INALTAREA DOMNULUI: “Aceasta este maretia omului! Iata, aceasta esti tu, aceasta sunt eu!” PREDICI ale Sfantului Iustin Popovici si Fericitului Pr. Valentin Mordasov: “SA NE INALTAM LA ADEVARATA PATRIE!”

Cununa nevointei lui Hristos

Predica la Inaltare a Sfantului Iustin Popovici – Ziua izbavirii (1967)

Astazi se incheie Pastele, astazi ia sfarsit nevointa mantuirii, astazi se incheie intreaga cale a intruparii lui Dumnezeu, de la nasterea pe pamant, de la Craciun, si toate pana la infaptuirea mantuirii neamului omenesc. Astazi, acest minunat praznic ne dezvaluie intreaga taina a Domnului si Dumnezeu-Omului Hristos. De ce a luat asupra Sa trup, de ce S-a intrupat, de ce a devenit om? A luat asupra-I trup pentru ca acest trup sa-l izbaveasca de pacat, de moarte, de diavol, si sa-l ridice, sa-l inalte mai presus de toate Cerurile si sa-l aseze pe insusi tronul Domnului Slavei (Marcu 16,19). Acesta este intreaga cale a Dumnezeului-Om, a Domnului Hristos, intreaga Sa cale in aceasta lume si in aceasta viata, pentru ca aceasta sa fie calea fiecaruia dintre noi, a fiecarui trup omenesc.

Si marele sfant praznic de astazi chiar aceasta arata: Cat de lunga este calatoria trupului nostru in aceasta lume, de unde incepe si unde se termina. Incepem de la nasterea pe pamant, ca sa incheiem deasupra tuturor Cerurilor, deasupra ingerilor si Arhanghelilor, Heruvimilor si Serafimilor. Lucruri minunate se petrec cu omul, cu neamul omenesc, pentru aceea ca Dumnezeu a devenit om si a intrat in matca vietii noastre omenesti. Lucruri minunate si neobisnuite si miraculoase, se petrec de la Pasti pana in ziua de astazi, si in timpul intregii vieti a Mantuitorului pe pamant. In minunatele cantari de astazi se canta si se slaveste inaltarea trupului omenesc mai presus de toate Cerurile, mai presus de ingeri si Arhangheli. Se graieste in ele cum ingerii se minuneaza ca se intampla aceasta: de unde trupul, omul, sa fie deasupra noastra, a Heruvimilor si Serafimilor? Aceasta este maretia omului, maretia dumnezeiasca a omului!

De aceea a venit Domnul in aceasta lume, ca sa implineasca aceasta mare si negraita minune, ca sa arate ca omul este facut sa fie mai presus de ingeri, de Arhangheli, de Heruvimi, de Serafimi, sa fie deasupra lor cu trupul sau, cu intreaga sa fiinta. Si, intr-adevar, iata, Domnul Hristos astazi S-a inaltat mai presus de toate Cerurile si S-a asezat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal (Marcu 16,19). Iar Preasfanta Sa Maica in acelasi fel S-a inaltat cu trupul si traieste in Ceruri, mai presus de toate lumile, mai bine spus mai presus de Heruvimi si Serafimi. Ei i se pleaca Heruvimii si Serafimii si o slavesc ca pe o faptura neasemuit mai mare si mai slavita decat ei. Aceasta este puterea, puterea dumnezeiasca care este data oamenilor, care este data fiecarui om.

Pe aceasta cale, de la intruparea Domnului Hristos pana la Inaltare, avem intreaga viata a Domnului Hristos. Nasterea Sa, Botezul la Iordan, Schimbarea la Fata pe Muntele Tabor, Golgota, Crucea, Moartea, Invierea, si apoi Inaltarea – ca praznic final, ca stralucire finala, ca o cununa a intregii nevointe a Mantuitorului si ca talcuire. Talcuire pentru ce Domnul a devenit om: ca pe om sa-l ridice si sa-l inalte deasupra tuturor Cerurilor. In aceasta consta, fratii si surorile mele, toata Evanghelia Domnului Hristos: ca noi toti, ca fiecare dintre noi sa ajunga sa traiasca ceea ce Domnul a aratat cu privire la Sine – ca se naste din Dumnezeu, ca se boteaza, ca-L primeste pe Domnul Hristos si ca Se rastigneste; ca se schimba la fata cu stralucire si cu lumina dumnezeiasca; ca patimeste pentru Domnul Hristos si pentru Adevarul Sau in aceasta lume; ca inviaza din toate mortile biruind orice moarte, orice pacat, caci fiecare pacat reprezinta moartea; si ca, prin toate acestea, se ridica si se inalta necontenit la Domnul Hristos.

El este cu adevarat, precum sta scris in Sfanta Evanghelie, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul tuturor oamenilor, al fiecarui om (Apocalipsa 1, 8; 22, 13). In concluzie, prin aceasta, tu si eu suntem chemati sa cunoastem totdeauna, sa ajungem sa simtim necontenit, ca Domnul Hristos este Inceputul si Sfarsitul fiintei noastre, al intregii noastre fiinte, al vietii noastre. Prin El sa incepem, prin El sa incheiem toate. Si acest sfarsit este sfarsitul nesfarsit/ sfarsitul cel fara de sfarsit; acesta este capatul care nu are sfarsit. Caci devenind al lui Hristos, tu devii dumnezeiesc si nemuritor. Acesta este rostul Bisericii lui Hristos, acesta este telul fiecarui crestin, aceasta este calea lui, sensul lui – Dumnezeu-Omul Hristos. Si tu esti chemat sa devii dupa har dumnezeu-om. Sa-L traiesti pe Domnul Hristos ca pe tine insuti, sa ajungi sa-L traiesti neincetat ca pe tine insuti, ca El neincetat sa traiasca intru tine si sa rasune Evanghelia sfantului Apostol Pavel: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine (Galateni 2,20).

De aceea Praznicul de astazi este mare, minunat, Praznicul care ne descopera intreaga taina a intruparii si inomenirii Domnului Hristos, taina fiecarui om, taina mea si a ta si a fiecaruia, a fiecarei fapturi omenesti. Iata, fiecare om este o fiinta dumnezeiasca. Fiecare om este chemat sa devina dumnezeu dupa har asa cum spun Sfintii Parinti.

„Omul este fiinta, spune Sfantul Vasile cel Mare, careia i s-a randuit sa devina dumnezeu.”

Fiinta careia i s-a randuit sa devina dumnezeu! Iata, aceasta esti tu, aceasta sunt eu! Ce menire nobila, ce vocatie! De aceea sunt atatea Sfinte Taine: si Sfanta Taina a Botezului, si Sfanta Împartasanie – ca sa ne daruiasca puterea si forta sa staruim pe aceasta cale si ca sa ne umplem de Domnul Hristos. De aceea sunt atatea minunate nevointe, atatea minunate sfinte virtuti, rugaciunea, credinta, dragostea, nadejdea, postul, blandetea, smerenia, ascultarea, bunatatea cea dumnezeiasca de la cea mai mare pana la cea mai mica, si de la cea mai mica pana la cea mai mare.

De aceea si noi sarbatorim in fiecare an aceste minunate zile de praznic: ca sa ajungem sa traim tot ceea ce a ajuns El sa traiasca, sa innoim in noi intreaga Sa viata, sa innoim in noi Evanghelia Sa, sa mergem dupa El necontenit invesmantandu-ne in puterea cea dintru inaltime, sa nu ne impiedicam si sa cadem si sa ne poticnim pe cale. Mergand dupa El, totdeauna de El fiind calauziti, bazandu-ne necontenit pe nemarginita Sa dragoste si iubire de oameni, nu trebuie sa ne infricosam. Fiecare dintre noi sa-I urmeze in mod liber, cu credinta neinfricata, rugandu-ne Lui in orice slabiciune a noastra: „Doamne, iarta-ma si ajuta-ma!”

Si El, Atotmilostiv si Bun, va alerga in ajutor, asa cum a alergat la nenumarati pacatosi si la cei care s-au pocait, incepand cu Zaheu vamesul (Luca 19, 1-10) si cu Maria Magdalena (Luca 7, 37-38), cu pacatoasa, care cu parul capului ei a spalat sfintele Sale picioare si le-a udat cu lacrimile ei, si nenumarati alti pocaiti, si nenumarati alti drepti. Toti acestia merg dupa Domnul Hristos, toti acestia iau parte la mantuirea lor, fiind impreuna pururi cu toti Sfintii (Efeseni 3, 18). Niciodata omul nu mai este singur, el este intotdeauna cu toti Sfintii, in fruntea carora sta Preasfanta Maica a Domnului, care impreuna cu toti Sfintii sa ne calauzeasca din lumea aceasta in cealalta lume, sa ne curateasca sufletele si trupurile, ca sa ne invrednicim si noi de Imparatia Cerurilor. Ca impreuna cu ea sa-L slavim pe minunatul ei Fiu, Cel iubitor de oameni, pe Domnul nostru Iisus Hristos, a Caruia este slava si cinstea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

***

PR. VALENTIN MORDASOV: La o parte cu toate desfa­tarile lumii! Domnul ne pregateste noua loc!

 “Timp de 40 de zile, de la Invierea si pana la Inaltarea Sa la cer, Domnul Hristos a petrecut pe pamant cu ucenicii Sai, invatandu-i – si, prin ei, invatandu-ne si pe noi – cum sa dobandeasca Imparatia cerurilor, ale carei usi le deschi­sese pentru intreg neamul omenesc. Si totusi, Imparatia cerurilor ne plictiseste!

Trebuie sa ne luptam permanent cu pacatul care salasluieste in noi. Pentru Patimile si moartea Mantuitorului am primit iertarea pacatelor prin pocainta si harul Duhului Sfant, care ne intareste in lupta. Am primit mijloace pentru dobandirea virtutilor. Coase-ti vesmant de nunta din fapte bune, fara de care te poti pomeni in intunericul cel din afa­ra in loc sa fii primit la ospatul mantuirii. Aduna comori in inima ta: smerenia, nerautatea, rabdarea, curatia, dragostea etc. Atunci vei fi aflat pregatit.

Prin Inaltarea Sa la cer, Domnul ne-a aratat calea inalta­rii noastre. El S-a pogorat pe pamant ca sa ne inalte la cer. Pregateste-te, straduindu-te sa te inalti la cer cu mintea, cu duhul, sa fii mai presus de cele pamantesti, sa nu fii impati­mit fata de ele! Sa ne inaltam la adevarata patrie! Calea spre ea este deschisa si libera, desi este dificila. Multi au ajuns in ea pe aceasta cale. Domnul S-a inaltat ca sa ni-L trimita pe Duhul Sfant Mangaietorul. Prin El, apostolii s-au umplut de daruri: de pace, de bucurie, de nepatimire fata de cele pa­mantesti si de dragoste pentru cele ceresti. Domnul a spus: „Merg sa va pregatesc voua loc.” La o parte cu toate desfa­tarile lumii! Domnul ne pregateste noua loc! Amin!”

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

VA MAI RECOMANDAM PENTRU SARBATOAREA INALTARII DOMNULUI:

Alte legaturi: