SFANTUL SILUAN ATHONITUL – cantari si cuvinte duhovnicesti: “Atunci cand Domnul ne da intristare pentru cineva inseamna ca vrea sa miluiasca acel om”; “ROAGA-TE SIMPLU, CA UN COPIL, SI DOMNUL VA ASCULTA RUGACIUNEA TA”
“Domnul face minuni şi pentru cel păcătos, de îndată ce sufletul lui se smereşte…”
***
Gânduri, sfaturi şi observaţii ascetice
“Gândurile mele m-au frământat ani îndelungaţi, dar mila Domnului a fost cu mine fără sfârşit. Şi dacă Domnul nu m-ar fi povăţuit ca un Bun Păstor cu harul Său, vrăjmaşii m-ar fi înghiţit.
Scriu despre mila Domnului şi îmi este uşor să scriu, fiindcă sufletul meu cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şi ştie cât de mult îl iubeşte El pe om. După mulţimea iubirii şi blândeţii Lui, El nu-şi aduce aminte de păcatele noastre.
Duhul meu doreşte nesăturat când să se roage, când să scrie sau să vorbească despre Dumnezeu, dar sufletul meu nu vrea să audă nimic din cele ale lumii.
Dacă vorbeşti sau scrii despre Dumnezeu, roagă-te şi cere de la Domnul să te ajute şi să-ţi lumineze înţelegerea, şi Domnul te va ajuta şi povăţui. Dacă este în tine o nedumerire, închină-te de trei ori până la pământ şi zi:
„Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire şi mi-e frică să nu greşesc. Luminează-mi înţelegerea, Doamne”.
Şi Domnul te va lumina negreşit, căci El este foarte aproape de noi. Dar dacă te îndoieşti, nu vei primi ceea ce ceri. Aşa a zis Domnul lui Petru: „Pentru ce te-ai îndoit, puţin credinciosule?” [Mt 14, 31] atunci când acesta începea să se scufunde în valuri. Aşa şi sufletul, când se îndoieste, începe să se scufunde în gândurile cele rele.
„Doamne, dă-ne credinţă neclintită în Tine prin Duhul Sfânt!”.
Când cel căruia nu i s-a dat să înveţe pe alţii învaţă totuşi, el întristează pe marele Dumnezeu.
Sunt oameni, şi chiar oameni mari, care atunci când se iveşte o nedumerire, nu se întorc spre Domnul; or atunci trebuie să spună deschis:
„Doamne, sunt un om păcătos şi nu înţeleg ce trebuie să fac, dar Tu, Milostive, luminează-mi înţelegerea cum şi ce trebuie să fac!”
Domnul Cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru să se cufunde în zăpăceala care vine de la vrăjmaşul şi ne insuflă ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem.
Când ştim multe, să mulţumim Domnului pentru cunoaşterea dată. Dar numai cunoaşterea singură nu e de ajuns; trebuie să fie în suflet şi roadele Duhului [Ga 5, 22] sau măcar un grăunte mic care la vremea lui să crească şi să aducă roadă multă [In 12,24].
Scriu şi îmi este uşor să scriu, pentru că sufletul meu cunoaşte pe Domnul. Dar e mai bine să te rogi fără împrăştiere, pentru că rugăciunea e mai de preţ decât orice. Dar sufletul n-are putere să se roage necontenit cu aceeaşi aprindere, şi de aceea trebuie să i se dea răgaz de odihnă de la osteneala rugăciunii; atunci putem citi, sau cugeta, sau scrie despre Dumnezeu – după cum ne insuflă Domnul.
Bun lucru este a cugeta la legea Domnului ziua şi noaptea. Prin aceasta sufletul îşi găseşte odihna în Dumnezeu şi Domnul îmbrăţişează tot sufletul, şi atunci pentru el nu mai e nimic altceva afară de Dumnezeu.
Când sufletul este în Dumnezeu, el uită cu totul lumea şi atunci sufletul vede pe Dumnezeu. Alteori însă, Domnul mişcă prin harul Său sufletul să se roage pentru toată lumea, şi uneori chiar şi pentru un singur om. Când şi cum vrea Domnul.
Dar ca să vedem tainele lui Dumnezeu, trebuie să cerem necontenit de la Domnul să ne dea duh smerit, şi atunci le vom cunoaşte prin Duhul Sfânt.
Cunoaşte că atunci când o nenorocire loveşte un norod şi sufletul tău plânge pentru el înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu se va milostivi de el. Pentru aceasta, Duhul Sfânt se atinge de suflet şi îi dă rugăciune pentru oameni, ca ei să fie miluiţi. Aşa iubeşte Domnul Cel Milostiv zidirea Sa.
Poate va spune cineva: „Cum să mă rog pentru lumea întreagă, când nu mă pot ruga nici pentru mine însumi?” Dar aşa vorbeşte cine n-a înţeles că Domnul ascultă rugăciunile noastre şi ia aminte la ele.
Roagă-te simplu, ca un copil, şi Domnul va asculta rugăciunea ta, pentru că Domnul nostru este un Părinte atât de milostiv că noi nu putem să înţelegem sau să ne închipuim aceasta, şi numai Duhul Sfânt ne descoperă marea Lui iubire.
Celui ce iubeşte pe cei întristaţi, Domnul îi dă o rugăciune fierbinte pentru oameni. El se roagă cu lacrimi pentru norodul pe care-l iubeşte şi pentru care se întristează, şi această întristare a lui este plăcută lui Dumnezeu.
Domnul îşi alege rugători pentru întreaga lume. Nevoitorului [ascetului] Parfeni din Kiev [secolul XIX], care dorea să ştie ce este „schima cea mare” a monahilor, Maica Domnului i-a spus: „Schimnicul e un rugător pentru întreaga lume”.
Domnul vrea să-i mântuiască pe toţi oamenii şi în bunătatea Lui cheamă la El lumea întreagă. Domnul nu ia voinţa de la suflet, ci prin harul Său El o îndreptează spre bine şi o atrage spre iubirea Lui. Când Dumnezeu vrea să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorinţa de a se ruga pentru acesta şi-i ajută în rugăciunea aceasta. De aceea, trebuie ştiut că atunci când se iveşte dorinţa de a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul însuşi vrea să miluiască acest suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale. Nu trebuie însă confundată această dorinţă de a te ruga insuflată de Domnul cu dorinţa iscată de legătura pătimaşă faţă de cel sau cea pentru care te rogi.
Când rugăciunea izvorăşte numai din întristare faţă de cineva aflat în viaţă sau care a murit, ea este liberă de orice legătură pătimaşă. In această rugăciune sufletul se întristează pentru acesta şi se roagă din inimă, iar aceasta e un semn al milei lui Dumnezeu.
Sufletul meu a făcut experienţa şi a văzut o mare milă faţă de mine şi faţă de cei pentru care m-am rugat. Şi am înţeles aşa că atunci când Domnul ne dă întristare pentru cineva şi ne insuflă dorinţa de a ne ruga pentru el, aceasta înseamnă că Domnul vrea să miluiască acel om. De aceea, dacă te întristezi pentru cineva, trebuie să te rogi pentru el, fiindcă atunci Domnul vrea să-l miluiască pentru tine. Tu roagă-te şi Domnul te va asculta şi vei preamări pe Dumnezeu.
Orice mamă când află de copiii ei că sunt în nenorociri suferă greu sau chiar şi moare. Ceva asemănător am încercat şi eu. Un copac doborât şi cu toate crengile tăiate a început să se rostogolească cu repeziciune pe coastă spre un om. Il vedeam dar, din pricina marii spaime care m-a cuprins, n-am putut să strig: „Repede, fereşte-te!” Inima mi s-a strâns într-un hohot de plâns şi copacul s-a oprit. Omul era un străin pentru mine; nu-l cunoşteam, dar, dacă ar fi fost rudenie cu mine, nu cred că aş mai fi rămas în viaţă.
Rugăciunea celor mândri nu e plăcută Domnului, dar atunci când se întristează sufletul unui om smerit, Domnul îl ascultă negreşit.
Un bătrân ieroschimonah, ce trăia la Muntele Athos, a văzut cum urcau la cer rugăciunile monahilor – şi nu mă mir de aceasta. Acelaşi „bătrân” [„stareţ”], în copilărie, văzând supărarea tatălui său din pricina unei mari secete care ameninţa să nimicească întreaga recoltă de grâne, s-a dus pe un câmp cu cânepă din grădină şi a început să se roage:
„Doamne, Tu eşti bun, Tu ne-ai făcut, ne hrăneşti şi îmbraci. Tu vezi, Doamne, cum se întristează tatăl meu pentru că nu plouă. Fă să cadă ploaie pe pământ.”
Şi îndată s-au strâns nori şi a căzut ploaie, şi pământul s-a umplut de apă.
Un alt „bătrân” [„stareţ”] ce trăia pe malul mării, lângă un liman [stim de la ucenicul sau, Cuviosul Sofronie, ca e vorba de Sfantul Siluan insusi, n.n.], mi-a povestit următoarele:
„Era o noapte întunecată. Limanul era plin de bărci de pescari. S-a pornit însă o furtună, a cărei tărie creştea cu repeziciune. Bărcile au început să se lovească unele de altele. Oamenii încercau să le lege de mal, dar lucrul era cu neputinţă pe întuneric şi pe furtună. Toţi se tulburau. Pescarii strigau cu voce tare şi era groaznic să auzi strigătele înspăimântate ale oamenilor. Am simţit o adâncă durere pentru norod şi m-am rugat cu lacrimi: „Doamne, potoleşte furtuna, linişteşte valurile, ai milă de oamenii Tăi chinuiţi şi scapă-i!”
Şi îndată furtuna a încetat, marea s-a liniştit şi oamenii, liniştindu-se, au mulţumit lui Dumnezeu.
Odinioară, credeam că Domnul face minuni numai la rugăciunile sfinţilor, dar acum am cunoscut că Domnul face minuni şi pentru cel păcătos, de îndată ce sufletul lui se smereşte, fiindcă atunci când omul învaţă smerenia, Domnul ascultă rugăciunile lui.
Mulţi zic din lipsă de experienţă: Cutare sfânt a făcut o minune, dar eu am cunoscut că Duhul Sfânt Care viază în om săvârşeşte minunile. Domnul vrea ca toţi să se mântuiască şi să fie veşnic împreună cu El, şi de aceea ascultă rugăciunile omului păcătos pentru folosul altora sau al celui ce se roagă.
Cu lacrimi îl rog pe Domnul pentru cei ce îmi cer să mă rog pentru ei: „Doamne, dă-le Duhul Tău Cel Sfânt, ca ei să Te cunoască prin Duhul Sfânt!””.
(in: Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu)
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Paraclisul Sf. Siluan Athonitul – Corul Lumina Lina (AUDIO)
- Vecernie si Litie din slujba Privegherii pentru Sf. Siluan Athonitul la Biserica Memoriala din Alba-Iulia
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
***
Troparele Sfantului Siluan si ate cantari psaltice din Slujba Sfantului Siluan Athonitul (VIDEO):
***
Legaturi:
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL, “taranul cu doua ierni de scoala” devenit… “teologul cel prea duios”
- Scrisorile unui mare sfant, dinainte de plecarea sa la cer: SF. SILUAN ATHONITUL
- Despre libertatea pierzarii si durerea rugaciunii pentru lume
- Rugaciunea Sfantului Siluan Athonitul pentru lume
- Sfantul Siluan Athonitul – ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume
- Pana cand ne vom zbate si ne vom chinui?
- “Un singur lucru e important…”
- Sf. Siluan Athonitul: “VULTURUL SI COCOŞUL”
- “Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”
- Plangerea lui Adam – de Sfantul Siluan Athonitul (fragment)
- Sfantul Siluan Athonitul – o pilda a iubirii adevarate pentru fiecare dintre “fratii lui Hristos”
- IUBIRE SI DREPTATE. “Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar in rai nu e nevoie de fier…”
- Sfantul Siluan Athonitul – o pilda a iubirii adevarate pentru fiecare dintre “fratii lui Hristos”
- Sfantul Siluan si marturisirea intru iubire a credintei in fata eterodocsilor
- Fost-a un om pe pamant mistuit de dorinta lui Dumnezeu… SILUAN ATHONITUL
- Sfantul Siluan Athonitul – Copilaria si anii tineretii. “ROAGA-TE CA LUMEA SA NU MA TINA!”
- Sfantul Siluan la Muntele Athos. IUBIREA RASTIGNITA
- Sfantul Siluan – omul smereniei desavarsite
- Ce inseamna sa-i iubim pe vrajmasii Bisericii si cum o putem face?
- CAT DE VINOVATI SUNTEM? – Intre legea dreptatii si legea iubirii
- “Fratele meu este viata mea”
- Mandria, imaginatia si raul ascuns sub masca binelui
- Noi marturii despre Sfintii Siluan si Sofronie. DARUL CUVANTULUI TAMADUITOR SI TAINA “REPETITIEI” DUHOVNICESTI
- “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui” – cuvant al lui Dumnezeu pentru vremea noastra (talcuirea amanuntita a parintelui Zaharia)
- Jean-Claude Larchet ne talcuieste cuvantul providential primit de Sfantul Siluan: “TINE-TI MINTEA IN IAD SI NU DEZNADAJDUI!”
- STRUCTURA VIETII DUHOVNICESTI: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui! – Parintele Rafail Noica
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne ajuta, va scriu aici offtopic, noul RSS al sitului este acum
http://doarortodox.ro/feed/ (va rog sa-l modofocati de la sectiunea “Linkuri”)
Cu dor şi dragoste Iisuse
Îţi cer mereu, mereu iubire
Curată, vie, ortodoxă,
Smerită, (pentru mântuire).
De ani şi ani râvnesc cu sete
Să fiu mai bun, mai iubitor,
Dar sunt tot rece, tot netrebnic,
Slăvitule Mântuitor.
Iubirea mi-i mereu aceiaşi
(Reală numai ca dorinţă),
Deşi cunosc şi lupt Iisuse
Să fiu mai vrednic în credinţă.
E plin pământul de tratate,
Şi’nvăţături despre iubire
(Date ca sfaturi pentru ceilalţi)
Dar, rar vădite prin trăire.
Toţi vrem valorile-i înalte
Şi bucuria ei cea dulce,
(Fără de chinul răstignirii),
Fără Golgota, fără cruce.
Iar Tu’mi arăţi întotdeauna,
Că tot pe mine mă iubesc,
Că egoismul şi mândria
Mai viu, (mai fin), mă stăpânesc.
Că rafinate patimi luptă
Şi nimiceasc (“deştept”), cei sfânt
Şi înşelat, mă cred şi vrednic
(Şi viu) în faptă şi-n cuvânt,
Căci prin trăiri exterioare
(Şi prin cuvinte mari Iisus)
Am bucurii mari, am succese
Şi mulţumiri adânci (şi’ascuns).
Dar unde mi-i viaţa smerită?
Unde-i adânca rugăciune?
Unde-i durerea pentru semeni,
Şi jertfa rugii pentru lume?
Unde e mila mea (concretă)
Pentru sărmanii cei din frig
(Pe lângă care trec tot timpul)
Când nu le dau nici de’un covrig?
Unde mi-i lacrima din rugă,
Pentru părinţi şi pentru fraţi
Pentru sărmanii fără slujbă,
Pentru păstori, pentru bogaţi?
Unde-i durerea pentru ţara
Şi pentru neamul meu trădat,
Vândut, secătiut de viaţă
Dispreţuit şi înşelat?
Pe ce-mi consum munca şi banii?
Şi unde-mi caut bucuria?
Şi cât voi crede că’n nimicuri
Îmi voi spori ortodoxia?
Tu’aveai şi cerul şi pământul
Puterea, slava, nemurirea,
Dar ai venit la chinul crucii
Ca să ne arăţi concret iubirea.
Că dragostea-Ţi fără de margini
Ne-a dat viaţa, ne hrăneşte,
Că-n tot ce-i cerul şi pământul
Iubirea Ta se dovedeşte.
Dar numai crucea ne înalţă
Pe veci de veci în cerul Tău
Făcându-ne fii ai luminii
Şi casnicii lui Dumnezeu.
Cum ??, cu puţinul care-l facem
Putem să dobândim iubirea
Nerăstignindu-ne lăuntru
Şi ocolind despătimirea?
Cred că’n zadar zidim pe’afară,
(Şi vorbim straşnic de credinţă),
De nu ne dobândim iubirea
Prin milă şi prin pocăinţă.
Concretul dragostei stă numai
În egoismul răstignit,
În sfântu’n viul pocăinţei
Şi-n duhul pururi umilit.
Ajută-ne Doamne Iisuse
Să înţelegem că ce-i sfânt
Se dobândeşte-n rstignirea
Adusă’n faptă, din cuvânt.
@ Nicolae Mirean:
Va multumim ca ati revenit!
@ Doar ortodox:
Multumim.
Multumim pentru gandul bun. Mantuire va dorim.
Astazi,si eu sunt tare bucuroasa pentru ca am reusit sa merg la sf.Liturghie,sa fiu mai aproape de Sf.Siluan, care m-a ajutat mult in viata duhovniceasca,sa-i multumesc si sa-l slavesc alaturi de Sf.Tecla si ceilalti Sfinti.
De asemenea ma bucur si eu de revenirea fratelui nostru iubit,Nicolae.
Il rog pe Sfantul Siluan, sa ne ajute in continuare cu harul si rugaciunile sale pline de mila si dragoste!
“Când cel căruia nu i s-a dat să înveţe pe alţii învaţă totuşi, el întristează pe marele Dumnezeu.”
La cine se refera Sfantul aici?
Multumesc!
@florin m:
Posibil la experienta de viata a fiecaruia. Sa nu uitam ca Domnul pe cine iubeste, pedepseste, iar din ceea ce noua ni se pare a fi un mare rau si necaz, in final se dovedeste a fi de fapt, o mare binecuvantare.
Cei carora nu li s-a dat sa invete pe altii si totusi o fac, se refera la cei care le stiu pe toate din citire, nu din traire, din experienta. Or, cuvantul acestora nu are cum sa fie viu.
@carmen
Eu nu cred ca se refera la experienta de viata, ci de traire prin har a vietii adevarate. Adica e nevoie nu doar de citire si aplicare, ci si pregustare a vesniciei. Nu e suficienta experienta ascetica prin care ai trecut daca nu ai ajuns la rezultatul luminarii mintii. Pe de alta parte, nici doar experienta harului fara o experienta omeneasca nu e suficienta pt ca e nevoie de a cunoaste si calea, nu doar destinatia.
Toate acestea reies din formularea: “cel căruia nu i s-a dat”. Eu cred ca se refera la un dar de sus, de la Dumnezeu, Care Se intristeaza pt indrazneala celui care n-a primit de la El darul povatuirii.
Nu merit muţumiri. Iertaţi. V-am citit aproape toate postările, vă sunt alături şi vă susţin din toată inima cu neînsemnatele mele rugăciuni. Doar m-am abţinut de la comentarii.
La Sfantul Siluan toate sunt “date” de la Dumnezeu, prin Duhul Sfant. Asa cum spune si titlul articolului, Domnul ne da intristare, El da si rugaciunea pentru intreaga lume si lacrimi la rugaciune. In Biserica sunt multe harisme, toate date de Dumnezeu.
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-siluan-athonitul/teologia-sfantului-siluan-athonitul-ioannis-zizioulas-70026.html
“Asa cum comenteaza parintele Sofronie: “Ce sens are sa facem subtila teologie trinitara, daca nu avem in noi insine puterea sfanta a Tatalui, iubirea blanda a Fiului, lumina necreata a Duhului Sfant?”.
Sfantul Siluan insista mereu asupra importantei Duhului Sfant pentru cunoasterea lui Dumnezeu: “Duhule Sfinte…, Tu mi-ai descoperit taine de nepatruns.” “Duhul Sfant – spune el – da sufletului cunostinta lui Dumnezeu intr-un chip nevazut”. O astfel de cunoastere e identica cu insasi iubirea lui Dumnezeu fata de noi: “Duhul Sfant mi-a dat sa stiu cat de mult ne iubeste Domnul”, cum spune altundeva.”
“Doamne, da puterea harului Tau tuturor noroadelor, ca sa Te cunoasca prin Duhul Sfant”. “Doamne, da iubirea Ta in toata lumea”.
“Calea creştinului este, în orice caz, mucenicie; iar cel ce o străbate cum se cuvine, greu se va hotărî să o propovăduiască. Sufletul lui este plin de dorirea de a-şi vedea fratele părtaş vecinicei lumini; suferinţele însă doreşte singur să le poarte, drept care mai întâi de toate va alerga către rugăciunea către lume.” (Sfantul Siluan – Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei)