CE INSEAMNA SI CUM SE POATE SA PAZESTI PORUNCILE LUI DUMNEZEU? “Nu vi se pare ca visati prea mult si despre lucruri mari, scapand din vedere cele marunte, reale, accesibile?” – FRANGEREA INIMII ACOPERA LIPSURILE DIN FAPTE

23-08-2015 Sublinieri

tanar_rugaciune_icoana_biserica_oana_nechifor(foto: Oana Nichifor)

Cititi si:

***

“De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile – i-a spus Mantuitorul tanarului bogat care venise catre el, “calatorind cu intrebarea” existentiala: “ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”. Dupa ce Domnul ii face o sintetica recapitulare a poruncilor din Legea Veche referitoare la aproapele, primeste drept raspuns din partea tanarului cautator de mantuire: Pe toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?. Oare, le pazise, in Duh si in Adevar, chiar pe toate? Oare intelegea cu adevarat ce inseamna, de pilda, “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, de vreme ce, pana la urma, “a plecat întristat, căci avea multe avuţii, neconsimtind sa le vanda in folosul semenilor sai lipsiti si necajiti? Dar cum sa ne raportam NOI la poruncile lui Dumnezeu cele ale “Legamantului celui nou”, in a caror implinire ne simtim, cel mai adesea, neputinciosi, sau pe care, si mai rau, vrajmasul ne poate insela cu parerea ca le faptuim, chiar si atunci cand, prin mandria si prin visarea noastra, suntem, de fapt, cel mai departe de Duhul si de miezul lor? Cum sa facem “binele” cu adevarat, dupa voia lui Dumnezeu si ce ne mai ramane de facut atunci cand simtim muscaturile aspre ale constiintei pentru nenumaratele ratari in savarsirea poruncilor lui Dumnezeu? Ne ajuta cu cateva raspunsuri foarte lamuritoare, vii si pline de seva duhovniceasca, Fericitul Parinte Nikon Vorobiov:

staretul Nikon Voroviov 493

Din scrisorile Cuviosului Nikon Vorobiov:

Poruncile lui Dumnezeu

Olgăi C.

Spuneţi că aţi asculta de fiecare cuvânt al Sfântului Serafim din Sarov, iar eu vă zic că aceasta este închipuirea dumneavoastră, nu realitate. Omul care nu ascultă de Dumnezeu în poruncile Lui (mai bine zis, nu poate să asculte în toate, atâta timp cât nu se va smeri) nu poate nicidecum să asculte în toate de un om şi să‑i facă voia. Domnul e pretutindeni. Încercaţi să ascultaţi de Domnul în cele mai mărunte lucruri, să faceţi înaintea Lui ceea ce faceţi zi de zi. Încercaţi. Fie că staţi jos, fie că staţi în picioare, fie că staţi întinsă, fie că priviţi, fie că vorbiţi, fie că gândiţi, fie că faceţi un gest faţă de aproapele ş.a.m.d., încercaţi să faceţi toate acestea după porunca lui Dumnezeu, ca înaintea lui Dumnezeu Însuşi, fiindcă Domnul este, cu adevărat, peste tot. În El trăim, şi ne mişcăm, şi suntem. Încercaţi să faceţi aşa măcar o oră. Dacă aţi putea să ascultaţi în toate de un om, de ce să nu ascultaţi zilnic de Domnul măcar o oră?

Nu vi se pare că visaţi prea mult şi despre lucruri mari, scăpând din vedere cele mărunte, reale, accesibile dumneavoastră? Aşa face adeseori vrăjmaşul mântuirii noastre: insuflă dorinţa de lucruri mari, ca să nu ne lase să le împlinim pe cele mici.

Iertaţi‑l pe cel ce învaţă şi nu face! Să fiţi sănătoasă!

Unui student de la Academia teologică din Moscova

tanarul bogat si MantuitorulDacă vrei să te mântuieşti, împlineşte poruncile. Dacă vrei să fii desăvârşit, şi aşa mai departe. Tema aceasta este extrem de actuală şi pentru noi, fiindcă majoritatea creştinilor contemporani nu înţeleg însemnătatea împlinirii poruncilor evanghelice. Pentru ei, aceasta este simplă morală, pe care o resping din cauza dificultăţii ei ori o adaptează la patimile şi poftele lor şi la deşertăciunea vieţii în aşa hal, că din poruncile evanghelice nu mai rămâne nimic care să fie al lui Hristos. Acesta este un vicleşug al diavolului, care îi duce la pierzare pe creştinii păruţi. Acum două sute de ani Sfântul Tihon din Zadonsk scria:

Creştinismul se depărtează de oameni pe nebăgate de seamă, rămâne numai făţărnicia”

(iar acum ce a rămas şi în Apus, şi la noi?). Cuvintele acestea le cita acum o sută de ani Ignatie Briancianinov, scriindu‑i fratelui său, şi prezicea că monahismul va fi nimicit curând, iar în urma lui aceeaşi soartă aşteaptă şi Ortodoxia. Ar trebui ca mai‑marii Bisericii să se gândească foarte bine la asta şi să tragă concluziile corespunzătoare! În seminar şi la Academia teologică ar trebui să nu se ocupe cu scolastica, ci să lucreze asupra inimii şi voinţei, nu doar asupra raţiunii şi memoriei.

Unui student de la Academia teologică din Moscova

De unde această idee absurdă: „Omul nu poate să facă binele prin propriile puteri nu fiindcă se află în starea de cădere, ci din natura sa, pe care a primit‑o când a fost făcut”?

Un creştin poate să spună aşa ceva doar într‑o stare anormală. Ce sens avea atunci ca Dumnezeu să dea poruncile? Fiindcă binele este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Cum să pui drept condiţie a mântuirii împlinirea poruncilor dacă omul, din firea sa, nu poate să le împlinească?

Înainte de cădere, omul era liber să aleagă şi să facă binele. După cădere a devenit rob păcatului. Sfântul Simeon Noul Teolog spune că după cădere omul a pierdut libertatea de a face binele şi i‑a rămas doar libertatea de a alege binele, de a prefera binele, de a dori să facă binele. Pentru a‑l face, omul trebuie să se roage lui Dumnezeu, ca Acesta să‑i dea putere să săvârşească binele pe care l‑a dorit. Aşa spune şi Sfântul Isaac Sirul.

Insuficienta împlinire a poruncilor e completată prin frân­­­­gerea inimii.

Voi îndrăzni să spun că frângerea inimii, plânsul inimii pentru călcările de poruncă, e mai de preţ decât împlinirea poruncilor după voia proprie, fiindcă aceasta din urmă duce la îngâmfare şi la trufie, care nimicesc tot binele, pe când frângerea inimii înlocuieşte (prin mila lui Dumnezeu) făptuirea şi îl păstrează pe om în smerenie, fără de care deşartă şi chiar pierzătoare e orice făptuire.

Întrebi dacă e corectă ideea Episcopului Teofan Zăvorâtul, care zice: „Harul lucrează numai asupra raţiunii şi simţirii, iar voia omului rămâne neatinsă.”

Faptul că Domnul (harul) nu forţează voinţa omului este general acceptat. Binele silit nu este bine. În acest sens, ideea Episcopului Teofan este corectă. Totuşi, deşi sunt de acord că harul lucrează asupra raţiunii şi simţirii (aceasta se săvârşeşte, într‑adevăr, pentru mântuirea omului, ca acestuia să îi fie mai uşor să găsească adevărul şi mântuirea), cred că această idee trebuie întâmpinată cu anumite rezerve. Sufletul omului nu constă din părţi independente una de alta: mintea, simţirea, voinţa şcl. alcătuiesc o singură fiinţă. Curăţirea sau luminarea de către har a minţii şi inimii va lucra asupra întregului suflet – prin urmare, şi asupra voinţei. Mintea nevoitorilor, ce vede limpede adevărul şi urmările păcatelor, inima ce năzuieşte spre Dumnezeu, nu pot oare ajuta voinţei să aleagă calea mântuirii, calea spre Dumnezeu, şi să respingă calea care duce în întuneric, în rău, în pierzare? Aşadar, există o influenţă indirectă asupra voinţei.

Putem repeta cele spuse mai sus: dacă omul vede binele, dacă îl preferă, cu voinţa sa, răului, dacă vrea să meargă pe calea mântuirii, este dator să ceară ajutor de la Dumnezeu pentru a săvârşi ceea ce doreşte, iar dacă nu a făcut ceva ce trebuia să facă, să acopere această lipsă prin frângerea inimii. Apropo, noi folosim expresia „frângerea inimii”, „plânsul inimii” – şi totuşi, noi abia ştim ori ştim prea puţin ce sunt ele şi care este lucrarea lor. La fel şi în alte cazuri: folosim cuvintele, dar puterea lor nu o înţelegem.

Domnul să te înveţe la tot binele!

Unui student de la Academia teologică din Moscova

Ai împlinit 25 de ani. Eşti deja adult. În tinereţe toţi fac marea greşeală de a amâna pe viitor ceea ce ar trebui să facă acum, încordându‑şi toate puterile – iar rezultatul este că vremea trece, îmbătrâneşti, condiţiile se pot înrăutăţi, adeseori te lasă sănătatea, şi nu vei face ceea ce trebuia să faci, lucrul la care te‑a chemat Domnul, care era limpede şi pentru raţiune, şi pentru inimă. Rămâne un singur lucru: să ne pară rău pentru viaţa neroditoare din trecut şi să facem pocăinţă.

Apar gândurile: „Dacă aş putea să încep din nou viaţa, ­n‑aş mai face multe greşeli.” Nu e deloc adevărat. În sâmburele de măr este cuprins, potenţial, întregul măr – măr, nu plop: şi fiecare individualitate este ceva neschimbabil în esenţa sa. Putem şi trebuie să schimbăm însă aspectul exterior, empiric, vechi, înnoindu‑l după poruncile evanghelice.

De aceea, putem deduce regula generală: la orice vârstă, în orice condiţii, în orice îndeletniciri, trebuie să procedăm potrivit Evangheliei. Atunci nu vor fi greşeli, nu vor fi părere de rău şi căinţă târzie. În urma împlinirii poruncilor evanghelice, personalitatea omului, chipul lui Dumnezeu din el, esenţa lui numenală, va creşte, va conştientiza faptul că este chipul lui Dumnezeu, se va opune pe sine însăşi lumii exterioare, va deveni mai presus de ea. Omul va stabili o legătură reală, pe deplin conştientizată şi simţită, cu Dumnezeu, o legătură atât de tare, că nici o furtună şi nici un vifor al lumii acesteia n‑o va putea clinti.

Concluzia acestei multe vorbiri: chiar de astăzi, începe să te urmăreşti cu atenţie pe tine însuţi, nu încălca, pe cât poţi, nici cea mai mică poruncă evanghelică nici cu limba, nici cu văzul, nici cu auzul, nici cu pipăitul etc., etc. Cine va fi credincios în puţin, va primi stăpânire peste mult. Şi să nu osândeşti pe nimeni. Fereşte‑te, totodată, de slava deşartă ca de cel mai veninos dintre şerpi, care poate omorî şi nimici toate bunurile duhovniceşti pe care le‑ai dobândit.

Iată, aceasta este învăţătura pe care în ziua când împlineşti 25 de ani ţi‑o dau pentru tot restul vieţii! În ce priveşte felul cum va fi din punct de vedere exterior acest rest, fie voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fii întotdeauna cu Dumnezeu şi prin activitatea ta, şi prin gânduri, şi cu inima. Atunci totul o să fie bine. Vezi cât de clar se schimbă, literalmente pe zi ce trece, tot ce este lumesc. Tot ce‑i mai ferm în ea – ştiinţa – neagă astăzi ceea ce afirma ieri. Arta a devenit mercenară, slujeşte patimilor. Pe oameni nu te poţi bizui. Numai în Dumnezeu sunt statornicie, şi raţiune, şi pace, şi bucurie, şi stâncă neclintită împotriva mării vieţii.

Cât aş vrea ca tu să primeşti cuvintele acestea nu numai cu auzul, ci şi cu întreaga viaţă! Asta ţi‑ar da mântuire, eliberare de oameni şi de împrejurări şi viaţă împăcată în mijlocul viforului mării vieţii. Îţi vorbesc din toată inima şi din toată puterea mea. Te sfătuiesc să chibzuieşti şi să faci, fiindcă asta a poruncit Însuşi Domnul Iisus Hristos! Eu doar îţi amintesc. Dacă credem în existenţa lui Dumnezeu şi în Fiul lui Dumnezeu, trebuie să credem şi cuvintele Lui ca pe o lege nestrămutată, a cărei împlinire dă şi bunăstarea lumească, şi mântuirea. Amin.

(din: Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014)

nikon-vorobiov-cuvios-cum-sa-traim-in-ziua-de-astazi-scrisori-despre-via-a-duhovniceasca-11970

Din aceeasi carte:

***

Legaturi:

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cuviosul Nikon Vorobiov, Razboiul nevazut, Tanarul bogat

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “CE INSEAMNA SI CUM SE POATE SA PAZESTI PORUNCILE LUI DUMNEZEU? “Nu vi se pare ca visati prea mult si despre lucruri mari, scapand din vedere cele marunte, reale, accesibile?” – FRANGEREA INIMII ACOPERA LIPSURILE DIN FAPTE

  1. Ce inseamna pazirea poruncilor lui Dumnezeu ?! Pai este foarte limpede. Inseamna intoarcerea inimii noastre la starea fireasca a ei, la starea fireasca de curatenie, de desavirsire in care a fost creata de Dumnezeu.
    Intoarcerea inimii la Desavirsire inseamna intoarcerea inimii la Dumnezeu !

    DOAMNE AJUTA !

    Mircea

  2. “Ce inseamna pazirea poruncilor lui Dumnezeu ?! Pai este foarte limpede. Inseamna intoarcerea inimii noastre la starea fireasca a ei, la starea fireasca de curatenie, de desavirsire in care a fost creata de Dumnezeu.”

    Nu, de fapt nu este deloc atit de limpede pe cit pare aceasta “intoarcere la Dumnezeu”. Articolul spune ceva fundamental: este vorba de supunerea voii tale voii lui Dumnezeu. Adica ascultarea. Ascultarea si pentru calugari dar si pentru alde noi astia din lume inseamna ascultarea facuta catre duhovnic. Duhovnicul nu este lasat numai pentru iertarea pacatelor si pentru a da sfaturi cum sa rezolvi diverese probleme sau cum sa iti ajungi scopurile pe care ti le-ai propus. Mai ales astea din urma.

    Duhovnicul este acolo sa fie intrebat: parinte care este voia lui Dumnezeu? Sa fac sau sa nu fac chestia aia? Sa plec cu bursa in strainatate sau nu? Sa ma marit/insor cu X-ulescu sau X-uleasca sau nu? Sa imi deschid afacerea asta sau nu….pare foarte promitatoare de altfel,etc. Adica cam asta este ABC-ul.

    Insa oare citi dintre noi, astia care mergem la biserica, care se spovedesc unii de ani de zile, chiar pun in aplicare lucrul asta? . Nu se intreaba “e voia lui Dumnezeu sa fac x” ?. Noi intrebam” ce sa fac ca sa realizez X”, si sintem pregatiti sa facem zeci de rugaciuni, sute de matanii, multe pelerinaje, si posturi lungi si negre ….ca sa realizam X. Fara sa ne treaca prin cap sa intrebam macar daca X ne este cuvenit.

    Si nici bietii duhovnici nu ne spun pentru ca daca omul nu intreaba este clar ca nu este interesat sa afle parerea lui Dumnezeu si deci nici s-o urmeze. Si atunci duhovnicul vazind asta decit sa-l incarce pe spovedac si cu pacatul neascultarii voite peste toate celelalte, se abtine sa vorbeasca fara sa fie intrebat. Din cauza asta multi dintre cei care se duc la spovedit nu primesc foarte multe povete sau raspunsuri la intrebari al caror raspuns il stiu ei deja (adica cel voit).

    ascultarea poate fi foarte grea: raspunsul duhovnicului la intrebari grele de viata poate sa para ilogic, f.dureros si venind complet impotriva interesului spovedacului (al interesului omenesc, rational). Adica poate fi f. f.greu de acceptat. Insa el trebuie ascultat tocmai pentru ca Dumnezeu cunoaste viitorul dar si adincurile inimii umane.

    Sfintii Parinti spun ca ascultarea fata de duhovnic este baza smereniei si baza smereniei este baza credintei si baza credintei este Dumnezeu. Adica fara ascultare restul -rugaciuni, matanii, posturi, pelerinaje, spovedanii (facute fara ascultare), impartasit- nu prea dau rezultate. SI nu dau rezultate pentru ca nu au o fundatie. Ascultarea inseamna sacrificarea voii, sau a Anei lu’ Manole. Fara acest sacrificiu ori totul se darima peste noapte ori rezultatele sint cu totul altele decit ce ne-am asteptat noi.

    Asa ca asta cu limpezimea….

  3. imi cer scuze pentru tonul de predica. Evident ca asta nu vine deloc de la mine, nimic original. Si nici nu ma exclud din grupul celor care nu fac ascultare. Este o observatie venita dintr-o foarte amara, perplexa si mai ales umilitoare experienta proprie.

  4. Multumiri , admini, pentru aceasta intaritoare “perfuzie” duhovniceasca. “Trebuie sa fii intotdeauna cu Dumnezeu si prin activitatea ta, si prin ganduri, si cu inima. Atunci totul o sa fie bine.”

  5. Pingback: Libertatea Omului | Eu Sunt De Vina
  6. Pingback: PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de
  7. Pingback: LUPTA CU PACATUL. “Nu te îndreptăţi pe tine însuţi şi nu‑ţi îndreptăţi greşelile, ci spune lucrurilor pe nume înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu…” Scrisori de intarire de la CUVIOSUL NIKON pentru RAZBOIUL DE TOATA VREME
  8. Pingback: Cuviosul Ioan Krestiankin: CUVANT DESPRE FAPTA BUNA MARUNTA: “Binele mărunt este mult mai necesar, mult mai fiinţial lumii decât cel măreţ” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT si cateva principii-trepte ale urcusului sau catre Dumnezeu: “NU DEVII MARE DECAT PRIN LUCRURILE MICI” si… NU TE INTOARCE INAPOI! Cat poate costa o singura clipa de ezitare si de neascultare? | Cuvântul Ortodo
  10. Pingback: DACĂ NU AVEM DISPOZIȚIE SĂ NE RUGĂM, SĂ MERGEM LA BISERICĂ sau SĂ ÎMPLINIM ALTE PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU, ar fi o dovadă de IPOCRIZIE să le facem? “Lasă sinele tău şi prinde-te de voia lui Dumnezeu!” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: Pr. Ciprian Negreanu la București despre ISPITA “MAI-BINELUI”, A FAPTELOR “MARI” PESTE MĂSURILE NOASTRE, PRIN CARE ISPITIM PE DUMNEZEU ȘI NE EXPUNEM LA ÎNCERCĂRI ȘI CĂDERI MARI: “E mai bine să faci mai puţin și cu s
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate