ADEVARATA IUBIRE DE DUMNEZEU SI PERICOLELE IUBIRII INCHIPUITE, VISATOARE: “Iubirea cazuta aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea”
Vezi si:
- De la dragostea trupului si sangelui, a firii cazute catre IUBIREA DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala. INVATATURI FUNDAMENTALE (1)
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: LIPSA POCAINTEI, A INIMII INFRANTE (partea a doua)
SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV:
Despre iubirea de Dumnezeu
Iubeste-L pe Dumnezeu asa cum a poruncit El sa fie iubit, iar nu asa cum socot sa Il iubeasca visatorii care se amagesc pe sine.
Nu-ti nascoci tie extaze, nu-ti pune in miscare reverii, nu te aprinde cu flacara materialnica – flacara sangelui tau. Jertfa bine primita de Dumnezeu este smerenia inimii, strapungerea duhului. Cu manie isi intoarce Dumnezeu fata de la jertfa adusa cu nadajduire in sine, cu parere trufasa de sine, de-ar fi jertfa aceasta si ardere de tot.
Trufia pune in miscare nervii, aprinde sangele, starneste inchipuirea, trezeste viata caderii; smerenia linisteste nervii, potoleste miscarea sangelui, nimiceste visarea, omoara viata caderii, desteapta viata in Hristos Iisus.
Ascultarea este “inaintea Domnului” mai buna “decat jertfa, si supunerea mai buna decat grasimea berbecilor“, a grait Proorocul catre imparatul israilitean, care indraznise a aduce lui Dumnezeu jertfa nepriincioasa (1 Imp. 15, 22): voind a aduce lui Dumnezeu jertfa iubirii, nu o aduce dupa bunul tau plac, sub o inraurire nechibzuita; adu-o cu smerenie, la vremea si in locul pe care le-a poruncit Domnul.
Locul duhovnicesc, singurul in care ni s-a poruncit a aduce jertfele duhovnicesti, este smerenia. (Pateric. Din spusele Preacuviosului Pimen cel Mare).
Domnul a insemnat trasaturile cele adevarate si vrednice de crezare ale celui ce iubeste si ale celui ce nu iubeste. El a spus:
“Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele“. (In. 14, 23, 24).
De vrei sa deprinzi iubirea Dumnezeiasca, indeparteaza-te de orice fapta, cuvant, gandire, simtire care sunt oprite de Evanghelie. Prin vrajmasia ta fata de pacat, care este atat de urat Atotsfantului Dumnezeu, arata-ti si dovedeste-ti dragostea catre El. Vindeca neintarziat prin pocainta pacatele in care ti s-ar intampla sa cazi din neputinta; cel mai bine este, insa, ca printr-o neslabita luare-aminte la sine, sa nu-ti ingadui nici aceste greseli.
Vrei sa deprinzi iubirea Dumnezeiasca? Cerceteaza cu osardie in Evanghelie poruncile Domnului si sileste-te a le plini cu fapta, sileste-te ca sa prefaci virtutile evanghelice in deprinderi, in insusiri ale tale. Se cuvine celui ce iubeste sa plineasca intocmai voia celui iubit.
“Iubit-am poruncile Tale mai mult decat aurul si topazul: pentru aceasta catre toate poruncile Tale m-am indreptat, toata calea nedreptatii am urat” (Ps. 118 127, 128), spune Proorocul. O asemenea putere este numaidecat trebuincioasa pentru pazirea credinciosiei fata de Dumnezeu. Credinciosia este o conditie de neinlaturat a iubirii. Fara aceasta, iubirea se destrama.
Prin fuga necontenita de rau si prin plinirea statornica a poruncilor evanghelice, in care se cuprinde toata invatatura morala a Evangheliei, ajungem la iubirea Dumnezeiasca. Acesta este mijlocul prin care petrecem in iubirea de Dumnezeu:
“Daca veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea” (In. 15, 10), a spus Mantuitorul.
Desavarsirea iubirii se cuprinde in unirea cu Dumnezeu; sporirea in iubire este impreunata cu o negraita mangaiere, desfatare si luminare duhovniceasca. La inceputul nevointei, insa, ucenicul iubirii trebuie sa poarte o lupta crancena cu sine insusi, cu firea sa adanc vatamata: raul care a intrat prin cadere in firea noastra s-a facut pentru ea lege, care lupta si se razvrateste impotriva Legii lui Dumnezeu, impotriva legii sfintei iubiri.
Iubirea de Dumnezeu se intemeiaza pe iubirea de aproapele. Atunci cand se va sterge in tine ranchiuna, sa stii ca te-ai apropiat de iubire. Atunci cand inima ta va fi umbrita de o pace sfanta, plina de har, cu intreaga omenire, sa stii ca esti chiar la portile iubirii. Aceste porti, insa, nu se deschid decat prin Duhul Sfant.
Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu in omul care s-a pregatit prin curatia inimii, a mintii si a trupului pentru primirea acestui dar. Pe masura treptei pregatirii este si treapta darului, pentru ca Dumnezeu este Drept-Judecator si in milostivirea Sa.
Iubirea de Dumnezeu este pe de-a-ntregul duhovniceasca: “ce este nascut din Duh, duh este“ (In. 3, 6).
“Ce este nascut din trup; trup este“ (In. 3, 6): iubirea trupeasca, nascuta fiind din trup si sange, are insusiri materialnice, stricacioase. Ea este nestatornica si schimbatoare: focul ei depinde in intregime de materie.
Auzind din Scriptura ca Dumnezeul nostru este foc (Evr. 12, 29), ca iubirea este foc, si simtind in tine focul iubirii firesti, sa nu crezi ca este vorba de unul si acelasi foc. Nu! Aceste focuri sunt potrivnice si se inabusa unul pe celalalt. (Scara, Cuvantul 15).
“Sa slujim lui Dumnezeu dupa buna placerea Lui, cu evlavie si cu sfiala: caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor“. (Evr. 12, 28, 29).
Iubirea fireasca, iubirea cazuta, aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea; iubirea sfanta racoreste sangele, odihneste si sufletul, si trupul, atrage omul launtric la ruga tacuta, il afunda in dulceata smereniei si desfatarii duhovnicesti.
Multi nevoitori, luand iubirea fireasca drept iubire Dumnezeiasca, si-au infierbantat sangele, si-au infierbantat si inchipuirea. Starea de infierbantare se preschimba foarte usor intr-o stare de frenezie (iesire din minti). Cei ce se afla in starea de infierbantare si frenezie au fost socotiti de multa lume ca oameni plini de har si de sfintenie, iar ei, nefericitii, erau jertfe ale amagirii de sine.
Multi asemenea nevoitori au fost in Biserica Apuseana, incepand din vremea caderii ei in papism, care in chip hulitor atribuie unui om insusiri dumnezeiesti si ii da acestuia o inchinare cuvenita si potrivita numai lui Dumnezeu; multi dintre acesti nevoitori au scris carti din starea lor de infierbantare, in care amagirea de sine extatica li se parea iubire dumnezeiasca si in care inchipuirea lor zdruncinata le zugravea o multime de vedenii care le maguleau iubirea de sine si trufia.
Fiule al Bisericii Rasaritene! Fereste-te de citirea unor asemenea carti, fereste-te de a urma povetele celor ce s-au amagit pe sine. Calauzindu-te dupa Evanghelie si dupa Sfintii Parinti ai adevaratei Biserici, suie-te cu smerenie la inaltimea duhovniceasca a iubirii Dumnezeiesti prin mijlocirea lucrarii poruncilor lui Hristos.
Sa tii neclintit in minte ca iubirea de Dumnezeu este cel mai inalt al Sfantului Duh, iar omul poate doar sa se pregateasca, prin curatie sn smerenie, pentru primirea acestui mare dar, prin care se schimba si mintea si inima si trupul.
Osteneala noastra este desarta, stearpa si vatamatoare atunci cand cautam a descoperi in noi, mai inainte de vreme, inaltele daruri duhovnicesti: pe acestea le daruieste Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, rabdatori si smeriti ai poruncilor evanghelice. Amin.
sursa online: Manastirea Saraca
(din: Sfantul Ignatie Briancianinov, “Experiente ascetice”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)
Cred ca in fiecare Biserica, Parintii trebuie, cu daruire sa ii invete pe credinciosi, cu precadere pe tineri,in ce consta invatatura salvatoare a Sfantului Grigorie Palama.
Este aproape o urgenta invatatea cailor prin care crestinul isi poate linistii sufletul, gandurile, inima si trupul. Trebuie inceputa o pedegogie timpurie a salvarii de sub rataciri.
Sa fie promovata metoda rugaciunii isihaste.
Sezand pe un scaun, in liniste, retras, in pozitie sezanda, cu ochii inchisi sau privind spre piept sau ombilic, ca pe un sprijin, rugaciune Inimii trebuie spusa in ritmul calm al respiratiei profunde.
Caile salvarii prin inteligenta isihasta sunt:
– temperanta, echilibrul, rabdarea
– iubirea, ce duce la linistea lacrimilor
– vigilenta, sobrietatea(nepsis) pentru a elimina tot ceea ce impiedica gandirea de a ajunge la Dumnezeu.
Aceasta metoda practicata sistematic, ca o necesitate, purifica inteligenta, da pace si liniste
Inima este locul propriu inteligentei unde mila lui IIsus Hristos se manifesta.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dimnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii.
clement,
“Trebuie inceputa o pedegogie timpurie a salvarii de sub rataciri.”
Pedagogia Sfantului Siluan Athonitul (si nu numai):POCAINTA este calea sigura care ne fereste de ratacire. Aseara am citit despre asta.
http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-136-221-2/Benedict-Stancu__Sfinti-si-mari-duhovnici-despre-discernamantul-duhovnicesc
clement,
si mai complet gasiti chiar aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/01/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-diverse-forme-de-inselare-si-despre-cauza-lor-esentiala-lipsa-pocaintei-a-inimii-infrante-2/
admin,
scuze! Ce ti-e si cu graba asta – nu ma mai invat minte odata 🙁
Fratilor se poate procura cartea asta, daca nu esti in Romania ?
As putea avea si un raspuns referitor la felul/locul in care mi-as putea procura aceasta carte ?
@Hrisanti,
Surioara,va dau un raspuns cam nesigur, doar dupa felul cum procedez cand vreau sa cumpar o carte pe care nu o gasesc in libraria noastra si o vad la o librarie de pe net.Puteti lua legatura cu libraria pentru informatii de felul cum ar putea sa vi le expedieze acolo unde sunteti.Iar daca nu reusiti,ma ofer sa va fac comanda pe adresa mea cu ce mai aveti nevoie si vi le pot expedia prin colet la adresa unde sunteti.Cum credeti ca va este bine;pentru mine este o placere sa va pot ajuata.Doamne ajuta!
@adriana
Multumesc din suflet, sora.
Adresa mea e-mail ti-o pot da adminii, sunt de acord sa ti-o transmita, ca sa putem pune la punct detaliile (cum trimit banii, cum imi trimiteti cartea/cartile).
Eu am mai incercat sa cumpar on line din Romania dar au fost unele inconveniente… 🙂
Doamne ajuta !
@adriana
Iti multumesc inca odata sora pentru bunatatea ta, intre timp am primit detalii ajutatoare care imi simplifica accesul la cumpararea cartii.
Dumnezeu sa-ti rasplateasca marinimia !
Iubirea e şi legea
Şi calea în credinţă
Şi scop şi ţel şi ţintă
Şi dar şi biruinţă.
Iubirea’i curăţie.
E rugă şi răbdare.
E lacrima duioasă
(În milă şi-n iertare).
E mână ce alină
(Cu lacrimi), suferinţa.
E lacrima din rugă
Şi dulcea nevoinţă.
E rugul care arde
De dragoste-n durere
Şi-şi face din suspinuri
Şi rugă şi’nviere.
E inima ce uită
De dragostea de sine,
Şi arde pentru semeni
(Trudind) să facă bine.
I’abis de’nţelepciune.
E culme în lumină.
E crin al veşniciei
Şi dragoste divină.
E vorba ce vesteşte
(Fără a fi rostită)
Tăcerea ce vorbeşte
Şi slava cea smerită.
E cupă care poartă
Nectarul pocăinţei.
E far înţelepciunii.
E forţa nevoinţei.
Ea’i mamă celor singuri
Şi milă celor goi.
Ea’i mângâierea dulce
A celor din nevoi.
Iubirea ortodoxă
În lume’i o străină
Ce plânge şi râvneşte
Doar dragostea divină.
Ea dă (ca să culeagă).
Jertfeşte (ca să ia).
Ea mîngâie. Ea plânge,
(Dar nu de mila sa).
Ea plânge (pentru semeni)
Şi strigă către cer,
De mila celor care
Prin necredinţă pier
Şi-a celor care lumea
Le-a refuzat iubirea
Şi le arată pururi
Doar nemilostivirea.
Nu-şi construieşte”cinstea”
(Şi nici lumescul bine)
Nici laude, nici “lauri”
Şi nici păreri de sine.
Ea-i dragostea smerită,
Curată, care plânge
De mila celor care
Nu o mai pot ajunge
De mila celor care
Aleargă spre’un frumos
Care străluce’n cele
Ce nu’s întru Hristos.
Ea’i culme frumuseţii
Şi’i chip desăvârşirii.
Ea-i giuvaerul vieţii
(Că sfâtul i’al iubirii).
E focul milei pure
Care’a uitat de sine
Şi care (ne’nşelată)
Sporeşte (în ce-i bine).
E cea care îţi spune
Că nu eşti în Hristos
De te-a clintit ispita
Şi gândul păcătos.
Că urci (numai prin cruce)
Spre cel ce îl doreşti
Şi că’mplinindu-i voia
Ajungi să îl iubeşti.
Că ea-i desăvârşirea
(În viu sfânt şi-n frumos)
Prin crucea ascultării
(Smerite) de Hristos.
Dragă Clement şi eu am fost ispitit de cele înalte dar Domnul m’a făcut să înteleg că pentru aceasta trebuie să mă cunosc bine, prin împlinirea făgăduinţelor de la botez, prin tăierea voii şi ascultarea de duhovnic.Fără curăţia inimii nu curge rugăciunea desăvârşită a sfinţilor. Aspirăm ispită şi expirăm păcat cât încă nu vedem şi simţim ce-i de îndepărtat din inima noastră, ce am îndepărtat prin Hristos şi taine şi ce şi cât a mai rămas. Iertare pentru îndrăzneală.
@nicolae mirean
Stradania este pana in ultimul ceas. Peste timp, Sfintii Parinti ne sprijina cu invatatura si iubirea lor.
Traim vremuri de mare primejdie pentru suflet. Sa ne rugam pentru cei singuri, rataciti, infricosati. Sa ne rugam si pentru duhovnicii nostri.
Multumesc pentru gandul bun.
Cum spunea Avva Macarie? ” Un cuvant rau ii face rai si pe cei buni, iar un cuvant bun ii face buni si pe cei rai”;
Doamne, ajuta.
@Hrisanti
Eu mi-am cumparat “Experiente ascetice” de pe Amazon. Mi-a fost livrata de o librarie din UK. Mi-a venit saptamana trecuta.