbutit sa infrangem unele fiinte chiar in cer, unde si cum crezi tu, omule, ca vei scapa de noi?

[20] Caci adeseori calugarul se satura de ocarari, de ascultare, de nemaniere, si atunci se preda mandriei.

(“FILOCALIA”, vol IX, traducere si note de parintele Dumitru Staniloae)

Legaturi:


Categorii

Duminica Sfantului Ioan Scararul, Filocalie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Scararul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

58 Commentarii la “SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. fratilor, va rog, intrati pe siteul realitatea, http://www.realitatea.net/realitatea-net-va-prezinta-conspiratii-celebre–episodul-28–mitul-existentei-istorice-a-lui-isus_704349.html#comentarii si trimiteti un cometariu. trebuie sa ne unim cand e vorba sa ne aparam ortodoxia si pe Mantuitorul. articolul despre evrei l-au scos repede de pe site, cand au vazut ca oamenii erau impotriva lor. mi- e groaza la ce s-a ajuns. dupa avatar, agora, codul lui davinci, harry potter, larry david, etc, au venit cu mizerii de genul asta. Dumnezeu sa ne apere!

  2. Sunt un terci. Apă şi pământ, frământat de copitele acestui cal malefic. În starea mea de plans , câtă mîngâiere şi nădejde îmi dau cuvintele citite mai sus. Sunt un nimic. Un nimic , mare prin mine însumi, care nu încetez să mă măresc. Dacă am ajuns să mă văd totuşi -prin darul lui Dumnezeu – este datorită ortodoxiei sfinţilor părinţi, pe care o mai găsim doar în cărţi, – încă ne aggiornate- . Mare mângâiere îmi dăruiesc aceste cuvinte. Ce sfântă e umilinţa înălţătoare a smereniei ce curge din aşa cuvinte. Cât de lesnicioasă şi la îndemâna este umilinţa şi cât de adâcă şi de divină este viaţa în ea. Mulţumim admin. pentru clipele de trezire , de viaţă , de adânc, de frumos, de divin , ce le-aţi postat aici.

    Ia ortodoxiei pe sfinţii părinţi şi vezi ce-ţi rămâne.
    O , Apus ,….unde-i Iisus ?
    Unirea’n diversitate ? … da. Dar numai prin….. păcate.

    O , cât sunt de departe de Iisus în adâcul păcatelor mele.

  3. http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/03/sfintele-moaste-ale-sf-luca-al-crimeii.html

    Sambata, 13 martie 2010, la orele 19:00, la Biserica Ortodoxa din Spitalul Parhon (langa Statuia Aviatorilor, intrarea din bulevard), vor fi aduse spre inchinare Sfinte Moaste ale Sfantului Luca al Crimeei, din Ucraina, doctor fara de arginti.

  4. De cate ori m-am rugat Domnului sa scap de mandrie si… nimic…Nu degeaba am afirmat ca as prefera ca Iisus sa ma lase sa cad in aceleasi pacate cu acei pe care-i judec.Prefer sa fiu in cea mai mare desfranare decat sa ma asemuiesc cu fariseul care-l condamna pe vames.Spuneti ca aceste ganduri ale mele pot fi periculoase.De acord.Dar mult mai nociva este parerea si falsa credinta a mea sub simplul paravan al meu de “femeie cinstita”.Si am mai indraznit sa cer de la Hristos cununa muceniciei.Stiu ca este o eroare.O colega de-a mea are mai multa valoare in fata lui Dumnezeu decat mine,fiindca eu am multa mandrie nebuneasca incat ajung uneori sa zic ca ma lepad de botez si ca ma duc in partea celui rau.Apoi imi pare rau ca am putut sa vorbesc in felul acesta.Ea a curvit,eu am tinut feciorie,dar m-am asemuit cu cele cinci fecioare nebune!Totusi nu doresc sa ma lepad de Dumnezeu!!!Insa ma rog la Dumnezeu si…nimic!De fiecare data cand ma duc la biserica tatal meu se enerveaza si spune ca degeaba ma rog sau zice ca ma duc prea des etc. etc.Mai fericita este colega mea,fiindca pentru ea este deschisa Biserica,iar pentru mine nu!Sunt mandra!Nu merit mila lui Iisus!Promit in fata Domnului ca nu mai gresesc si totusi cad din nou prin mandrie nebuneasca,slava desarta.Ma rog Domnului, cand voi muri, sa ma socoata ca un dobitoc si sa faca muritor sufletul meu,numai sa nu ma chinui in iad.Macar Iisus sa vada sinceritatea mea si sa faca sufletul meu muritor,dar sa ma scape de iad.Desi poate ma credeti nebuna,sau poate nu ma credeti,va spun ca am vazut si simtit iadul!Putin,dar l-am simtit!Si este teribil,de neimaginat!
    Nu mai am curajul sa cer nimic de la Domnul,numai sa ma scape de osanda, chiar daca sunt o “dobitoaca” fara minte!
    Imi cer iertare,daca v-am tulburat sau intristat.Multumesc tuturor Parintilor si Duhovnicului meu si chiar cititorilor de pe acest blog,care m-au mangaiat cu vorbe bune,duhovnicesti!
    Va cer numai un sfat:sa primesc buletinul electronic sau nu!Daca sunt mandra chiar de-mi dau viata tot nu ma voi mantui,fiindca de multe ori am condamnat si rastignit pe Iisus!Este adevarat sunt extremista!Dar parintii mei trupesti nu m-au invatat iubirea crestina!Nu-i osandesc!Ii iubesc inca!
    Daca eu nu ma voi mantui,macar sa va ajute pe voi Iisus cu Sf.Lui sa aveti viata vesnica!Sunt o dobitoaca cu mandria mea!Atat!Am suparat si pe parinti si nu trebuia!Insa in casa noastra a tronat Marx si Engels.
    Doamne ajuta!Si rog sa ma iertati pentru cuvintele mele dure si poate nelalocul lor!

  5. @Raluca – indiferent de starea noastra de pacatosenie, trebuie sa ne dorim din tot sufletul mantuirea si sa avem toata nadejdea catre Hristos. NADEJDEA! Credinta e insotita de nadejde, nu de deznadejde. Gandurile acestea sunt ale deznadejdii si nu trebuie sa le dai niciun moment ascultare, nici sa “vorbesti” cu ele. Noi trebuie sa ducem o viata cuminte, sa facem ceva folositor in fiecare zi, sa ne gasim activitate, sa fim utili, sa-i ajutam pe ceillati cu lucruri simple, cu tot ce putem, sa ne rugam asteptand ajutorul de la Domnul, in liniste, neluand seama la furtuna de ganduri ce se abate asupra noastra. Nu trebuie sa facem si sa ne dorim nimic din cele ce ni se par noua a fi o solutie (sa fim pacatosi ca sa nu fim mandri, de exemplu), ci sa ne lasam, fara alte ganduri, in purtarea de grija a lui Dumnezeu. El randuieste toate, inclusiv mantuirea noastra. Cu fiecare dintre noi are un plan, nu trebuie decat sa stam putin linistiti, sa nu mai ascultam tumultul acestor ganduri, sa nu ne lasam in voia acestor stari haotice. Asa se zbuciumau si apostolii in corabia cuprinsa de valuri, insa asta pentru ca nu constientizau, inca, faptul ca Dumnezeu era cu ei, la modul cel mai concret posibil.

    In privinta buletinelor electronice, daca se apropie termenul de expirare, sa ti-l schimbi anul acesta; iar apoi, Dumnezeu cu mila. Inaintea pecetei vor fi foarte mari incercari… Sa ne tinem de Hristos, cu toata taria, si sa nu Ii dam drumul, indiferent de ganduri, de stare sufleteasca, de imprejurari. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  6. @ Danuta

    Mai e acest episod pe site ca eu nu il gasesc si imi apar doar 16 episoade(vad ca asta blasfemitor ar fi episodul 28)?

  7. da, oana , e nr 28. pe cel cu evreii eu nu l-am mai gasit. va rog, intrati cat mai multi si aparati credinta noastra si pe Mantuitorul.chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci tot cel ce va voi să-şi scape viaţa o va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii ingeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

    “Tot cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Eu voi marturisi pentru el inaintea Tatalui Meu din ceruri” (Matei 10, 32). Fiindca nu-i suficient numai sa pri­mim cuvantul lui Dumnezeu si sa-l rostim “intru marturisirea inimii”, ci trebuie sa se dea si o buna marturie despre adevarul lui inaintea oamenilor (I Tim. 6, 12), dupa pilda lui Hristos care “a venit in lume sa marturiseasca adevarul” (Ioan 18, 37).

  8. raluca: toti suntem f pacatosi. Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. daca tu crezi cu adevarat in sfanta Treime, daca iti pare cu adevarat rau de pacat, te lepezi de el si il marturisesti, Dumnezeu te poate ierta, pt ca , asa cum spunea si par Boca, dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mult mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pt El. te sfatuiesc sa NU primesti nici un document cu cip. daca vei cauta pe net, vei afla motivele. Doamne-ajuta!

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!”. Duminica fiului lunatic si a Sfantului Ioan Scararul. Fericirile
  10. Doamne ajuta!

    unde a disparut articolul ”In mars fortat spre noua ordine sociala (I)” ????

    va rugam frumos sa il repostati, si va multumim mult

  11. @Cristina – surioara, deja ti-am raspuns de la primul comentariu. Articolul o sa apara cat de curand, l-am amanat datorita contextului, a scandalului legat de declaratiile pr. Lucian.

  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (1)
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: lipsa pocaintei, a inimii infrante (2)
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Smerenia paruta este odrasla a mandriei
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvantul Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant al Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii, la DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL: “Din cuvintele tale te vei osandi”
  17. Stie cineva de unde as putea downloada Scara Sfantului Ioan Scararul…? Sau o are cinva in format electronic…?

    Multumesc!

  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  19. Pingback: Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI « Tie, Doamne!
  20. Pingback: SFANTUL MACARIE DE LA OPTINA - SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU MIRENI: Sa nu umblam dupa mangaieri si desfatari harice, trebuie sa ne socotim slugi netrebnice!
  21. Pingback: ISPITA ANGELISMULUI SAU INSELAREA DIN RAVNA CEA CU MANDRIE - Cazul parintelui Ioil din manastirea Slatina si discernamantul Avvei Cleopa
  22. Pingback: CADERILE "DE-A DREAPTA". Noi invataturi si pilde de pateric romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR CU ADEVARAT MANTUITOARE
  23. Pingback: PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE
  24. Pingback: VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio) -
  25. Pingback: CASATORIA DE PROBA – O SOLUTIE? Raspuns la scrisoarea unor tineri -
  26. Pingback: Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea” -
  28. Pingback: Doua caderi: Petru si Iuda. O singura ridicare. MANDRIA NU NE LASA SA PRIMIM IERTAREA SI NE DUCE LA DEZNADEJDE -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate