“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
UPDATE:
UPDATE:
ARTICOLUL “RETRAS” A APARUT DEJA IN EVENIMENTUL ZILEI: Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă
“RETRAGEREA” LUI DE CATRE PR. GRIGORE A FOST, PROBABIL, O MINCIUNA PRIN CARE A MIMAT BUNAVOINTA FATA DE CEI CARE L-AU CRITICAT. DACA NU VA URMA CAT DE CURAND O INTERVENTIE DE DEZMINTIRE SI RETRACTARE PUBLICA, ACEASTA E SINGURA CONCLUZIE LOGICA POSIBILA. ORICUM, RAUL A FOST FACUT SI NU MAI POATE FI REPARAT.
DEOCAMDATA PARINTELE, IN LOC DE SPASIRE, CONTRAATACA AGRESIV, SE VICTIMIZEAZA SI SE OCUPA DE NOI MANIPULARI SI DIVERSIUNI (amanunte in sectiunea de comentarii, incepand de aici). NICI URMA DE PARERE DE RAU PENTRU SMINTEALA IMENSA CREATA. DE ACUM INAINTE, VA FI DIRECT RESPONSABIL PENTRU CEI CARE VOR REFUZA SA SE MAI IMPARTASEASCA SAU SA-SI ADUCA LA IMPARTASANIE COPIII CA URMARE A ACESTUI ARTICOL!
Recomandam in mod special comentariul exceptional al lui Gigel Chiazna, chiar daca se refera numai la o parte a problemei.
“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli? Este un atac la inima credintei noastre!”
Raspuns la ratacirea foarte mare difuzata prin postarea: Dilema linguritei de catre pr. Lucian Grigore (Pitesti), care ne indurereaza printr-o neinteleasa rasturnare la 180 de grade a atitudinilor sale: de la marturisirea curajoasa in linia Traditiei ortodoxe anul trecut, la asumarea acum a unei bizare pozitii de avangarda secularizanta, “reformista” in ceea ce priveste administrarea Tainei Tainelor, Sfanta Euharistie. Pentru Parinte nu ne ramane decat rugaciunea cu durere ca pentru orice frate cazut in mreajele vrajmasului, fara a uita cele bune ale sale si rugandu-L pe Hristos sa-L intoarca pentru a nu-si pierde plata marturisirii.
Inaintea sa, opinii similare au fost exprimate si de alti preoti din Grecia sau Franta in contextul psihozei “porcine” care i-a speriat pe cei mai ipohondri, combatuti de indata (se va vedea mai jos) de catre ierarhi si teologi. La noi in tara apologia eretica a “linguritei personale” a mai fost facuta inca de multi ani de pr. prof. Vasile Raduca, in al sau “Ghid al crestinului ortodox de azi”, dar si prin viu grai, studentilor. Sunt marturii ca nu sunt straini de conceptii sau practici apropiate nici unii ierarhi de vaza ai BOR, mai ales unii dintre cei din diaspora (adepti fanatici ai modei “desei impartasanii”, de import romano-catolic – in duhul si forma in care se practica – pe care au ajuns sa o impuna in mod aberant ca regula obligatorie prin unele locuri, cu consecinte devastatoare pentru viata duhovniceasca, in ciuda “reclamei” mincinoase facute) ajungandu-se, asa cum spun unele voci, pana la conceptii complet eretice referitoare la “valabilitatea” Sfintelor Taine. Cat despre ceea ce se intampla la Timisoara, sub “obladuirea” Mitropolitului apostat si ne-cait Corneanu… nu mai e de mult o surpriza. (Un comentariu mai larg din partea noastra veti gasi la sectiunea de comentarii din subsolul postarii).
Pasajele de mai jos sunt culese pentru a intari credinta celor mai slabi, zdruncinata de cuvintele lipsite de temei ortodox din interviul pr. Lucian si lansate fara responsabilitate pe calea internetului deocamdata, ele fiind destinate insa presei scrise, pentru ca sminteala sa fie mult mai mare (deocamdata interviul nu a aparut in Evenimentul Zilei, probabil din ratiuni de programare editoriala, asa ca parintele mai are inca timp sa ceara retragerea lui, facand macar in ultimul ceas un act de responsabilitate pastorala). In primele comentarii vom selecta si cele mai pertinente reactii aparute pe bloguri.
Sfantul Ioan Maximovici ia impartasania scuipata de o bolnava de turbare
“O cunoştinţă apropiată de-a vlădicăi, O. Skopicenko povesteşte că o femeie, Menşikova, a fost muşcată de un câine turbat şi, neglijând regulile elementare legate de tratamentul muşcăturilor, s-a îmbolnăvit de turbare.
Când vlădica a împărtăşit-o pe muribundă, ea fu cuprinsă de una din crizele specifice bolii şi, dând afară spumă pe gură, ea scuipă şi Sfânta împărtăşanie. Dar Sfintele Taine trebuie consumate, aşa că vlădica le-a ridicat de pe jos şi le-a înghiţit, însoţitorii care erau cu el n-au apucat decât să strige:
„Ce faceţi ? Turbarea este foarte molipsitoare !”.
Dar vlădica le-a răspuns liniştit:
„N-o să se întâmple nimic, doar sunt Sfintele Taine”.
Si, întradevăr, nu i se întâmplă nimic”.
(Sfantul Ioan Maximovici, “Predici si indrumari duhovnicesti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2006)
***
Sfantul Nicolae Planas: Impartasirea leprosului
“Alta intamplare dovedeste credinta neindoielnica si evlavia ce-o avea in savarsirea sfintitelor sale datorii. Acolo, in parohia sa, pe o strada ingusta, se ascundea un lepros intr-o stare grava. I se mancasera buzele, din cauza infricosatoarei boli. Odata, Parintele a mers sa-l impartaseasca, dar gura lui distrusa n-a putut primi Sfantul Trup al Domnului, care a cazut alaturi. Fara nici o sovaiala, Parintele s-a aplecat si cu gura sa a luat margaritarul dumnezeiesc care cazuse si l-a “consumat”. Asta s-o auda si cei care sovaiesc sa se impartaseasca, pentru ca se tem de microbi! Intr-adevar, mare blasfemie! Dumnezeul viilor si al mortilor, Care a facut cerul si pamantul sa fie biruit de microbi! Aiureli ale necredintei celei intunecate.
Cat despre bolnavul acesta, l-a descoperit Politia si l-a trimis la azilul de leprosi impreuna cu fiica lui, care si ea se molipsise mancandu-i-se degetele. Cu toate acestea, Parintele n-a patit nimic”.
(Monahia Marta, Sfantul Nicolae Planas, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002)
***
Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii
“Un fapt asemanator s-a intamplat si in 1942, la Ioanina. Predicatorul preot Benedict Petrachis (+1961), dupa Sfanta Liturghie la bisericuta din Cadro, s-a dus la spitalul din acea localitate unde se gasea si sectia TBC, ca sa impartaseasca pe bolnavi.
Un bolnav care se gasea intr-o stare grava, imediat ce s-a impartasit a vomat pe cearceaf. Imediat parintele Benedict a luat cu lingurita, a mancat, si a dat porunca ca cearceaful sa fie ars.
Doctorii l-au vazut si s-au ingrozit:
Ce face, nebunul?, au strigat. Peste putin timp il veti vedea cu TBC.
Dar nici peste putin timp si nici peste mult timp nu l-au vazut cu tuberculoza. Harul Tainei nu a lasat sa se intample nimic”.
*
“Raposatul Dimitrie Panagopulos (1916-1982), predicator luminat, predica chiar si la spitalul Sotiria, unde altii nu se apropiau de frica tuberculozei. Acolo il insotea parintele Dimitrie Papantonis, care spovedea pe tuberculosi si savarsea Sfanta Liturghie.
Intr-o zi, un do
ctor, care urmarea predicile, s-a apropiat de predicator si i-a spus:
Domnule Panagopulos, este imposibil ca preotul sa consume continutul Sfantului Potir. Se impartasesc atatia bolnavi din acesta si dupa cum este cunoscut, microbul se transmite prin saliva. Ce face deci preotul cu Trupul si Sangele Domnului, care ramane? Il varsa in chiuveta? Acesta nu este insa un pacat mare?
Un astfel de lucru nu se intampla niciodata, a raspuns predicatorul. Hristos nu se infecteaza cu microbi. Si din nemuritoarele Taine nu exista niciun pericol de infectare.
Doctorul insa nu putea sa creada. Atunci acela l-a sfatuit sa urmareasca Liturgha si la sfarsit sa se aseze undeva, incat sa vada miscarile preotului in timpul consumarii continutului Sfantului Potir. Asa s-a si intamplat. Doctorul a vazut cu ochii lui cum preotul slujitor a consumat Sfintele Taine. L-a vazut chiar cum punea vin ca sa nu ramana nici urma din Trupul si Sangele Mantuitorului. De atunci doctorul nu numai ca a crezut, ci se impartasea si el cu bolnavii”.
*
“Exista crestini carora le este frica sa se impartaseasca ca nu cumva sa ia microbi! Daca ar fi fost asa, nu ar mai fi trait niciun preot, deoarece ei la sfarsit consuma continutul Sfantului Potir din care se impartasesc mereu sute de credinciosi cu boli diferite. Cu toate acestea, niciun preot nu a patit niciodata nimic. 
Trupul si Sangele Domnului sunt foc.
Una din multele intamplari care dovedesc incontestabil acest adevar este si urmatoarea: cand mitropolitul din Hio, Pantelimon Fostinis (+ 1962) era predicator in Attica, a mers candva la spitalul Sotiria. Acolo i-au adus asistentii o tava mare cu multe lingurite.
De ce ati adus toate acestea?
Ne-au spus doctorii sa impartasiti cu acestea pe bolnavi, incepand de la cei mai usor bolnavi si apoi pe cei grav bolnavi.
Nu este nevoie de aceasta, a raspuns cu credinta preotul.
Intr-adevar, la Sfanta Liturghie a impartasit normal pe bolnavi si apoi s-a apropiat de usile imparatesti ca sa consume Sfanta Euharistie. A facut aceasta ca sa il vada toti, ca sa inteleaga doctorii ca Sfanta Euharistie este foc care arde totul”.
(Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenita, Bucuresti, 2009)
***
Mitropolitul Nicolae din Messogia şi Lavreotiki: Este posibil ca Sîngele şi Trupul Domnului să ne infecteze?
“De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Asta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre. Câţi nu cred în miracolul Învierii Domnului, câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, câţi neagă frumosul miros ale sfintelor moaşte, câţi desconsideră sfintele moaşte, câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, câţi cer să dispară şi cea mai mică urmă de credinţă din sufletele noastre, este normal ca să încerce să se folosească şi de această nouă gripă ca să se ia de Sfânta noastră Împărtăşanie. […]”
Nota bene: Mitropolitul Nicolae a fost medic şi cercetător în biomedicină la Universitatea Harvard, precum şi fost preşedinte al comisiei de Bioetică a Bisericii din Grecia.
(Un mitropolit grec despre gripa porcina, Sfanta Impartasanie si… confesiunile fara Taine si Duh)
***
Teologul Jean-Claude Larchet: Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?
“[…] Într-adevăr, mulţi credincioşi se pot tulbura de comentariile [protoiereului mitropoliei Sfinţiei Voastre], apropiindu-se de Sfânta Împărtăşanie cu îndoieli apărute în urma acestora, fapt care poate avea consecinţe grave pentru viaţa spirituală a credincioşilor dar şi pentru sănătatea lor. Într-adevăr, aşa cum citim în rugăciunile de înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi conform învăţăturii părinţilor noştri, dacă nu ne apropiem cu multă credinţă şi cu curăţenie sufletească, Împărtăşania ne va fi nu spre mântuire şi vindecare, ci „spre judecată, sau spre osândă” şi putem ‚ajunge neputincioşi cu sufletul şi cu trupul, împartăşindu-ne cu nevrednicie” (Rugăciunea întâi înainte de Împărtăşanie, a Sfântului Vasile cel Mare). Măsurile preconizate de [protoiereul mitropoliei] sunt departe de a proteja credincioşii de boli, ba chiar îi îmbolnăvesc din pricina lipsei de credinţă pe care o exprimă şi o inspiră!
Oare cum mai pot fi crezuţi preoţii care şterg Sfânta Linguriţa după fiecare împărtăşanie [asa cum fac, de pilda si unii arhierei romani chiar din Franta!, n.n.], atunci când spun rugăciunea de înainte: „Cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău”, sau: „dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului”?
Iar cei cu credinţa slabă şi care se îndoiesc pot să se lipsească de Sfânta Împărtăşanie. Dar cum să admitem că preoţii, al căror rol este de a întări credinţa credincioşilor şi de a ne fi exemplu, pot să semene asemenea îndoieli acolo unde altfel nu ar exista sau să întarească îndoielile acolo unde există deja?
Astfel de cuvinte şi atitudini atacă inima credinţei noastre, căci El, Cel care a învins moartea, Hristos Cel Atotputernic, Doctorul suprem al sufletelor şi trupurilor, care are puterea de a vindeca bolile sufletului, minţii şi trupului şi care face în fiecare zi o mulţime de minuni dăruind credincioşilor prea Sfântul Său Trup şi Sânge, este prezentat ca o posibilă sursă de boală şi este supus unor măsuri profilactice?
Din păcate, asemenea denigrări s-au răspândit deja în unele ţări. Ştim că preoţii din Patriarhia Antiohiei sunt învăţaţi să toarne de la distanţă Trupul lui Hristos în gura credincioşilor, astfel încât să nu rişte ca Sfânta Linguriţă să le atingă gura; mai ştim că în unele parohii din SUA, Sfânta Împărtăşanie se dă cu linguriţe de plastic de unică folosinţă (puteţi vedea chiar şi fotografii ale acestei practici pe internet). Oare o să ajungem într-o zi să punem vreun antiseptic sau antibiotic în Sfântul Potir?
Este important ca episcopii din Europa de Vest să ia măsurile necesare ca astfel de practici nelegiuite să nu pătrundă şi în continentul nostru. […]”
(Psihoza gripei noi si atacul la inima credintei noastre)
***
Sfintele Taine – izvorul cel fără de moarte
“Din motive practice, pentru a nu se prelungi excesiv timpul împărtăşirii, dar şi pentru a fi evitate eventualele profanări, a fost introdusă linguriţa. Ea se confecţionează dintr-un metal preţios, se sfinţeşte şi se foloseşte numai pentru împărtăşire. Tâlcuitorii cultului au văzut în ea un simbol al cleştelui cu care îngerul din vedenia proorocului Isaia a luat un cărbune aprins şi i-a atins buzele (Isaia VI). Desigur că, în cazul lui Isaia, cărbunele aprins era chip al insuflării sale de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Pentru noi, însă, cărbunele este chip al Sfintei Împărtăşanii, numită în rugăciuni „cărbune şi foc arzător“. Sub chipul unui cleşte apare linguriţa şi în iconografia Bisericii (de exemplu, în mâna stareţului Zosima, care o împărtăşeşte pe Cuvioasa Maria Egipteanca, după mulţi ani de pocăinţă). Rămâne de neînţeles teama unora, atât preoţi, cât şi credincioşi, de a se împărtăşi cu aceeaşi linguriţă. Unii fac chiar tot posibilul ca ea să nu se atingă de buzele celui care se împărtăşeşte. Până una alta, cei care se tem ar trebui să se gândească la „izvorul cel fără de moarte“ şi să nu se mai îndreptăţească folosind argumente anterioare secolului al IX-lea când, aşa cum am văzut, practica Bisericii era alta. Dacă Biserica şi-a însuşit împărtăşirea cu linguriţa, înseamnă că nesocotirea ei este un semn al lipsei de ascultare şi, în fond, al necredinţei”.
***
Crestinortodox.ro: De la lingurita ca obiect liturgic, la lingurita de unica folosinta
Adrian Cocosila
“(…) Au existat cazuri in unele biserici ortodoxe cand s-a intrebuintat la impartasirea credinciosilor lingurite de unica folosinta sau lingurite sterilizate. Cauza? Refuzul unora de a se impartasi cu lingurita comuna. A ramane la credinta ca aceasta lingurita e mai degraba purtatoare de microbi decat de cele dumnezeiesti, inseamna a nesocoti cele sfinte. Oare in indemnul de la Heruvic “toata grija cea lumeasca sa o lepadam” nu e cuprinsa si lepadarea unei astfel de griji? A ajuns microbul mai puternic decat Dumnezeu? Sigur nu. Insa, alt lucru e cert: in astfel de situatii credem mai mult in puterea microbului decat in puterea lui Dumnezeu. Ma intreb cum mai percepe o astfel de persoana chemarea la impartasire: “cu frica, cu credinta, cu dragoste sa va apropiati”?
Probabil se inarmeaza cu o lingurita de unica folosinta si asa scapa de frica, are credinta ca ramane sanatoasa si da dovada ca are dragoste fata de trup. O mai mare ratacire nu vad. Ignoranta in aceasta directie constituie o reala problema, care ar trebui sa ne preocupe serios. Nu aceasta este Ortodoxia. Ea nu ofera paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@admin
Doamne ajuta!
Va citesc de aproape 2 ani, iar de la inceputul anului trecut, zilnic, si ii multmesc lui Dumnezeu pentru ceea ce faceti. Nu de putine ori am gasit la voi raspunsuri, nu de putine ori am gasit aici mangaiere, nu de putine ori m-am bucurat de un cuvant ca o mangaiere de la vreun Sfant Parinte drag al Bisericii, nu de putine ori m-am cutremurat de ceea ce se intampla in lume sau in Biserica. Si, nu, nici urma de deznadejde citindu-va.
Iertati-ma, am simtit nevoia sa va incurajez un pic spunandu-va acestea, deoarece va inteleg osteneala si o pretuiesc. eu am nevoie de voi! Pe mine ma ajuta foarte mult ceea ce faceti. V-am simtit de multe ori tristetile si m-au durut si pe mine durerile voastre. La urma urmelor, uneori si “razboinicii” obosesc, si ei au nevoie sa le fie pansate ranile. De aceea v-am si scris, pentru ca oboselile, tulburarile adunate peste tulburari si amaraciunile sa nu apese prea tare. Va multumesc mult pentru tot si sa va dea Domnul putere sa continuati!
Va scriu cu durere, cu durere pentru ca citeam articolul parintelui pe blogul lui Laurentiu Dumitru si nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Este oare acelasi parinte care anul trecut ne-a bucurat cu acea marturisire plina de curaj? Da, este acelasi, din pacate. Da, ar fi fost bine sa putem acoperi cele spuse de parintele, insa aceste cuvinte ating ceea ce avem mai scump, miezul credintei noastre, dumnezeirea Dumnezeului nostru. Este trist. Ce putem face, mai mult decat au facut deja toti cei care au scris, rugandu-l astfel pe parintele sa se cerceteze pe sine si sa-si vada gresala? Sa-L rugam pe Hristos sa-i dea putere de intoarcere parintelui, caci mult rau au facut, cu durere iarasi spun, aceste cuvinte ale sale. Sa-L rugam pe Hristos sa-i dea putere de intoarcere parintelui, ca sa ne bucure iarasi cu o noua marturisire a sa in duhul Parintilor! Am vazut pe blogul lui Laurentiu Dumitru ca orice comentariu a fost oprit, pentru acest articol, pana la finalizarea unei dezbateri care sa puna capat framantarilor. nu stiu daca are rost o astfel de dezbatere, e o falsa problema, o falsa “dilema”, lucrurile sunt limpezi de atata vreme… Insa poate asa mai bine se vor osebi lucrurile – Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca. (Apocalipsa, 22,11)
Mila Domnului sa fie cu noi si sa ne intareasca
@ Adela:
Domnul sa va rasplateasca dragostea cu belsug de har! Va multumim din suflet!
Admin am scris si eu parerea mea nu despre lingurita cu care se da Singele si Trupul Domnului ci despre deasa impartasanie ,sa stii ca daca ai fi corect ai fi dat si acest comentariu al meu cu acel pasaj din art.arhim Roman Braga.Ar trebui sa tineti cont si de parerile celor care spun alt punct de vedere.Nu scrie nicaieri in canoane ca trebuie sa te impartasesti numai de 4 ori pe an si rostul sf.Liturghii acesta este imparatasirea cu Hristos nu sa stai ca la un spectacol.Inca la sfarsitul sf.Liturghii mai si cantam “Sa se umple gura noastra de lauda Ta Doamne ca ne-ai impartasit pe noi “……si nu se impartaseste nimeni oare nu este o minciuna si o prefacatorie din partea noastra ?
@ Vasilica:
Mai intai ca nu acesta era subiectul, avem postari care trateaza subiectul Sfintei Impartasanii separat. Acolo am aratat, de altfel, mai dezvoltat, si care este cugetul Bisericii in aceasta privinta. Modul in care dv. teoretizati arata ca preluati “argumentul” innoitorilor in Ortodoxie, sub influenta catolica, care au promovat ceea ce noi numim “impartasania deasa ca moda”, fara sa conteze nici pregatirea sau constiinta credinciosului, nici spovedania, nici nimic. Si Parintele Roman Braga a cazut in aceeasi exagerare. De altfel el a si fost combatut de Parintele Calciu, anume pe articolul din care citati. Daca noi ama vea credinta si viata celor sin Biserica primara si am fi pregatiti zi de zi de moarte, de mucenicie, daca am trai trup si suflet numai pentru Hristos, atunci da… dar si atunci CU FRICA SI CUTREMUR! Cu maxima umilinta! Noi insa vedem opusul in mai toate parohiile! Da, sa incurajam oamenii la mai multa pocainta, ca dupa asta sa se poate si impartasi mai mult, asta da!
Faptul ca stam la Liturghie si dupa ce se spune “cei chemati, iesiti!” este prin pogoramant, pentru ca, intr-adevar, toti ar trebui sa ne impartasim… Insa adevarul este ca noi suntem in starea penitentilor sau a catehumenilor de cele mai multe ori si ar trebui sa iesim cand incepe “Liturghia celor credinciosi”. Dar nu asta e solutia, sa golim bisericile, ci solutia este SA CONSTIENTIZAM intai UNE SUNTEM NOI, cat de pacatosi si de nepregatiti suntem!
Am spus deja intr-un comentariu chiar de aici ca si impartasirea (pentru cei care au dezlegare!) doar in cele 4 posturi de peste an este o greseala. Acela este doar un minimum. Dar cu combatem o extrema prin alta extrema. Problema pe care a pus-o mereu Biserica (sfintii, Traditia) a fost aceea de a cauta sa ne apropiem de Sfanta Impartasanie cat mai constienti si cat mai pregatiti cu inima si cu viata noastra. Nu vrednici, ci pregatiti si ravnitori, atat cat se poate. Mai ales launtric, dar si prin spovedanie si post. Daca suntem cinstiti si realisti, vom recunoaste ca majoritatea nu suntem, iar atunci exista riscul real (si asta se intampla frecvent, din pacate) sa tratam Impartasania ca pe ceva banal, fata de care nu mai avem cuvenita evlavie si nu o mai intelegem si traim drept Taina Tainelor. Nu am auzit pe UNUL macar dintre actualii sustinatorii ai desei impartasanii in mod neconditionat si nediferentiat sa puna si problema: bine, dar omul acela intelege ce primeste? bine, dar are are pocainta, il doare pentru pacate? are inima zdrobita cand se apropie, are evlavie? dar ce face el dupa ce primeste, cum traieste, isi schimba viata?
Impartasania nu este ceva magic si nu este un scop in sine! Impartasania este un dar imens, dar nu ne mantuieste prin ea insasi, fara ca noi sa si implinim poruncile, fara ca noi sa ne pocaim cu adevarat. Noi sarim direct la Impartasanie, fara sa vrem sa trecem si prin pocainta adevarata. De aceea s-a si ajuns la grave inselari la multi dintre promotorii acestei mode sau la ucenicii lor, nepregatiti pentru ceva atat de important. Ajung la o parere de sine cumplita, la un elitism ingrozitor, si de aici urmeaza prabusirea. Se pot purta oricum cu semenii lor, pentru ca ei sunt cei care se impartasesc des… Si multe altele! Nu ne ducem la Impartasanie ca la miruit sau nu luam Impartasania ca si cum am lua litia… sau chiar mai rau!
http://www.crestinortodox.ro/credinta/despre-deasa-impartasanie-parintele-gheorghe-calciu-69884.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11187
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11239
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11261
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/tainele-crestine-si-lucrarile-magice/
@Timotei:
“Cineva care sustine calendarul ‘indreptat’ o face fie din necunoastere, fie din rea credinta. Ce sa mai zicem de schimbarea pascaliei?!”
Acum înţeleg din ultima referinţă dată de pr. Timotei aici: tot acest dialog l-am purtat cu repreznetanţii ascunşi (anonimi)ai Bisericii Stiliste este doar un prilej de ponegrire îndreptat mascat către ortodocşi. Să nu ne înşelăm ! Îi invit pe adevăraţii ortodocşi să iasă din aceste bloguri talibane stiliste precum acesta şi altele şi să se osebească.
Din motivul arătat am decis să opresc pe blogul meu orice fel de dezbatere înainte de a fi supus subiectul atenţiei de specialitate.
Acest dialog cu stiliştii, pitit în spatele tastelor, nu se va sfârşi niciodată. Iată ce ii scriam eu “preotului” Timotei- pe adresa personală. Dansul, insă, se face că nu pricepe şi revine în aceste pagini invocând corectitudinea Pascaliei stiliste.
I-am scris “preotului” stilist acestea:
Există şi o reformă ortodoxă adusă calendarului, propusă de Biserica Iugoslavă. Eu sunt pasionat de a pune în lumină o soluţie (precum cea iugoslavă), dar care să respecte dinamica cerească în continuă schimbare (nu zic evoluţie ci ascensiune).
Nu puteţi să-mi scoateţi din inimă pasiunea asta, pentru că lucrez la un comput calendaristic de pe vremea când eram copil. Cred că am pătruns toate nuanţele problemei. Chestiunea e pur ŞTIINŢIFICĂ şi atât.
Am descoperit deci argumentele pe care să le folosim în dialogul cu celelalte biserici ortodoxe care au rămas cu problema aceasta în studiu, pentru a ajunge la o concluzie în privinţa serbării Sfintelor Paşti după rânduiala cea dreaptă. Recomandarea Sfinţilor Părinţi de la Niceea sună altfel de cum facem noi acum. Ne folosim de o soluţie hibridă, anume serbăm uneori Paştile după a doua Duminică după luna plină venală. Dar părinţii n-au zis aşa…
Eu doresc reglementarea problemei între noi ortodocşii şi nu între noi şi catolicii, ori cu protestanţii. Dacă ei vor avea să accepte soluţia corectă şi să ni se alăture, e treaba lor. Dacă ei vor să fie în aceeaşi casă cu noi şi să ni se alăture – prin botez – şi probarea credinţei, este treaba lor, iar a noastră grijă începe de-abia de-acolo de unde primindu-i vom dori să-i aducem la cele de folos.
Poziţia mea este uşor diferită de a unora din aceste bloguri, pentru că vizează interioritatea manifestă a credinţei, realităţile nesimbolizate şi nu exterioritatea declaraţiilor credinţei, sau a simbolisticii credinţei.
Când ne vom vindeca mai mult de acest hăţiş de simbolistici într-ale credinţei şi vom înţelege că a fi creştin este tot una cu a fi precum Hristos în atitudine şi în lucrare, deja de-abia de aici încolo lucrurile se aşează pe făgaşul normalităţii sfinţeniei despre care îmi spuneţi.
Mi-a folosit acest dialog ! Mulţumesc ! Progresăm poate fiecare. Mă rog Domnului să nu fie cele despre care ziceţi, că aş fi smintit. Orice temă dacă nu este definită corect, sminteşte. Mă rog ca Dumnezeu să vindece ceea ce eu am îmbolnăvit, dar să ştiţi că mulţi s-au îmbolnăvit datorită unor concluzii care le aparţin şi nu datorită arătărilor mele: a vorbi despre vomă şi scuipat (ca războinicii cuvântului) produce o imagine mai respingătoare decât a vorbi despre ruj, lichid lunecos, mucozităţi etc…). Dar nu asta este esenţial aici.
Dacă un singur om pricepe ceva de aici, e mare minune, dacă nu… cum va rândui Domnul.
Nu cred întru nimic că sunt bun a da vreo măsură lucrurilor, nici nu vreau să pun persoana mea în mijlocul vreunei dezbateri, ci vreau doar aceste dezbateri despre rosturile Bisericii să ne facă mai vii, mai activi, mai lucrători.
Ştiu, probabil vedeţi că această activitate mă expune! Ar trebui oare să tac ?! Nu cred ! Vă întreb, ce altceva putem face în lucrarea noastră decât a lămuri nişte lucruri ?! Şi unde le putem lămuri altundeva decât în arena de luptă?! Nu am să mă ascund tocmai pentru că înţeleg că nu persoana mea contează, ci contează să ne definim precis credinţa.
Am fost obligat să dau răspunsurile despre linguriţe pentru că prea de multă vreme lumea ne vede că împărtăşim cu acestea. Pe vremea părintelui Grigorescu, cel de dinaintea mea, lucrurile nu erau chiar atât de vizibile, adică atât de “bine organizate”. Dânsul folosea doar câteva astfel de linguriţe (până în zece, cincisprezece – pentru diferite categorii de primitori). Pe copii nu-i împărtăşea cu linguriţele cu care îi împărtăşise pe bătrâni, la tinerii căsătoriţi – de asemeni – le schimba pe cele folosite la copii, etc
Noi am accentuat puţin lucrurile ! Era un gest în văzul lumii. Apăruseră întrebări, iar acele întrebări comportau un singur răspuns – cel dat de mine – în care îmi expuneam motivaţia despre abominabila murdărire a potirului.
Combatanţii răspunsului meu au rămas doar cu ceea ce era abominabil, nu şi cu esenţa problemei.
Mie îmi este clar un lucru: Nimeni, fără excepţie, nu are voie să introducă întinăciuni în potir. Acesta era subiectul interviului. De aici „războinicii” Potirului au DEDUS că eu zic asta pentru că am credinţa că Sfintele contaminează.
FALS ! FALS! FALS! FALS!
Nu o astfel de rea credinţă mă împiedică pe mine să aduc în potir feluri şi feluri străine de el, ci chiar mărturia pe care am dat-o, anume chiar dorinţa de a nu-l profana ! Cei care m-au osândit, au făcut-o pentru cele ce AU DEDUS că m-ar motiva şi nu pentru cele ce mă motivează cu adevărat (anume grija pentru Sfântul Potir).
Observ că oricât m-aş strădui să repet asta, e absolut toată (nu toată , dar în mare măsură) lumea de aici mai “evlavioasă” scandalizată de ceea ce AU DEDUS fiecare, şi nu de ceea ce am spus, aşa că mă las răstignit în continuare, pentru că numai aşa Adevărul se va arăta până în sfârşit.
Eu pe tema aceasta n-am să mai scriu ! Şi am să cumpănesc serios asupra temelor, astfel încât să fiu de ajutor şi nu de încurcătură.
Vă rog să reţineţi esenţialul:
nu este important cu ce fel de linguriţă te împărtăşeşti, ci cu ce fel de pregătire o faci; nu linguriţa este sensul real al împărtăşirii (pentru că ea însăşi e o inovaţie al cărui cult s-a generalizat abia în sec. al XIII-lea), ci Sfintele Însăşi au sensul cel real.
Oamenii trebuie să înţeleagă asta, şi dacă eu n-o spun pentru că mi-e milă de mine să nu mă rupă în bucăţi „parabolanii credinţei”, voi fi judecat că am tăcut şi nu am descoperit lumii sensurile cele adevărate ale credinţei.
Nu ar fi prima oară când pentru cuvinte răstălmăcite, sau pentru vanităţi diverse, sau pentru teama de a nu-ţi păta numele bun, adevărul zace ferecat în uitare.
Aşa am simţit, şi aşa simte conştiinţa mea preoţească să se activeze la lumea de azi. Vă mulţumesc pentru durerea cu care îmi spuneţi totul.
Dumnezeu să vă binecuvânteze desăvârşit cu o înţelegere dreaptă a lucrurilor.
Nu vreau să vă pun în dificultate.
Lucrurile sunt atât de simple. Mântuitorul nu ne cere să ne mărturisim credinţa simbolic, acceptând sau refuzând simboluri, ci ancorându-ne în realitatea vie a vieţii împreună cu El, purtându-ne ca El.
Cât mă priveşte, nu cred că sunt în nici o primejdie, în nici o privinţă: Sfintele sunt la locul cuvenit lor, atât în Sfântul Potir, cât şi în inima mea !
Şi mai mult decât a ne îngriji să ne păzim numele bun, de a ascunde cele ce simţim şi trăim de teama de a nu fi linşaţi, este efortul de a rămâne cu toţi cei râvnitori credinţei prieten întru Adevăr.
Bucurie !
preot Lucian
Cel mai important este faptul ca parintele Lucian si-a retras interviul din Ev Zilei. In rest, ce pot sa spun, important este ca smintelala aceasta sa nu ajunga in presa. Atunci ar fi fost ratacirea din urma mai mare decat cea dintai.
Asa cum m-am exprimat, sa nu asteptam acum schimbari peste noapte, orice om are egoismul sau, nu poate trece omul usor peste ale lui, dau eu simt ca parintele e constient acum de gresala si a respins-o in cugetul sau.
Dar, eu stiu ca eu insumi greu recunosc ca gresesc, ce sa cer si celorlalti! In privinta Aiudului, parintele Iustin trebuie sprijinit din toate punctele de vedere pentru ase realiza proiectul Sfintiei Sale. Este o mare mahnire ca noi romanii suntem atat de dezbinati. Orice om normal Ortodox nu poate gandi decat o manastire la Aiud, in nici un caz centru de studii martirologie! Nu ii meritam pe sfintii nosti de la Aiud, sa ne fie rusine. Nu suntem in stare sa ii canonizam, ba mai sunt unii care au anuntat ca ei sunt schizmatici, antisemiti! Cum imi spunea un ierarh din Patriarhia Ierusalimului: Proslavirea Sfintilor Mucenici de la Aiud se va face numai atunci cand va fi un Sinod si un popor
”PROSLAVIREA SFINTILOR DE LA AIUD SE VA FACE ATUNCI CAND VA FI UN SINOD SI UN POPOR VREDNIC, CA SA NU RAMANA IN ISTORIE CA AU FOST CANONIZATI DE O MANA DE NEVREDNICI”
In rest, trebuie sa gandim pastoral, e vorba de un preot, si eu am fost balacarit pe alte site-uri, al lui Laurentiu Dumitru, am fost facut scolastic, formalist si sincretist! Mesajele mele se adreseaza la doua categorii de credinciosi, una care intelege ce se intampla, si alta care s-a smintit. Noi trebuie sa ii impacam, sa nu le dam prilej de smintire, de aceea nu cred ca ultimul meu mesaj anuleaza tot ce am spus. Va rog, putina ingaduinta! Dupa cum ati vazut am raspuns punctual cu argumente din Scriptura, Traditie si bun simt la toate greselile expuse de parintele.
Parintele mi-a scris pe posta personala, a retras articolul!!!!!
Mai mult riscam sa cadem noi, asteptand ca celalalt sa se indrepte.
CEEA CE ERA IMPORTANT S-A SPUS. NIMENI CU CAPUL PE UMERI NU A FOST DEACORD CU FOLOSIREA MAI MULTOR LINGURITE SI CU IDEILE DIN INTERVIU
MAI ALES CA TREBUIE SA STIM CA SUNT OAMENI CARE SUNT DIN PAROHIA PARINTELUI CARE CITESC ACESTE LUCRURI. CARE POATE NU POT FACE DIFERENTA INTRE O ABORDARE CRITICA A UNUI SUBIECT SI UN ATAC LA PERSOANA PARINTELUI !
PE ACESTI OAMENI NU TREBUIE SA II SMINTIM PENTRU CA ATUNCI GRESIM NOI!
In “pridvorul lui laurentiu dumitru” a aparut urmatorul anunt:
Dilema linguritei
March 9, 2010 Pr. Lucian Grigore Comments Off
Întrucât tema abordată aici – de o deosebită importanţă pentru practica liturgică şi pentru viaţa Bisericii Ortodoxe – a fost supusă unor aprecieri anonime, neautorizate, articolul a fost retras până la finalizarea unei dezbateri specializate.
În aşteptarea acestui moment, oprim aici orice fel de frământări şi tulburări pe acest subiect.
Nu sunt nici teolog, nici filolog sau jurist, dar analizand putin formularile de mai sus m-au frapat doua lucruri:
1. Chiar sunt necesare “dezbateri specializate” pe acest subiect? Era mult mai bine daca nu era provocata chestiunea respectiva. Ce se dezbata, dogmele? Vrem reforma si in Biserica? Vad ca mai nou ereziile vin taman prin unii specialisti. Chiar foarte “mari”. La cate argumente de bun simt s-au adus pina acum, se putea trage o concluzie diferite de cea de mai sus (“tema… a fost supusă unor aprecieri anonime, neautorizate…). Atunci de ce nu isi inchide blogul, ca doar acolo se posteaza “aprecieri anonime, neautorizate”. Chiar asa, sa fim consecventi pina la capat!
2. Fraza ultima e cel putin foarte optimista: daca blocam postarile pe o anumita tema, gata – “oprim aici orice fel de frământări şi tulburări pe acest subiect.” Adica am amorsat bomba, apoi plecam linistiti de acolo.
Dezamagitor.
@admin
Multumesc pentru raspuns,dar sa stii ca ce este in sufletul omului numai Dumnezeu si omul insusi stie.Sunt de acord ca de Sfintele Taine te apropii cu frica si cutremur,trebuie sa faci pocainta dar asta nu inseamna ca cei care se impartasesc des nu au facut pocainta sau ca nu se apropie cu frica de potir.Boala noastra este ca judecam tot timpul pe aproapele fara sa stim cu adevarat ce este in sufletul omului.Nicodata nu suntem vrednici de a ne apropia de Sfintele Taina dar nu vrednicia noastra ne apropie ci dragostea lui Hristos.Cat despre lingurite binenteles ca sunt de acord cu o singura lingurita sa se dea impartasania tuturor credinciosilor pentru ca daca credem cu adevarat ca acolo este Sangele si Trupul Domnului nu ai cum sa te imbolnavesti,numai cel care nu crede se gandeste ca se poate imbolnavi.
@admin
Dragi admini,
Sunt indignat la culme. Nu de polemica pe care am avut-o pana acum, ci pentru ca tocmai a aparut pe situl evz articolul blasfemiator despre sfanta impartasanie. Un articol ticluit foarte abil pentru a lovi biserica in ceea ce are mai sfant. Un articol ce se preface a fi neutru dar care sadeste in sufletul cititorului tocmai indoiala care sa rodeasca repulsia.
Chiar si parintele Stoica, purtatorul de cuvant al patriarhiei, despre care personal nu aveam cea mai buna impresie, se exprima impotriva acestei erezii, dar parerea lui se pierde intr-un plan secundar.
Ma tem ca in momentul asta, daca parintele Lucian ar incerca sa-si retraga public cuvintele (si sper ca si-ar dori asta), nimeni nu l-ar baga in seama. Au obtinut ce-au vrut de la el, iar preotul Lucian a ramas ca Iuda. Sper sa nu deznadajduiasca.
Acum am si eu o imagine mai completa a ceea ce se intampla in spatiul ortodox romanesc.
Imi cer iertare.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889268/Impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena/
POFTITI, PARINTE, CULEGETI ROADELE! O FI COSTAT TOT 30 DE ARGINTI?
NU, PROBABIL COSTA O VESNICIE :(((((
Ei, asta e problema, ca si duhovnicul ar trebui sa stie! Si el sa administreze cu discernamant!
Daca pr. Costel Stoica a ajuns sa marturiseasca dreapta credinta si sa ia atitudine fata de mizeriile si ratacirile pr. Grigore… Articolul din EVZ este front-page (materialul principal al numarului de maine). Probabil imediat va fi preluat si de televiziuni si se va crea “subiectul” dorit!
In cazul asta, sa fim iertati, daca nu se caieste public si nu retracteaza totul la fel de public, din punctul nostru de vedere constiinta insasi ar trebui sa-i impuna retragerea din preotie. Suntem siguri ca nu se va intampla insa, dupa cum a reactionat si pana acum. Probabil de acum cazul este de competenta episcopului locului si al Sfantului Sinod.
RAUL CEL MARE A FOST FACUT! ATI BATJOCORIT BISERICA SI PE HRISTOS IN FATA LUMII, PARINTE LUCIAN! CARE ESTE RAUL? (FIINDCA PRECIS NICI ACUM NU VETI VREA SA INTELEGETI): AVETI PE CONSTIINTA DE ACUM INCOLO PE TOTI CEI CARE VOR REFUZA SA SE MAI IMPARTASEASCA DE ACUM DIN MOTIVE DE IGIENA SI SANATATE!
Toate comentariile mele sunt de prisos, parintele Lucian Grigore m-a trecut in randul schizmaticilor:))! Parintele are o viziune eclesiastica foarte redusa daca crede ca orice crestin care nu e deacord cu noul calendar e si schizmatic. Multumesc, chiar PS Iustinian Chira a declarat ca nu este deacord cu noul calendar! Din fericire prin pozitia mea in Biserica am un cuvant in anumite probleme… SFANTUL IOAN MAXIMOVICI A FOST SCHIZMATIC???(SFANT CU MOASTE INTREGI)
CA FACEA PARTE DIN ROCOR???? ROCORUL NEFIIND RECUNOSCUT DE CONSTANTINOPOL SI NICI DE MOSCOVA DECST PRIN UNIREA LOR DE PE TIMPUL LUI PUTIN
RAUL A FOST FACUT! ARTICOLUL A FOST PUBLICAT! DUMNEZEU SA NE FEREASCA!
ESTE GRAV! EXTREM DE GRAV! IATA CUM CEI DE LA EVENIMENTUL ZILEI ISI BAT JOC CHIAR DE CE A SPUS PARINTELE(EXACT CUM FACE DRACUL CU CEI CARE IL SLUJESC—IL FOLOSESTE SI APOI IL BADJOCORESTE):
”Utilizarea mai multor linguriţe, o practică “stupidă” şi “comică”
Problema linguriţei se dezbate de ceva vreme pe blogurile cu specific religos, dar şi pe forumurile pentru proaspeţi părinţi. Unii dintre ei văd în utilizarea aceleiaşi linguriţe un pericol pentru nou-născuţii care sunt duşi la împărtăşanie.
Părerea credincioşilor este împărţită. În timp ce mulţi dintre ei spun că nu sunt deranjaţi de această practică, alţii au explicat că şi-au mai pus această problemă.
„Da, ne-am pus-o, mai ales cu copilul. Pentru că ei sunt mai sensibili. Tatăl copilului spune că nu are nimic, că de asta te împărtăşeşti. Eu zic că ar fi bine ca fiecare să folosească o linguriţă de unică folosinţă, care să nu meargă de la mine la tine”, spune Crina, de 40 de ani, care are un copil de un an şi 10 luni.
http://luciangrigore.wordpress.com/2010/03/11/scrisoare-parintelui-timotei-si-celor-dimpreuna-cu-dansul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/11/cum-sa-admitem-ca-preotii-sa-semene-asemenea-indoieli-raspunsurile-traditiei-la-sminteala-parintelui-lucian-in-chestiunea-linguritei-de-impartasanie/comment-page-2/#comment-34241
Iata ca acum, pentru a iesi din mocirla, ati ales sa va “aparati” prin contra-atac, dar va spunem clar ca va afundati si mai rau in ea: ati lansat deci, ca sa va “scoateti” basma curata, o NOUA diversiune, cu stilistii, impotriva noastra si a pr. Timotei (pe care spunem raspicat ca NU IL CUNOASTEM, nici macar virtual!)! Noi, stilisti?! Cand suntem blogul cu cele mai multe articole impotriva stilistilor si suntem urati de moarte de acestia?! E incredibil! Si ati fi avut o scuza in nestiinta daca nu ati fi avut postarile noastre permanent pe pagina dvs., asa ca era imposibil sa nu fi observat!).
NU VA ESTE RUSINE DELOC SA MINTITI CU ATATA NERUSINARE SI SA AMESTECATI PRIN MANIPULARE CHESTIUNEA STILISMULUI CU VECHIUL CALENDAR (tinut de cele mai multe biserici surori cu care suntem in comuniune, nu de schismaticii stilisti, asa cum diversionist insinuati!) SI CU DORINTA DVS. DE A SCHIMBA DATA PASTILOR?! IN LOC SA VA BAGATI CAPUL IN PAMANT CU RUSINE DUPA TOT CE ATI FACUT, O TINETI MAI DEPARTE IN DIVERSIUNI ORIBILE?! Acest tip de comportament este o rusine pentru un preot!
Nu mai speram decat ca PS Calinic si Sinodul sa-si faca macar o data datoria si sa ia masurile corespunzatoare pentru articolul PUBLICAT ca ARTICOL PRINCIPAL in Evenimentul zilei de azi. Ati intrecut orice limita.
PS: Iata si cam cu ce articole am “sustinut” noi stilismul, atragandu-ne ura, injuraturile si calomniile repetate ale blogului Popas alternativ, ale Grupului Ortodoxia si ale altor vechi calendaristi si zelotisti:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/07/cuviosul-paisie-aghioritul-si-cele-doua-rani-opuse-ale-bisericii-de-azi-ecumenismul-si-stilismul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/08/19/mitropolitul-serafim-de-pireu-o-ratacire-comuna-zelotismul-radical-si-ecumenismul-sincretist/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/07/parintele-epifanie-combate-extremismele-stiliste-si-arata-cum-biserica-intotdeauna-a-lucrat-cu-iconomie-si-dreapta-socoteala/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/08/26/parintele-arsenie-papacioc-despre-ips-bartolomeu-anania-si-despre-stilisti-acum-indrazniti-sa-loviti-si-in-parintele-arsenie/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/11/02/pentru-cei-care-vor-sa-paraseasca-biserica-crezand-ca-asa-slujesc-lui-dumnezeu-gheron-iosif-ucenicii-sai-si-calendarul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/06/fericitul-filotheos-zervakos-hristos-nu-ne-a-invatat-despre-calendare-vechi-si-noi/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/08/27/fericitul-filotheos-zervakos-doua-minuni-doveditoare-ca-nu-mantuieste-calendarul-ci-pocainta/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/22/e-bine-sa-nu-deschidem-stavilarul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/23/cuv-seraphim-rose-si-lectia-esentiala-a-discernamantului-pur-si-simplu-actual-ii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/12/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/
1. Ati observat poza din articol? Vorba cuiva, o poza spune mai mult decat o mie de cuvinte. Dumnezeu sa ii ierte pe “alegatori”.
2. Citat: “„N-am auzit pe nimeni să facă o aftă”, povesteşte Mihai Ionescu, de 64 de ani, dar subliniază faptul că linguriţa respectivă trebuie folosită numai la împărtăşanie, nu şi pentru a mânca miere din borcan: „La noi, linguriţa pe care o foloseşti la împărtăşanie e folosită numai la împărtăşanie. Aşa e normal, dar nu poate nimeni să stea după catapeteasmă să vadă ce face popa. Acea linguriţă nu trebuie să se schimbe: e la împărtăşanie, la împărtăşanie moare”.”
Ce imaginatie au unii! Nu stiu cui i-ar fi trecut prin cap chestia cu folosirea linguritei la mancat miere din borcan. Baieti (de la EVZ), pacat ca va folositi inteligenta la asa ceva. PACAT.
@ Pr. Lucian
Parinte Lucian toti gresim . Toti trebuie sa recunoastem cand gresim. Este atat de limpede ca interviul este nociv. Nu va mai lasati condus de ideile de pe la congrese, conferinte,. studii, etc, ci de simplitatea lui Hristos. Stiti prea bine ca Mantuitorul a ascuns intelesul Tainelor Sale de la cei intelepti (invatati) , si le-a descoperit pruncilor (celor simpli) . Nu ascultati gandul care va spune ca ati fost combatut de stilisti, ca astfel sa persistati in parerea ce o aveti despre lingurite, potir si Sf. Impartasanie. . Eu nu sunt stilist ci ortodox , si m-am rugat pentu dumneavoastra si ma voi mai ruga, ceea ce-i indemn si pe ceilalti sa faca.
Imi pare rau ca eu ca simplu mirean, trebuie sa va spun aceste lucrui, dar nu vreau decat sa va transmit un gand bun, prin cuvintele mele sarace.
Va rog, retractati public cele ce ati afirmat in interviul pe care l-ati dat.
Va dorec numai bine si Dumnezeu sa ne ierte si sa ne miluiasca pe toti .
Parintele meu spune ca este absolut riscanta si tactica aceea cu datu` pe spate si neatingerea cu buzele de lingurita deoarece pot exista stropi care sa cada.Oricum, este halucinanta toata problema aceasta creata in mod fals. Adica pentru o simpla greata de fratele tau in fata Scumpului Trup si Scumpului Singe, ca preot ,sau ca ierarh, sa preferi sa-L pierzi si sa Il lasi pe procovat sau pe lingurite.Odioasa atitudine pentru ce-i mai de pret pe lumea asta!Si daca ei nu inteleg cum sa se raporteze la Darul cel mai de pret, atunci bietul om, ce sa mai priceapa?
Vina este numai a preotului daca omul greseste si se impartaseste necumsecade.Sigur ca accidente pot fi si nu este scutit nici un preot de ele.
Oricum, i se potriveste Parintelui Lucian acel text steinhardtian ,,Despre cristalofilie”(cred ca il aveti in arhiva blogului).
Si daca ar fi dupa logica Parintelui Lucian, primul care ,,spurca” cu buzele sale Sf. Potir si continutul acestuia, este insasi preotul, primul care se atinge de Sfintele Taine!
IATA DISCUTIA MEA CU PR. LUCIAN PE EMAIL:
Un ierarh al BOR ma intreba, ”are parintele binecuvantre de la Episcop ca sa foloseasca mai multe Sfintel Lingurite?
(nu vreau sa dau nume, nu are rost)
Ati discutat aceasta practica cu Ierarhul Sfintiei Voastre?
Este deacord? A facut pogoramant in cazul Bisericii Sfintiei Voastre?
Daca da, atunci responsabilitatea revine Ierarhului locului!
In anumite biserici se practica deschiderea Evangheliei si ghicitul in ea!Este arhicunoscut cazul Cotmeana, Se lucreaza la ordinea si disciplina bisericeasca!
La noi cam fiecare preot a facut ce a vrut pana acum, dar lucrurile se schimba, usor, usor!
In curand ataxiile acestea nu vor mai fi lasate sa se intample!”
V-am adus doar la cunostinta parerea si intrebarile unui Ierarh! 🙂
Binecuvantati si iertati,
Pr Timotei
IATA SI RASPUNSUL PARINTELUI LUCIAN:
Nu. Nu-l implicaţi pe ierarhul meu. Nu ştie despre ce anume este vorba. Când a auzit m-a chemat să lămurim aspectele reclamate de mine.
Binecuvântarea este doar cea originară (de la hirotonie). Eu nu am considerat că aspectul împărtăşirii credincioşilor cu mai multe linguriţe comportă rigoarea binecuvântării, aşa cum nici schimbarea modelului de procoveţe, sau a felului veşmintelor pe care le purtăm succesiv nu comportă astfel de întrebări. Am considerat că este un aspect minor. Şi poate că şi este ! Vom vedea !
Ceea ce vreţi să aflaţi de la ierarh, veţi afla când îl veţi întreba. Deocamdată I.P.S. Calinic nu este implicat cu nimic.
Bucurie !
@ c.n.:
Asa este.
Cuvantul parintelui Nicolae Steinhardt despre excesele din dorinta de puritate e deja mult prea fin si “subtire” pentru cat de groasa si urat mirositoare a devenit problema, escaladand noi si noi praguri de minciuna, nerusinare si hula. Nici nu ai cu cine dialoga. Cred ca si surzii ar auzi mai bine. In orice caz ar fi bine intentionati. Aici, sa fie cu iertare, dar ori e boala mintala grava, ori e ticalosie fara limite. Putin ii pasa de raul imens pe care l-a facut. Important e sa se dea martir, “rastignit” (AUZITI!) de catre “talibanii stilisti”. Scarba peste scarba ne-a adus in mijlocul postului acest preot, cum nu ne-a adus niciun dusman din afara Bisericii!
“Din motivul arătat am decis să opresc pe blogul meu orice fel de dezbatere înainte de a fi supus subiectul atenţiei de specialitate”
Iaca ce o mai fi si specialitatea asta? Pai nu madularele Bisericii au vorbit pana acum? Sa chemam niste experti? Sa infintam niste comisii acreditate de uniunea europeana?
Ce e aia stilist? Ce e aia taliban?
Doamne iarta-ne si ne miluieste!
Recitind ultimul comentariu trimis noua de pr. Lucian, mai descoperim si alte minciuni si manipulari ticaloase, plus reiterarea acelorasi rataciri, dar sub alte forme:
1.
Ce minciuna nerusinata! Unde am spus noi despre asta?! Stiti insa cine a spus?! DUMNEAVOASTRA! SUNTETI CHIAR SINGURUL CARE A FACUT-O!!!
Recititi-va comentariul:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/11/cum-sa-admitem-ca-preotii-sa-semene-asemenea-indoieli-raspunsurile-traditiei-la-sminteala-parintelui-lucian-in-chestiunea-linguritei-de-impartasanie/comment-page-1/#comment-34082
De parca nu puseserati varf prin minciuna cu stilismul!
2.
Aceasta este erezia in care credeti. Sfantul Potir, in realitate, nu poate fi profanat decat de necredinta noastra! Secretiile naturale ale omului nu profaneaza si nu schimba firea Sfintelor Taine, asa cum ati afirmat negru pe alb! Grija pentru Sfantul Potir nu se face pe aceasta cale, ci atat cat este din reala evlavie, se face pe caile batatorite si prcaticate de absolut toti Parintii. V-au fost aduse N exemple, solutii, etc. DE NICIUNA nu ati vrut sa auziti. Ati continuat sa practicati manipularea prin generalizarea abuziva si focalizarea grotesc-pornografica pe exceptiile exceptiilor, cautand sa faceti regula pornind de la ce se intampla extrem de rar… si are are alte rezolvari, simple si la indemana. Cum fac toti ceilalti preoti, la fel trebuie sa faceti si dvs. Nu e nevoie sa inventati nimic. Asta daca aveti vreun pic de smerenie reala, iar nu onctuozitate fatarnica, construita din vorbe invaluitoare si mieroase. Stiti sa manuiti bine cuvintele si poate asa va mintiti si pe Dvs. insiva, va auto-convingeti, dar la Dumnezeu nu tine cu sofisme si retorisme. (Si nici cu victimizari! Mai usor deci cu “rastignitul” si “ucisul”, ca e si mai penibil! Ramaneti barbat si lasati lamentatiile astea larmoaiante.)
E “FALS”, oare, ca ati insinuat foarte clar ca Sfintele contamineaza? Si de data asta ati uitat ceea ce singur ati scris?! Nu ati spus ca il ispitim pe Dumnezeu daca noi CREDEM ca nu ne putem in niciun caz imbolnavi dupa un bolnav care s-a impartasit cu aceeasi lingurita? Sunt fraze care au intrat in articolul din EvZ si care au si fost folosite in scopul de a “demonstra” ca impartasania este PERICULOASA pentru sanatate, ceea ce, de altfel, vi s-a spus si in preambulul intrebarilor. Nu ati negat NICIUN MOMENT in acel interviu, ba chiar ati confirmat foarte clar si insistent, prin exemple si prin teoria “taisului dilemei”, aceasta teorie, atacandu-i pe “ipocritii” care sustin ca se pot impartasi chiar dupa cineva grav bolnav, motivand ca “impartasania nu este dezinfectant”. BA ESTE SI ASTA! Si faptul ca nu credeti asta denota limpede ceea ce acum doriti sa ascundeti: ca va temeti ca prin ea, totusi, pot trece microbii si virusii, iar nu doar ca este, vezi Doamne, “profanata”:
Si inca:
Deci discutia CHIAR A FOST SI DESPRE BOALA SI CONTAMINARE! Si inca foarte mult! Anume aceasta parte a si interesat, asta fiind chiar TEMA interviului (anuntata!)
Va sa zica avem de ce sa ne fie teama, nu-i asa?!
Si va sa zica ne putem impartasi…. cu altceva decat Trupul si Sangele Domnului?!
Si mai puteti sustine ca asta nu e HULA?!
Vedeti Parinte Lucian,
II LAUDAM INITIATIVA PS CALINIC, PE CARE IL CUNOSC PERSONAL, DE A SE IMPLICA IN ACEASTA PROBLEMA A SFINTIEI VOASTRE PRIN FAPTUL CA EL INSUS VA CHEMAT! DESI, DACA AVEATI O NELAMURIRE CANONICA SFINTIA VOASTRA TREBUIA SA IL INTREBATI!
CONSIDER CA ACEASTA NU ESTE DECAT O ISPITA MARE CAT POSTUL MARE PE CARE O AVETI SI MA ROG CA SA VA GASITI RASPUNSUL LA CEEA CE VA FRAMANTA, SA PUTEM TRECE IMPREUNA PESTE ACEST IMPAS.
V-A LAMURIT PS CALINIC?
NADAJDUIM CA DA!
O MICA (MARE) LAMURIRE: SUNT PREOT IN BISERICA ORTODOXA, NU AM NICI O PARTASIE CU STILISTII SAU CU ALTI SCHIZMATICI, MA OPUN ECUMENISMULUI, ASTA CA SA STITI POZITIA MEA.
ACEASTA NU ESTE O VENDETA PERSONALA PERSONALA INTRE MINE SI PR LUCIAN PE CARE NU IL CUNOSC PERSONAL, NU IMI DORESC DECAT SA GASEASCA ADEVARUL.
AM INTRAT IN ACEASTA POLEMICA PENTRU CA SCOPUL NOSTRU CA SLUJITORI AI LUI HRISTOS ESTE SA ADUCEM SUFLETELE LA DUMNEZEU, LA CUNOSTINTA ADEVARULUI IAR NU DE A LE PIERDE, ATAT PE ELE CAT SI PE NOI!
MESAJ PT TOTI
SA NE RUGAM PENTRU PARINTELE LUCIAN SA IL LUMINEZE DUMNEZEU
PARINTE DACA V-AM SUPARAT CU CEVA SA MA IERTATI!
PR TIMOTEI
Am de spus un cuvant pentru cei care au citit seria cartilor despre efectele televiziunii asupra mintii umane ale lui Virgiliu Gheorghe, dar si pentru cei care prin alte lecturi si experiente au devenit constienti de puterea IMAGINII asupra miscarilor gandurilor si a sufletului.
Ce a reusit parintele prin acel interviu, dincolo de problema in sine care are gravitatea ei, este sa raspandeasca IMAGINI GROTESTI prin PUTEREA CUVANTULUI, tocmai despre Sfanta Impartasanie. (…) TUTUROR celor slabi in credinta atunci cand li se va da Sfanta Impartasanie, le vor trece prin minte IMAGINILE GROTESTI descrise de parintele. Ce a facut practic parintele, e echivalent cu introducerea pornografiei in fata Sfantului Potir. Cine va putea sa aiba mintea atat de curata incat dupa ce a citit acel interviu la urmatoarea Impartasanie, sa nu ii treaca macar o adiere de gand, toate cele descrise de parintele? INDIFERENT de raportarea la problema in sine. Eu ma refer deci doar la IMAGINI, nu la aspectul practic sau biologic al probleme. Parintele a reusit insa sa arunce si samanta temerii in cantitati imense si pe suprafete imense si a infipt-o adanc in mintea noastra prin puterea IMAGINII. Samanta este mai concret gandul “si daca totusi …”
Credinciosii nu vor contesta niciodata ca Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, este cert asta pentru ca ne rugam inainte si marturisim “Cred Doamne”. Insa dupa aceasta rugaciune diavolul va putea sa aduca in mintile oamenilor “Si daca totusi …”. Si daca totusi femeia aia este rujata, nu ti-e scarba? Si daca totusi omul ala care se impartaseste acum are hepatita, nu ti-e frica? Si daca totusi mosneagul acela nu isi va sterge nasul inainte sa se impartaseasca? Va dati seama insa cate si cate semne de intrebare pot sa se nasca din bogatia scenelor enumerate de parintele?
Cred ca Dan Puric avea dreptate cand spunea ca cei care ne vor raul arunca din cand in cand cate un ciumat peste gard ca sa ne dea boala la toti. Avem deci de a face cu inca o epidemie de virus gripal, de data asta unul cu mult mai periculos pentru ca are deja ADN-ul nostru.
Exista insa si un aspect pozitiv al acestei probleme: avem confirmarea ca diavolul ne incearca. Suntem prin urmare chemati la un raspuns pe masura, pentru ca intr-adevar si-a slefuit tehnicile, s-a “informatizat” si el, foloseste “malware”-uri foarte avansate, iar parintele pare un fel de “troian” si virus” in acelasi timp. Intai patrunde in “sistem”, prin felul cum ne-a castigat pana acum admiratia in raportarea sa la ecumenism si la problema cipurilor, iar apoi ne “viruseaza” toate imaginile de pe “hard”. Basca fisierele “word” cu sfanta traditie si canoanele si toate cele ce tin de teologie. Daca altii nu pot trece de “firewall”, pentru ca ortodocsii nu au incredere in oricine, iata ca de data asta s-a putut. Sa dam insa cu o “reinstalare” fresh a sistemului, sa asteptam cu si mai multa ardoare Sfanta Impartasanie, sa cautam sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ziua in care ne impartasim si astfel vom avea in permanenta un “sistem de operare” curat.
(Nota: marcajele cu bold si underline apartin administratorilor Razboi intru Cuvant)
Ma doare sufletul de tot ceea ce s-a intamplat dar si de parintele Lucian. Inca imi place sa cred ca nu a avut intentia sa ajunga unde a ajuns, ca nu a vrut in mod delibrat sa redefineasca practica bisericii, ci ca a gresit (i-a fost frica de boala) si fiindu-i greu sa-si recunoasca greseala a inceput sa tese algoritmul justificarilor.
Dar dupa cum frumos mentiona parintele Paisie, “indreptatirea de sine este cel mai mare izolator intre om si Dumnezeu”. Cand omul se indreptateste, Dumnezeu il paraseste si mintea i se intuneca tot mai tare si se incalceste singur intr-un labirint fara iesire. Parca asta se intampla acum si cu parintle.
Si parintele Cleopa ne dadea un exemplu graitor. Daca Adam s-ar fi pocait, Dumnezeu l-ar fi iertat, dar el s-a indreptatit dand vina pe Eva. La fel a facut si Eva dand vina pe sarpe.
Dar cel mai infricosator exemplu l-am citit tot de la parintele Paisie spunand despre Iuda:
“Stia ca Hristos va elibera pe morti din iad si si-a spus: Voi merge si eu inainte de Hristos, ca sa ma elibereze si pe mine. Vezi viclenie? in loc sa ceara iertare de la Hristos, s-a dus si s-a spanzurat. Si uitati-va cum milostivirea lui Dumnezeu a incovoiat smochinul, dar el si-a strans picioarele ca sa nu ajunga la pamant. Si toate astea ca sa nu mearga sa spuna un iarta-ma. Infricosator!”
Multi s-au smintit si se vor mai sminti de episodul asta dar nici parintele nu are sufletul usor.
Doamne miluieste-ne!
Parinte Lucian,
Nu mai acceptati postari pe blogul domunului Laurentiu Dumitru asa ca va scriu aici pentru ca am speranta ca sunteti in continuare interesat de problema pe care dvs. ati adus-o in discutie si de modul cum recepteaza credinciosii cursul evenimentelor si cum reactioneaza si ca urmariti in continuare postarile de pe acest site. Din toate schimburile de replici eu am ramas cu neclaritati. As vrea sa va rog sa imi raspundeti cu gandul de a ma face sa inteleg. Pana la urma de ce vreti sa fie introdusa aceasta schimbare si Sfanta Impartasanie sa se dea din lingurite diferite?
Eu am inteles ca motivele sunt: 1. pentru ca va ganditi la credinciosii care nu mai vor sa isi impartaseasca copiii sau sa se impartaseasca ei insisi gandindu-se ca se pot transmite microbi sau pentru ca le provoaca sila gandul ca lingurita respectiva s-a atins si de cavitatea bucala a atata altor oameni inainte. 2. Din respect pentru Sfintele Taine si pentru ca nu vreti ca nimic strain si stricacios sa se atinga de ele (“Nimeni, fără excepţie, nu are voie să introducă întinăciuni în potir. Acesta era subiectul interviului.”; “Nu o astfel de rea credinţă mă împiedică pe mine să aduc în potir feluri şi feluri străine de el, ci chiar mărturia pe care am dat-o, anume chiar dorinţa de a nu-l profana!”)
Pentru primul motiv: Ati marturisit pana la urma ca nu credeti ca se pot transmite microbi, boli etc. prin impartasanie(cu toate ca din interviu asa se intelegea)si deci ca aveti deplina credinta in puterea si desavarsirea Sf. Taine. Atunci de ce vreti sa intretineti impresia celor care se tem de o posibila contaminare prin impartasania dintr-o sg. lingurita oferindu-le posibilitatea linguritei unice si nu vreti sa ii aduceti la credinta cea dreapta si sa ii faceti sa inteleaga insemnatatea Sf. Taine si ca nu se poate omul in nici un caz molipsi de vreo boala sau microb daca se impartaseste cu o lingurita folosita anterior indiferent de cine si de orice boala ar suferi? Credeti lucrul acesta sau nu? Va rog sa imi raspundeti clar. Credeti ca nu se poate transmite nici o boala prin impartasania data cu o unica lingurita sau nu?
Pentru al doilea motiv:Parinte, ce e mai important, potirul sau Trupul si Sangele Domnului? Sigur ca raspuns e Trupul si Sangele Domnului. Atunci cum puteti feri ca intinaciunile omului sa se atinga de Ele daca Ele intra in om si asa a lasat insusi Mantuitorul raduit? Are importanta daca aceasta atingere dintre elementele stricacioase ale omului si desavarsirea Trupuluii si Sangelui Domnului ramane si in potir sau nu? Nu are pentru ca din moment ce trupul omului cu toate intinaciunile lui nu afecteaza cu nimic Sf.Tainele intr-o situatie nu le poate afecta nici in alta situatie(indiferent ca lacasul e trupul omenesc sau potirul). Dar de ce vorbiti de profanare? Profanare inteleg din dex ca inseamana: a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca. Deci devreme ce stricaciunile corpului omenesc nu pot batdjocori, necinsti, pangari, spurca Sf. Taine cand acestea se gasesc in corpul omului nu pot sa faca asta nici in potir. Ceea ce poate batjocori, necinsti, pangari, spurca nu e materia in sine ci cele ce tin de cuget(adica de valentele sufletului). Ceea ce dumnevoastra printr-o masura exterioara cum e schimbarea practicii folosirii linguritei unice in practica folosirii linguritelor de unica folosinta nu puteti impiedica. Puteti doar daca lucrati la inima si la cugetul omului. Si paradoxul in care va gasiti e urmatorul: tocmai cel care doreste sa ia impartasania din lingura de unica folosinta necinsteste si profaneaza astfel Sf. Taine pentru ca pune la indoiala(indiferent ca refuza sa accepte ca asta face) puterea si desavarsirea Tainei(nu vorbesc de cei care iau Sf. Impartasanie din lingura de unica folosinta nu pentru ca asa vor ei ci pentru ca asa le da preotul, preotul fiind cel care poarta vina, si care ar lua si din lingurita unica fara nici o problema).
Ca exemplificare similara: Hristos nu a fost necinstit, pangarit, batjocorit fiind imbracat in haine saracacioase ci a fost batjocorit cand l-au imbracat soldatii ce Il biciuisera in hlamida rosie, punadu-i coroana de spini pe cap si trestie in mana dreapta simuland astfel imbracamintea si podoabele unui imparat. (hainele saracacioase reprezinta aici situatia in care Tainele sunt date printr-o sg. lingurita tuturor si se ating de toate madularele stricacioase ale tuturor celor care se impartasesc iar hlamida rosie, coroana de spini si trestia reprezinta situatia prin care se da cinstire vrednica de “imparat”, Tainele fiind manipulate prin linguritele de unica folosinta)
Prin urmare, parinte, dvs. prin ceea ce ati implementat deja si doriti sa se generalizeze ii legitimati tocmai pe cei care desconsidera Taina Sfintei Impartasanii. E greu de acceptat pt. parinti ca asta faci daca nu vrei sa iti impartasesti copilul pentru ca ti-e frica sa nu ia microbi, dar asta faci. Dragostea pt. copilul tau iti intuneca mintea POATE pentru ca o pui deasupra dragostei pentru Dumnezeu. Si e poate omeneste si pana la urma cati avem dragoste fata de Dumnezeu insa pana dobandim harul dragostei de Dumnezeu ar trebui sa ne tina cugetul cat mai mult posibil in fraul dreptei socotinte frica de Dumnezeu.
Va rog parinte sa imi spuneti unde gresesc si in ceea ce am inteles eu ca sustineti dvs. dar si sa imi contraargumentati daca vedeti argumentele mele gresite. Dar sa nu o faceti numai de dragul de a va hrani mandria de a birui prin cuvant o pacatoasa pentru ca eu nu vreau sa va stimulez mandria ci sa cautati in inima dvs. raspunsurile.
In alta ordine de idei, parinte, speram ca parerile de rau exprimate de dvs. pentru faptul ca ati stimulat imaginatia prin limbajul folosit, stiind ca imaginatia e terenul de joc al raului, sunt sincere si ca ati constientizat raul provocat. Aceasta tot pentru dvs. o speram si o dorim pentru ca ridicare din cadere nu se poate fara sa vezi ca ai cazut. Insa cea mai mare mangaiere pentru noi ar fi sa ajungeti la un cuget cu sfintii, care stim ca foloseau pt Impartasanie o sg lingurita in virtutea credintei lor.
Cat despre afirmatia ca cei care au contracarat afirmatiile din interviu, printre care si cei de la acest site ar fi stilisti eu nu pot sa o interpretez decat ca o rea intentie de a calomia pentru ca nu va bazati deloc pe fapte. Din contra e foarte usor de vazut ca cei de la razbointrucuvant nu sunt stilisti din sirul lung de articole publicate care sa dovedeasca inselarea in care se gasesc stilistii. Puteti sa va justificati ca raspundeti cu aceesi moneda pt ca si ei(si noi) v-ar fi facut inselat insa nu e deloc aceeasi moneda pt ca ei se legau de afirmatiile pe care dvs. singur le-ati facut insa ei nu au zis niciodata ca biserica pe stil nou e cazuta din har. Din contra. E absurd si rautacios. Si oricum “aceeasi moneda” nu e o atitudine de om care intelege ca a provocat un rau si ii pare rau pt asta.
@ razbointrucuvant
Oameni buni, fiti incredintati de folosul pe care l-au dobandit multi de pe urma acestui site. Pana la urma pomul se cunoaste dupa roade. Nu va tulburati nici de laude nici de jigniri si rele intentii. Noua, celor linistiti si pacifisti, ca cei care nu si-au asumat si nu sunt dispusi sa faca ceea ce faceti voi, ne vine greu, in lipsa tulburarii provocate de rostogolirea evenimentelor in care suntem angrenati intr-o mult mai mica masura decat voi care sunteti expusi cu totul, sa va intelegem supararile care le exprimati uneori prin cuvinte mai aspre si mai fara menajari, si nevoia de imbarbatare si de sustinere, insa ar trebui sa intelegem daca vrem sa ajungem ca fratii. Nu va suparati pe noi si ne iertati, data viitoare poate vom fi frati mai buni.
Va rog sa ma iertati!
In viata mea am avut de-a face cu multi oameni. Stiti ca tot patitu-i priceput. Cele mai grele lovituri le-am primit de la cei care aveau ca nume de familie, nume mici romanesti: Ion, Mihai, Stefan, Gheorghe. Unii erau francmasoni (am aflat ulterior asta), altii erau implicati in miscarea abortionista, altii in NLP etc.
Acum sunt la fel de deschis sufleteste fata de asemenea oameni cand mai dau peste unii (cei de mai inainte nu mai indraznesc ei sa se apropie de mine) dar sunt mai precaut si ma rog bunului Dumnezeu sa-i incerce El pentru mine. Asa se intampla.
Urmaresc de ceva vreme pe cei ce apar la Trinitas TV si mai descopar din cand in cand “cai troieni”, “conserve” puse in functii pentru a putea fi exploatate la momentul oportun. Poate ca unii sunt exploatati “in orb” (false flags). Cred ca majoritatea stiu ce-i cu ei.
pentru pr.lucian
“In prezent ma preocupa studiul modelelor administratiei publice, mecanismele legislative, juridice, istoria si filosofia dreptului, astronomia.” (din cv-ul pr.lucian)
Parinte, cu tot respectul pentru dumneavoastra, ar fi fost mai indicat sa va exercitati ticluirile mintii in “modelele administratiei publice” si sa creati poate niste mecanisme legislatice si juridice adecvate, daca tot aveti atatea pasiuni de mic copil si atata ravna a experimenta lucruri noi si nu sa veniti sa INVENINATI UN POPOR INTREG ORTODOX CU IMAGINI SCABROASE despre SFINTELE TAINE ..Asa cum bine a zis domnul Gigel Chiazna, pe multi dintre noi macar o adiere de gand si tot ne va strabate una din imaginile fioroase pe care sfintia voastra o invoca cand este vorba despre SfANTA IMPARTASANIE.
Si cum tot la fel de bine spunea Parintele Timotei aceasta este O ISPITA MARE A POSTULUI MARE in care nu doar dvs vreti sa va tarati si constient(asa simt) vreti cu ardoare si patima sa tarati un popor binecredincios.
Ma iertati parinte ca va scriu toate acestea, insa nu exista cale de mijloc CREZI SAU NU IN HRISTOS SI INVATATURA SA. Si pentru asta nu e nevoie de explicatii savante , studii aprofundate, pasiuni administrative…
Sa dea Bunul Dumnezeu ca acest ziar de scandal sa nu ajunga prea devreme in fata bunicilor nostri de la tara, unde CREDINTA CEA ADEVARATA are radacini de 2000 de ani… Probabil ca nu sunt in stare sa va tin piept din punct de vedere teologic, insa cred ca absolut toate argumentele teologice postate pe acesti”razboinici” care nu sunt parabolani ai credintei, fac lumina si mai mult decat atat nu se poate.
Incercati sa va asumati grija, smochinul inca este aplecat, intindeti picioarele, atingeti pamantul binecuvantat de Dumnezeu si cereti IERTARE.
Nimeni NU ESTE FARA DE PACAT!
Iertati!