90 de ani de la nasterea Cuviosului Paisie Aghioritul (25 iulie), PARINTELE NELINISTII CELEI BUNE: “Durerea este totul. Cel care are nelinistea cea buna ia lucrurile in serios”

Vezi si:

***

NELINISTEA CEA BUNĂ

Nelinistea cea buna, framantarea cea buna pentru “lupta cea buna”^[12]

– Gheronda, ce este nelinistea cea buna?

– Nelinistea cea buna este acea framantare buna de a duce „lupta cea buna”. Te framanti, te supraveghezi pe tine insuti, descoperi ce anume im­piedica sporirea ta duhovniceasca, iti pui problema si ceri ajutor daca este nevoie, si savarsesti astfel lucrarea cea duhovniceasca.

Vezi, de pilda, ca in cuta­re imprejurare te-ai purtat cu mandrie si imediat te gandesti: „Cum poate fi lovita mandria? Cu smerenia. Asadar: smerenie”. Tac-tac, loveste mandria cu se­curea, in putine cuvinte, cauti sporirea duhovniceasca savarsind astfel lucrare duhovniceasca. Vezi, elevul termina prima clasa primara, merge intr-a doua, apoi termina scoala primara, merge la gimnaziu, la liceu etc. Daca nu este un elev bun, va cere ajutor. Sau va lua meditatii pentru a intra la Universitate. Apoi, citeste intensiv ca sa-si ia diploma. In continuare po­ate face studii postuniversitare, apoi doctorat; poa­te merge si in strainatate ca sa studieze mai mult. Si face toate acestea ca sa progreseze intr-o stiinta. Cu cat mai mult trebuie sa te framante sporirea ta sufleteasca in viata duhovniceasca, care este stiinta duhovniceasca!

Nelinistea cea buna este intraripare. Da sufletului noblete, vioiciune; nu aduce incordare si suparare, ci mangaiere. Nu este osteneala, nu este zbucium sufletesc, ci ravna pentru nevointa. Vad uneori la voi o anumita stagnare. „Asa ma nevoiesc, spuneti voi, in starea asta ma aflu” si acolo ramaneti. In regula, va aflati in aceasta stare. Un Sfant, insa, ce ar face in aceasta situatie? Nu exista inlauntrul vostru acea zguduire, acea intraripare. Nu v-ati schimbat launtric, fiindca nu a intrat inlauntrul vostru parghia nelinistii celei bune, ca sa va arunce in sus.

Sa luam in serios mantuirea sufletului nostru

– Gheronda, scrieti in Viata Staretului Hagi-Gheorghe:

„Grija pentru mantuirea sufletului smereste tru­pul si omoara patimile“^[13].

Oare de aceasta grija duc eu lipsa?

– In realitate, mintea si inima ta nu sunt acolo. Mintea si inima trebuie sa se ingrijeasca tot timpul de cum vom ajunge la destinatia noastra, care este Imparatia Cerurilor. Cand inima sufera pentru mantuirea sufletului, mintea se duce si ea acolo unde este durerea inimii. Durerea este totul. Iar atunci cand su­feri, nu vrei sa mananci, nici sa dormi. Cel care are nelinistea cea buna ia lucrurile in serios. Se vede insa ca tu nu ti-ai luat drept tinta Cerul, ci pamantul. Inca nu ai luat in serios mantuirea sufletului tau. Ce altce­va putem lua in serios daca nu luam in serios mantui­rea sufletului nostru?

Nu putem fi nepasatori fata de mantuirea sufletu­lui nostru. Trebuie sa ne preocupe tot timpul cum ne vom mantui. Daca nu ne preocupa acest lucru, vom ramane legati de cele pamantesti si vom fi mereu scurtcircuitati. Cand nu uitam ca menirea noastra aici, pe pamant, este dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu, atunci patrunde in noi nelinistea cea buna. Mai de­vreme sau mai tarziu aceasta neliniste ne va stramuta sufletul in spatiul duhovnicesc, unde va gasi oxigen din belsug, va prinde viata si va zbura la inaltime.

Dumnezeu nu i-a dat omului mintea ca sa se preo­cupe mereu de cum sa gaseasca un mijloc mai rapid de a merge dintr-o tara in alta, ci ca sa se preocupe mai intai de lucrul cel mai important, si anume cum sa poata ajunge la destinatia sa, langa Dumnezeu, in tara cea adevarata, in Rai.

Legaturi: