“Zilele instrăinării” – între SUROGATUL SLUJBELOR “ONLINE” și AMĂGIREA PUSTNICIEI ÎNCHIPUITE. “Pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă”/ “SIMPLA STARE ÎN FAȚA UNEI CANDELE APRINSE într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate LIVE-urile”

2-04-2020 Sublinieri

Doamne ajută,

Azi a fost prima dintre Deniile pe care nu le-am putut săvărși în chip obișnuit, împreună cu credincioșii, a Canonului celui Mare. Unii l-or fi urmărit la televizor, alții pe Net, poate cei mai nevoitori l-au citit acasă, singuri sau în familie. Până la urmă e valabil cuvântul Mântuitorului: unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Canonul acesta, ca și cea mai mare parte a slujbelor noastre, nu depind, de fapt, la modul strict de cadrul liturgic.

Adevărat, e mai ușor să-ți aduni mintea în interiorul sfântului locaș dar, cu efort și bunăvoință, se poate și improviza. Am slujit de aproape douăzeci de ani chiar și Sf. Liturghie în astfel de spații neconsacrate în chip deosebit, în spitalul și în căminul de bătrâni care mi-au fost încredințate (și o voi face în continuare, cât și unde va fi necesar). Faptul că te simți aproape de credincioși, nedespărțit prin catapeteasmă, că pe pereți nu vezi icoane, decât câteva lipite; faptul că scaunele pe care stau cei mai neputincioși sunt scaunele din sala de mese sau din saloanele spitalului, iar masa pe care este așezat Sfântul Antimis este și ea improvizată, face ca întreaga adunare să pară mult mai apropiată de adunările din Biserica primară. Toate acestea dau naștere unor anumite trăiri deosebite și profunde în sufletele celor care participă la o astfel de slujbă.

Dar biserica trebuie să rămână biserică! Sfântul Altar, catapeteasma, soleea, icoanele zugrăvite, absidele, cupola, mișcările rituale, toate rânduite potrivit Sfintei Tradiții constituie un tezaur al credinței creștine care ne ajută în toate să ne potențăm evlavia noastră și s-o facem ferment al creșterii noastre duhovnicești autentice cu și către Domnul. Așadar, pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă; căci dacă improvizația ar deveni regulă, atunci am pierde toate învățăturile pe care o biserică le conține în sine, chiar și numai prin arhitectura și pictura ei. Și dacă ignorăm deliberat aceste învățături, de fapt pierdem părți esențiale ale credinței noastre, prin urmare și evlavia noastră devine mai degrabă o bâjbâială și o amăgire…

Participarea la slujbă “de la distanță”, deși ni se pare nouă a fi în duh, este de fapt un înlocuitor de slujbă. E greu să fii în același duh cu cel de lângă tine și când ești în aceeași biserică, apropiat fizic, pentru că de prea multe ori fiecare are gândurile lui, problemele lui, ticurile lui și acestea duc la rispirea și la împrăștierea minții. E greu și să stai concentrat în fața televizorului sau al monitorului la o slujbă, care prin natura ei nu trebuie să fie prea dinamică. Cu atât mai puțin probabil e să fii în același duh cu cei care se află într-o altă locuință, chiar dacă urmăriți același program liturgic.

Dacă ar fi un film, un documentar, un concert sau o întrecere sportivă atunci, da, putem fi spectatori deosebiți care participăm la același eveniment și eventual putem schimba impresii despre respectivul eveniment, deci putem spune că împărtășim un duh comun. Dar e vorba despre activități omenești, care au o anumită doză de dinamism ce stârnesc și mențin curiozitatea spiritului, minții și inimii omului celui vechi, care încă e prezent în cei mai mulți dintre noi.

Însă, când e vorba de rugăciune, atunci mintea noastră trebuie să-și reducă în mod programatic împrăștierea de la toată grija cea lumească. Această stare nu se dobândește cu ușurință, trebuie lucrată și îndelung lucrată. Lepădarea de sine, asumarea crucii și urmarea lui Hristos pot fi și trebuie înțelese și în această cheie. Maturizarea duhovnicească, atingerea vârstei bărbatului desăvârșit în Iisus Hristos despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, implică în mod necesar atât o minte a cărei atenție să fie în mod firesc și continuu ațintite către Mântuitorul, cât și o inimă pe care să n-o mai tulbure nimic, pentru că este umplută cu totul de dragostea Lui.

În viața monahală, retragerea la pustie nu este recomandată începătorilor. Ucenicii trebuie să stea îndelung în obște, să se nevoiască acolo împreună cu frații, să învețe să-și taie voia înaintea egumenului, a duhovnicului, a iconomului, a celor mai bătrâni din mânăstire, să participe mereu la slujbe, să-și împlinească cu sârg și dragoste ascultarea rânduită. De abia după o îndelungă perioadă de încercare, care pentru cei mai mulți călugări durează întreaga viață pământească, unii, foarte puțini!, primesc binecuvântarea de a pleca la pustie și de a duce viață de sine. Pentru că viața în sihăstrie este plină de capcane diavolești din cele mai subțiri, în care un om neîncercat în cele ale războiului nevăzut poate cădea cu ușurință. Din păcate găsim suficiente exemple în spiritualitatea neptică a unor astfel de căderi.

E adevărat că îi avem ca pilde de viață sihăstrească pe Sfânta Maria Egipteanca, sau pe Precuvioasa noastră Maică Teodora de la Sihla, pe Sfântul Antonie cel Mare, pe Sfântul Ioan Scărarul sau chiar pe monahii din mănăstirea de pe malul Iordanului în care s-a nevoit o vreme Cuviosul Zosima, iar în vremurile recente, pe Cuviosul Părintele nostru Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț; dar ei sunt excepțiile. Regula în Ortodoxie a fost stabilită de sfântul Vasile cel Mare – în chinovie (adică în viețuirea în comun) se deprinde alfabetul vieții duhovnicești. Aici sunt grupa zero, școala primară, gimnaziul, liceul și chiar studiile superioare. Sihăstria este un fel de post doctorat, ca să mă exprim așa. Foarte puțini au acces la ea și chiar dintre aceștia doar câțiva ajung cu adevărat pustnici, adică ating vârsta bătrânului desăvârșit în Hristos despre care se amintește (chiar dacă foarte rar) în literatura neptică…

Iar noi, care am ajuns să ne rugăm cu ajutorul unui smart device în confortul casei noastre, avem impresia că ne putem asemăna cu pustnicii?! Noi, care n-aveam răbdare să stăm cu mintea cât de cât adunată, în biserică, la o slujbă de două-trei ore, credem că am putea, în confortul firesc al locuinței noastre, să ne apropiem de Dumnezeu asemenea Sfintei Teodora, de exemplu?! Dar știți cum arată peștera în care se ruga și se odihnea (nu mai mult de două-trei ore de-a lungul unei zile) în pustia Sihlei? Știți cât de pătrunzător e crivățul în Munții Neamțului? Știți cu ce se îmbrăca sfânta, cu ce se hrănea, unde și cât se ostenea? Și mai avem îndrăzneală să o luăm pe ea ca exemplu de viețuire și apărătoare a noastră ca să ne justificăm astfel evlavia proprie, în lipsa apropierii de Sfântul Potir?

Suntem lipsiți de prezența în sfânta biserică, de limanul nostru duhovnicesc și de cetatea noastră de scăpare. Suntem niște prunci neînțărcați aruncați în mijlocul stihiilor dezlănțuite ale pustiei lumii acesteia căzute și bântuite de tot felul de demoni, inclusiv ai văzduhului. Suntem, de fapt, nepregătiți să rezistăm duhovnicește în aceste condiții vitrege. Dacă ne amăgim și ne închipuim că slujbele la care avem acces acum ne sunt îndeajuns pentru mântuire va fi vai și amar de noi! Pentru că mulțumindu-ne cu înlocuitori ne lipsim de hrana cea autentică, de Domnul Care ni se dăruiește desăvârșit tuturor doar prin Sfânta Împărtășanie primită în chip real, în timpul Sfintei Liturghii, din Sfântul Potir comun tuturor credincioșilor: atât celor aflați la începutul vieții duhovnicești, cât și celor desăvârșiți, și chiar și sfinților!

Așadar, decât să ne amăgim că am devenit brusc un popor de sihaștri zăvorâți în propriile apartamente, și să ne îndulcim de asemănarea închipuită cu sfinții pustnici, pentru că urmărim la televizor sfintele slujbe, mai bine să ne rugăm cu lacrimi și cu inimă frântă acestora să mijlocească ei pentru noi ca Domnul să ne îngăduie cât mai repede cu putință să ne întoarcem cu adevărat acasă. Căci cu cât mai multă vreme petrecem departe de biserică, cu atât mai mult ne îndepărtăm de fapt de Sfânta Biserică. Iar dacă stăm prea multă vreme departe de Sfânta Biserică, atunci chiar dacă vom trăi vreme îndelungată și comod în lumea aceasta, de fapt vom fi morți, fără ca măcar să ne dăm seama!, pentru Împărăția Cerurilor…

Îngândurat,

Pr. Tudor Ciocan

Spitalul de Ortopedie “Foișorul de Foc”

Sf. Cuv. Maria Egipteanca, anul Mântuirii 2020, ziua a zecea a înstrăinării

***

Dragii mei,

iertați-mă că intervin în intimitatea sufletelor voastre, dar explozia de live-uri menite să înlocuiască rugăciunea din biserici mă face să zic cîteva cuvinte despre ceea ce este rugăciunea.

Cu mîna pe inimă, mă îndoiesc de calitatea unei rugăciuni făcută cu telefonul în mînă sau de mătăniile bătute în fața computerului pornit.

Rugăciunea nu este conectarea cu alți oameni, oricît de buni ar fi ei și bineintenționați, ci este conectarea cu Dumnezeu. Aveți ocazia să exersați rugăciunea în cămările voastre, așa cum ne-a învățat Hristos.

Dacă este printre voi cineva dornic să se roage, să aștepte să adoarmă copii și să se retragă într-un colț curat, după ce va stinge telefonul, laptopul, televizorul și becurile electrice. Faceți o căndeluță dintr-un pahar umplut cu ulei, folosind un capac de tablă găurită și un muc de vată. Simpla stare în fața unei candele aprinse într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate live-urile, chiar dacă acestea s-ar transmite direct din Cer.

Primul lucru care se cere de la un rugător este să se desprindă de toate lucrurile pămîntești, de toate gîndurile, asemenea celui care este închis în propriul cavou de viu. Exersați această stare și negreșit veți păși în Împărăția lui Dumnezeu în chip simțit. Din această stare rugați-vă mai apoi pentru casa voastră și pentru întreaga lume, fără multe vorbe.

Dacă, făcînd așa, veți fi cuprinși de o stare de pace profundă, nu vă grăbiți să citiți mult. Faceți trei închinăciuni cuviincioase în fața lui Hristos Cel viu, zicînd rugăciunile începătoare. Apoi citiți cîțiva psalmi: 102, 145, 33. Apoi ziceți “Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..” de trei ori, iar de veți simți să spuneți mai mult, spuneți. Închinați-vă cu cîte o metanie la fiecare din Sfinții pe care îi iubiți. Apoi așezați-vă pe un scăunel sau la marginea patului și stați așa, păstrînd pacea primită, în întuneric, fără a lăsa emoțiile de nici un fel să vă readucă degrabă în lumea aceasta plină de tulburare.

Faptul că mașinile nu se mai aud noaptea, iar voi nu aveți a vă trezi dimineața devreme, e un prilej minunat pentru a trăi experiența rugăciunii pe care poate nu ați trăit-o pînă acum.

Dacă aveți lumînări, e foarte bine. E bine să aveți și tămîie. Mirosurile curate fac bine sufletului și ajută mintea să se adune. Dacă sînteți o familie credincioasă, puteți să vă rugați scurt împreună cu copiii, repet scurt, ca să nu transformați totul într-o obligație obositoare. Dar neapărat să vă rugați singuri după ce adorm toți, căci această rugăciune nu aveți ocazia să o trăiți majoritatea dintre voi.

Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei.

Vă doresc tuturor să trăiți cele mai frumoase clipe cu Dumnezeu.

Dacă o să mă pomeniți și pe mine, o să fiu foarte bucuros.

Mulțumesc frumos că ați citit aceste rînduri.

Legaturi:

GLASUL CELUI LITURGHISESTE IN BISERICA PUSTIE… Parintele Tudor Ciocan despre experienta sfasietoare a slujirii de Bunavestire fara credinciosi si talcul duhovnicesc al ROBIEI IN CARE AM CAZUT, dupa 30 de ani: “NE-AM BATUT JOC DE LIBERTATE, dar dumnezeiesc, si ne-am vandut-o precum Edom pentru un blid de linte”

IPS TEOFAN, la Bunavestire savarsita “in conditii speciale”: “Doar aceasta este NORMALITATEA: PREOTII IMPREUNA CU POPORUL in jurul Sfantului Potir, căci asa se implineste pe deplin Biserica lui Hristos. NU NE RAMANE DECAT INCREDEREA IN DUMNEZEU” (video, text)

CUM POATE FI IZGONIT DUHOVNICESTE “ACEST NEAM DE… MOLIMA”? – Cuvantul IPS TEOFAN in Duminica a patra din Postul cel Mare si prima fara credinciosi, fara “garda de suflet si de inima” a păstorilor. ARME DE REZISTENTA IN VREMURI DE RESTRISTE (video, text)

PARINTELE IRINEU DE LA PONOR: “Nu vă răzbunați, lăsaţi-i, că ACUM ESTE VREMEA LOR. O să vedeţi că Dumnezeu nu întârzie să-Şi apere creştinii… IMPORTANTĂ ESTE RĂBDAREA CREȘTINILOR ÎN ACESTE MOMENTE. Se închide o vreme biserica, apoi se va deschide. ĂSTA E DOAR ÎNCEPUTUL. O să vină Postul Crăciunului şi atunci alt val, mai mare ca acesta, are să vină” (VIDEO, TEXT)

Nou cuvant de incurajare si limpezire al MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU in mijlocul PANDEMIEI COVID-19: “Problema noastra este FRICA! Toate acestea se intampla ca sa nu avem Pasti cu pace noi, ortodocsii, CA SA NU AVEM INVIERE! ASTA E CE II ARDE… Acum a venit momentul in care va da examen credinta noastra!”

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU (CIPRU) a fost nevoit sa accepte INCHIDEREA BISERICILOR pentru popor in urma unui ordin prezidential. SFATURI PENTRU CREDINCIOSI IN VREME DE IZOLARE. “Daca nu ne folosim si de acest prilej pentru a ne intari duhovniceste, ne vom pedepsi singuri…. ACUM AM INTRAT IN ANII MARII RABDARI. Cea mai mare problema este FRICA si UITATUL LA TELEVIZOR fara masura. SE PARE CA EXISTA O INTENTIE din partea anumitor puteri ale dezordinii DE A SE PROVOCA PANICA”

SFATURILE SI RUGACIUNEA PARINTELUI PATRIARH DANIEL pentru vremea de pandemie si de izolare impusa: “Daca nu stam acasă in mod folositor, STATUL ACASA ne poate imbolnavi, chiar daca nu luam virusul”. CE SA FACEM IN FIECARE ZI SI CUM/CUI SA NE RUGAM PENTRU A NE PASTRA SANATATEA PSIHICA SI SUFLETEASCA? (video, text)


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Crestinul in lume, Despre inselare, Pandemia noului coronavirus, Parintele Savatie Bastovoi, Preot Tudor Ciocan, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la ““Zilele instrăinării” – între SUROGATUL SLUJBELOR “ONLINE” și AMĂGIREA PUSTNICIEI ÎNCHIPUITE. “Pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă”/ “SIMPLA STARE ÎN FAȚA UNEI CANDELE APRINSE într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate LIVE-urile”

  1. “În ce priveşte vârfurile pandemiei cu coronavirus, reprezentantul României la OMS spune că, cel mai probabil, acestea vor fi imediat după Paşte şi, apoi, în perioada octombrie-noiembrie”
    https://www.antena3.ro/coronavirus/rafila-spatii-bolnavi-coronavirus-asimptomatici-in-afara-spitalelor-565274.html
    E cineva surprins? …..
    “Faceți live cu Dumnezeu la lumina candelei.”
    Frumos spus! Sa facem, căci vremurile sunt tare tulburi!

  2. Pingback: “In numele cui se fac toate astea?” PARINTELE HOLBEA ne ofera INDICIILE ESENTIALE de care aveam nevoie PENTRU A DEOSEBI si a DEMASCA DUHURILE in CRIZA CORONAVIRUSULUI. Cine ne aduce FRICA si ne infatiseaza, idealizant, IZOLAREA drept virtute? CINE
  3. As vrea sa spun urmatorul lucru: intr-un fel cu totul neasteptat si intr-un loc cu totul neasteptat am acces la slube direct, in biserica. Cred ca mi-a ajutat Dumnezeu si din cauza disperarii reale care m- a cuprins cind mi s-a zis ca … s-a zis cu slubele… in postul Pastelui!!!!Eu fiind si departe de tara si intr-o situatie personala dificila.

    Dar as vrea sa mai spun asa: Dumnezeu ajuta celor care indraznesc. Si nu ma refer la mine, evident. Ci la acei preoti care cu curaj si discretie s-au hotarit sa tina slujbele, sa “interpreteze” legea.

    Slujbele transmise online sint… cum sa spun, praf in vint in comparatie cu participarea directa!. Eu cred ca preotii, arhiereii ar trebui sa fie poate putin mai indrazneti…ma refer in Romania. Stiu ca in Romania regimul este mult mai politienesc si totalitar si securistic dar…. totusi. Lumea ar trebui sa stie ca in biserica nu poate, nu are cum sa ti se intimple ceva rau. Cu atit maimult cind iei Sf. Impartasanie. Ar trebui sa se puna si o presiune la nivel macro asupra guvernului pentru a relaxle masurie apropo de participarea la biserica.

    Tebuie mai multa indrazneala si curaj. Si Dumnezeu, Maica Domnului va ajuta sigur si vor pune umarul la caruta curajului credinciosilor. Dar trebuie mai mult curaj!

  4. Pingback: ÎNTREBĂRI GRAVE și MEDITAȚII TRISTE în ZILELE BISERICILOR GOALE și a perspectivei trăirii Paștilor... fără Înviere. "De ce ar mai veni? De ce ne-ar mai crede? Îl luăm în derâdere de sute de ani. L-am scos din case și din școli. L-am
  5. Pingback: ÎNTREBĂRI GRAVE și MEDITAȚII TRISTE în ZILELE BISERICILOR GOALE și a perspectivei trăirii Paștilor... fără Înviere. "De ce ar mai veni? De ce ne-ar mai crede? Îl luăm în derâdere. Ne folosim de El doar când ne e greu. Îi batjocorim p
  6. Pingback: “S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună… ÎMPOTRIVA DOMNULUI ȘI A UNSULUI SĂU” – Gânduri din zilele tot mai apăsătoare ale înstrăinării | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: S-a hotarat: DE FLORII si de PASTI, credinciosii raman arestati in case/ IN STAREA DE URGENTA ESTE INTERZIS A MAI SPERA? IPS Teodosie al Tomisului inca se roaga pentru o minune (VIDEO), iar "teologii ordonantelor militare" insulta inteligenta cr
  8. Pingback: “AZI E JOIA MARE. Dar uite, azi, creștinii nu se mai pot împărtăși. Bisericile Tale sunt închise…” – VREMEA CERCETĂRII NOASTRE. Spovedania unui preot în numele său, al confraților săi și al credincioșilor | Cuvântul O
  9. Pingback: EPISCOPUL IUSTIN al Maramuresului despre FORTA COMUNIUNII IN BISERICA si CUMPLITA incercare a SINGURATATII prin IZOLARE si solutiile duhovnicesti ale REZISTENTEI marturisitorilor din INCHISORILE COMUNISTE: “Cei care vin acum, progresistii si neomarx
  10. Pingback: Parintele Tudor Ciocan despre BISERICA ÎN VREMEA NEFIRESCULUI. Între ÎNFRICOȘAREA indusă extrem de MASS-MEDIA, ascultarea de Biserică și FRICA DE DUMNEZEU. “Să nu vă gândiți că ne apropiem de sfârșitul încercărilor. De-abia a începu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate