PS IUSTIN HODEA: “Ce s-a dorit din partea Bisericii lui Hristos? SA TACA. SA NU VADA. SA NU AUDA. SI SA NU VORBEASCA. Satana a dorit SA O INCHIDA INTRE ZIDURI, SA-I INCHIDA GURA, sa nu mai transmita mesajul lui Dumnezeu” (VIDEO, TEXT)

Cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului la Duminica a IV-a din Postul Mare, în Paraclisul Eparhial (29.03.2020):

“[…] Am sa va vorbesc astazi despre ceva ce am simtit ca doreste Dumnezeu sa va vorbim astazi. Am primit un indemn de la Dumnezeu sa va spun cele ce urmeaza sa va spun. Si poate cuvantul meu va fi mai aspru, nu va fi plin de blandete, de iubire, de bunatate. De iertare, da. Dar asa am primit indemn de la Dumnezeu sa va vorbesc. Si anume despre duhul mut si surd. Pe care vrajmasul l-a adus asupra copilului nevinovat. “Duh mut si surd” l-a numit Mantuitorul si i-a spus: “Tie iti poruncesc, iesi din el si sa nu mai intri in el”. Duhul mut si surd ce insemna? Ca acel copil nu se mai putea ruga, nu mai putea cere lui Dumnezeu nimic, nu mai putea petrece in preajma lui Dumnezeu, nu se mai putea intalni cu Dumnezeu. Ci duhul cel surd si mut il arunca in foc si-n apa. Si daca nu era cineva in preajma lui, incerca sa ii ia viata. Viata, care este darul lui Dumnezeu si de aceea l-a si salvat Hristos, pentru ca viata numai Dumnezeu poate si trebuie sa o ia.

Ce se desprinde daca actualizam pericopa evanghelica de astazi si o aducem in viata noastra? Ce vrea vrajmasul si de ce se cearta cu ucenicii lui Hristos? De ce s-au certat carturarii si fariseii cu apostolii si Mantuitorul a intervenit cu manie? I-a mustrat si a zis: “O, neam necredincios si desfranat, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l aici la Mine”. De ce a fost atat de dur Mantuitorul? Pentru ca erau rai. Carturarii si fariseii mereu urmareau pe ucenicii Mantuitorului si pe Mantuitorul insusi sa ii prinda intr-o stare de dificultate, intr-o imposibilitate de a implni o lucrare importanta, dorita de ei. Sau de a-I prinde in cuvant, zicandu-le ca sunt farseuri si inseala poporul. De aceea Mantuitorul a fost atat de dur. Si apostolilor le-a explicat, pe cale, de ce n-au putut sa vindece copilul. Le-a zis: “Acest neam de demoni nu iese decat cu rugaciune si cu post”.

Ce s-a intamplat in Biserica lui Dumnezeu si cu Biserica lui Dumnezeu de-a lungul secolelor? Ce-a dorit satana? Sa taca, sa nu vorbeasca. Sa aiba duh mut si surd. Biserica lui Hristos si slujitorii ei. Sa nu vorbeasca, sa nu vada si sa nu auda, sa fie fara glas. Sa se manifeste ca intr-un film surdo-mut, fara voce. Dar Biserica este vocea lui Dumnezeu, iar slujitorii Bisericii sunt uneltele, trimisii lui Dumnezeu in lume, prin care lucreaza El si Isi transmite voia, asa cum au transmis-o proorocii, asa cum au transmis-o apostolii si asa cum o transmit Parintii Bisericii, slujitorii lui Hristos. Ce-au zis carturarii si fariseii la intrarea in Ierusalim apostolilor si pruncilor care au strigat si au vestit ca intra Hristos-Dumnezeu si au cantat: “Osana, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului”. Ce-au zis carturarii si fariseii si acolo? “Invatatorule, n-auzi ce zic acestia? Cearta-ti ucenicii, sa taca. Ce-a zis Mantuitorul? “Daca acestia vor tacea, pietrele vor vorbi”.

Iata, actualizam. Iata revenim la vremea noastra. Ce s-a dorit din partea Bisericii lui Hristos? Sa taca. Sa nu vada. Sa nu auda. Si sa nu vorbeasca. Satana a dorit sa o inchida intre ziduri, sa-i inchida gura, sa nu mai transmita mesajul lui Dumnezeu, ca oamenii sa umble ratacitori in aceasta lume, considerandu-se fiinte fara suflet. Trupuri muritoare, ca sa traiasca clipa, inselati ca dincolo de aceasta viata nu exista alta viata. Or, Biserica si slujitorii ei tocmai acest mesaj l-au transmis si il transmit mereu: omul nu este o fiinta biologica, fara suflet, e o fiinta teologica alcatuita din trup si suflet. Trupul il hraneste din sudoarea fruntii, iar sufletul il hraneste prin rugaciune, convorbire cu Dumnezeu, iubire si slava care o aduce din recunostinta lui Dumnezeu, Creatorul sau. Aceasta ne invata Biserica, aceasta ne invata Scriptura. Insa vrajmasul lui Dumnezeu, satana, a dorit sa ii ia Bisericii cuvantul, sa ii ia Bisericii lucrarea, sa ii fure lucrarea, sa ii fure credinciosii, sa fure Harul lui Dumnezeu transmis prin lucrarea Sfintei Biserici. Acesta a cerut Mantuitorului, sa taca ucenicii si a zis: “Daca vor tacea, pietrele vor vorbi”. Nu vorbesc pietrele? Vorbeste pamantul, vorbeste natura, vorbesc pietrele astazi, da? Biserica a tacut. Biserica se roaga lui Dumnezeu in altare si va transmite pe aceasta cale cuvantul lui Dumnezeu. Dar a tacut, a tacut fata in fata cu credinciosii, nu le mai poate transmite in mod fizic cuvantul lui Dumnezeu, sa simta vibratiile inimii preotului, a pastorului.

Noi, poporul român, suntem un popor crestin de 2000 de ani. Suntem un popor al lui Dumnezeu. Toata existenta noastra, toata fiinta neamului romanesc este patrunsa, traversata ca de un fir rosu si patrunsa de Duhul lui Dumnezeu, de lucrarea Sfintei noastre Biserici in inima si in fiinta poporului roman. Biserica n-a tacut niciodata. Biserica a vorbit, a lucrat, a faptuit, a simtit, a suferit, a plans si s-a bucurat impreuna cu poporul. Si este si acum impreuna cu el, numai ca suntem separati unii de altii. Oare nu suntem vinovati? Ba da. Cand Biserica, dupa ’90, a spus sa ne traim viata in libertatea pe care ne-a daruit-o Dumnezeu cu responsabilitate, sa aducem pe lume fii si fiice, sa-ntinerim, sa-nvigoram neamul nostru romanesc, ce-a zis societatea, ce-a cerut Bisericii? Sa taca. Si a tacut. Si Romania are cele mai multe avorturi din fostele tari comuniste si din toata Europa. (…) Da, pentru ca Biserica a tacut, ca asa a vrut societatea, asa a vrut lumea. Sa traiasca viata in libertate, fara responsabilitatea neamului, ci libertatea lumii cazute. Biserica a tacut.

Cand Biserica a zis sa pastram mostenirea mosilor si a stramosilor nostri, sa ocrotim familia, sa ne ocupam de satele noastre romanesti si crestine, sa dam posibilitate familiilor sa aduca pe lume fii si fiice, sa aiba un loc de munca, sa traiasca pe glia si mosia pe care ne-au lasat-o mosii si stramosii, sa prospere Romania, sa o ducem mai departe, au zis: ce stie Biserica? Biserica e medievala, Biserica sa isi vada de cele sfinte, preotii sa stea acolo, la altar, sa nu se amestece in problemele de administrare a tarii. Si Biserica a tacut. Si ce-am facut? Am exportat fiii si fiicele neamului nostru, aproape 5 milioane. I-am trimis robi in lume. Da, lumea a avut nevoie de bratele lor, a avut nevoie de copiii lor, de familia lor. I-am trimis pe toti, in toata lumea si-am ramas o Romanie imbatranita, pustiita.

Biserica a strigat, a spus: Nu instrainati, nu distrugeti tot, haideti sa repornim agricultura, haideti sa repornim economia, hai sa cream locuri de munca etc. Ce stie Biserica? De ce se amesteca Biserica in cele ale administrarii tarii? Biserica este cu Dumnezeu, sa-si vada de cele spirituale. A tacut. Ca asa a vrut societatea. Biserica a zis: Alegeti dumneavoastra oameni destoinici, oameni cu suflet, oameni drepti si tematori de Dumnezeu, oameni care sa-si puna toata stiinta, priceperea lor in slujba comunitatii, in slujba societatii, in slujba natiunii. Asa v-au indemnat pastorii de suflete, asa v-a indemnat Biserica. Lumea a zis sa taca Biserica, face politica, stim noi pe cine sa alegem. Ati ales. Biserica a tacut. Ati ales, mai bine sau mai rau, conducatorii sunt cum suntem si noi. Biserica a cerut intelepciune, Biserica a cerut echilibru, Biserica a cerut sa ne gospodarim si sa randuim tara asa cum se cuvine. Iata acum suntem pe cont propriu, fiecare. Nu mai exista solidaritate intre neamuri si popoare ci fiecare incearca sa se salveze. Si noi va trebui sa gasim solutii sa ne salvam. Dar am uitat poruncile lui Dumnezeu, am uitat normalitatea Bibliei, normalitatea Creatiei. Am facut din viata noastra un spectacol. Am vrut sa fie cat mai spectaculoasa. Am uitat de masura, de simtul masurii, de cumpatare si echilibru.

Daca i-au spus Bisericii lui sa taca, a tacut. Si a vorbit Dumnezeu si vorbeste. Dar ne aduce aminte, asa, Dumnezeu: Va aduceti aminte de ce v-am spus in Scriptura? Ce scrie acolo? Ca Dumnezeu a facut cerul si pamantul si ale lui sunt. Dumnezeu a facut prima pereche de oameni: barbat si femeie, pe Adam si pe Eva. Si ce-a facut dupa-aceea? Le-a daruit pamantul, le-a daruit paradisul. Si a zis: “cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti”. N-a zis: “umpleti pamantul si-l robiti sau il asupriti”. A zis, “il stapaniti, il infrumusetati, continuati creatia minunata pe care am facut-o Eu”. Ce-a facut umanitatea cu pamantul? L-a robit, l-a exploatat agresiv, fara masura. A ucis, din cauza lipsei de echilibru, de intelepciune si dorintei de inavutire, a distrus sute de mii de specii de vietati de pe pamantul lui Dumnezeu. A distrus natura, a distrus creatia lui Dumnezeu. Si? Efectul? Nu ne-am putut opri. Or, cine a zis “Opriti-va! Stop joc!”, o formula foarte lumeasca dar a fost de fapt o joaca de copii a noastra? Am crezut ca ne este permis orice. Si iata ca a zis Dumnezeu “Stop!”. A oprit Dumnezeu umanitatea. A oprit Dumnezeu lumea.* [*Nota noastra: In sensul ca Dumnezeu A INGADUIT, deturnand scopul rau al vrajmasului catre un scop potential bun, deci nu in sensul ca este autorul acestei nenorociri].

Da, pentru ca n-am vrut sa ascultam de glasul Lui. Pentru ca n-am vrut sa ascultam de Biserica Lui. Am zis sa taca, sa fie surda, sa fie muta, sa nu vada. Foarte bine. Biserica nu si-a folosit simturile ei duhovnicesti ca sa ne judece, ci ca sa ne ajute, sa ne salveze, sa ne arate care-I calea de urmat. Asta a facut Biserica. Pai daca zicem medicilor sa taca, cine ne mai tamaduieste? Cine ne mai ajuta? Cine ne mai opereaza? Preotii sunt doctori de suflete, dar sunt oameni intelepti, inspirati de Dumnezeu. Citesc, cunosc, citesc Sfintele Scripturi si traiesc in lumina Harului lui Dumnezeu. Iata, in Liturghie, cum ati vazut in fiecare Duminica, impreuna si in comuniune cu dumneavoastra. Dar daca nu mai ascultam de glasul lui Dumnezeu transmis prin profetii lui, prin slujitorii lui, daca nu vrem sa mai auzim, atunci, daca le spunem acestora sa taca, vorbesc pietrele.

[…]

Nu vreau sa vorbesc despre ce-am gandit si ce-am vorbit eu. Dar cred ca pot sa spun, parintii sunt aici, de fata. Cand Biserica era lovita si nimic din ce spunea Biserica nu era primit si totul era medieval si depasit, cand ne-am luptat pentru familia normala si naturala, au zis ca Biserica sa taca. A tacut. Ne-am luptat pentru atatea lucruri bune, normale si firesti, asa cum le-a asezat Dumnezeu. N-am fost ascultati si lumea a mers in galop, inainte, intr-o directie fara directie, spre naufragiu. Si am zis in momentele noastre de liniste, am spus parintilor si am spus si credinciosilor in cuvantarile mele: Nu va temeti, ne va opri Dumnezeu. Nu poate anormalitatea sa-ngenuncheze firescul si normalitatea [fara sa fie consecinte – n.n.]. Nu va temeti! N-am vrut sa fiu profet, dar asta s-a intamplat. Am zis: va da Dumnezeu [va ingadui Dumnezeu – n.n.] un virus lumii intregi de va amuti toata limba si toata faptura…. Poate Dumnezeu sa dea [sa ingaduie]. Si a venit mai devreme decat am crezut, dar nu e sfarsitul [inca], sa nu ne speriem, sa nu ne ingrijoram. Este o etapa, este o incercare peste care ne va ajuta Dumnezeu sa trecem. Dar...”acest duh mut si surd” al lumii de astazi, care nu vrea sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, “nu iese decat cu rugaciune si cu post”. In genunchi, la Dumnezeu! […]”

Legaturi: