IN PRAGUL POSTULUI MARE: Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL DUHOVNICESC si IERTAREA APROAPELUI
“Sosit-a vremea, inceputul luptelor celor duhovnicesti, biruinta cea impotriva dracilor… Si luand toata intr-armarea crucii, sa ne luptam impotriva vrajmasului, ca un zid nestricat tinand credinta, ca o platosa rugaciunea si ca un coif milostenia. In loc de sabie, postul care taie toata rautatea cea de la inima...”.
***
Duminica izgonirii lui Adam din Rai
Suntem in pragul Sfantului si Marelui Post. Duminica izgonirii lui Adam din Rai, ultimul popas inaintea duhovnicestii ofensive, ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pamant. Suntem izgoniti din Raiul desfatarii din pricina neascultarii, a mandriei si a neinfranarii. Viata cu sudoare, cu chinuire, cu necazuri si lacrimi se incheie cu intoarcerea in pamantul din care am fost luati, cu moartea, plata pacatului.
Starea lui Adam cel izgonit, care este si starea noastra, se oglindeste in cantarile pline de umilinta ale Duminicii.
„Sezut-a Adam in preajma Raiului, si de goliciunea sa plangand, se tanguia: Vai mie, celui ce m-am supus inselaciunii celei viclene, si am fost furat de ea si de marire m-am departat. Vai mie, celui dezbracat de nevinovatie si lasat in saracie. Ci, o raiule, de acum nu ma voi mai desfata intru dulceata ta…” (Vecernie).
Adam cu plangere a strigat: Vai mie, ca sarpele si femeia de la dumnezeiasca indrazneala m-au izgonit si din desfatarea raiului mancarea din pom m-a instrainat. Vai mie, cel ce eram odinioara imparat tuturor fapturilor lui Dumnezeu celor pamantesti, acum rob m-am facut dintr-o sfatuire fara de lege. Si cel ce eram oarecand cu slava nemuririi imbracat, cu piele de omoraciune, ca un muritor, jalnic sunt imbracat. Vai mie, ce plangere voi lua intr-ajutor! Ci tu, Iubitorule de oameni, Cel ce din pamant m-ai facut, imbracandu-Te cu milostivirea, din robia vrajmasului scoate-ma si ma mantuieste!”
De aceea, nevointele, intristarea si plangerea postului sunt si o intristare si tanguire pentru Raiul pierdut si pe care cu multe suferinte se cade sa-l redobandim (F. Ap. 14, 22).
Evanghelia duminicii, de la Sf. Liturghie, ne aduce aminte, iarasi, de cele doua mari fapte: smerenia si dragostea, care sunt temeiul a toata fapta buna.
Postul, impreuna cu rugaciunea si toate nevointele legate de dansul, poate fi zadarnicit de vrajmasul daca nu suntem cu luare aminte. De aceea, ne invata Mantuitorul:
“Cand postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc… tu insa, cand postesti, unge capul si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamsnilor ca postesti“ (Matei 6, 16-18).
Sa nu uitam lectia din pilda vamesului si fariseului cand postim. Sa lucram cu dragoste nevointele postului, dar sa le acoperim si sa le pazim cu smerenie. Vestejirea fireasca a trupului sa o impodobim cu veselia inimii si a fetei, gandindu-ne la folosul cel mare pe care-l aduce postul. Ungerea capului si spalarea fetei nu trebuie luate in litera, ci cu un inteles duhovnicesc. Sf. Maxim Marturisitorul ne arata ca fata este icoana intregii noastre vieti, iar capul este simbolul mintii. Deci, a spala fata inseamna a ne curati viata de toata intinaciunea pacatului, iar a unge capul inseamna a face mintea sa straluceasca de cunostinta dumnezeiasca (Filocalia, vol. II, p. 232).
Grijile lumesti, de obicei, rapesc omului toata vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai ramane nici un ragaz. Dar grijile trebuie proportionate cu insemnatatea lucrului respectiv. De aceea ne indeamna iarasi Mantuitorul:
Averile pamantesti, fata de comoara mai scumpa decat toata lumea a sufletului, nu merita atentia care li se da. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet i se cuvine intaietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mantuitoare, nu trebuie zadarnicita cu grijirea de multe a celor pamantesti.
In chip deosebit, Sf. Evanghelie ne atrage atentia asupra altei laturi a dragostei de aproapele, asupra milosteniei sufletesti si anume asupra iertarii aproapelui, care este o mare fapta buna si bine placuta lui Dumnezeu. Asa de mult tine Mantuitorul la iertarea aproapelui, incat fara de ea nici El nu ne iarta pacatele noastre.
Desi tot pacatul este impotriva lui Dumnezeu si numai de la El putem dobandi iertarea, totusi de pacatul fata de aproapele, Dumnezeu nu ne iarta fara aprobarea acestuia. De aceea, cand cerem iertare cuiva pe care l-am suparat cu ceva, el raspunde: „Dumnezeu sa te ierte!”, adica: iata, eu te-am iertat, de acum poate si Dumnezeu sa te ierte. Si numai asa ne iarta. Fiindca pentru innoirea noastra sufleteasca in primul rand avem nevoie de iertarea pacatelor de la Dumnezeu, ostenelile postului urmaresc si acest lucru. Dumnezeu, in marea Lui iubire de oameni, ne cere si El ceva in schimbul iertarii de care avem nevoie: „Voiesti sa-ti iert pacatele cele multe? Ti le iert cu o conditie: sa ierti si tu gresalele aproapelui tau”. Iar noi in rugaciunea domneasca din fiecare zi, ne angajam fata de Dumnezeu sa facem acest lucru: „Iarta-ne Doamne, gresalele noastre, ca si noi iertam gresitilor nostri”. Fara de aceasta iertare, nu ne iarta nici Dumnezeu pe noi.
Nu numai ca nu ne iarta, dar nici faptele cele bune nu ni le primeste. Ne-o spune limpede tot Mantuitorul Hristos:
Ostenelile pentru virtute, postul si toate celelalte, desi sunt trebuitoare pentru mantuire, totusi Dumnezeu le primeste nu numai ca un lucru datorat, ci si ca pe o fapta buna, ca pe un dar. De aceea Sfintii Parinti mai numesc postul si zeciuiala, o zeciuiala de fapte bune pe care o dam lui Dumnezeu pentru intreaga curgere a anului. Darul insa, pentru a putea fi primit trebuie sa indeplineasca conditia evanghelica a darului, sa fim impacati cu aproapele nostru. De aici vine asa de frumoasa randuiala a iertarii obstesti, care se face in aceasta duminica dinaintea postului, care se numeste si „Duminica iertarii”. La sfarsitul vecerniei, toti parintii si fratii, precum si crestinii de fata isi cer iertare unii altora: „Iarta-ma frate!”, „Dumnezeu sa te ierte!”. Tot asa fac si crestinii, se iarta cu cei din casa, cu vecinii si cu cei care nu au vreo pricina. Stergem astfel toata rautatea cea de la inima si putem aduce in pace si cu buna nadejde lui Dumnezeu darul ostenelilor postului.
Iertarea aproapelui insa, mai are un dar. Fiindca viata noastra este un nesfarsit sir de greseli, pocainta si virtutile noastre sunt nedesavarsite pentru a putea cu ele dobandi iertarea deplina. Dumnezeu, in marea Sa milostivire, pentru mantuirea noastra, ne-a pus la indemana calea cea mai lesnicioasa: iertarea fratelui.
Pilda fratelui lenevos din Pateric este mult mai graitoare in aceasta privinta.
Aproape de un batran, traia un frate cam trandav in nevointa. Venindu-i vremea sa moara, stateau langa dansul mai multi frati. Batranul, vrand sa-i foloseasca, vazand pe acela ca se duce din trup vesel si cu bucurie, i-a zis:
„Frate, noi toti stim ca nu prea ai fost osardnic la nevointe, si de unde cu asa osardie te duci?”
Si i-a raspuns fratele:
„Crede, parinte, adevarul graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu stiu sa fi judecat sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva, ci de s-a intamplat vreo prigonire cu cineva, intru acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic lui Dumnezeu: Stapane, Tu ai zis: «Nu judecati si nu veti fi judecati»; si: «iertati si vi se va ierta voua».
Deci i-a zis lui batranul:
„Pace tie, fiule, ca fara osteneala te-ai mantuit” (p. 380).
Iata de cate daruri este pricinuitoare iertarea aproapelui:
– ne aduce de la Dumnezeu iertarea pacatelor,
– ne face bine primite faptele cele bune,
– ne agoniseste cu lesnire mantuirea.
Si pe buna dreptate, pentru ca iertarea aduce pace intre oameni, inlatura vrajba, pentru care lucru a trebuit sa Se intrupeze Insusi Fiul lui Dumnezeu.
Cu acestea, suntem gata pentru ostenelile sfantului post. Vremea indelungata de pregatire ne-a pus la indemana toate cele trebuitoare pentru aceasta calatorie a bunatatilor. Astfel:
– suntem imbracati cu mantia smereniei,
– avem toiagul nadejdii celei bune,
– cu ochii tinta la ceasul judecatii,
– cu cugetul la moarte,
– intariti de pilda marilor luptatori ai duhului,
– cu nadejdea la frumusetea rasplatirii,
– iertati si impacati cu aproapele.
“Sosit-a vremea, inceputul luptelor celor duhovnicesti, biruinta cea impotriva dracilor, infranarea cea intr-armata, podoaba ingerilor, indrazneala cea catre Dumnezeu…”.
„Calatoria virtutilor s-a deschis. Cei ce voiti sa va nevoiti intrati, incingandu-va cu nevointa cea buna a postului; ca cei ce se lupta dupa lege, dupa dreptate se incununeaza. Si luand toata intr-armarea crucii, sa ne luptam impotriva vrajmasului, ca un zid nestricat tinand credinta, ca o platosa rugaciunea si ca un coif milostenia. In loc de sabie, postul care taie toata rautatea cea de la inima...”‘.
„Stralucit-a darul Tau, Doamne, stralucit-a luminarea sufletelor noastre. Iata vreme bine primita, iata vremea pocaintei. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Ca trecand noianul cel mare al postului, sa ajungem la Invierea cea de-a treia zi a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce mantuieste sufletele noastre”.
Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei,
al grijii de multe,
al iubirii de stapanire si al grairii in desert
nu mi-l da mie;
iar duhul curatiei,
al gandului smerit,
al rabdarii si al dragostei,
daruieste-l mie, slugii Tale.
Asa, Doamne, Imparate,
daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele
si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor.
Amin!
(din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)
Va mai recomandam:
***
- DUMINICA IERTARII (A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI). INTRAREA IN SFANTUL SI MARELE POST: “Sa ne folosim de aceasta vreme a Postului, fiindca nu stim de ni se va mai da o vreme ca aceasta…”
- Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA IERTARII si INCEPUTUL POSTULUI MARE. Inarmarea cu armele luminii pentru a birui cu Hristos
- Predica PS Sebastian la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE POSTUL DEPLIN
- Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
- DUMINICA IERTARII. “Cand ma necajesc, degrab ma auzi…”
- POSTUL MARE. Care este sensul sau duhovnicesc si CUM SE DUCE LUPTA CU ISPITELE IN ASTEPTAREA INVIERII? Parintele Sofronie – cuvantari duhovnicesti (I)
- DUMINICA IERTARII. Predici de mare adancime ale Parintelui Sofronie (II). CUM SA TRECEM POSTUL MARE in mijlocul tensiunilor apocaliptice ale vremii noastre?
- DUMINICA IERTARII. INCEPUTUL POSTULUI MARE. Parintele Coman despre sensul si riscurile postului si iertarii: “SA INVESTIM IN DUMNEZEU!”
- Parintele Mihail Stanciu – predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai (2012). INTRAREA IN POSTUL MARE. “Sa mangaiem inima celui scarbit, sa ne rugam mai mult unii pentru altii”
- PR. GHEORGHE HOLBEA: CUNOASTEREA DUHOVNICEASCA SE DA PE MASURA POCAINTEI. Si o “traversare” duhovniceasca aplicata la viata noastra a Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Criteanul
- IPS TEOFAN – GANDURI LA INCEPUT DE POST: Plansul dupa raiul pierdut, dorul dupa Inviere…
- Sfantul Simeon Noul Teolog despre NEVOIA DE CAINTA DIN TOT SUFLETUL pentru toti crestinii. DIALOGUL LUI DUMNEZEU CU ADAM, DUPA CADERE
- PLANGEREA LUI ADAM – de Sfantul Siluan Athonitul
***
- A sosit Postul Mare: INCEPEM CALATORIA SPRE… ACASA!/ Vecernia iertarii si ocazia de a muri duhului lumesc/ COPIII POSTESC? CUM?
- IN PRAGUL POSTULUI MARE. IERTAREA – PREGUSTAREA VESNICIEI. Amintindu-ne de izgonirea din rai, de fragilitatea vietii, de vremea pocaintei si marturisirii… (Recomandari duhovnicesti)
***
***
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
- Parintele Amfilohie de la Diaconesti: SA TINETI CONT CA SUNTEM IN POST!
- INCEPE POSTUL CEL MARE. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL ADEVARAT, valoarea sa si incercarile de denaturare
- POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul
- PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACA IL OSANDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”
- CEI CE MANANCA DIN CARNEA APROAPELUI…. Sf. Ioan Gura de Aur, Parintii Arsenie Papacioc si Nicolae Tanase (VIDEO) despre POST, CLEVETIRE, DEFAIMARE
- K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE
- INTERVIU CU PARINTELE MIHAIL STANCIU DESPRE POSTUL PASTILOR. Cum se tine postul placut lui Dumnezeu?
- LA CE SA LUAM AMINTE MAI MULT in Postul Mare?
- LA PORTILE POSTULUI MARE – o alta scrisoare foarte folositoare a Batranului Selafiil Siberianul, ucenicul Sfantului Ierarh Luca al Crimeei
- Intrarea in Postul cel Mare. CHEMARE SPRE POCAINTA (Sf. Ignatie Briancianinov)
- “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. PENTRU CE SA INTARZIEM?”
- CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL si intrarea in duhul Postului Mare
- Cum sa luam Postul in serios in lumea noastra?
- “STILUL DE VIATA” AL POSTULUI
- “…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
“Un gand frumos de primavara.
Un ghiocel rasare iara.
Din mila Domnului cel Sfant,
Un fir plapand pe-acest pamant.
El vine astazi si vesteste,
Sa ne-ntarim duhovniceste.
Caci Cel din Cer ne-aduce iara,
O prea frumoasa primavara!”
“Un gand frumos de primavara.
Un ghiocel rasare iara.
Din mila Domnului cel Sfant,
Un fir plapand pe-acest pamant.
El vine astazi si vesteste,
Sa ne-ntarim duhovniceste.
Caci Cel din Cer ne-aduce iara,
O prea frumoasa primavara!”