Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI

24-01-2012 Sublinieri

Nu uitati sa chemati numele lui Hristos!

Arhimandritul Efrem la Seminarul Teologic Alba Iulia

Directorul Seminarului, Pr. Florin Botezan: Ne-a invrednicit Dumnezeu sa fim martori zilele acestea la un eveniment de exceptie si anume prezenta in mijlocul nos­tru a unuia dintre Staretii Sfantului Munte, Parintele Efrem, Staretul Manastirii Vatopedi, una dintre cele mai importante manastiri din Sfantul Munte.

Cu totii am auzit, intr-o masura mai mare sau mai mica, de Sfantul Munte si cred ca fiecare isi doreste sa ajunga aco­lo sau sa revina acolo, daca inainte a mai fost.

Sfantul Munte este centrul Ortodoxiei, este locul spre care ne indreptam in­totdeauna cu nadejdea ca ne vom intari mai mult in credinta, ca ne va ajuta sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Iata ca de data aceasta Sfantul Munte coboara la noi, vine in mij­locul nostru printr-unul din reprezentantii sai de seama si anume Parintele Efrem, cum spuneam, Staretul Manastirii Vatopedi.

Intalnirea de acum se doreste a fi in primul rand un dia­log. De aceea, dupa cuvantul scurt pe care Parintele il va rosti in introducere, asteptam intrebarile dumneavoastra si speram sa se poata inchega un dialog din care sa ne folosim cu totii. Deci, il rugam pe Parintele Efrem sa ne rosteasca un cuvant, ca apoi sa ne raspunda la intrebari.

Arhimandritul Efrem: Si eu ma bucur sa fiu cu voi, deoarece venirea mea in Romania se datoreaza in primul rand Arhiepiscopiei de Alba Iulia, invitatiei facute de Arhie­piscopie. Sunt foarte emotionat de calatoria pe care am facut-o in Romania. Am fost bucuros sa vad evlavia poporului ro­man, setea de credinta pe care o are, dorul de Dumnezeu si disponibilitatea de a se nevoi.

Noi, Sfantul Munte, datoram mult Romaniei pentru ca cei mai multi ctitori ai manastirilor aghiorite, dupa imparatii bizantini, sunt voievozi romani. Odinioara, Romania si Gre­cia erau ca o singura tara, de aceea am si avut intotdeauna o colaborare lesnicioasa si o comunicare nemijlocita. La manastirile la care am fost am vazut picturi murale cu inscriptii grecesti, dar am vazut si traditii comune, pentru ca avem acelasi cuget si acelasi crez. Si, mai ales, vad marea evlavie a poporului roman pentru Sfantul Munte. Au venit multi monahi romani inca de demult, din evlavie, la Sfantul Munte dar nu numai pentru folosul poporului roman, ci au sprijinit duhovniceste si multi parinti aghioriti. Vrednicul de pome­nire Parintele Paisie, acest sfant ascet aghiorit contemporan, in cartea sa pe care a scris-o despre diferitii batrani aghioriti evlaviosi, vorbeste si despre cativa pustnici romani care cu viata lor si cu trairea lor au slavit si Sfantul Munte, dar si intreaga Biserica Ortodoxa.

Venind din Sfantul Munte in Romania ne simtim aici intr-un loc familiar, ca acasa. Venind aici vedem ca Biserica Ortodoxa din Romania va progresa fiindca are o putere foarte mare. Si puterea dumneavoastra nu este nici econo­mica, nici politica, ci consta in evlavia dumneavoastra. Pu­terea Bisericii este evlavia tuturor credinciosilor. De aceea cei care sunteti la acest seminar, sa nu va uitati scopul, sa nu va uitati misiunea. Pentru ca va spunem noi, cei care traim in Sfantul Munte, ca omul care uita de mantuirea sufletului si-a ratat complet viata, caci Domnul ne subliniaza cu multa claritate: „Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua“.

Sfantul Nectarie, un sfant grec contemporan care s-a in­vrednicit de la Dumnezeu sa faca multe minuni, un sfant care a fost mult batjocorit in viata de catre purtatorii de rasa, a fost profesor la seminarul Rizario din Grecia si le spunea elevilor:

Copii, omul care cauta fericirea si bucuria in ex­teriorul lui este in mare ratacire. Omul poate avea prilej de bucurie din partea prietenilor, din partea fratilor lui, din partea rudelor, insa fericirea si bucuria aceasta este relativa. De pilda, asteptam un prieten sa vina dintr-o tara indepar­tata si suntem indreptatiti sa ne bucuram, dar va veni vremea cand va pleca prietenul nostru si, pe cat de mult ne-am bucurat impreuna cu el, pe atat de mult ne vom intrista cand va pleca. Mai mult, putem spune ca avem o persoana iubita a carei prezenta ne da mare bucurie. Vine insa vremea cand Dumnezeu o va lua in lumea cealalta. Pe cat de bine am petrecut cu aceea persoana, pe atat de mult vom fi mai tristi atunci cand va pleca de langa noi.

Asadar, bucuria care vine din afara fiintei noastre este relativa. De aceea si Hristos, ca sa ne faca sa intelegem bine, ca sa ne indrume corect, ne-a subliniat cu claritate: „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru“, este in inima voastra. Si cand Domnul ne spune ,,imparatia lui Dumnezeu”, vrea sa spuna harul lui Dumnezeu, comuniunea omului cu dumnezeiestile energii necreate. Deci, fratii mei, acolo trebuie sa tintim.

Trebuie sa fim atenti la viata noastra, sa fim atenti fata de pacate, deoarece pricina care alunga harul este pacatul. Si asa cum albina nu se duce la balegar, ci cauta mireasma flo­rilor, asa si harul Duhului Sfant cauta o inima care se lupta impotriva pacatului. Cat putem asadar, sa fim atenti in viata si sa nu uitam ca Hristos S-a suit pe Cruce ca sa ne ajute pe noi sa ne ridicam, sa inviem, sa Ii pasim pe urme, sa-I urmam poruncile, sa urmam directia care ne-a dat-o prin Evanghelia Sa. Atunci vom avea permanent inlauntrul harul, atunci vom putea fi pururea fericiti, vom fi bucurosi, vom fi multumiti cu modul nostru de viata. Pentru ca nu trebuie sa uitati niciodata ca un crestin poate avea necazuri si gre­utati in viata, dar dincolo de crucea necazurilor si a greuta­tilor exista dulceata Duhului Sfant. Aceasta lipseste astazi de la marea majoritate a crestinilor pentru ca nu se nevoiesc asa cum trebuie; iar un model al nevointei este viata sfintilor nostri. Sa studiati vietile sfintilor, sa fiti prieteni cu sfintii si lor sa le urmati pentru ca ei L-au urmat pe Hristos. Iar sfintii, prin viata lor corecta au demonstrat ca Evanghelia este valabila.

Cu aceste ganduri, copii, vreau sa va urez ca harul Mai­cii Domnului care este atat de simtit in Sfantul Munte — pentru ca noi acolo o simtim pe Maica Domnului ca pe o closca care ne tine sub aripioarele Sale, deoarece Maica Domnului este maica tuturor crestinilor, insa tronul sau este in Sfantul Munte, pentru ca acolo nenumarati oameni evlaviosi s-au invrednicit sa o vada si in vedenii, chiar au si vor­bit cu dansa asa cum vorbesc eu cu voi acum — asadar, harul Maicii Domnului sa va intareasca. Si va indemn sa nu luati aminte niciodata la teoriile straine de Ortodoxie care va indeparteaza de Evanghelie. Toate acestea care se spun as­tazi, care sunt impotriva Evangheliei, nu sunt decat nascociri ale diavolilor, sunt teorii facute a-l rataci pe om, sunt teorii facute pentru a intuneca mintea omului astfel incat sa nu-l poata afla pe Dumnezeu.

Nu uitati sa va rugati, nu uitati sa chemati numele lui Hristos, nu uitati, in necazurile pe care le aveti, sa priviti fata Maicii Domnului si sa o simtiti pe Maica Domnului ca pe mama voastra adevarata, iar aceasta va veni sa va ajute, sa va mangaie, sa fie alaturi de voi. Unul din aghioritii care a vazut-o pe Maica Domnului, a auzit-o spunand: „Nu am timp, pentru ca umblu pe tot pamantul si mangai pe crestini si ma alatur celor care ma cheama“. Ma rog ca dintre cei pe care Maica Domnului ii mangaie si carora le sta alaturi sa fiti si voi. Amin.

Seminaristii: Parinte, cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremea noastra ca sa se nevoiasca. Care ar trebui sa fie nevointa tinerilor in acest context?

Arhimandritul Efrem: Este usor pentru tineri sa se nevoiasca, daca vor. Trebuie sa fie bine incadrati in Biserica, iar ceea ce-i ajuta foarte mult catre sfintenie este sa aiba un program zilnic. Atunci vor avea roade duhovnicesti, pentru ca omul, dragi copii, si mai ales voi care acum sunteti aici, daca nu aveti sfintirea harului, daca nu simtiti ca va mangaie harul, atunci nu veti avea dispozitie catre nevointa, deoarece pricinile de pacat sunt foarte aproape si ne trag foarte usor catre ele. Vedeti, pentru a va lua diploma, daca nu stati sa studiati dupa un program anume, este mai mult ca sigur ca nu o veti lua in mod magic. Cu atat mai mult sfintenia, care este socotita stiinta stiintelor si arta artelor, trebuie sa fie facuta cu un program. Ajuta foarte mult contactul cu un indrumator duhovnicesc.

Seminaristii: Una dintre nevointele celor din manas­tire este dobandirea linistii, a pacii lui Hristos. Invatamantul actual cere multa implicare, studentul este supus unui stres. Avem si noi nevoie de liniste. Cum putem dobandi linistea — sa fim cu Hristos — in aceasta agitatie?

Arhim. Efrem: Este o problema, pentru cel ce traieste in agitatie, sa dobandeasca linistea. Este o problema intr-ade­var, dar nu este de neindreptat. Este posibil si pentru cei ce traiesc in agitatie sa dobandeasca linistea launtrica. Primul lucru care trebuie sa-l aiba in vedere este lupta impotriva pa­catului. Fiecare crestin, primul lucru la care trebuie sa ia aminte este ceea ce zicem la slujba: Invredniceste-ne, Doamne, fara de pacat sa ne pazim noi”. Fie elev, fie monah, fie preot, fie episcop, trebuie neaparat a se pazi de pacat. Cand ia aminte la pacat si isi programeaza o mica perioada de timp dimineata si seara ca sa se linisteasca — iar cand zic „sa se li­nisteasca” zic nu sa se intinda in pat, ci sa se ocupe de ruga­ciunea lui Hristos, dimineata si seara — atunci omul care primeste in inima aceasta lucrare duhovniceasca, incetul cu incetul va incepe sa guste bunatatile lucrarii duhovnicesti launtrice a mantuirii si astfel, cu incetul, va progresa in isi­hie. Oricum, este posibila linistirea launtrica si in aceasta epoca a noastra. Bine.

Seminaristii: Cum ar trebui sa-l consideram pe Dum­nezeu, ca pe un prieten, sau ca pe un Stapan?

Arhim. Efrem: Daca va amintiti, cand apostolii I-au zis lui Hristos: „Invata-ne cum sa ne rugam“, Hristos ce le-a spus? „Tatal nostru!” Le-a dat rugaciunea domneasca. Nu le-a spus: „Sa Ma chemati Domn Atotstapanitor, Facator al cerului si al pamantului, Atottiitorul“, cu toate ca este asa si Il recunoastem asa, dar El insusi nu a cerut acest lucru. Ceea ce ne-a cerut Hristos noua este aceea de a-L chema si a-L primi, a-L simti ca fiind Tatal nostru. De aceea, Hristos este Tatal nostru si cineva poate simti aceasta prezenta a lui Hristos pe masura curatirii inimii proprii.

Seminaristii: Cum poate un teolog sa-L marturiseasca cat mai bine pe Dumnezeu in societatea de azi?

Arhim. Efrem: Teologul Il poate marturisi mai bine pe Dumnezeu cu viata proprie corect ortodoxa.

Seminaristii: Cum putem, noi tinerii, sa ducem o viata cat mai autentic crestina?

Arhim. Efrem: Viata duhovniceasca autentica este viata patristica. In acest domeniu ne vor ajuta mult batranii du­hovnicesti din vremea noastra care s-au nevoit sa ajunga la sfintenie. De exemplu, viata parintelui Ilie Cleopa, un sfant din zilele noastre. Eu l-am cunoscut la Atena pe cand eram inca student. Si cred ca acum, cand s-au tiparit vietile dife­ritilor sfinti aghioriti — si, de altfel, orice viata a unui sfant de astazi, fie rus, fie de alt neam — ajuta foarte mult pe omul contemporan sa traiasca autentic si in mod corect.

Seminaristii: In ce consta viata duhovniceasca la Manas­tirea Vatopedi?

Arhim. Efrem: Adica sa judec eu viata duhovniceasca in manastirea proprie? Ce pot sa va spun? Suntem monahi si ne straduim sa ramanem credinciosi traditiei noastre, randu­ielii noastre si datoriilor noastre monahale. Parintele Porfirie le spunea fiilor sai duhovnicesti: „Cand va intreaba despre mine sa nu le spuneti multe lucruri“, fiindca il considerau multi ca fiind Dumnezeu pe pamant. „Voi sa le spuneti ca sunt un pui de calugar“. La fel si noi, va spunem ca suntem monahi la Sfantul Munte si urmam tipicul aghiorit.

Seminaristii: Cum trebuie sa fie relatia dintre un baiat si o fata?

Arhim. Efrem: Relatia dintre un baiat si o fata sa fie pri­etenoasa, nu dusmanoasa… Dar din mijloc sa lipseasca paca­tul! Pentru ca din nefericire astazi, cu influenta Europei… Imi aduc aminte ca tatal meu avea o sora in Anglia si cand veneau verisorii mei in fiecare vara in Cipru si imi spuneau: „Noi avem prietenele noastre(girlfriends), iar verisoarele mele imi spuneau: „Noi avem prietenii nostri(boyfriends), eu nu pricepeam ce inseamna girlfriend si boyfriend si atunci mi-au spus ca, de la doisprezece ani, „avem prietenie baietii cu fetele si invers.” Acum vad lucrul acesta si in Gre­cia. Europenii, din pacate, cred ca daca ai prietenie cu o fata sau cu un baiat, lucrul acesta nu te impiedica cu nimic ca sa ai si o legatura trupeasca. Vine insa Biserica Ortodoxa care trebuie sa pecetluiasca viata crestinilor cu harul Sfantului Duh si spune fiilor sai: „Cand vine vremea, puteti avea aceasta legatura, insa numai in Taina casatoriei, pentru ca este o legatura tainica”. Nu trebuie sa fie o legatura a simturilor, doar pentru o anumita perioada de timp si apoi sa cautam un alt partener. De aceea trebuie sa fiti atenti — cine vrea sa traiasca o viata corecta — deoarece curatia mora­la este o premisa dogmatica a vietii duhovnicesti. Bine.

Seminaristii: Ce parere aveti despre discoteci si petreceri?

Arhim. Efrem: Cineva astazi, cand vrea sa se imboga­teasca, deschide discoteca pentru ca o sa aiba multa clientela; pentru ca oamenii cred astazi ca daca vor petrece mergand la discoteci, ascultand muzici straine, rock, heavy-metal, cum este la moda astazi, cred ca sunt „moderni” si „europeni”. Nu ne opunem ca cineva sa mearga la o plimbare, sa mearga undeva la o cofetarie, la un restaurant sa manance, sa bea, sa discute; dar nu sa mearga in aceste locuri care sunt salasuri ale diavolului.

Seminaristii: Vorbiti-ne despre iubirea de sine ca virtute esentiala a crestinismului.

Arhim. Efrem: Iubirea de sine nu este niciodata virtute. Dragostea catre noi insine este pacat, deoarece crestinul tre­buie sa calce peste dorintele proprii. De pilda, suntem in fa­milie la masa si mama ne pune in fata si mancarea de ieri si pe cea de astazi, iar eu ma reped primul, ca poate vine fra­tele meu si o sa manance el mancarea de astazi. Asa ca o iau eu si o mananc. Aceasta este iubirea de sine. Un crestin tre­buie sa traiasca in limitele nevoilor, nu in limitele dorintelor.

Seminaristii: Cum explicati versetul 1:1 de le Evanghe­lia dupa Ioan: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu?”

Arhim. Efrem: Acest verset din Evanghelia dupa Ioan il prooroceste psalmistul David: „In capul cartii este scris despre mine“. Si aici, intr-un mod teologic, proorocul ne vorbeste despre Sfanta Treime, despre cinstea egala a celor trei Per­soane ale Sfintei Treimi.

Seminaristii: Exista un destin dinainte stabilit?

Arhim. Efrem: Dumnezeu nu determina viata omului. Dumnezeu a inzestrat omul cu libertate si diferenta dintre om si celelalte creaturi este logica si libertatea. De aceea Dumnezeu mai degraba cunoaste dinainte ceva, dar nu predestineaza. Inainte-cunoasterea Sa nu implica faptul ca noi facem ceva fiindca a stabilit asa Dumnezeu, ci ca El stie dinainte ce vom face. Nu este ca la musulmani, de exemplu, care cred in noroc. Ei spun ca cineva care traieste fericit viata are noroc. Ce noroc are? Dumnezeu da tuturor in mod egal, pentru ca El este izvorul a toata dreptatea, da fiecaruia egala putere de a ajunge pe aceeasi scara a virtutilor. Pentru toata lumea in mod egal.

Seminaristii: Atunci de ce vrajitorii pot citi viitorul?

Arhim. Efrem: Vrajitorii nu stiu viitorul, ci de multe ori stiu anumite lucruri despre o anumita persoana si le intre­buinteaza. Vrajitorul nu este niciodata prooroc. Proorocia este o harisma a Sfantului Duh. Nici diavolul nu este pro­oroc. Iar vrajitorul este purtator al demonului. Demonii, fiind duhuri, stiu ce gandeste prietenul tau in Grecia sau in Australia. Stie ce gandeste cutare in Bucuresti si folosesc aceste lucruri astfel incat sa para ca vrajitorii proorocesc. Dar nu ne temem niciodata, nici de vrajitori, nici de diavoli. Hristos e mai puternic decat diavolul.

Seminaristii: Privirea la televizor e pacat?

Arhim. Efrem: Televizorul nu este pacat. Cand insa pri­vim filme stricate la televizor este un lucru rau. Cutitul e facut ca sa taie paine, dar si ca sa injunghie oamenii. Cine fo­loseste cutitul ca sa injunghie oamenii, desigur, nu face bine. Din pacate astazi ecranul televizorului care, de pilda, ar pu­tea fi un mijloc direct de transmitere a mesajelor bune, du­hovnicesti, care sa influenteze multime de oameni, este exploatat de puterile intunericului care ofera mesaje nu nu­mai antiortodoxe, ci si anticrestine care, de cele mai multe ori, intuneca si ratacesc pe om. De aceea Sfantul Cosma al Etoliei a proorocit ca va veni vremea cand diavolul va fi intr-o cutie si va avea coarnele pe acoperisul casei.” De aceea sa fiti foarte atenti. Pentru mine, cel mai mare pericol nu sunt nici discotecile, nici desfranarea — care este un mare pacat — ci intaiul pericol este astazi televizorul.

Seminaristii: Cum explicati slabirea credintei si racirea dragostei in vremea noastra?

Arhim. Efrem: Oamenii nu mai au credinta inflacarata pentru ca traiesc antropocentric. Insa ajuta foarte mult la in­tarirea credintei studiul vietilor sfintilor si indeosebi a sfin­tilor din zilele noastre. Ajuta foarte mult la sporirea credintei trairea in comuniune cu persoane duhovnicesti. Dupa cum vedeti, in Pateric se spune undeva ca cineva s-a dus la Avva Pimen si i-a spus: „Avva, cum sa dobandesc frica de Dumnezeu?” — iar cand spun Parintii frica de Dumnezeu” nu inseamna sa te infricosezi de Dumnezeu, ci frica de Dum­nezeu inseamna evlavie. De aceea si prorocul David a spus: Inceputul intelepciunii este frica de Domnul“, pentru ca incepu­tul vietii duhovnicesti este evlavia — iar Avva Pimen i-a raspuns: Lipeste-te de un om care se teme de Dumnezeu si atunci vei dobandi frica de Dumnezeu.” Deci sa ai regu­lat si des contact cu un om virtuos care sa aiba permanent harul Duhului Sfant inlauntrul sau — acesta este omul cu frica de Dumnezeu — si atunci din comuniunea cu dansul, pentru ca este un om cu har, in mod minunat iti va da din harul sau astfel incat sa-ti sporeasca credinta catre Dum­nezeu. Bine.

Seminaristii: Ce ne puteti spune despre credinta in rein­carnare?

Arhim. Efrem: Reincarnarea este o prostie intre multe altele. Reincarnarea spune ca acum sunt om, dar mai inainte am fost catar, iar dupa ce mor sufletul se va duce intr-un cocos. Noi acest lucru nu-l primim sub nici o forma. Omul se naste, este o persoana irepetabila si niciodata nu se poate identifica cu o alta persoana de pe pamant, nici daca este vorba de frati gemeni.

Seminaristii: Ce parere aveti despre muzica clasica?

Arhim. Efrem: Muzica clasica este o muzica, desigur, an­tropocentrica. Eu insa, multor tineri care vin in Sfantul Munte si care asculta muzica rock, le zic: „Mai copile, cel putin asculta muzica clasica decat rock, pentru ca iti va aduce o linistire fizica“. Nu este o muzica care iti da dispozitia de a-L sluji pe Dumnezeu, asa cum este muzica bizantina, dar totusi nu te conduce catre pacat.

Seminaristii: Ce parere aveti despre hipnoza, medium-uri si OZN?

Arhim. Efrem: In primul rand, extraterestrii nu exista. In al doilea rand, medium-ii sunt oameni demonizati. A venit cineva in Sfantul Munte cu o problema si mi-a spus ca l-a dus cineva la un medium care, in final, i-a mancat milioane de drahme — adica miliarde de lei, in limba dumneavoastra — si apoi l-a innebunit. Si au venit cu el la noi in Sfantul Mun­te. I-am zis: „Ce sa-ti fac? Numai o minune te mai poate ajuta!” Altcineva, un domn, a venit si mi-a marturisit ca s-a dus sa consulte un medium. „Si mi-a zis sa stau in salon, iar el a intrat inauntru. S-a auzit apoi o mare zarva acolo, ca si cand ar fi fost multime de oameni. Dupa trei sferturi de ora s-a intors. Avea ochii rosii, cu toate ca atunci cand il intalni­sem fata sa era normala. Acum insa avea ochii in flacari, fata innegrita, limba scoasa si era foarte transpirat. Venise sa-mi spuna mesajul primit. Cum l-am vazut insa, am fugit si nici nu mai retin ce mi-a spus.” Acesti oameni sunt indraciti.

Seminaristii: Ce inseamna sa ne inchinam in„duh si in adevar”?

Arhim. Efrem: „Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina tre­buie sa I se inchine in duh si in adevar. Aceasta a spus-o Hristos femeii samaritene. Sfintii Parinti au explicat aceasta, spunand ca Dumnezeu nu este slujit prin lucruri exterioa­re, ci cu inima. A spus-o tocmai spre a lovi in slujirea exteri­oara, formala, atunci cand este absolutizata. Sa va dau un exemplu: ne inchinam icoanei lui Hristos; aceasta inchina­re are insa ca substrat evlavia noastra launtrica catre Hristos. De aceea, multi care nu au acest substrat launtric, isi fac niste cruci mari, fac metanii pana la pamant si, cu toate ca merg in fiecare duminica la biserica, nu sporesc duhovniceste. Acestia nu se inchina in duh si in adevar.

Seminaristii: Cum se poate dobandi rugaciunea neince­tata a lui Iisus?

Arhim. Efrem: Rugaciunea lui Iisus o vom dobandi, dupa cum am spus la inceput, daca ne vom ocupa de aceasta rugaciune. Inceputul acestei lucrari duhovnicesti este rostirea neincetata cu gura:Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma; Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Sap in gradina: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Merg cu autobu­zul: in loc sa ma gandesc la alte lucruri, inchid ochii si ma rog. In afara de aceste momente care se numesc „ceasuri albe”, trebuie sa stabilesc o perioada zilnica pentru ruga­ciune. Incepe acum in inima simtirea focului rugaciunii, asa cum spune proorocul David: „Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde focori „Desfateaza-te (katatrifison) in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale. Cand zice „katatrifison”, inseamna satura-te din plin“, cautand a te hrani cu numele lui Hristos.

Daca omul se preocupa si lucreaza rugaciunea, inima lui va dobandi aceasta flacara a rugaciunii si dragostea catre Dumnezeu creste. Mai intai mintea primeste rugaciunea si dupa cativa ani de lucrare cu mintea o va prelua inima. Iar cel care va ajunge la rugaciunea inimii se va desfata de mult har. Nici nu se pot spune, iubitii mei, bunatatile care vin din lucrarea rugaciunii lui Iisus! De aceea, mesajul Sfantului Munte pentru voi este: cat de mult puteti, indeletniciti-va cu aceasta rugaciune!

Parintele Efrem Katunachiotul, un nevoitor adormit intru Domnul acum cativa ani, spunea ca primul rod al pre­ocuparii crestinului de rugaciunea lui Iisus este bucuria. Recent a venit un student la Vatopedi si i-am spus sa zica rugaciunea. Dupa doua luni, cand a venit inapoi, mi-a mar­turisit: „Parinte, atata bucurie am spunand rugaciunea in timp ce pasesc pe strazile Atenei incat, intr-o zi, de atata bu­curie am inceput sa alerg!” Aceasta se datoreaza rugaciunii lui Iisus.

Seminaristii: Rugaciunea lui Iisus se poate spune in lipsa unui povatuitor experimentat?

Arhim. Efrem: Puteti incepe a spune rugaciunea lui Ii­sus, insa este mai sigur a gasi un indrumator, chiar avand contact prin telefon, ori prin corespondenta. Insa, daca va veti ocupa cu aceasta rugaciune, Dumnezeu va va ajuta. Imi aduc aminte ca Parintele Paisie imi spunea aceasta intam­plare deosebita: a plecat de la manastirea lui — atunci cand vietuia in afara Sfantului Munte — si, pe cand mergea prin oras pentru a rezolva o anumita treaba, harul Sfantului Duh i-a spus cu tarie: „Intra in casa de langa tine!” Si el a zis: „Cum sa intru in casa aceasta de vreme ce nu cunosc pe ni­meni?“, iar harul i-a raspuns: „Du-te si intra in aceasta casa!” „Fie binecuvantat!” A batut la usa si i-a deschis o batrana. Cum l-a vazut pe Parintele Paisie, a inceput sa planga. Aceasta batrana avea doi nepoti orfani si nu putea sa plece de acasa. Se indeletnicea insa cu rugaciunea inimii si o ru­gase pe Maica Domnului sa-i trimita pe cineva care sa-i explice lucrurile pe care nu le intelegea. Si imi aduc aminte cum Parintele Paisie mi-a spus ca aceasta femeie avea o stare duhovniceasca pe care nu a gasit-o nici la monahii din Sfan­tul Munte. „Si, cu toate ca eram in oras pentru o treaba urgenta, am renuntat si am stat de vorba cu ea de dimineata pana seara.” Aceasta v-am spus-o ca sa va demonstrez ca Dumnezeu, daca vede ca vreti sa va ocupati cu aceasta lu­crare, va va ajuta sa ajungeti in locul potrivit si sa gasiti in modul potrivit omul potrivit. Bine.

As vrea sa daruiesc si aici la Seminar o copie argintata a icoanei Maicii Domnului „Paramythia“. Este una din cele sapte icoane facatoare de minuni ale manastirii noastre. Doresc sa o las aici ca amintire a vizitei noastre. Este o ex­presie a prieteniei si a comuniunii dintre scoala voastra si Sfantul Munte Athos.

(din: Cuvant din Sfantul Munte, Omiliile Arhimandritului Efrem, Egumenul Manastirii Vatopedi, in Romania, Editura Reintregirea, Arhiepiscopia de Alba Iulia, 2001)

Legaturi:


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Curvia, Despre inselare, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pentru tineri, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Staretul Efrem Vatopedinul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

40 Commentarii la “Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Bucuria duhovniceasca. MAICA DOMNULUI A ADUS IN LUME BUCURIA -
  2. Pingback: CUVINTE MANGAIETOARE PENTRU UCENICI din scrisorile SFANTULUI NICON de la OPTINA (II): “De cate ori am suferit pentru tine si m-am rugat?! O, copilasul meu, copilasule! Sa te intelepteasca Domnul sa intelegi adevarul!“ | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: CUGETARI si SFATURI DUHOVNICESTI ale PARINTELUI IACHINT: “Doamne, al Tau sunt, sa nu ma parasesti!” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Fericitul IOAN DE LA VALAAM (II): “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te increde in tine!” – Din viata si scrisorile foarte folositoare ale unui MARTURISITOR AL SMERENIEI, la 55 ani de la adormire (†6 iunie 1958) | Cuv
  5. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  6. Pingback: CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a anului 2015: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Parintele Petroniu Tanase si Arhim. Simeon Kraiopoulos despre RUGACIUNEA MINTII, VEDEREA LUMINII NECREATE SI TRAIREA VIETII LUI DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: DOCTORIA NADEJDII – Conferinta de la Cluj (martie 2016) a PS MACARIE DRAGOI (video+text). Balsam pentru durerile inimilor suferinde si ale sufletelor cazute in adancul prapastiei: SA STRIGAM CATRE HRISTOS, SA RIDICAM OCHII SPRE CER! | Cuvântul Orto
  10. Pingback: CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate