“Să îndrăznim la Hristos, chiar dacă suntem zdrobiți, murdari, temători sau rătăciți” – CUVÂNT PASTORAL CU MULTĂ PUTERE ȘI DE MARE ACTUALITATE AL PREASFINȚITULUI MACARIE DE SFINTELE PAȘTI 2025: “Să slujim Domnului înseamnă să avem milă față de cel de lângă noi, să ne doară pentru cei ce plâng singuri și nemângâiați” (text, video)

† Macarie, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord – Pastorală la Învierea Domnului 2025:

„Îl lăsăm pe Hristos să învieze în înimile noastre?”

† MACARIE,

din mila şi purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu,

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord,

iubiților frați preoți și diaconi, împreună slujitori ai altarului, viețuitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor dreptcredincios, har, pace, liniște și bucurie de la Hristos Cel Răstignit și Înviat, iar din parte-mi părintească binecuvântare și frățească îmbrățișare cu salutul pascal:

Hristos a înviat!

Preaiubiții mei,

Poporul evreu din vechime a fost scos, prin Profetul Moise, din robia Egiptului, însă Dreptul Iosua l-a condus în Pământul Făgăduinței. Pe drumul pe care au trebuit să-l parcurgă, israeliții au înfruntat mulți dușmani și au avut de cucerit cetăți ale idolatriei vrăjmașe. Într-un astfel de moment, înaintea confruntării cu rivalii din cetatea Ierihonului, Iosua a zărit un ostaș cu sabia scoasă. Văzându-l, l-a întrebat: „Ești de-al nostru, sau dintre dușmanii noștri?” Acesta însă i-a răspuns: „Eu sunt voievodul oștilor Domnului; acum am venit”. Iar Iosua, smerit, i s-a adresat astfel: „Stăpâne, ce-i poruncești robului tău?” (Iosua 5, 13-15).

Iată că atunci când i-a fost limpede că avea înaintea sa pe îngerul Domnului, Iosua nu l-a mai întrebat dacă era de partea lui și a poporului său ori de partea dușmanilor. Singura întrebare pe care și-a mai îngăduit-o Iosua a fost ce să facă pentru a sluji cum se cuvine Dumnezeului Celui Viu. Pentru că și atunci, în vremurile Vechiului Legământ, întrebarea esențială nu era de partea cui este Dumnezeu, ci era ce anume poruncește El și cum poate omul să-I slujească pe pământ.

Cu atât mai mult în vremurile noastre, ale Legământului celui Nou, pecetluit de Mântuitorul Hristos cu sângele Său și prin Învierea Sa, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este dacă Domnul e cu noi sau de partea cui este El, ci în ce măsură suntem noi dornici să-I urmăm poruncile și să-I slujim? În ce măsură iubim Evanghelia Sa și păzim poruncile Sale, pe care ni le-a transmis în agonia Crucii și întru Slava Învierii Sale?

Zi de zi vedem cum ne zdruncinăm, de la cele care se petrec departe, până la cele din jurul nostru. Pacea parcă s-a luat de pe pământ. Omenirea, ai zice, că și-a pierdut simțul măsurii și ne-am rătăcit unul de altul: părinți de copii, frate de frate, neam de neam. Într-o astfel de lume, devine cu desăvârșire inutil să ne întrebăm de partea cui este Dumnezeu în toate aceste conflicte și tabere pe care le vedem peste tot. Dumnezeu nu e de partea celor care prăbușesc lumea în haos și în război. Dumnezeu nu e de partea celor care își urăsc și disprețuiesc pe frații lor mai mici, mai săraci sau mai puțin educați. Dumnezeu nu e de partea celor nedrepți, care-și înrobesc semenii prin puterea lor. Dumnezeu nu este, însă, nici de partea noastră, dacă nu Îi slujim Lui cu credință fierbinte și cu smerenie adâncă. Cu cel cuvios, Dumnezeu este cuvios. Cu cel îndărătnic, Dumnezeu este îndărătnic (cf. Psalmul 17, 28-29). Continuarea articolului

„Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase…” – MEDITAȚIE LA PĂTIMIREA DOMNULUI, ÎN VINEREA MARE, a Cuviosului Ioanichie Bălan

Doxologia/ Arhim. Ioanichie Bălan:

Predică la Sfânta și Marea Vineri – Despre Patimile Domnului

Deci, după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat Duhul (Ioan 19, 30)

„Iubiţii mei fraţi,

Suntem în seara înfricoşatelor şi Mântuitoarelor Patimi. îngenunchiaţi în faţa sfintelor icoane, am ascultat cu credinţă şi lacrimi pe obraji citirea celor douăsprezece Evanghelii. Ne-am reamintit cele mai înfricoşate momente din noaptea aceasta a sfintelor patimi. Astfel ne simţim mai întăriţi în credinţă, mai uniţi unii cu alţii în necazuri, mai răbdători în micile noastre ispite. Am vrea să ne rugăm mai mult. Ne dăm seama de zădărnicia vieţii. Am vrea să ne smerim mai mult. Ne temem de căderea lui Petru. Am vrea să ne împăcăm desăvârşit cu Domnul nostru Iisus Hristos. Ne temem de moarte. Ne simţim bătrâni şi obosiţi. Am dori de acum să petrecem cât mai mult lângă Domnul, cât mai aproape de Biserică. Am vrea să începem o viaţă nouă, dar ne ruşinăm de grozăvia păcatelor. O frică străină ne cuprinde. Ne mustră conştiinţa. Trebuie să ne pocăim. Dar iată, vin gândurile. Grijile lumii ne cheamă înapoi, afară, ne trimit cât mai repede acasă.

Simţim nevoia unui povăţuitor. Un cuvânt de îndemn, un sfat, o mână întinsă ne mângâie sufletul, ne poate salva.

Doamne, sporeşte-ne credinţa să înţelegem cât mai mult câte ai răbdat pentru noi! Înmulţeşte-ne dragostea, să cunoaştem cât de mare este dragostea Ta pentru noi! Întăreşte-ne în nădejde să putem pricepe cât Te-ai smerit astăzi pentru noi!

Iubiţii mei fraţi, Continuarea articolului

PS Macarie, Episcopul Europei de Nord: „LÂNGĂ NOI, PE CRUCEA DURERII, SE AFLĂ HRISTOS!” (Scrisoare pastorală la Învierea Domnului, 2024, VIDEO + TEXT)

† MACARIE,

din mila şi purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu,

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord,

iubiților frați preoți și diaconi, împreună slujitori ai altarului, viețuitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor dreptcredincios, har, pace, liniște și bucurie de la Hristos Cel Răstignit și Înviat, iar din parte-mi părintească și frățească îmbrățișare și binecuvântare cu salutul pascal:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Preaiubiții mei,

Hristos S-a întrupat pentru a vindeca omenirea de rana de moarte a păcatului și de urmările duhovnicești ale zguduitoarei căderi a protopărinților noștri Adam și Eva din Grădina Raiului. Drept urmare, în timpul activității Sale pământești, a cercetat cu precădere pe cei bolnavi, pe cei neputincioși și suferinzi trupește și sufletește. Fiind adesea înconjurat de oameni oprimați și sărmani, care nu aveau pe nimeni care să le mângâie sufletul, lipsiți de un Păstor Bun care să le cerceteze necazurile și să le aline durerile cu dragoste și compasiune. Oameni orfani care simțeau, în adâncul inimilor lor, că Acest Învățător purta cu Sine un foc al iubirii dumnezeiești care nu mai arsese până atunci pe acest pământ.

Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam